1ra-1022/2019 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-1022/2019 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1022/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul – șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin

care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 31

ianuarie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Nidelcu Alexei XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

încetat procesul penal în privința lui Nidelcu Alexei, învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, în temeiul existenței

circumstanțelor care exclud tragerea la răspundere penală.

rechizitoriului, Nidelcu Alexei este învinuit pentru faptul că el, la 08 septembrie

2013, în jurul orei 01:00 minute, posedând permis de conducere nr. X, eliberat la

06 august 2008, perfectat pe numele său, valabil pentru categoria „B”, conducând

în stare de ebrietate alcoolică automobilul de model „Audi A3”, înregistrat cu

numere de înmatriculare XXXXX, care era în stare tehnică bună, deplasându-se pe

traseul Giurgiulești-Cahul, pe direcția de deplasare din satul Giurgiulești spre

orașul Cahul, manifestând imprudență exprimată prin încredere exagerată în sine,

dându-și seama că, acțiunile sale ar putea provoca consecințe social periculoase,

neținând cont de dexteritatea sa în conducere și situația rutieră, adică de faptul că

afară era întuneric, dar fiind predominat de ideea nechibzuită că ele vor putea fi

evitate, contrar prevederilor pct. 10 alin. (1), pct. b), pct. 14 lit. a), pct. 45 alin. (1),

lit. a), b), c), d), din Regulamentul circulație rutiere, aprobat prin Hotărârea

1

Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care indică că, persoana care conduce un

autovehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță

vehiculul pe drum, totodată, conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, precum și faptul că, conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea

tehnică a vehiculului, situația rutieră, observând un obstacol, care i-a redus

vizibilitate, ignorând astfel și cerințele pct. 45 alin. (2), al Regulamentului enunțat

mai sus, conform căruia în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care

pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, precum și prevederile pct. 49 al

Regulamentului enunțat mai sus, care indică că, în funcție de viteza de deplasare,

conducătorul de vehicul trebuie să lase liber un spațiu (distanță) față de vehiculul

precedent care, în caz de frânare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească evitând

coliziunea, nu a întreprins măsuri necesare pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, unde trebuia să reducă viteza până la limita care i-ar asigura securitatea

circulației, a tamponat din spate automobilul de model „Volkswagen Passat",

înregistrat cu numere de înmatriculare XXXXX, care se deplasa regulamentar în

aceeași direcție și la volanul căreia se afla Bălanei Irina, și ca urmare a pierdut

control asupra automobilului care a dus la deraparea și rotația automobilului, în

rezultatul cărui fapt 1-a lovit pe Leu Eugeniu, care se afla aproape de marginea

carosabilului, astfel cauzându-i leziuni corporale sub formă de: fractură de condil

tibial lateral de dreapta, fractura capului fibulei de dreapta și stânga, fractura

maliolei gleznei stângi, ruptura tibiofibulară și a setului interosos, fractura

femurului stâng, care prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămări

corporale grave.

Ulterior, Nidelcu Alexei, fiind supus examinării medicale de constatare a

stării de ebrietate și a naturii ei cu ajutorul alcooltestului „Drager 6810", s-a stabilit

că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către Nidelcu Alexei, era de

0,28 mg/l.

Astfel, acțiunile lui Nidelcu Alexei au fost încadrate de către OUP în baza art.

264 alin. (4) Cod penal – ,, încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a provocat din imprudență vătămarea gravă a integrității

corporale și sănătății persoanei, săvârșită în stare de ebrietate”.

În acest sens, prima instanță a indicat că, organul de urmărire penală a admis

o ingerință în garanțiile prevăzute de art. 22 Cod de procedură penală, de a nu fi

urmărit de mai multe ori pentru aceiași faptă, drept prevăzut și în art. 4 al

protocolului nr. 7 CEDO și art. 21 Constituția Republicii Moldova, deoarece după

2

încetarea de drept a calității de bănuit, organul de urmărire penală era în drept în

cazul apariției unor fapte noi sau recent descoperite ori acumulării ulterioare a

probelor suplimentare de a relua urmărirea penală în conformitate cu art. 287 alin.

(4) Cod de procedură penală, însă nu a emis o ordonanță motivată în acest sens,

potrivit art. 255 Cod de procedură penală.

