1ra-912/2018 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-912/2018 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-912/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Țurcan Anatolie, Alerguș Constantin, Timofti Vladimir și Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursului ordinar declarat de către procurorul-șef

al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05 februarie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Bodolică Constantin xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.12.2014 – 09.06.2017;

Instanța de apel: 30.06.2017 – 05.02.2018;

Instanța de recurs: 10.04.2018 – 05.06.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

penal în privința lui Bodolică Constantin privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(4) Cod penal, a fost încetat, pe motiv că există o hotărâre a organului de

urmărire penală de clasarea urmăririi penale în privința inculpatului.

precum că la 15 august 2012, aproximativ la ora 01:00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică cu grad minim, având concentrația vaporilor de alcool în aerul de 0,39 mg/l și

aflându-se la volanul tractorului de model „T-25” n/î xxxxx care era într-o stare tehnică

bună, deplasându-se pe drumul local din xxxxx, a încălcat prevederile art.14 lit. a) RCR,

potrivit căruia: „Conducătorul de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de

ebrietate, care provoacă reducerea reacției, și-i afectează capacitatea de conducere”,

contrar prevederilor art.38 lit. a) RCR, avându-l în calitate de pasager pe Bodolică

Mihail în cabina tractorului, care are capacitatea tehnică a unei singure persoane și

anume doar a conducătorului auto, potrivit căreia: „Este interzisă transportarea

1

persoanelor al căror număr depășește numărul de locuri prevăzute prin caracteristica

tehnică a vehiculului”. Totodată, acesta nu a apreciat corect condițiile rutiere și situația

rutieră” la curba din apropierea s. Brânza, r-nul Cahul, nu s-a isprăvit cu conducerea

tractorului și a derapat de pe carosabil, în urma la ce tractorul s-a răsturnat într-o râpă din

apropierea traseului. În rezultatul accidentului rutier Bodolică Mihail s-a ales cu leziuni

corporale grave conform raportului de expertiză medico-legală nr.231 „d” din

22.10.2012 sub formă de: traumă toraco-abdominală, cu excoriație pe torace, hematom

în țesuturile moi a hemitoracelui drept, fracturi costale multiple bilateral, cominutive,

hemitorace bilateral, ruptura pulmonilor bilateral, contuzia cordului, hemoperitoneu,

ruptura ficatului, în urma cărui fapt a survenit decesul lui Bodolică Mihail.

De către organul de urmărire penală acțiunile lui Bodolică Constantin au fost

încadrate în baza art. 264 alin.(4) Cod penal, și anume încălcarea regulilor de securitate

a circulației rutiere a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul

de transport, care a provocat din imprudență decesul unei persoane, săvârșită în stare

de ebrietate.

sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia Bodolică

Constantin să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani,

cu executarea în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani. De asemenea, să fie dispusă încasarea din

contul inculpatului a cheltuielilor judiciare privind costul expertizei auto-tehnice nr.2076

din 26.10.2012.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că ordonanța de reluare a urmăririi

penale din 23.06.2014, în privința lui Bodolică Constantin, adoptată de adjunctul

Procurorului General, este una întemeiată și legală, întrucât prin ordonanță s-a stabilit ca

viciu fundamental încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de art.2

CEDO, dreptul la viață a persoanei, prin care statul are obligația de a realiza o

investigație eficientă, atunci când o persoană este decedată. Ordonanța de reluare a

urmării penale a fost adusă la 23.06.2014 spre cunoștință părților, inclusiv învinuitului și

apărătorului acestuia, nefiind contestată nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul

examinării cauzei. Astfel, ordonanța a rămas definitivă și irevocabilă.

Prima instanță urma ca în cadrul ședinței preliminare să constate temeiurile

prevăzute de art.332 Cod de procedură penală și prin sentința motivată să înceteze

procesul penal. Pe parcursul examinării cauzei, prima instanță nu a constatat existența

temeiurilor de încetare a procesului penal, părțile la proces nu au solicitat încetarea

procesului penal, în același timp s-a dispus examinarea tuturor probelor acuzării și

apărării, fiind numită expertiza medico-legală și auto-tehnică complexă. Luând în

considerație legalitatea ordonanței de reluare a urmării penale, prin probele administrate,

a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului Bodolică Constantin.

