1ra-287/18 — art.172 alin.3 lit.a, a-1 CP

1ra-287/18 — art.172 alin.3 lit.a, a-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-287/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 februarie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecătorii Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul central din 23 iunie 2017 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017, declarate de către avocații

Asandei Dorin și Bodrug Alexandru în numele inculpatului și inculpatul

Pavliuc Vasili XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Vasili a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.172 alin.(3) lit.a) și a1) Cod

Penal la 11 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

2012-2016, data și ora nestabilită, avându-l la îngrijire, ocrotire, protecție și educație pe

fiul său minor XXXXX XXXXX, născut la XXXXX, despre care știa cu certitudine că

nu a atins vârsta de 14 ani, în repetate rânduri, la domiciliul său din XXXXX, fiind în

stare de ebrietate alcoolică și urmărind scopul de a-și satisface necesitățile sexuale, prin

acte contrare naturii firești, metode de homosexualitate, prin constrângere fizică și

imposibilitatea fiului său minor, de a se apăra și exprima voința din cauza vârstei fragede

de doar 6-10 ani, a săvârșit acte sexuale contrar voinței acestuia.

- avocații D.Asandei și A.Bodrug în numele inculpatului, prin care au solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei, conform procedurii stabilite pentru prima instanță,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care V.Pavliuc să fie achitat, invocând că instanța a

apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei, care au fost administrate de către

organul de urmărire penală cu grave încălcări de procedură; - instanța ilegal a reținut și

pus la baza sentinței de condamnare declarațiile martorilor V.Scafaru, I.Buruiană,

A.Solomon și R.Călugăreanu; - urmează a fi declarate nule procesele-verbale de audiere a

părții vătămate minore din 14.09.2016, pe motiv că la audierea acestuia nu a participat

reprezentantul legal al acestuia, psihologul, a martorilor V.Scafaru din 14.11.2016 și ale

lui I.Buruiană din 25.11.2016, pe motiv că V.Scafaru era o persoană cointeresată, mama

lui fiind în relații ostile cu soția inculpatului, totodată, ambii martori nu puteau fi audiați

în virtutea prevederilor art.90 alin.(3) pct.4) Cod de procedură penală, A.Solomon din

14.09.2016 și 24.11.2016, precum și R.Călugăreanu din 14.09.2016 și 24.11.2016, din

considerentul că aceștia nu au participat la audierea minorului și din motiv că audierea

1

minorului nu a avut loc în conformitate cu prevederile art.1101 Cod de procedură penală;

- vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate nu este probată; - învinuirea

adusă nu corespunde prevederilor art.291 și 296 alin.(2) Cod de procedură penală; - nu

este probat faptul că V.Pavliuc a întreținut raport sexual cu o persoană de gen masculin,

precum nu este probată nici constrângerea psihică și prin ce aceasta s-a manifestat; - în

cadrul audierilor din 23.09.2016, partea vătămată minoră nu a comunicat despre acțiunile

cu caracter sexual ale tatălui său, precum nici despre o posibilă acțiune cu caracter violent

sau de influențare psihologică din partea acestuia; - nu s-a ținut cont că martorul

Z.Prozorovschi a sesizat organul de poliție din alte motive decât cele care au servit la

pornirea urmăririi penale; - probele acuzării sunt combătute de alte probe prezentate la

cauza penală; - declarațiile martorului V.Scafaru de la faza urmăririi penale și cele date în

instanța de judecată sunt contradictorii; - instanța nu a dat apreciere declarațiilor

martorilor apărării;

- inculpatul, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, invocând că nu sunt întrunite elementele

infracțiunii imputate, vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii imputate nu este probată; -

instanța a apreciat arbitrar și selectiv probele administrate la cauza penală, nu a examinat

argumentele apărării și nu s-a expus asupra tuturor probelor apărării; - instanța nu a luat

