1ra-1612/2017 — art. 145 alin. 1 CP

1ra-1612/2017 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1612/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 10 februarie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 ianuarie 2017, declarat de avocata Tatiana Gorea și inculpatul

Vasilica Gheorghe XXXX, născut la

XX XXXXX XXXX în or. XXXXX, locuitor al mun.

XXXXX, str. XXXXX XX, ap. XX, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 14.04.2015 – 10.02.2016,

instanța de apel: 09.01.2016 – 25.01.2017,

instanța de recurs: 21.09.2017 – 01.11.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

2016, Vasilica Gheorghe a fost condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la

10 ani închisoare, de la reținere, după definitivarea sentinței, deducându-se durata

aflării în arest preventiv de la 22.01.2015 până la 19.10.2015.

inculpatul Vasilica G., aflându-se în ospeție la Cureachin D., care locuia în ap. XX,

str. XXX XXXXX XXX, mun. XXXXX, unde, după ce a consumat băuturi

alcoolice împreună cu acesta și concubina lui, Ișcenco E., fiind în stare de ebrietate

alcoolică avansată, în rezultatul unui conflict iscat între el și Cureachin D.,

urmărind scopul omorului intenționat, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu

pumnii și cu un cuțit peste diferite părți ale corpului cauzându-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 221 din 23.01.2015, vătămări corporale

sub formă de:

1

traumă toracico-abdominală închisă: echimoze pe torace și abdomen, fracturi

costale pe dreapta cu revărsări sanguine în țesuturile moi adiacente, revărsate

sanguine în țesuturile moi ale abdomenului, rupturi de ficat, oment, mezenter,

revărsate sanguine paranefral pe dreapta, hemoperitoneum (volum cca 2100 ml) –

produsă prin acțiunea traumatică cu un obiect(e) contondent(e) dur(e), a prezentat

pericol pentru viață, este în legătură cauzală directă cu survenirea decesului și se

califică ca vătămări grave;

leziune înțepat-tăiată a gâtului: plagă înțepat-tăiată a gâtului (1), penetrantă,

oarbă, cu prezența orificiului de intrare pe piele cu lezarea țesuturilor moi la

nivelul plăgii (cu hemoragii difuze în ea), cu lezarea venei jugulare externe și

laringelui (clinic), cauzată cu un obiect înțepător-tăietor, prezintă pericol pentru

viață, nu este în legătură cauzală directă cu survenirea decesului și se califică ca

vătămări grave;

traumă cranio-cerebrală închisă: echimoze pe cap și față, plăgi pe față,

revărsate sanguine în țesuturile moi epicraniene, produsă prin acțiunea traumatică

cu un obiect(e) contondent(e) dur(e) și se califică ca vătămări ușoare;

leziuni înțepat-tăiate ale feței: plăgi înțepat-tăiate (clinic), superficiale ale

tegumentelor feței, cauzate prin acțiuni repetate cu un obiect înțepător-tăietor și se

califică ca vătămări ușoare;

traumă închisă a gâtului: echimoză pe tegumentele gâtului, fractura cornului

mare stâng al osului hioid cu revărsate sanguine în țesuturile moi adiacente,

produsă prin acțiunea traumatică cu un obiect(e) contondent(e) dur(e), are o

vechime ce se încadrează în nu mai puțin de 3-4 ore până la deces (conform datelor

histologice) și se califică ca vătămări ușoare;

leziuni înțepate ale gâtului: plăgi înțepate superficiale ale tegumentelor,

dispuse în grup a câte 4, paralele între ele, cu revărsate sanguine roșii-închise în

țesuturile moi adiacente, prin acțiuni repetate cu un obiect înțepător combinat,

posibil cu furculița, și se califică ca vătămări ușoare;

echimoze pe membrele superioare, produse prin acțiunea traumatică cu un

obiect(e) contondent(e) dur(e) și se califică ca vătămări neînsemnate.