2

apelul declarat a fost admis, sentința a fost casată integral și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit căreia procesul penal în privința lui Bodolică Constantin, învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal, a fost încetat, din motiv că există

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală a lui Bodolică Constantin.

stabilit în deplină măsură circumstanțele de fapt și de drept, în special cele care au

intervenit pe parcursul exercitării urmăririi penale, care exclud/condiționează tragerea la

răspundere penală a inculpatului Bodolică Constantin pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal și eronat a aplicat la speță temeiul încetării

procesului penal stabilit la art.391 alin.(l) pct.5) Cod de procedură penală (existența unei

hotărâri a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de

scoatere a persoanei de sub urmărire penală și de clasare a procesului penal). Aplicarea

eronată de către prima instanță a legii procesuale, soldată cu judecarea eronată a cauzei,

determină necesitatea casării sentinței atacate integral, pe motive stabilite din oficiu și

pronunțării unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care fie

încetat procesul penal în privința inculpatului Bodolică Constantin, în temeiul existenței

altor circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

Instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței, prima instanță nu a stabilit

în deplină măsură circumstanțele de fapt și de drept care condiționează atragerea la

răspundere penală a inculpatului Bodolică Constantin, fapt care a dus la pronunțarea unei

sentințe distorsionate de la soluția corectă, fiind omise circumstanțele care înlătură

răspunderea penală a inculpatului Bodolică Constantin, în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că prima instanță a dat o apreciere greșită probelor

administrate și cercetate în ședință, nu a ținut cont de probele stabilite la caz, potrivit

cărora se atestă în mod vădit alte circumstanțe, care exclud tragerea la răspundere penală

a inculpatului Bodolică Constantin.

În special, prima instanță a ignorat faptul că ordonanța prim-adjunctului

Procurorului General Pîntea Andrei, din 23 iunie 2014, privind anularea ordonanței de

scoatere de sub urmărire penală a lui Bodolică Constantin și reluarea urmăririi penale

(f.d.131-133 vol. I), este emisă contrar prevederilor legale și nu s-a expus în sentința

adoptată nici sub un aspect, în privința ilegalității ordonanței în cauză, ce a urmat cu

adoptarea ordonanței de punere sub învinuire a lui Bodolică Constantin din 19.11.2014,

cu încălcarea prevederilor art.63 Cod de procedură penală, depășind termenul de 3 luni,

și că ordonanța adoptată de prim-adjunctului Procurorului General din 23.06.2014,

precum și acțiunile ulterioare de urmărire penală, îndreptate împotriva lui Bodolică

Constantin, sunt lovite de nulitate.

Instanța de apel a remarcat că, prima instanță just a conchis că, la baza ambelor

ordonanțe de clasare a urmăririi penale și de punere sub învinuire, stau aceleași acțiuni

ale inculpatului și anume încălcarea regulilor de securitate a circulației a mijloacelor de

3

transport de către o persoană care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat

din imprudență decesul unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate. Totodată, instanța a

reținut că, prin reluarea urmăririi penale în privința lui Bodolică Constantin, s-a încălcat

dreptul de a nu fi urmărit sau pedepsit penal de două ori pentru aceeași faptă, drept

garantat de art.4 Protocolul 7. Totuși instanța de fond a omis să constate ilegalitatea

ordonanței din 23.06.2014, fapt soldat cu stabilirea eronată a temeiului de încetare a

procesului penal. Drept consecința a acestei erori, prima instanță nu a reținut că a fost

depășit termenul menținerii lui Bodolică Constantin în calitate de bănuit, după reluarea

urmăririi penale și a fost încălcată procedura punerii sub învinuire a acestuia, depășind

termenul prevăzut de normele procesual-penale.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că sentința primei instanțe urmează a fi

casată integral și adoptată o nouă hotărâre în corespundere cu probele administrate.