3.1 Procurorul Mîțăblîndă Sergiu, solicitând casarea sentinței, rejudecarea

cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul Nidelcu Alexei să fie recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani, invocând că: prima instanță a dat o apreciere

eronată probelor examinate, încălcând dreptul părții vătămate la un proces

echitabil, nu a ținut cont de faptul că, poziția inculpatului, privind nevinovăția sa,

este doar o formă de apărare, care vine în contradicție cu probele administrate în

cadrul examinării cauzei penale în instanța de judecată, vinovăția inculpatului se

confirmă pe deplin prin declarațiile părți vătămate Leu Eugeniu, martorilor Bălanei

Irina, Trifan Constantin, Nicula Sorin, Croitoru Vădim, Sterlea Vădim, Grozea

Vădim și Golban Lidia și prin alte probe pertinente, acumulate în cadrul urmăririi

penale cum ar fi: - procesul-verbal de autosesizare al ofițerului de urmărire penală

al Inspectoratului de Poliție Cahul, Golban Lidia; înștiințarea telefonică parvenită

la 08 septembrie 2013, în unitatea de gardă al Inspectoratului de Poliție Cahul;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 08 septembrie 2013 și schema

anexată; raportul de expertiză medico-legală nr. 674 din 27 septembrie 2013, în

privința părții vătămate Leu Eugeniu; raportul de expertiză nr. 2432 din 20

decembrie 2013; informația prezentată de către Serviciul înregistrării

Transporturilor și Calificarea Conducătorilor Auto, prin care s-a stabilit că

inculpatul deține permis de conducere nr. X eliberat la 06 august 2008, cu

categoria admisă „B”; ordonanță de anexare a materialului înregistrat sub nr. 4297

din 08 septembrie 2013.

A mai indicat că aceste probe urmau să fie analizate de către prima instanță în

conținutul sentinței atacate și urmau să fie apreciate în confirmarea sau infirmarea

vinovăției inculpatului, ceea ce nu a fost efectuat de către prima instanță.

Prima instanță urma să țină cont de prevederile alin. (4), art. 385 Cod de

procedură penală, care stabilește că, în cazul constatării încălcărilor a drepturilor

inculpatului, precum și stabilirea persoanei din culpa căreia aceste încălcări au fost

comise, instanța de judecată examinează posibilitatea reducerii pedepsei

inculpatului, în scopul recompensei pentru aceste încălcări. Astfel, prima instanță

urma să se conducă de aceste prevederi legale și să nu libereze inculpatul de

răspunderea penală.

3

Prima instanță nu a ținut cont de faptul că, prin ordonanța ofițerului de

urmărire penală din 17 octombrie 2013, Nidelcu Alexei, a fost recunoscut în

calitate de bănuit, și acest fapt este confirmat prin procesul-verbal de audiere a

bănuitului din 17 octombrie 2013, iar împotriva actului respectiv nu au fost

înaintate careva obiecții din partea inculpatului și apărătorului acestuia, nefiind

invocat faptul existenței ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit din 07

octombrie 2013. Totodată, prin ordonanța din 16 ianuarie 2014, Nidelcu Alexei a

fost pus sub învinuire și fiind audiat în calitate de învinuit și-a menținut declarațiile

depuse în calitate de bănuit. Totodată, reieșind din procesul-verbal de audiere în

calitate de învinuit, rezultă că din partea inculpatului și apărătorului acestuia nu au

parvenit careva cereri, cu privire la scoaterea lui Nidelcu Alexei, de sub urmărire

penală, în legătură cu încălcarea termenului aflării în calitate de bănuit. Mai mult

ca atât, din analiza materialelor dosarului penal, se desprinde cu certitudine că,

termenul de ținere a lui Nidelcu Alexei, în calitate de bănuit, nu a fost depășit.

A mai menționat că, prima instanță eronat a interpretat normele procesual-

penale, dispunând încetarea procesului penal, din motivul existenței altor

circumstanțe, care exclud tragerea la răspundere penală, or, prin alte circumstanțe,

legiuitorul a prevăzut circumstanțele relatate în art. 174 alin. (1), art. 212 alin. (5),

art. 323 alin. (2), art. 362 alin. (4) Cod penal. Astfel, prima instanță incorect a

interpretat prevederile legislației procesual-penale, emițând o sentință

neîntemeiată.

3.2 Partea vătămată Leu Eugeniu, solicitând casarea sentinței, rejudecarea

cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Nidelcu Alexei să-i fie

stabilită o pedeapsă în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, admiterea acțiunii civile,

încasarea sumei de 180 036,81 lei prejudiciu material și 100 000 lei prejudiciu

moral, invocând că: argumentele primei instanțe privind încetarea procesului penal

nu sunt temeinice normelor de drept invocate, deoarece chiar dacă admitem

consecințele expirării termenului de trei luni după recunoașterea inculpatului în

calitatea de bănuit fiindu-i imputată fapta calificată în baza art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, ulterior, la 16.01.2014, dânsul a fost pus sub învinuire pentru o altă

faptă, calificată conform art. 264 alin. (4) Cod penal.