Apoi, inculpatul a părăsit locul comiterii infracțiunii, deplasându-se în

direcția liceului „C. Sibirschi”, situat în str. Lech Kaczynski 6/2, lăsându-l pe

Cureachin D. la podea în apartamentul său, unde, peste puțin timp, a fost depistat

de Bulat G. care a solicitat serviciul medical de urgență, acesta fiind transportat în

stare gravă la CNȘPMU, iar la 22.01.2015, ora 23.20 a decedat.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că au

consumat vin și rachiu. Victima l-a apucat de scurtă, apoi l-a lovit cu pumnul în

față. Încercând să se apere, el a lovit partea vătămată. Nu a pus mâna pe cuțit, iar

când a fost doborât la podea, cuțitul se afla pe masă. A acționat doar pentru a se

apăra.

Totodată, vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate.

Astfel, martorul Ișcenco E., concubina părții vătămate, a relatat că în

apartament consumau alcool. Inculpatul văzând la ea o vânătaie, i-a luat apărarea și

l-a întrebat pe Cureachin D. de ce o bate. Apoi ea a adormit și când s-a trezit, în

apartament se afla poliția, iar victima era la podea. Anterior, partea vătămată i-a

2

cerut să nu-i comunice inculpatului adresa la care locuiau, deoarece acesta l-a

amenințat că îl va bate.

Martorul Bulat G. a comunicat că ușa apartamentului era deschisă, lumina

ardea, victima era la podea, un cuțit cu mânerul rupt era jos, iar lângă masă era o

sticlă de 2,5 l. cu vin. Ișcenco E. dormea, o femeie i-a spus că a fost „mutu”, iar

Sașa i-a comunicat că l-a văzut pe Jora.

Martorii Sîrghi G. și Mustețanu O. au relatat similar că s-au deplasat la

chemarea 902. Acolo se afla echipa de salvare, care au transportat victima la

spitalul de urgență. Persoanele aflate la fața locului le-au spus că a avut loc o

bătaie. În apartament podeaua era murdară de sânge și o femeie în stare de

ebrietate stătea jos. Bulat G. le-a descris persoana care a intrat în apartament și,

împreună cu acesta, s-au deplasat în teritoriu pentru a căuta persoana. Pe teritoriul

adiacent școlii a fost depistat inculpatul. Acesta se sprijinea cu o mână de gard, era

în stare de ebrietate avansată, iar mâinile îi erau murdare de sânge. Bulat G. l-a

recunoscut și a confirmat că este persoana care a intrat în apartamentul victimei.

Inculpatul a fost condus la IGP pentru stabilirea identității, fiind transmis ofițerului

de gardă.

Martorul Perciun V. a declarat că la 22.01.2015, în jurul orelor 03.00, la

sediul izolatorului, de către grupa operativă a IP Centru, a fost escortat inculpatul.

În rezultatul efectuării percheziției corporale, careva semne vizibile de violență pe

corpul inculpatului nu au fost depistate, fiind prezentat un certificat de la spitalul

de urgență. De la inculpat se simțea miros de alcool, iar hainele acestuia erau

murdare de sânge. Inculpatul a fost plasat în celulă.

Potrivit procesului-verbal din 22.01.2015, de la fața locului a fost ridicată o

lamă cu un sigur tăiș și mânerul unui cuțit pe care erau vizibile urme de lichid de

culoare brun-roșiatic, lângă lamă și mâner fiind depistate urme de lichid de culoare

brun-roșiatic de diferite dimensiuni.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 719 din 20.02.2015, pe

corpul învinuitului lipsesc leziuni corporale.

Or, probele administrate în coroborare cu declarațiile martorilor

demonstrează că anume inculpatul a comis infracțiunea imputată.

Afirmațiile privind existența unei persoane necunoscute care l-ar fi condus

pe acesta în apartamentul victimei sunt nefondate, nefiind prezentate careva dovezi

în acest sens. Mai mult, concubina victimei, Ișcenco E. a confirmat că în afară de

inculpat nu a mai văzut pe nimeni în cameră.