în considerare că la audierea părții vătămate minore, nu a participat psihologul și

declarația nu este semnată; - probele au fost administrate de către organul de urmărire

penală cu grave încălcări de procedură; - instanța ilegal a reținut și pus la baza sentinței

de condamnare declarațiile martorilor V.Scafaru, I.Buruiană, A.Solomon și

R.Călugăreanu; - procesele-verbale de audiere a părții vătămate minore din 14.09.2016, a

martorilor V.Scafaru din 14.11.2016, A.Solomon din 14.09.2016 și 24.11.2016,

R.Călugăreanu din 14.09.2016 și 24.11.2016 și ale lui I.Buruiană din 25.11.2016,

urmează a fi declarate nule; - declarațiile martorului V.Scafaru de la faza urmăririi penale

și cele date în instanța de judecată sunt contradictorii, precum și cele ale părții vătămate

minore;

- avocatul V.Pîslaru în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care V.Pavliuc să fie achitat,

invocând că instanța a apreciat arbitrar probele, care au fost administrate de către organul

de urmărire penală cu grave încălcări de procedură; - partea vătămată minoră a fost

audiată cu încălcarea normelor de procedură penală; - polițiștii V.Scafaru și I.Buruiană

nu aveau dreptul să audieze minorul; - procesele-verbale de audiere a martorilor

V.Scafaru din 14.11.2016 și I.Buruiană din 25.11.2016, urmează a fi declarate nule; - la

faza urmăririi penale au fost comise grave încălcări de procedură, prin ce inculpatului i-

au fost încălcate dreptul de acces libel la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces

echitabil; - instanța a expus distorsionat faptele declarate de martori în procesul audierii

lor și selectiv a consemnat în sentință declarațiile acestora; - instanța s-a expus în sentință

cu privire la examinarea raportului de expertiză informațională a notebook-lui, efectuat la

17.05.2017, probă care însă, nu a fost cercetată în ședința de judecată; - vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate nu este probată.

apelurile declarate de către avocatul V.Pîslaru în numele inculpatului și inculpat au fost

respinse ca depuse peste termen, iar apelurile declarate de către avocații D.Asandei și

A.Bodrug în numele inculpatului au fost respinse, ca fiind nefondate.

Cu referire la apelurile declarate de către avocatul V.Pîslaru în numele inculpatului

și inculpat, instanța a constatat că, deși sentința Judecătoriei Hîncești, sediul central a fost

pronunțată la 23.06.2017, sus-numiții au declarat apel abia la 02.08.2017, și respectiv la

2

28.07.2017, adică peste termenul prevăzut de art.402 alin.(1) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a precizat că, potrivit materialelor cauzei, la 23.06.2017, avocatul

V.Pîslaru și inculpatul au recepționat copia sentinței. De asemenea, instanța a precizat că,

pentru părțile care nu s-au prezentat la pronunțare, data luării la cunoștință se consideră

data pronunțării sentinței.

Consecvent, instanța a menționat că apelanții nu au invocat motive pertinente de

omitere a termenului de declarare a apelului, respectiv, instanța nu a reținut niciun temei

pentru repunerea apelanților în termenul de declarare a apelului.

Astfel, reținând jurisprudența națională și cea a Curții Europene (cauza Dacia SRL

vs R.Moldova, hotărârea din 18.03.2008), în care a notat că rolul termenelor este de o

importanță majoră atunci când este interpretat în lumina Preambulului Convenției, care,

în partea sa relevantă, enunță preeminența dreptului ca patrimoniul comun al Statelor

contractante și pct.22 din decizia Curții Constituționale nr.46 din 22.05.2017, potrivit

căruia s-a statuat că ,,reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost

conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual,

inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia,

ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor

titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite”.

Cu referire la apelurile declarate de către avocații D.Asandei și A.Bodrug în

numele inculpatului, instanța de apel a reținut că apelanții invocă, precum că nu a fost

probată vinovăția inculpatului și că administrarea probelor la faza urmăririi penale a avut

loc abateri.