În contextul dat, instanța de apel a reținut că circumstanțele cauzei penale vizate

impuneau cercetarea echitabilă și obiectivă a tuturor aspectelor acesteia, inclusiv și

respectarea tuturor prevederilor normative de principiu ale legislației procesuale

naționale, însă, prin sentința de încetare a procesului penal, pronunțată în privința lui

Bodolică Constantin, prima instanță eronat a stabilit temeiul încetării procesului penal ca

fiind existența unei hotărâri a organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de

sub urmărire penală și de clasare a procesului penal, asupra aceleiași persoane, pentru

aceeași faptă, în timp ce ordonanța procurorului din 05.02.2013 privind scoaterea lui

Bodolică Constantin de sub urmărire penală a fost anulată, deși ilegal, prin ordonanța

prim-adjunctului Procurorului General din 23.06.2014. Instanța de apel a conchis că

temeiul încetării procesului penal prevăzut la art.391 alin.(1) pct.5) Cod de procedură

penală este aplicabil doar în cazul în care există o hotărâre a organului de urmărire

penală de scoatere a persoanei de sub urmărire penală, asupra aceleiași persoane, pentru

aceeași faptă, care ar fi fost adoptată în cadrul altui proces penal decât cel aflat pe rolul

instanței.

În cazul, în care, în prezentul proces penal a fost anterior emisă de către organul

de urmărire penală o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală a persoanei, cu

reluarea ilegală ulterior a urmăririi penale, aceste circumstanțe exclud tragerea la

răspundere penală a inculpatului Bodolică Constantin, constituind temeiul încetării

procesului penal stipulat la art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

În continuare, instanța de apel a menționat că temeiul reluării urmăririi penale în

cauză, nu cade sub incidența prevederilor art.287 Cod de procedură penală, or, art.6

pct.44) Cod de procedură penală tratează definiția de viciu fundamental ca o încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale. Ordonanța de reluare a urmăririi penale

trebuie să fie motivată în sensul menționării erorii de drept și erorii de fapt, iar faptul

neaprecierii expertizei în coroborare cu alte probe, nu denotă realizarea investigației

necorespunzătoare contrar prevederilor Convenției europene. Cu atât mai mult că

4

reluarea urmăririi penale nu a demarat ca rezultat al procedurii de control judiciar, ci la

inițiativa însăși a organului de urmărire penală, peste o perioadă excesiv de îndelungată.

În cazul acceptării descoperirii viciului fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu

mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței de scoatere de sub urmărirea

penală și clasarea cauzei. În speța dată, termenul de un an fiind omis, rezultă că

ordonanța din 23.06.2014 este lovită de nulitate.

Prin adoptarea ordonanței de reluare a urmării penale din 23.06.2014 s-a admis o

ingerință în garanțiile prevăzute de art.22 Cod de procedură penală, de a nu fi urmărit de

mai multe ori pentru aceiași faptă, drept prevăzut și în art.4 al Protocolului nr.7

Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și

art.21 din Constituția Republicii Moldova, deoarece reluarea urmăririi penale s-a dispus

asupra aceleași persoane, pentru același fapt, în lipsa temeiurilor expres prevăzute.

Faptul că procurorul ierarhic superior, reluând urmărirea penală, a acționat contrar

normelor de procedură penală, denotă existența circumstanțelor care exclud tragerea

inculpatului Bodolică Constantin la răspundere penală.

Instanța de apel a constatat ilegalitatea emiterii ordonanței de punere sub învinuire

după reluarea urmăririi penale din 19.11.2014, fiind adoptată cu încălcarea termenului

prevăzut de art.63 Cod de procedură penală. Astfel, termenul de atribuire către Bodolică

Constantin a calității de bănuit urmează a fi calculat de la 23.06.2014 - data emiterii

ordonanței, prin care a fost reluată urmărirea penală, indiferent dacă organul de urmărire

penală a respectat sau nu obligația de a-i aduce la cunoștința bănuitului faptul reluării

urmăririi penale.