Alegațiile inculpatului precum că s-a apărat și nu a folosit cuțitul pentru a-i

cauza moartea părții vătămate sunt irelevante or, nu s-a constatat că acesta a suferit

careva leziuni sau lovituri în urma altercației, fiind stabilit că, în urma conflictului,

doar victimei i-au fost cauzate numeroase leziuni și traume, moartea survenind din

cauza unei lovituri de cuțit aplicate în regiunea gâtului.

În cazul în care dorea doar să se apere, inculpatul nu aplica o formă a

violenței de o intensitate atât de mare, prin înjunghierea cu cuțitul în regiunea

gâtului, cauzându-i părții vătămate o vătămare corporală gravă, incompatibilă cu

viața.

Totodată, în cadrul urmăririi penale inculpatul a declarat că, fiind în stare de

ebrietate avansată, nu ține minte cele petrecute în seara zilei de 22.01.2015. A

3

recunoscut că a existat o încăierare între dânsul și victimă, dar neagă comiterea

omorului intenționat.

Potrivit rapoartelor de expertiză, pe mâinile și pe hainele inculpatului s-au

găsit urme de sânge care putea proveni atât de la victimă, cât și de la inculpat. Însă,

la momentul reținerii, peste 2-3 ore de la săvârșirea infracțiunii, inculpatul nu avea

careva leziuni externe și răni deschise, astfel că sângele respectiv nu putea proveni

de la el, cel mai probabil, fiind de la victimă.

Conform depozițiilor martorului Ișcenco E., victima i-a interzis acesteia să-i

comunice inculpatului adresa la care locuiește, întrucât l-a amenințat că îl va bate.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 145 alin. (1) Cod penal,

ca omorul intenționat.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul nu are antecedente

penale, se caracterizează pozitiv, este invalid de gradul III, nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru, în calitate de circumstanțe atenuante fiind reținute

vârsta înaintată a acestuia, handicapul fizic și faptul că este unicul întreținător al

soției care este invalid de gradul I, ca circumstanță agravantă fiind reținută

săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică, concluzionând că reeducarea

și corectarea lui este posibilă cu izolare de societate, aplicându-i pedeapsa în limita

minimă prevăzută de lege.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelanta a invocat că probele administrate nu au fost examinate în totalitate,

nefiind verificată versiunea apărării, instanța de fond omițând să dea o apreciere

probelor pe care s-a bazat poziția apărării.

Or, conflictul a fost inițiat de victimă, care era o persoană agresivă, primul

aplicându-i lovituri inculpatului. Partea vătămată era în stare avansată de ebrietate,

deoarece a consumat alcool și înainte de a se întâlni cu inculpatul.

Totodată, martorul Ișcenco E. nu a văzut cine a omorât victima, iar

inculpatul fiind surdomut nu putea auzi și cunoaște despre ce vorbeau aceștia. Prin

urmare, nu a fost stabilită intenția și motivul omorului examinat.

Nici unul dintre martorii audiați nu au declarat că au văzut cuțitul în mâinile

inculpatului, iar efectuarea expertizei dactiloscopice nu a fost dispusă.

Mai mult, martorii Ișcenco E., Bulat G. și Repina A. nu au văzut conflictul

între inculpat și victimă, deci nu pot confirma că anume inculpatul a omorât

victima.

Nu au fost stabilite circumstanțele cauzei care să dovedească că inculpatul a

avut intenția directă de a admite decesul victimei. Acesta a declarat că doar s-a

apărat de acțiunile violente ale părții vătămate, nu-l cunoștea și nu știa unde

locuiește.

Or, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea unei infracțiuni nu

pot fi întemeiate pe presupuneri.

ianuarie 2017, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a constatat starea de fapt

și de drept, aceasta fiind în deplină concordanță cu materialele cauzei, nefiind

stabilite temeiuri de casare a sentinței.

4

Instanța de fond a apreciat corect probele administrate și circumstanțele

cauzei, examinându-le din punct de vedere al utilității și veridicității lor, sub toate

aspectele, complet și obiectiv, încadrând just acțiunile inculpatului în baza art. 145

alin. (1) Cod penal, ca omorul unei persoane.