În sensul celor invocate de către apelanți, instanța de apel a indicat că, prima

instanță a dat apreciere corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei,

examinându-le conform art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Consecvent, instanța de apel a indicat că, vinovăția inculpatului se confirmă prin

declarațiile martorilor I.Buruiană, V.Scafaru, A.Solomon, R.Călugăreanu și actele cauzei

- procesul-verbal de ridicare de la V.Șurubura a notebook-lui din 23.09.2016 și raportul

de expertiză psihiatrico-legală și constrângere medicală nr.998a-2016 din 08.11.2016,

efectuată în privința lui V.Pavliuc, potrivit căruia inculpatul a fost recunoscut responsabil

de fapta ce i se impută.

Instanța a mai indicat că, în cadrul examinării cauzei penale în apel, la solicitarea

părții apărării, au fost audiați martorii M.Lozovoi, N.Vlas, A.Vergun, L.Talmazan,

A.Mocan, E.Bîtcă, C.Bîrcă, V.Șurubura, D.Șurubura, M.Daud.

În ceia ce privește declarațiile martorilor M.Lozovoi, N.Vlas, A.Vergun,

L.Talmazan, A.Mocan, instanța le-a apreciat drept irelevante speței, iar referitor la

declarațiile martorilor E.Bîtcă, V.Șurubura, D.Șurubura, instanța le-a apreciat drept

declarative, fără suport probatoriu, numiții fiind persoane cointeresate în a ușura situația

inculpatului, fiind în relații de rudenie cu acesta.

Cu referire la argumentul apelanților, precum că instanța ilegal a reținut și pus la

baza sentinței de condamnare declarațiile martorilor V.Scafaru și I.Buruiană, instanța de

apel a precizat că audierea acestora a avut loc în limitele prevederilor art.90 alin.(3) pct.4)

Cod de procedură penală, adică în legătură cu cercetarea probelor dobândite prin

intermediul lor.

De asemenea, instanța de apel a precizat că V.Scafaru și I.Buruiană au acționat în

3

baza materialului înregistrat în Registrul nr.2 și în conformitate cu pct.25-31 din

Instrucțiunea privind modul de primire, înregistrare, evidență și examinare a sesizărilor și

a altor informații despre infracțiuni, aprobată prin Ordinul comun nr.121/254/286-0/95

din 18.07.2008, partea vătămată minoră, la 14.09.2016, fiind audiată în prezența

pedagogului A.Solomon și a psihologului R.Călugăreanu.

Deși apelanții invocă, precum că A.Solomon și R.Călugăreanu nu aveau dreptul să

semneze declarațiile minorului din 14.09.2016, deoarece nu au asistat la interogatoriu,

instanța de apel a respins criticile aduse în privința acestora, menționând că minorul a

început să fie audiat în prezența pedagogului A.Solomon, după care s-a apropiat și

psihologul R.Călugăreanu, fapt ce rezultă, inclusiv din declarațiile martorilor V.Scafaru,

I.Buruiană, A.Solomon și R.Călugăreanu

Cât privește argumentele apelanților, precum că procesele-verbale de audiere a

părții vătămate minore din 14.09.2016, a martorilor V.Scafaru din 14.11.2016,

A.Solomon din 14.09.2016 și 24.11.2016, R.Călugăreanu din 14.09.2016 și 24.11.2016 și

ale lui I.Buruiană din 25.11.2016, urmează a fi declarate nule, instanța de apel a precizat

că, verificând actele indicate prin prisma criticilor aduse, nu a constatat vreo încălcare a

legislației procesual penale susceptibilă să atragă după sine nulitatea acestora.

Referitor la modificarea declarațiilor date în instanța de judecată de partea

vătămată minoră, negând de această dată că ar fi fost supus acțiunilor perverse de către

tatăl său, instanța de apel a considerat că acest fapt este consecința influențării minorului

de către părinți, în special de către mama acestuia V.Șurubura.