2019, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, s-a respins ca fiind

depus peste termen apelul declarat de către partea vătămată, cu menținerea

sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

elucidat pe deplin toate circumstanțele importante pentru justă soluționare a cauzei

penale, examinând multilateral toate probele prezentate de către părți, apreciindu-le

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală și adoptând în

final o sentință motivată și întemeiată, în care a dat răspunsuri explicite asupra

circumstanțelor cauzei penale deduse judecății.

4

Instanța de apel a considerat că prima instanță just a ajuns la concluzia de a

înceta procesul penal în privința inculpatului Nidelcu Alexei, stabilind întemeiat

existența circumstanțelor care exclud tragerea la răspundere penală al acestuia,

determinând toate circumstanțele importante în acest sens.

Instanța de apel a constatat că, la data de 07 octombrie 2013, în privința

inculpatului Nidelcu Alexei, de către organul de urmărire penală, a fost emisă

ordonanța prin care acesta a fost recunoscut în calitate de bănuit, de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Respectiva ordonanță a fost semnată de către inculpatul Nidelcu Alexei,

apărătorul acestuia, Grecu Ion și de către ofițerul de urmărire penală, al

Inspectoratului de Poliție Cahul, Golban Lidia, care a emis această ordonanță.

Faptul respectiv, se confirmă pe deplin prin declarațiile martorului Golban

Lidia, care fiind audiată în ședința primei instanțe, a relatat cu certitudine că,

semnătura de pe această ordonanță îi aparține. Totodată, martorul respectiv a relatat

cu certitudine că, la data de 17 octombrie 2013, în privința inculpatului Nidelcu

Alexei, a fost emisă ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit, și anume la

această dată inculpatul a fost audiat în calitatea respectivă. Referitor la faptul

existenței a două ordonanțe de recunoaștere a lui Nidelcu Alexei, în calitate de

bănuit, martorul a explicat prin comiterea unei erori mecanice la întocmirea

ordonanței.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile respective, precum și a apreciat

critic trimiterile procurorului la aceste declarații, deoarece aceste declarații

nicidecum nu demonstrează că, inculpatul Nidelcu Alexei, a fost recunoscut în

calitate de bănuit în cauză respectivă anume la data de 17 octombrie 2013. Or,

declarațiile martorului respectiv nu sânt certe și nu indică direct asupra acestui fapt.

Mai mult ca atât, fiind audiat în ședința primei instanțe, inculpatul Nidelcu Alexei a

relatat că, a fost recunoscut în calitate de bănuit la data de 07 octombrie 2013, iar la

data de 17 octombrie 2013, i s-a adus la cunoștință o altă ordonanță de

recunoașterea în calitate de bănuit.

Totodată, cât inculpatul atât și avocatul acestuia relatează că, inculpatul

Nidelcu Alexei, de mai multe ori a fost audiat în calitate de bănuit, ceea ce combate

declarațiile martorului Golban Lidia, și anume în privința faptului că, inculpatul

doar o singură dată a fost audiat în calitate de bănuit.

Instanța de apel a remarcat că, nici declarațiile martorului Golban Lidia, nici

declarațiile inculpatului Nidelcu Alexei, depuse în prima instanță, nu au fost

contestate de partea acuzării. Respectiv, nu se deduce cu siguranță că, inculpatului

Nidelcu Alexei, i-a fost atribuită calitatea de bănuit, anume la data de 17 octombrie

2013, așa cum pretinde acuzarea. La fel nu poate fi reținut în speță și argumentul

invocat de către procuror, privind comiterea unei erori mecanice, iar necorectarea

acesteia nu s-a făcut din cauza că ordonanța respectivă nu a fost prezentată spre

corectarea erorii respective. Or, potrivit art.249 alin. (1) Cod de procedură penală,

5

erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se corectează de însuși

organul de urmărire penală, de judecătorul de instrucție sau de instanța de judecată

care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Mai mult ca atât, instanța de apel a menționat că, la data de 18 august 2014, de

către ofițerul de urmărire penală Golban Lidia, a fost întocmit procesul-verbal de

corectare a erorilor materiale în actele procesuale întocmite, și anume, în ordonanța

de recunoaștere în calitate de partea vătămată și procesul-verbal de audiere a părții

vătămate, din motivul că a fost comisă o greșeală în ceea ce ține de datele de

identitate ale părții vătămate.