Prin urmare, legea (art.63 alin.(3) raportat la art.284 alin.(1) Cod de procedură

penală) stabilește reabilitarea și finalizarea oricăror acțiuni de urmărire penală în privința

lui Bodolică Constantin, la expirarea termenului de 3 luni de menținere în calitate de

bănuit, adică începând cu data de 23.06.2014, iar la momentul actual al judecării cauzei

legea stabilește soluția de încetare a procesului penal.

Actele de urmărire penală îndeplinite de organul de urmărire penală (procuror) în

perioada de după 23.06.2014 sunt lovite de nulitate nu atât în temeiul prevederilor

art.251 Cod de procedură penală, cât în temeiul faptului că sunt contrare principiului de

drept aplicat în jurisprudența națională și internațională - dreptul de a nu fi judecat sau

pedepsit de două ori.

Instanța de apel nu a reținut argumentul procurorului apelant, precum că

ordonanța prim-adjunctului Procurorului General din 23.06.2014 nu a fost contestată nici

în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul examinării cauzei. Faptul omiterii de a fi supusă

controlului judiciar în cadrul urmăririi penale, prin sine nu exclude posibilitatea

constatării nulității absolute a actului procedural la momentul adoptării sentinței asupra

fondului cauzei și aplicării în direct a prevederilor de principiu ale Constituției și actelor

internaționale, întru respectarea dreptului la un proces echitabil.

La fel, nu a fost reținut și argumentul procurorului, precum că prima instanță

neîntemeiat s-a bazat pe prevederile constituționale și că hotărârile Curții Constituționale

5

produc efecte numai pentru viitor, conform art.26 al Legii cu privire la Curtea

Constituțională din 13.12.1994.

Totodată, instanța de apel a menționat că prevederile constituționale interpretate

de Curtea Constituțională în hotărârile sale, sunt aplicabile la momentul adoptării

sentinței de către instanțele judecătorești, or anume la adoptarea sentinței se dă o

apreciere legală întregului parcurs al procesului penal.

Așadar, instanța de apel a apreciat ca nefondată solicitarea procurorului privind

încasarea de la inculpatul Bodolică Constantin în contul statului a cheltuielilor judiciare

suportate în legătură cu efectuarea expertizei judiciare nr.2076 din 24.10.2012, acestea

fiind cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului

necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

ordinar, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță de apel, din motiv că eroarea nu poate fi corectată de instanța de recurs.

În motivarea cererii de recurs, procurorul indică că ordonanța de reluare a

urmăririi penale din 23.06.2014, în privința lui Bodolică Constantin, adoptată de

adjunctul Procurorului General, este una întemeiată și legală, întrucât prin ordonanță s-a

stabilit ca viciu fundamental încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de

art.2 CEDO.

Dreptul la viață a persoanei, prin care statul are obligația de a realiza o investigație

eficientă, atunci când o persoană este decedată. Mai mult ca atât, potrivit art.287 alin.(4)

Cod de procedură penală, reluarea urmăririi penale poate avea loc, doar în interiorul

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă.

Organul de urmărire penală s-a condus de normele procesual-penale în vigoare la

momentul efectuării acțiunilor. Ordonanța de reluare a urmării penale emisă de prim-

adjunctul Procurorului General Pîntea Andrei din 23.06.2014, a fost adusă spre

cunoștință părților, inclusiv învinuitului și apărătorului acestuia, nefiind contestată nici

în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul examinării cauzei. Astfel, ordonanța a rămas

definitivă și irevocabilă.

Pe parcursul examinării cauzei penale, prima instanță nu a constatat existența

temeiurilor de încetare a procesului penal, pârțile la proces nu au solicitat încetarea

procesului penal, în același timp s-a dispus examinarea tuturor probelor acuzării și

apărării, fiind numită expertiza medico-legală și auto-tehnică complexă.