Cu referire la dubiile ridicate de către avocatul A.Bodrug privind accesarea de

către inculpat a site-urilor cu conținut pornografic, instanța a menționat că, reieșind din

expertiza informațională a notebook-lui efectuată la 17.05.2017 și a datelor furnizate de

aceasta, și anume conținutul informației accesate, datele și orele de acces, frecvența de

acces, este indubitabil faptul că anume V.Pavliuc le-a accesat, mai mult că ultimul locuia

doar cu partea vătămată minoră.

Instanța de apel a respins și argumentele apelanților, precum că potrivit raportului

de expertiză medico-legală nr.540 din 15.09.2016, la M.Pavliuc nu au fost depistate

leziuni în regiunea perianală a mucoasei anus, precizând că lipsa unor leziuni în regiunea

perianală nu exclude existența acțiunilor cu caracter sexual comise de către inculpat, iar

nerecunoașterea vinovăției de către acesta, instanța de apel a apreciat-o drept o metodă de

eschivare de la răspundere penală. Mai mult că, faptul comiterii actelor sexuale cu

caracter pervers rezultă din declarațiile părții vătămate minore date la urmărirea penală și

ale martorilor sus menționați.

Astfel, instanța de apel, reținând probele sus menționate, inclusiv jurisprudența

Curții Europene (hotărârile în cauzele M.C. vs Bulgaria din 04.12.2003; M. și C. vs

România din 27.09.2011; Juppala vs Filanda din 02.12.2008), a conchis că acțiunile

inculpatului V.Pavliuc cuprind elementele constitutive ale infracțiunii imputate, atât

latura obiectivă, cât și cea subiectivă, vinovăția acestuia fiind cert dovedită.

D.Asandei și A.Bodrug în numele inculpatului și inculpatul care, indicând temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care V.Pavliuc să fie achitat, pe

motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța eronat a

respins apelul declarat de inculpat ca depus peste termen și nu s-a expus în nici un fel

asupra motivelor acestuia; - lipsesc motive relevante și suficiente pentru condamnarea

inculpatului, fiindu-i încălcat dreptul la libertate și siguranță; - instanța a apreciat arbitrar

4

probele, care au fost administrate de către organul de urmărire penală cu grave încălcări

de procedură; - vinovăția inculpatului nu a fost probată; - instanța a expus distorsionat

faptele declarate de martori în procesul audierii lor și selectiv a consemnat în sentință

declarațiile acestora și nu s-a expus în nici un fel asupra declarațiilor date de martorii

A.Solomon, R.Călugăreanu și M.Daud; - instanța nu a ținut cont de faptul că, la locul de

trai, inculpatul se caracterizează pozitiv, că între soția inculpatului, V.Șurubura și mama

martorului, V.Scafaru a existat un conflict, și astfel, ultimul nu putea să participe la

audierea părții vătămate minore, fiind o persoană cointeresată, în rest invocând aceleași

motive ca și în apelurile declarate, descrise în pct.3 al prezentei decizii.

invocate, ținând cont de opiniile procurorului și a psihologului în cadru Direcției asistență

socială și protecție a familiei, D.Baciu, expuse în referințe, prin care se solicită declararea

inadmisibilității recursurilor ordinare, Colegiul penal concluzionează că recursul declarat

de către inculpatul V.Pavliuc urmează a fi respins ca inadmisibil, iar recursurile declarate

de către avocații D.Asandei și A.Bodrug în numele inculpatului, admise din următoarele

considerente.

Cu referire la recursul declarat de către inculpatul V.Pavliuc

Potrivit art.420 alin.(4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs

sentințele în privința cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea apelului ori

au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac.

Astfel, Colegiul penal constată că prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 octombrie 2017, a fost respins apelul declarat de către V.Pavliuc ca

depus peste termen.

Respectiv, având în vedere prevederile art.420 alin.(4) Cod de procedură penală și

că apelul declarat de către inculpat a fost considerat de către instanță ca declarat peste

termen, inculpatul și-a pierdut dreptul să atace cu recurs decizia instanței de apel, mai

mult că în recursul său, acesta nu conestă tardivitatea apelului, iar motivele invocate sunt

identice după conținut cu cele invocate în apelurile avocaților, asupra cărora instanța s-a

expus detaliat și motivat în decizie.