Respectiv, în cazul în care în ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit ar

fi fost comisă greșeala materială, aceasta urma să fie corectată prin procesul-verbal

privind corectarea erorii materiale așa cum este indicat în normele legislației

procesual penale.

Astfel, argumentele precum că, s-a comis o eroare mecanică la emiterea

ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit, nu pot fi luate în considerație și

urmează să fie respinse.

Instanța de apel a mai menționat că, martorul Golban Lidia, care a fost ofițerul

de urmărire penală respectiv, fiind audiată în ședința primei instanțe, nu a putut să

explice faptul privind adoptarea a două ordonanțe de recunoaștere în calitate de

bănuit și în același timp nu a negat existența acestora. În același timp, în

declarațiile sale nu a putut să precizeze în care moment inculpatul Nidelcu Alexei,

a aflat pentru prima dată despre faptul că, este bănuit în săvârșirea infracțiunii

imputate, menționând doar că aceasta a avut loc în momentul recunoașterii acestuia

în calitate de bănuit, fără a indica data concretă.

În acest sens, instanța de apel a găsit întemeiate alegațiile apărătorului

inculpatului Nidelcu Alexei, referitor la faptul că, Nidelcu Alexei a căpătat

calitatea de bănuit la data de 07 octombrie 2013, odată cu aducerea la cunoștință a

ordonanței de recunoaștere în această calitate, și nu la 17 octombrie 2013 cum

invocă partea acuzării, or, potrivit materialelor cauzei, mandatul eliberat de avocat

pentru apărarea intereselor inculpatului Nidelcu Alexei, se datează cu data de 07

octombrie 2013.

Potrivit mandatului eliberat, avocatul a intervenit întru apărare intereselor

inculpatului Nidelcu Alexei, bănuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, la data de 07 octombrie 2013, ceea ce este indicat cu

certitudine în mandatul avocatului, în asemenea circumstanțe, instanța de apel a

găsit întemeiate argumentele avocatului, precum că, ordonanța de recunoaștere în

calitate de bănuit a lui Nidelcu Alexei, a fost emisă anume la data de 07 octombrie

2013 și nu 17 octombrie 2013, or, în caz contrar, la data de 07 octombrie 2013,

acesta (avocatul) nu putea de unde să cunoască, de săvârșirea cărei infracțiuni este

bănuit inculpatul Nidelcu Alexei și care anume este încadrarea juridică a acțiunilor

acestuia. Astfel, instanța de apel a considerat că, anume prin ordonanța de

6

recunoaștere în calitate de bănuit din 07 octombrie 2013, inculpatul Nidelcu

Alexei, a obținut această calitate procesuală, iar în cadrul examinării cauzei nu a

fost dovedit contrariu.

Reieșind din faptul că, inculpatul Nidelcu Alexei, a fost recunoscut în calitate

de bănuit, la data de 07 octombrie 2013, acestuia urma să-i fie înaintată învinuirea

până la 07 ianuarie 2014 inclusiv.

Potrivit materialelor cauzei penale, inculpatul Nidelcu Alexei, a fost pus sub

învinuire de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, la data

de 16 ianuarie 2014, din ce rezultă că termenul de aflare a acestuia în calitate de

bănuit a expirat, nefiind prelungit în conformitate cu prevederile legislației în

vigoare.

Conform art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală, la momentul expirării,

după caz, a unui termen indicat în alin. (2), organul de urmărire penală este obligat

să elibereze bănuitul reținut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura

preventivă aplicată în privința lui, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau

punerea lui sub învinuire. In caz de prelungire a termenului de menținere în calitate

de bănuit mai mult de 3 luni, ofițerul de urmărire penală este obligat să informeze

imediat bănuitul despre aceasta.

Aplicând prevederile respective, speței în cauză, instanța de apel a atestat că,

la data de 07 ianuarie 2014, inculpatul Nidelcu Alexei, urma să fie pus sub

învinuire pentru săvârșirea infracțiunii imputate, ori să fie scos de sub urmărire

penală, astfel, instanța de apel a considerat că, în cazul în care la data respectivă

inculpatului Nidelcu Alexei, nu i-a fost înaintată învinuirea, acesta urma să fie scos

de sub urmărire penală, or, odată cu expirarea termenului de aflare în calitate de

bănuit, care nu a fost prelungit în conformitate cu prevederile legale, și în lipsa

învinuirii înaintate, inculpatul Nidelcu Alexei, în mod obligatoriu urma să fie scos

de sub urmărire penală, și în privința acestuia, urmau să fie aplicate prevederile art.