Astfel, vinovăția inculpatului se confirmă prin probe pertinente, concludente,

utile și veridice ce coroborează între ele, și anume declarațiile martorilor Ișcenco

E., Bulat G., Sîrghi G., Mustețanu O. și Perciun V.; procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 22.01.2015, a ap. XX, str. XXX XXXXX XXX, mun. XXXXX,

unde a fost ridicată o lamă cu un sigur tăiș și mânerul unui cuțit pe care erau

vizibile urme de lichid de culoare brun-roșiatic, iar lângă lamă și mâner s-au

depistat urme de lichid de culoare brun-roșiatic de diferite dimensiuni; raportul de

expertiză medico-legală nr. 719 din 20.02.2015, conform căruia pe corpul

învinuitului lipsesc leziuni corporale; raportul de expertiză medico-legală nr. 93

din 23.02.2015, privind efectuarea expertizei medico-legale a fragmentelor de

unghii, spălăturilor de pe ambele mâini ale inculpatului, a perechii de pantaloni

sportivi, fragmentului de tifon, puloverului și probei model de sânge recoltate de la

cadavrul părții vătămate, prin care, reieșind din investigațiile efectuate în laborator

asupra obiectelor menționate, s-a concluzionat că sângele recoltat de la cadavrul

părții vătămate, se referă la grupa O-alfa, beta (I), la care se referă și sângele

învinuitului. În conținutul subunghial și spălaturile de pe mâinile învinuitului, cât

și pe pantalonii sportivi și pe puloverul victimei, pe bucata de tifon, s-a determinat

sânge uman, cu antigena „H”, care ar fi putut proveni de la victimă sau alte

persoane cu grupa de sânge analogică, inclusiv și învinuitul, cu condiția că ultimul,

la momentul infracțiunii, a avut leziuni corporale cu hemoragii externe; raportul de

expertiză medico-legală nr. 94 din 23.02.2015, privind efectuarea expertizei

medico-legale a mânerului unui cuțit, lamei unui cuțit și a două fragmente de

țesătură cu spălaturi, toate ridicate în cadrul CFL la 22.01.2015, conform căruia, pe

mânerul și lama cuțitului și pe cele două fragmente de țesătură, ridicate în cadrul

CFL din apartamentul nr. XX, str. XXX XXXX XXX, mun. XXXXX, există urme

de sânge uman, a unei persoane de gen masculin, cu antigena „H”, ce dă dovadă de

provenirea sângelui de la persoana, sângele căreia se referă la grupa O-alfa, beta

(I), inclusiv victima.

Potrivit declarațiilor martorilor Ișcenco E. și Bulat G., inculpatul s-a aflat în

seara zilei de 22.01.2015 în apartamentul în care locuia victima.

Din depozițiile martorilor și ale inculpatului rezultă inițierea unui conflict

între victimă și inculpat din motivul geloziei. Mai mult, martorul Ișcenco E. a

indicat că victima, de mai multe ori, i-a spus să nu-i comunice inculpatului adresa

la care locuiește, întrucât acesta l-ar fi amenințat că îl va bate.

În același timp, în instanța de fond, inculpatul a declarat că i-a aplicat

lovituri victimei.

Prin urmare, alegațiile apărării că leziunile stabilite în raportul de expertiză

nu puteau fi cauzate prin lovituri cu cuțitul sunt irelevante, fiind constatat că

omorul părții vătămate a survenit ca urmare a aplicării de către inculpat a

multiplelor lovituri cu pumnii și cu un cuțit peste diferite părți ale corpului

victimei.

5

Și martorii Bulat G., Sîrghi G., Mustețanu O. și Perciun V. confirmă că în

momentul în care a fost depistat, inculpatul avea mâinile și hainele murdare de

sânge.