În situația respectivă, Colegiul penal va respinge recursul ordinar declarat de către

inculpat ca fiind inadmisibil.

Cu referire la recursurile declarate de către avocații D.Asandei și A.Bodrug în

numele inculpatului.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de

apel.

Reieșind din textele recursurilor, recurenții invocă că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și faptele inculpatului nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii imputate, temeiuri ce se regăsesc în art.427 alin.(1) pct.6) și

8) Cod de procedură penală.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursurile declarate,

Colegiul penal constată următoarele.

După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestora nu sunt de acord cu

condamnarea lui V.Pavliuc în baza art.172 alin.(3) lit.a) și a1) Cod penal, pe motiv că în

acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate și în

susținerea ideii invocă, precum că lipsesc motive relevante și suficiente pentru

5

condamnarea inculpatului; probele au fost administrate cu grave încălcări de procedură,

iar instanța le-a dat o apreciere arbitrară, vinovăția inculpatului nefiind probată.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei,

însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau

legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod

de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar

verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenței, fapt ce face ca concluzia despre

vinovăția lui V.Pavliuc în comiterea infracțiunii de acțiuni violente cu caracter sexual să

fie justă și întemeiată, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia în art.172 alin.(3) Cod

penal, fiind corectă.

Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele au conchis că vinovăția lui

V.Pavliuc se dovedește prin cumulul de probe acumulate legal în cadrul urmăririi penale

și cercetate în instanțele de judecată, și anume prin declarațiile martorilor:

- I.Buruiană, care a declarat că, în prezența lui V.Scafaru, a pedagogului

A.Solomon și a psihologului R.Călugăreanu, a discutat cu minorul XXXXX și la

întrebările acestuia minorul a zis că în data de 11.09.2016, a fost bătut de tatăl său,

V.Pavliuc, care era în stare de ebrietate și că au mai fost cazuri de violență fizice aplicată

față de el de către tatăl său. De asemenea, a indicat că la 11.09.2016, noaptea, tatăl său la

chemat lângă el satisfăcându-și pofta sexuală în formă perversă. A precizat martorul că în

următoarea zi, împreună cu ofițerul de investigație I.Harbuz, a asistentei sociale și a

psihologului R.Călugăreanu au mers cu minorul la medicul legist, unde l-a mai întrebat o

dată dacă spune adevărul, copilul afirmând că spune adevărul și că nu are motive să

mintă;

- V.Scafaru, care a declarat că împreună cu I.Buruiană au mers la școala unde

studia minorul XXXXX și unde, în prezența pedagogului A.Solomon și a psihologului

R.Călugăreanu, au discutat cu acesta. Minorul a declarat că uneori tatăl său îl bate, iar

când este beat, îl cheamă la el și își satisface pofta sexuală în formă perversă. De

asemenea, îl amenință că dacă îi va zice mamei, îl va ucide sau îl va bate;

- A.Solomon, care a declarat că, discutându-se cu minorul XXXXX, acesta a spus

că, atunci când tatăl său este în stare de ebrietate îl bate, când vine noaptea acasă are

obiceiul să-l cheme să doarmă cu el, iar când este în stare de ebrietate, se culcă lângă el și

își satisface pofta sexuală în formă perversă. Fiind întrebat dacă i-a comunicat despre

aceasta mamei, copilul a spus că „nu”, pentru că îi este frică să nu fie bătut, iar când i-au

fost adresate întrebările legate de acțiunile tatălui său, minorul a început să plângă, era

închis și răspundea scurt „da” sau „nu”;

- R.Călugăreanu, care a declarat că, discutând cu minorul XXXXX, acesta a spus

că de la vârsta de 6 ani este maltratat de tatăl său, ultima dată fiind maltratat la