284 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit cărora, scoaterea persoanei de sub

urmărirea penală este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a

oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.

Cu toate acestea, instanța de apel a reținut că, inculpatul Nidelcu Alexei, la

data de 16 ianuarie 2014, a fost pus sub învinuire de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, cu depășirea termenului de 3 luni, de

aflare în calitate de bănuit.

In acest sens instanța de apel a menționat că, ordonanța de punere sub

învinuire a inculpatului Nidelcu Alexei, a fost contestată de către acesta la

procurorul ierarhic superior, fiind respinsă prin ordonanța din 20 decembrie 2016.

Ordonanța procurorului ierarhic superior a fost contestată la data de 02

ianuarie 2017, la judecătorul de instrucție, însă fără a se aștepta rezultatele

examinării plângerii de către judecătorul de instrucție, fără a aduce la cunoștință

inculpatului Nidelcu Alexei, și avocatului acestuia, părții vătămate, despre

7

terminarea urmăririi penale, și despre locul și termenul în care ei pot lua cunoștință

cu materialele cauzei penale, procurorul a expediat cauza penală în instanța de

judecată pentru examinare în fond.

Mai mult ca atât, în ședința instanței de apel, însăși apărătorul inculpatului a

invocat că, de către procuror nu a fost respectată procedura înștiințării inculpatului

și apărătorului acestuia despre finisarea urmăririi penale, și prezentarea

materialelor dosarului penal pentru a face cunoștință, în vederea stabilirii dacă sânt

careva cereri sau demersuri, care urmează a fi soluționate până la trimiterea cauzei

în instanța de judecată. A menționat că, nu pot fi reținute ca probe procesele-

verbale de neprezentare a inculpatului și apărătorului acestuia la procuratură,

pentru a face cunoștință cu materialele dosarului.

În acest sens, instanța de apel a considerat întemeiate aceste argumente,

deoarece procesele-verbale respective, nu au fost aduse la cunoștință inculpatului și

apărătorului acestuia, precum și nu au fost înmânate acestora contra semnătură, ori

într-o altă procedură legală, or, în ședința instanței de apel, apărătorul inculpatului

a invocat că, la data pentru care au fost citați, de a face cunoștință cu materialele

dosarului, cât el atât și inculpatul s-au prezentat în incinta procuraturii, însă

procurorul din motive personale nu se afla la serviciu și fiind contactat a comunicat

că ei vor fi înștiințați adăugător despre data și ora la care vor fi prezentate

materialele dosarului penal pentru a face cunoștință. Este important de menționat

că, aceste argumente nu au fost combătute de partea acuzării.

Mai mult ca atât, potrivit procesului-verbal privind neprezentarea la

procuratură din data de 28 decembrie 2016, întocmit de către procurorul Sergiu

Mîțăblîndă, se confirmă că, inculpatul Nidelcu Alexei, a comunicat procurorului

despre imposibilitatea de a se prezenta pentru data de 28 decembrie 2016, ora 14 și

00 minute, pentru a face cunoștință cu materialele cauzei penale, invocând ca

temei, probleme de sănătate. Respectiv acțiunea procesuală dată, a fost amânată

pentru data de 18 ianuarie 2017.

Astfel, instanța de apel a constatat existența unor contradicții în cele reflectate

în procesul-verbal din 28 decembrie 2016, și nu poate fi considerată ca o

neprezentare nemotivată a inculpatului Nidelcu Alexei.

Cu atât mai mult, din copia cererii depuse în prima instanță la data de 15

martie 2017, rezultă că la data de 30 ianuarie 2017, apărătorul inculpatului Nidelcu

Alexei, avocatul Grecu Ion, a depus în adresa Procurorului șef al Procuraturii

raionului Cahul, această cerere, în care a invocat că, la data de 18 ianuarie 2017, el

împreună cu inculpatul s-au prezentat în incinta procuraturii pentru a face

cunoștință cu materialele cauzei penale. Procurorul de caz nu era prezent, din care

considerente, a solicitat constatarea faptului lipsei procurorului la locul de muncă,

precum și faptului prezenței sale și a inculpatului în incinta procuraturii la data de

18 ianuarie 2017, ora 14 și 00 minute.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca întemeiate argumentele apărătorului,

8

precum că nici inculpatul și nici el nu au fost citați în mod legal pentru a face

cunoștință cu materialele cauzei penale pentru data de 23 ianuarie 2017. Potrivit

materialelor dosarului, nu rezultă că, procurorul a respectat prevederile art. 236

Cod de procedură penală, și prin oarecare formă a înștiințat inculpatul și apărătorul

acestuia, despre terminarea urmăririi penale și necesitatea de a se prezenta la data

respectivă în incinta procuraturii, pentru a face cunoștință cu materialele cauzei.