Acest fapt a fost constatat și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 120

din 23.02.2015, potrivit căruia sângele recoltat de la învinuit se referă la grupa O-

alfa, Beta (I), raportul de expertiză medico-legală nr. 95 din 23.02.2015, prin care

s-a stabilit că pe cămașa și scurta ridicată în cadrul percheziției corporale de la

învinuit au fost depistate pete de sânge de om și din raportul de expertiză medico-

legală nr. 93 din 23.02.2015, prin care s-a concluzionat că sângele recoltat de la

cadavrul părții vătămate se referă la grupa O-alfa, beta (I), la care se referă și

sângele învinuitului. În conținutul subunghial și spălaturile de pe mâinile

învinuitului, cât și pe pantalonii sportivi și pe puloverul victimei, pe bucata de

tifon, s-a determinat sânge uman, cu antigena „H”, care ar fi putut proveni de la

partea vătămată sau alte persoane cu grupa de sânge analogică, inclusiv bănuitul,

cu condiția că acesta, la momentul infracțiunii, a avut leziuni corporale cu

hemoragii externe (fapt exclus, deoarece potrivit raportului de expertiză medico-

legală nr. 719 din 20.02.2015, pe corpul învinuitului lipsesc leziuni corporale).

Astfel, prin rapoartele de expertiză menționate, s-a probat cu certitudine că sângele

depistat pe mâinile și hainele inculpatului provine de la partea vătămată.

Instanța de fond just a respins afirmațiile inculpatului că doar s-a apărat și nu

a folosit cuțitul pentru a-i cauza moartea victimei, fiind stabilit că inculpatul nu a

suferit careva leziuni sau lovituri din urma încăierării, în urma conflictului, doar

victimei fiindu-i cauzate numeroase leziuni și traume, moartea survenind din cauza

unei lovituri de cuțit aplicate în regiunea gâtului. Or, în cazul în care dorea doar să

se apere, inculpatul nu aplica o formă a violenței de o intensitate atât de mare.

Declarațiile martorului Beț I., precum că Ișcenco E. i-ar fi comunicat că în

acea seară în apartamentul lor era și persoana numită ,,avganeț”, sunt irelevante.

Or, în instanța de fond martorul Ișcenco E. a relatat că persoana în cauză, deși se

afla în relații ostile cu victima, în seara zilei de 22.01.2015 nu s-a aflat la

domiciliul părții vătămate.

Totodată, semnul laturii obiective conferă infracțiunii date un caracter

distinct, vizează urmările prejudiciabile, exprimate prin moartea cerebrală a

victimei.

Or, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 221 din 23.01.2015 s-a

stabilit că la examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat următoarele

leziuni corporale:

traumă toracico-abdominală închisă: echimoze pe torace și abdomen, fracturi

costale pe dreapta cu revărsate sangvine în țesuturile moi adiacente, revărsate

sangvine în țesuturile moi ale abdomenului, rupturi de ficat, oment, mezenter,

revărsate sangvine paranefral pe dreapta, hemoperitoneum (volum cca. 2100ml) -

care a fost produsă prin acțiunea traumatică cu un obiect(-e) contondent(-e), dur(-

e), a prezentat pericol pentru viață, este în legătură cauzală directă cu survenirea

decesului și se califică ca vătămări grave;

leziune înțepat-tăiată a gâtului: plagă înțepat-tăiată a gâtului (1), penetrantă,

oarbă, cu prezența orificiului de intrare pe piele cu lezarea țesuturilor moi la

nivelul plăgii (cu hemoragii difuze în ea), cu lezarea venei jugulare externe și

6

laringelui (clinic) - care a fost cauzată cu un obiect înțepător-tăietor, prezintă

pericol pentru viață, nu este în legătură cauzală directă cu survenirea decesului și

se califică ca vătămări grave;

traumă cranio-cerebrală închisă: echimoze pe cap și față, plăgi pe față,

revărsate sangvine în țesuturile moi epicraniene - care a fost produsă prin acțiunea

traumatică cu un obiect(e) contondent(e), dur(e) și se califică ca vătămări ușoare,

leziuni înțepat-tăiate ale feței: plăgi înțepat-tăiate (clinic), superficiale ale