11.09.2016, despre viol copilul i-a povestit dirigintelui de clasă și anume, că atunci când

tatăl său este în stare de ebrietate, își satisface cu el pofta sexuală în formă perversă;

și actele cauzei:

- procesul-verbal de ridicare din 23.09.2016, potrivit căruia de la V.Șurubura a fost

ridicat notebook-lui „HP” și raportul de expertiza informațională a acestuia din

17.05.2017, din care rezultă că au fost accesate site-uri cu conținut pornografic în

perioada 07.05.2012-23.09.2016 în orele de noapte, cât și de zi, pe când partea vătămată

se afla la școală;

- raportul de expertiză medico-legală nr.540 din 15.09.2016, potrivit căruia la

6

minorul XXXXX au fost depistate excoriații și echimoze pe mâina stângă, regiunea

lombară stânga, genunchi, pe coapsa dreaptă, care se califică ca vătămări corporale

neînsemnate;

- raportul de expertiză psihiatrico-legală nr.912a-2016 din 13.10.2016 în privința

minorului M.Pavliuc, din care rezultă că ,,tabloul clinic psihologic determină capacitatea

minorului de a percepe, analiza și reproduce adecvat evenimentele importante pentru

cauza penală”;

- raportul de expertiză psihiatrico-legală și constrângere medicală nr.998a-2016

din 08.11.2016, efectuată în privința lui V.Pavliuc, potrivit căruia inculpatul a fost

recunoscut responsabil de fapta ce i se impută.

Probele indicate sunt detaliat descrise în hotărârile judecătorești, fiind pertinente și

concludente, utile și veridice, coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială.

Argumentele părții apărării, precum că declarațiile martorului V.Șurubura urmau a

fi respinse ca probă, pe motiv că între soția inculpatului și mama martorului a existat un

conflict, acesta din urmă fiind o persoană cointeresată, influențând copilul minor de a da

declarații împotriva inculpatului, nu pot fi reținute, deoarece faptul dat nu a fost

confirmat în cadrul cercetării judecătorești. Mai mult că, potrivit ordonanțelor

procurorului V.Disculțu și Procurorului-șef în Procuratura r-lui Hâncești R.Moroz din

26.04.2017 și 23.05.2017, la plâgerea lui V.Șurubura în acesta sens, au fost verificate

acțiunile colaboratorilor de poliție V.Scafaru și I.Buruiană și s-a dispus neînceperea

urmăririi penale în privința acestora, pe motivul lipsei în acțiunile lor a elementelor

infracțiunii.

Referitor la argumentele invocate în recursuri, precum că declarațiile părții

vătămate minore date la faza urmării penale și cele date la faza judecării cauzei diferă și

din care nu rezultă că ar fi fost abuzat sexual de inculpat, Colegiul penal atestă că,

instanțele corect le-au considerat veridice pe cele date la urmărirea penală, în care partea

vătămată a descris amănunțit circumstanțele abuzului sexual din partea tatălui său,

concluzionând că acesta și-a schimbat declarațiile în ședința de judecată sub influența

mamei sale V.Șurubura. Faptul că acesta poate fi ușor influențat rezultând și din raportul

de expertiză psihiatrico-legală, potrivit căruia ,,minorul manifestă o flexibilitate

decizională, care este determinată de influențe parvenite din afară, precum și de statutul

dependenței de maturi”.

Totodată, examinând argumentele invocate în recursurile ordinare de către avocați

în numele inculpatului, Colegiul penal sesizează că aceștia invocă aceleași motive, care

au fost invocate în apeluri și care se bazează pe aprecierea probelor.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, solicitările recurenților bazate pe

astfel de argumente nu constituie temei pentru reexaminarea cazului. Or, modul de

apreciere a probelor și circumstanțelor cauzei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, aprecierea probelor fiind obiectul examinării

cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei

părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri

legale și întemeiate.