Pe parcursul procesului penal inculpatul și avocatul nu au înaintat careva obiecții

cu privire la presupusa ilegalitate a reluării urmăririi penale, la finisarea urmăririi penale

nefiind depusă nici o plângere în acest sens, o referință la rechizitoriu sau în ședința de

judecată a primei instanțe la ședința preliminară. La începerea cercetării judecătorești,

conform procedurii stabilite în art.366 Cod de procedură penală, după ce s-a dat citire

rechizitoriului de către procuror, la întrebarea președintelui ședinței către inculpat, dacă

acestuia îi este clară învinuirea, ultimul a răspuns ferm că a înțeles în ce este învinuit,

careva cereri privind încetarea procesului penal nu au parvenit.

6

Instanțele de judecată neîntemeiat s-au bazat în partea motivată a hotărârilor sale

pe prevederile hotărârii Curții Constituționale nr.12 din 14.05.2015. Potrivit art.26 al

Legii cu privire la Curtea Constituțională din 13.12.1994, hotărârile emise de Curtea

Constituțională produc efecte numai pentru viitor, deci nu au caracter retroactiv.

Instanțele de judecată nu au soluționat prevederile art.385 alin.(1) Cod de

procedură penală și nu a constat dacă a avut loc fapta, dacă fapta a fost comisă de

inculpat, dacă sunt elementele infracțiunii. În sentința persistă doar o descriere a

probelor administrate fără o analiză.

În dispozitivele hotărârilor judecătorești lipsește mențiunea referitor la ilegalitatea

ordonanței de reluare a urmării penale din 23.06.2014 și nici a ordonanței de punere sub

învinuire din 19.11.2014.

Luând în considerație legalitatea ordonanței de reluare a urmăririi penale, prin

probele administrate și cercetate în instanțele de judecată, a fost dovedită pe deplin

vinovăția inculpatului Bodolică Constantin.

Astfel, analizând materialele dosarului penal, sentința, decizia instanței de apel și

argumentele invocate în apelul procurorului, recurentul consideră că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt.

care a afectat soluția instanței, temeiuri pentru recurs prevăzute în art.427 alin.(l) pct.6)

Codul de procedură penală.

Prin urmare, procurorul consideră că, în situația dată este legal de a casa decizia

instanței de apel din 05.02.2018 cu dispunerea rejudecării cauzei penale privindu-l pe

Bodolică Constantin învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod

penal, de către instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile judiciare nu

pot fi corectate de către instanța de recurs.

inculpatului a de pus referință, prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil,

deoarece argumentele indicate de către recurent sunt vădit neîntemeiate.

De asemenea, avocatul Tostogan Victor în numele inculpatului a depus referință

prin care solicită declararea acestuia ca inadmisibil, deoarece argumentele invocate sunt

declarative și neîntemeiate.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează a fi admis, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de

judecată, din următoarele motive.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și să dispună

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată, dacă constată că

eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

doar în cazurile stipulate în articolul dat.

7

Din conținutul recursului declarat, se conchide că recurentul invocă drept temei de

casare pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Reieșind din materialele dosarului, Colegiul penal constată că instanța de apel a

casat sentința primei instanțe și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit căreia, procesul

penal intentat în privința lui Bodolică Constantin a fost încetat, din motiv că există

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, instanța de apel rejudecând cauza și verificând probele administrate și

cercetate de prima instanță, a pronunțat o sentință de încetare, indicând că prima instanță

greșit a încetat procesul penal din motiv că există o hotărâre a organului de urmărire

penală de clasare a urmăririi penale în privința inculpatului.

În situația dată, Colegiul penal lărgit punctează că chiar și în cazul pronunțării unei

sentinței de încetare, instanța de judecată trebuia să descrie fapta infracțională

incriminată că a fost săvârșită de către inculpat și să dea apreciere probelor prezentate de

acuzare și cercetate în ședințele de judecată. Instanța de apel, în conținutul deciziei, a

menționat doar că: „pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, potrivit

rechizitoriului Bodolică Constantin este învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la

art.264 alin. (4) Cod penal”, însă nu a descris fapta infracțională imputată, limitându-se

doar la accentuarea faptului că nu au fost respectate prevederile art.63 Cod de procedură

penală, fiind depășit termenul de ținere a inculpatului în calitate de bănuit.