La fel, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele procurorului

invocate în ședința instanței de apel, precum că nici inculpatul nici avocatul

acestuia nu au obiectat asupra ilegalității învinuirii înaintate, respectiv din care

considerente prima instanță urma să se pronunțe asupra chestiunilor prevăzute de

art. 385 Cod de procedură penală, în consecutivitate în care sânt descrise, or,

potrivit materialelor dosarului, cu certitudine se atestă că, până la întocmirea

rechizitoriului și expedierii cauzei penale în instanța de judecată pentru examinare

în fond, inculpatul Nidelcu Alexei, a folosit calea de atac prin contestarea

ordonanței de punere sub învinuire la procurorul ierarhic superior, care a respins

plângerea înaintată. Ulterior, ordonanța procurorului ierarhic superior a fost

contestată de către inculpat și la judecătorul de instrucție.

Instanța de apel a mai considerat ca neîntemeiate argumentele procurorului,

precum că, prima instanță urma să aprecieze probele prezentate de acuzare în

sensul probării vinovăției sau nevinovăției inculpatului și apoi urma să stabilească

posibilitatea tragerii acestuia la răspundere penală, or, din materialelor cauzei

penale rezultă că, învinuirea înaintată inculpatului Nidelcu Alexei, de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, a fost înaintată cu încălcarea

dreptului la apărare a inculpatului, care este un drept constituțional și este parte

componentă al dreptului la un proces echitabil, consfințit în art. 6 al Convenției

pentru Apărare Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Din aceste considerente, instanța de apel a considerat oportun de a nu se

expune asupra vinovăției inculpatului Nidelcu Alexei, or, în cadrul procesului

penal au fost admise încălcări care în mod grav afectează drepturile fundamentale

ale acestuia și anume dreptul la un proces echitabil.

Mai mult, instanța de apel a mai indicat că, este neîntemeiată cerința

procurorului privind admiterea acțiunii civile, menționând că prima instanță corect

a constatat că, în cazul încetării procesului penal, instanța de judecată nu se expune

asupra acțiunii civile, menționând corect că faptul respectiv nu împiedică partea

vătămată să se adreseze cu acțiune în ordinea procedurii civile, în situația când în

cadrul procesului penal, au avut loc încălcări ale drepturilor inculpatului, în opinia

instanței de apel, nu pot fi admise pretențiile de ordin material înaintate, de aceea

acțiunea civilă se lasă fără soluționare.

În ceea ce ține de cerința procurorului privind confiscarea mijlocului de

transport de model „Audi A3” în folosul statului, instanța de apel a susținut că

aceasta este una nefondată și urmează să fie respinsă.

9

șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, indicând temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. 6), 16) Cod de procedură penală, prin care

solicită, casarea deciziei, dispunerea rejudecării de către instanța de apel, invocând:

- chiar și în cazul pronunțării unei sentințe de încetare, instanța de judecată

trebuia să descrie fapta infracțională incriminată că a fost săvârșită de către inculpat

și să dea apreciere probelor prezentate de acuzare și cercetate în ședințele de

judecată;

- temeiul pe care a fost încetat procesul penal nu a fost expus cu claritate și

lipsesc aprecieri, din care s-ar deduce univoc concluzii referitoare la excluderea

posibilității de tragere la răspundere penală a inculpatului, dar și dacă fapta

infracțională de care inculpatul este pus sub învinuire a fost sau nu a fost săvârșită;

- instanța de apel urma să facă o analiză a probelor existente la materialele

dosarului și să se expună asupra acestora în vederea probării vinovăției

inculpatului;

- instanța de apel adoptând o decizie de încetare a procesului penal, urma să

constate în partea descriptivă a deciziei fapta prejudiciabilă săvârșită de către

inculpat, fapt ce nu l-a făcut;

- inculpatul nu a fost achitat de învinuirea înaintată prin rechizitoriu, însă a

fost constatat faptul existenței unor acțiuni procesuale comise cu abateri de către

organul de urmărire penală, aceste acțiuni nefiind contestate de persoanele

cointeresate, ceea ce a dus la adoptarea de către instanța de judecată a unei hotărâri

de încetare a procesului penal;