Consecvent, făcând o analiză a criticilor expuse în recursurile declarate de către

avocați în numele inculpatului în raport cu apelurile declarate și textul deciziei, Colegiul

constată că recursurile repetă textele apelurilor, argumentele expuse de recurenți fiind

anterior invocate în apeluri, iar instanța de apel examinându-le în ansamblu și dându-le o

apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat și motivat asupra lor, a indicat temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea acestora, precum și motivele adoptării respectivei soluții, concluzionând

7

asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei imputate, concluzii descrise detaliat la

pct.7.3.-7.15. a deciziei instanței de apel, inclisiv și în pct.4 al prezentei decizii.

Astfel, în scopul evitării repetării inutile a alegațiilor instanțelor ierarhic inferioare,

Colegiul penal își însușește argumentele enumerate în hotărârile contestate, fapt ce este în

deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile

Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în pct.37 că art.6§1

CtEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda,

19.04.1994, pct.61).

Într-o altă ordine de idei, Colegiul penal constată că, prin hotărârile pronunțate

anterior, inculpatul a fost condamnat în baza art.172 alin.(3) lit.a) și a1) Cod penal și dacă

în privința agravantei prevăzute la lit.a) al articolului, instanța de recurs nu are niciun

dubiu, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, după cum reiese din cele expuse

supra, fiind corectă, fiind întrunite toate elementele acestei infracțiuni, cu referire la

agravanta prevăzută la lit.a1) al articolului – satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința, săvârșită asupra persoanei care se află

în îngrijirea, ocrotirea, protecția și educarea făptuitorului, instanța de recurs consideră că

instanțele de fond greșit au ajuns la concluzia de a încadra acțiunile inculpatului, inclusiv

în această agravantă, deoarece potrivit legislației în vigoare, pentru ca acțiunile persoanei

să poată fi calificate astfel, victima trebuie să se afle în grija, ocrotirea, protecția și

educarea făptuitorului.

Dispoziția de la lit.a1) alin.3) art.172 Cod penal prevede o serie de modalități în

care se pot concretiza raporturile speciale dintre victimă și făptuitor, și anume:

- victima se află în grija făptuitorului atunci când acesta are obligația contractuală

sau morală de a acorda victimei asistență socială, ori, în virtutea relațiilor de rudenie, are

îndatorirea legală de a îngriji victima. Îngrijirea presupune obligația de a acorda ajutor și

asistență curente unei persoane aflate la nevoie datorită vârstei, stării de sănătate, absenței

persoanelor care au această obligație potrivit legii. Au obligații de îngrijire față de

victimă, de exemplu, persoanele angajate de particulari pentru îngrijirea unor bolnavi sau

bătrâni, personalul de îngrijire din unitățile sanitare sau așezămintele sociale (spitale,

sanatorii, azile, internate), etc. deci, persoanele care în temeiul unui contract de prestări

servicii, a unui contract de muncă sau a relațiilor de rudenie au îndatorirea de a avea grijă

de victimă;

- victima se afla sub ocrotirea făptuitorului, atunci când ultimul are calitatea de

tutore ori de curator în raport cu victima sau când făptuitorul și-a asumat în fapt sarcina

de a ocroti și îngriji un minor;

- victima se află sub protecția făptuitorului, în cazul în care este privată în mod

legal de libertate, de exemplu, se află într-o instituție de reeducare, iar cel care a săvârșit

violul are obligația de a o păzi și supraveghea;

- victima se afla la educarea făptuitorului, atunci când acesta face parte din rândul

cadrelor didactice sau al personalului pedagogic, fie că este persoană angajată de către

părinții victimei, pentru educarea și instruirea acesteia. Obligația de educare revine

cadrelor didactice de orice grad și specialitate și personalului didactic auxiliar - pedagog,

laborant, bibliotecar, educator, mediator, instructor, meșter (la școlile profesionale),

profesorii angajați de particulari pentru educarea copiilor pentru meditații sau lecții

(muzică, pictură).