În continuare, Colegiul penal lărgit remarcă că instanța de apel greșit a indicat că

„se pretinde că infracțiunea a fost comisă în următoarele circumstanțe”, deoarece

temeiul pe care a fost încetat procesul penal nu a fost expus cu claritate și lipsesc

aprecieri, din care s-ar deduce univoc concluzii referitoare la excluderea posibilității de

tragere la răspundere penală a inculpatului, dar și dacă fapta infracțională de care

inculpatul este pus sub învinuire a fost sau nu a fost săvârșită.

În acest context, Colegiul penal consideră că instanța de apel urma să facă o

analiză a probelor existente la materialele dosarului și să se expună asupra acestora în

vederea probării vinovăției inculpatului.

Tot aici, Colegiul penal remarcă faptul că instanța de apel, adoptând o decizie de

încetare a procesului penal, urma să constate în partea descriptivă a deciziei adoptate

fapta prejudiciabilă săvârșită de către inculpat, fapt ce nu l-a făcut.

În altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit accentuează că inculpatul nu a fost

achitat de învinuirea înaintată prin rechizitoriu, însă a fost constatat faptul existenței unor

acțiuni procesuale comise cu abateri de către organul de urmărire penală, aceste acțiuni

nefiind contestate de persoanele cointeresate, ceea ce a dus la adoptarea de către instanța

de apel a unei decizii de încetare a procesului penal.

8

Colegiul penal lărgit relevă că, potrivit practicii Curții Europene pentru Drepturile

Omului, în hotărârea din 15.05.2018 Mereuța v. Republica Moldova - nr.64401/11,

univoc se statuează că ”...Obligația pozitivă prevăzută la articolul 3 din Convenție cere

statelor să stabilească un cadru legal, în special prevederi legale eficiente, menite să

prevină și să pedepsească săvârșirea infracțiunilor împotriva integrității individului

aplicate de către persoane particulare.... cauza s-a încheiat fără ca făptașul să fie

pedepsit, deoarece anchetatorii nu au respectat termenele prevăzute de Codul de

procedură penală. Curtea nu a acceptat argumentul Guvernului...”.

Astfel, se rezumă că s-a constatat încălcarea art.3 din Convenție și reieșind din

această practică, la judecarea cauzelor penale referitoare la încălcarea drepturilor

fundamentale – la caz, dreptul la viață, instanțele naționale urmează să cerceteze

dosarele inclusiv sub aspectele enunțate și să adopte soluții, prin care să fie respectate cu

diligența drepturile atât ale persoanelor învinuite, cât și a părților vătămate.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel nu a ținut cont de

explicațiile expuse în pct.22.2 din Hotărârea plenului Curții Supreme de Justiție a RM

nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de

apel”, care stipulează că, în partea descriptivă a deciziei, instanța de apel urmează să

constate noile circumstanțe de fapt stabilite de către acesta, în urma judecării apelului

declarat. Tot aici, se reține că instanța de apel a omis și faptul că partea descriptivă a

deciziei instanței de apel trebuie să corespundă cerințelor stipulate la art.394 Cod de

procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal ajunge la concluzia că nemotivarea soluției adoptate

de către instanța de apel, prin prisma motivelor invocate în cererea de apel și

neconstatarea faptei prejudiciabile în decizia adoptată, instanța de apel a comis eroarea

de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs, deoarece soluționarea

acesteia ține de desfășurarea legală a procedurii de judecată în instanța de apel, care

conform art.414 Cod de procedură penală, trebuie să judece apelul din punct de vedere al

stării de fapt și de drept, deci al legalității și temeiniciei sentinței atacate.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să țină seama de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.art.414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, cât și în recurs să aprecieze toate probele în ansamblu, din punct de

vedere al coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o hotărâre

legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

9

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul Calendari Dumitru, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul 05 februarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Bodolică

Constantin xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel într-

un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 05 iulie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Alerguș Constantin

Timofti Vladimir

Boico Victor

10