- potrivit practicii CtEDO, în hotărârea din 15.05.2019 Mereuța v. Republica

Moldova, univoc se statuează că „Obligația pozitivă prevăzută la art. 3 din

Convenție cere statelor să stabilească un cadru legal, în special prevederi legale

eficiente, menite să prevină și să pedepsească săvârșirea infracțiunilor împotriva

integrității individului aplicate de către persoane particulare …. cauza s-a încheiat

fără ca făptașul să fie pedepsit, deoarece anchetatorii nu au respectat termenele

prevăzute de Codul de procedură penală. Curtea nu a acceptat argumentul

Guvernului…”;

- se rezumă că s-a constatat încălcarea art. 3 din Convenție și reieșind din

această practică, la judecarea cauzelor penale referitoare la încălcarea drepturilor

fundamentale – la caz, dreptul la viață, dreptul la integritatea fizică, instanțele

naționale urmează să cerceteze dosarele inclusiv sub aspectele enunțate și să adopte

soluții, prin care să fie respectate cu diligență drepturile atât ale persoanelor

învinuite, cât și a părților vătămate;

- instanța de apel nu a ținut cont de explicațiile expuse în pct. 22.2 din

Hotărârea plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 22 din 12.12.2005 „Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, care stipulează că,

în partea descriptivă a deciziei, instanța de apel urmează să constate circumstanțe

10

de fapt stabilite de către acesta, în urma judecării apelului declarat;

- necesitatea respectării prevederilor legale menționate, au fost discutate cu

adoptarea unei hotărâri privind aplicarea acestor norme de drept date anterior de

către Curtea Supremă de Justiție la 05.06.2018 cauza nr. 1ra-912/2018, în privința

lui Bodolică C.;

penal lărgit, conchide că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în cazul în care constată

că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal lărgit reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 16) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței” Colegiul penal lărgit constată că nu este

incident în speță, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

relevante, invocate în apelul declarat de către procuror, întemeindu-și soluția în

baza materialelor cercetate, verificate și apreciate corect de instanța de apel, astfel,

11

decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția de

menținere a sentinței primei instanțe prin care a fost încetat procesul penal în

privința lui Nidelcu Alexei învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (4) Cod penal, în temeiul existenței circumstanțelor care exclud tragerea la

răspundere penală.

Colegiul penal lărgit, menționează faptul că Nidelcu Alexei a căpătat calitatea

de bănuit la data de 07 octombrie 2013 și nu la 17 octombrie 2013, ce se confirmă

prin faptul că, ca și ordonanța din 17 octombrie 2013 (f.d. 25 v. I), ordonanța din

07 octombrie 2013 (f.d. 243 v. II) prezentată de către apărător în cadrul ședinței de

judecată în prima instanță, este semnată de către avocatul Grecu Ion, de către

Nidelcu Alexei și de către ofițerul de urmărire penală Golban L., ultima semnătură

fiind confirmată chiar de către autoarea ei – Golban L.(f.d, 247 v.II) în cadrul

ședinței de judecată din prima instanță la data de 15.10.2018. Astfel, Colegiul lărgit

conchide că anume la data de 07 octombrie 2013, Nidelcu Alexei a căpătat prima

dată calitatea de bănuit, iar recunoașterea lui repetată la 17 octombrie 2013 ca

bănuit pe aceiași faptă nu poate fi acceptată.

În acest sens, Colegiul penal lărgit indică că, s-a stabilit cu certitudine faptul

că, inculpatul a căpătat calitate de bănuit la data de 07 octombrie 2013(f.d. 243 v.

II) dar nu la 17 octombrie 2013 (f.d. 25 v. I) și a fost pus sub învinuire la 16

ianuarie 2014(f.d. 77 v. I), astfel, fiind ignorate prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3)

Cod de procedură penală, a fost omis termenul prevăzut de 3 luni, cu 9 zile, astfel,

Colegiul penal lărgit apreciază ca corectă și însușește concluzia instanței de apel

precum că ”sunt întemeiate alegațiile apărătorului inculpatului referitor la faptul

că Nidelcu Alexei a căpătat calitatea de bănuit la data de 07 octombrie 2013,

odată cu aducerea la cunoștință a ordonanței de recunoaștere în această calitate

și nu la 17 octombrie 2013 cum invocă partea acuzării, or, potrivit materialelor

cauzei, mandatul eliberat de avocat pentru apărarea intereselor inculpatului

Nidelcu Alexei, se datează cu data de 07 octombrie 2013.