Astfel, reieșind din prevederile legale menționate mai sus, se constată că, în cauza

penală deferită judecății, lipsesc semnele calificative prevăzute la art.172 alin.(3) lit.a1)

8

Cod penal imputate inculpatului - persoană care se află în grija, ocrotirea, protecția sau

educarea făptuitorului, deoarece nu s-a stabilit circumstanța agravantă în cauză, pentru

realizarea căreia este necesar ca între făptuitor și victimă să existe, la momentul săvârșirii

faptei, un raport special, fapt ce denotă că atât prima instanță, cât și instanța de apel,

incorect au reținut în seama inculpatului această circumstanță agravantă (semn

calificativ).

Potrivit materialelor cauzei, partea vătămată este fiul inculpatului, adică membru

al familiei acestuia, semn calificativ prevăzut la lit.b2) alin.(2) art.172 Cod penal

„satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică sau

psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și

exprima voința, săvârșită asupra unui membru de familie”, însă acesta nu i-a fost imputat

inculpatului și, în temeiul art.10 Cod penal, nu poate fi reținut în sarcina acestuia.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în cauză, cert s-a constatat că V.Pavliuc,

în perioada cuprinsă între anii 2012-2016, locuind împreună cu fiul minor XXXXX

XXXXX, născut la XXXXX, despre care știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani,

la domiciliul său din XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică și urmărind scopul de

a-și satisface necesitățile sexuale, prin acte contrare naturii firești, prin constrângere

psihică și imposibilitatea fiului său minor de a se apăra și exprima voința din cauza

vârstei fragede, a săvârșit acte sexuale contrar voinței acestuia.

Reținând cele menționate supra, referitor la calificarea acțiunilor inculpatului

V.Pavliuc, Colegiul penal consideră că din învinuirea acestuia, urmează a fi exclus

semnul calificativ lit.a1) alin.3) art.172 Cod penal, acțiunile lui urmând a fi încadrate

juridic în prevederile art.172 alin.(3) lit.a) Cod penal - acțiuni violente cu caracter sexual,

adică satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică sau

psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și

exprima voința, care au fost săvârșite asupra unei persoane despre care se știa cu

certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

Din aceste motive, recursurile ordinare declarate de către avocații D.Asandei și

A.Bodrug în numele inculpatului urmează a fi admise, cu casarea parțială a sentinței

primei instanțe și deciziei instanței de apel, în latura penală, cu pronunțarea unei noi

hotărîri în această parte.

La stabilirea pedepsei, ținând seama de prevederile stipulate în art.61, 75, 77 Cod

penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, care face parte din categoria celor

excepțional de grave, de persoana acestuia, care se caracterizează pozitiv la locul de trai,

anterior a fost judecat, că circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, iar ca circumstanță

agravantă s-a stabilit săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate și de

scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și din partea altor

persoane, Colegiul penal consideră că corijarea și reeducarea lui V.Pavliuc poate avea loc

dar cu izolarea lui de societate, cu numirea pedepsei închisorii în limitele sancțiunii

normei penale în baza căreia este recunoscut vinovat, considerând-o ca una echitabilă

faptelor comise.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art.427 Cod de procedură

penală, urmează să caseze hotărârile instanțelor de fond, să rejudece cauza și să pronunțe

o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, Colegiul penal conchide că eroarea comisă de instanțele de fond urmează a

fi corectată, prin admiterea recursurilor ordinare declarate în cauză, cu casarea parțială a

9

deciziei instanței de apel și sentinței primei instanțe, în latura penală și, pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Pavliuc Vasili

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017.

Admite recursurile ordinare declarate de avocații Asandei Dorin și Bodrug

Alexandru în numele inculpatului Pavliuc Vasili, casează parțial, în latura penală,

sentința Judecătoriei Hîncești, sediul central din 23 iunie 2017 și decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Pavliuc

Vasili, rejudecă cauza și pronunță în această parte o nouă hotărâre, după cum urmează:

Pavliuc Vasili se condamnă în baza art.172 alin.(3) lit.a) Cod penal cu stabilirea

pedepsei de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 aprilie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

10