În conformitate cu art. 63 alin. (2), pct. 3) Cod de procedură penală, organul

de urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit: 3) persoana

în privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate – mai

mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi – mai mult

de 6 luni.”.

Reieșind din cele expuse, Colegiul judiciar constată încălcarea dreptului la

apărare al inculpatului Nidelcu Alexei, și anume dreptului de a nu fi urmărit de

două ori pentru una și aceeași fapta, faptul din care ordonanța de punere sub

învinuire din 16 ianuarie 2014 adoptată în privința acestuia, este lovită de nulitate,

conform prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală. Mai mult ca atât,

reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul judiciar constată că, în asemenea

situație, sânt lovite de nulitate și toate acțiunile procesuale efectuate cu Nidelcu

Alexei, după punerea acestuia sub învinuire și până la finalizarea acțiunilor de

12

urmărire penale. Or, acțiunile procesuale efectuate după punerea inculpatului sub

învinuire, au fost efectuate cu încălcarea dreptului acestuia la apărare, dreptul

care este parte componentă al dreptului la un proces echitabil, iar probele obținute

în urma acestor acțiuni, sânt lovite de nulitate.

Conform art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP, sentința de încetare a procesului se

adoptă dacă: 6) există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea

urmărirea penală și tragerea la răspundere penală”, concluzie ce respinge expres

alegațiile recurentului precum că, „temeiul pe care a fost încetat procesul penal nu

a fost expus cu claritate și lipsesc aprecieri, din care s-ar deduce univoc concluzii

referitoare la excluderea posibilității de tragere la răspundere penală a

inculpatului”.

În continuare, Colegiul penal lărgit respinge ca declarativ argumentul

recurentului precum că „inculpatul nu a fost achitat de învinuirea înaintată prin

rechizitoriu, însă a fost constatat faptul existenței unor acțiuni procesuale comise cu

abateri de către organul de urmărire penală, aceste acțiuni nefiind contestate de

persoanele cointeresate, ceea ce a dus la adoptarea de către instanța de judecată a

unei hotărâri de încetare a procesului penal”, or, instanța de recurs constată că

persoanele cointeresate și anume avocatul Grecu Ion în numele învinuitului

Nidelcu Alexei a contestat cu plângere la judecătorul de instrucție (f.d. 3 – 5 v.

anexă la volumul nr. III) ordonanța de punere sub învinuire a lui Nidelcu Alexei

emisă de procurorul în Procuratura raionului Cahul, Boghen Dumitru din

16.01.2014 și ordonanța emisă la 20.12.2016 de către procurorul în Procuratura

raionului Cahul, Mîțăblândă Sergiu.

Referitor la alegațiile recurentului precum că „instanța de apel nu a ținut cont

de explicațiile expuse în pct. 22.2 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție

a RM nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel”, care stipulează că, în partea descriptivă a deciziei, instanța de apel

urmează să constate circumstanțe de fapt stabilite de către aceasta, în urma

judecării apelului declarat”, Colegiul penal lărgit conchide că aceste alegații sunt

declarative, ce nu corespund realității, or, potrivit explicațiilor expuse în pct. 22.2

din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 22 din 12.12.2005 „Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel” – „Partea descriptivă

a deciziei se începe cu expunerea succintă a faptelor de săvîrșirea cărora inculpatul

este declarat vinovat sau a învinuirii sub care a fost pus. În partea descriptivă

decizia trebuie să corespundă tuturor cerințelor art. 394 CPP”, potrivit prevederilor

art. 394 alin. (4) Cod de procedură penală – „Partea descriptivă a sentinței de

încetare a procesului penal trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor

pentru încetarea procesului penal”.

În continuare, Colegiul penal lărgit statuează că, temeiul prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală, în sensul că „norma de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date

13

anterior de către Curtea Supremă de Justiție” nu este incident în speță, la fel

argumentele în susținerea acestui temei nu sunt acceptate, or, cauza invocată de

recurent, nr. 1ra-912/2018 asupra căreia s-a expus Curtea Supremă de Justiție prin

decizia din 05.06.2018, are la bază alte circumstanțe decât prezenta cauză.

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și

argumentat asupra motivelor esențiale invocate în apel, iar motivarea din decizia

acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de

recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel în latura penală este legală și

întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi respins ca

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul – șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 31 ianuarie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Nidelcu Alexei XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

14