tegumentelor feței - care au fost cauzate prin acțiuni repetate cu un obiect

înțepător-tăietor și se califică ca vătămări ușoare;

traumă închisă a gâtului: echimoză pe tegumentele gâtului, fractura cornului

mare stâng al osului hioid cu revărsate sangvine în țesuturile moi adiacente - care a

fost produsă prin acțiunea traumatică cu un obiect(e) contondent (e), dur(e), are o

vechime de nu mai puțin de 3-4 ore până la deces (conform datelor histologice) și

se califică ca vătămări ușoare;

leziuni înțepate ale gâtului: plăgi înțepate, superficiale ale tegumentelor

dispuse în grup a câte 4, paralele între ele, cu revărsate sangvine roșii-închise în

țesuturile moi adiacente, prin acțiuni repetate cu un obiect înțepător combinat,

posibil cu furculița, și se califică ca vătămări ușoare;

echimoze pe membrele superioare, care au fost produse prin acțiunea

traumatică cu un obiect(e) contondent(e), dur(e) și se califică ca vătămări

neînsemnate.

Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmările prejudiciabile este confirmată

prin declarațiile martorilor și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 221 din

23.01.2015, prin care s-a stabilit că decesul victimei a survenit cu cca. 4-5 zile

până la necropsie, în rezultatul traumei toraco-abdominale închise: echimoze pe

torace și abdomen, fracturi costale pe dreapta cu revărsate sangvine în țesuturile

moi adiacente, revărsate sangvine în țesuturile moi ale abdomenului, rupturi de

ficat, oment, mezenter, revărsate sangvine paranefral pe dreapta, hemoperitoneum

(volum cca. 2100 ml) - ce se confirmă prin modificările patologice respective

depistate la examinarea medico-legală a cadavrului și adeverite prin examenul

histopatologic.

Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin intenție directă or, inculpatul

își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei

prejudiciabile și a dorit, în mod conștient, survenirea acestora.

Astfel, afirmațiile apărării că nu a fost probată latura subiectivă, sunt

neîntemeiate or, concluzia privind conținutul intenției inculpatului de a lipsi de

viață partea vătămată rezultă din materialitatea faptei (idolus ex re), din declarațiile

martorilor și concluziile rapoartelor de expertiză, precum și din caracterul relațiilor

dintre inculpat și victimă, care anterior a afirmat că va aplica forța fizică asupra

acestuia.

Totodată, alegațiile apărării că instanța de fond a studiat doar probele privind

învinuirea inculpatului, probele apărării fiind lăsate fără examinare, iar concluzia

instanței nu rezultă din circumstanțele și materialele cauzei, sunt nefondate.

Or, în partea descriptivă și motivarea sentinței au fost examinate atât probele

ce confirmă vinovăția inculpatului, cât și cele ce-l dezvinovățesc.

7

Art. 6 al Convenției obligă instanțele să-și argumenteze deciziile luate.

Această obligație nu poate fi înțeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod

detaliat la fiecare argument al părților procesului. Obligația de motivare a

deciziilor variază în funcție de natura acestora. Potrivit jurisprudenței CtEDO, o

instanță nu este obligată să dea un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat de

justițiabil. (Hiro Balani vs Spania nr. 1021/2001 din 28 martie 2003).

În același timp, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de

viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Mai mult, din conținutul apelului declarat și ale materialelor cauzei, rezultă

că apelanții au invocat aceleași afirmații pe care le-au făcut în instanța de fond,

asupra cărora instanța s-a expus detaliat, cu respectarea dreptului la un proces

echitabil al părților, inclusiv sub aspectul motivării hotărârii de condamnare,

sentința conținând răspunsuri amănunțite privind argumentele invocate de părți.

Conform jurisprudenței CtEDO, noțiunea de proces echitabil presupune că o

instanță care și-a motivat hotărârea, să fi analizat în mod real chestiunile esențiale

care i-au fost supuse judecății. (Hotărârea CtEDO în cauza Boldea vs România din 15

februarie 2007).

Prin urmare, exigențele art. 6 CEDO au fost respectate, instanța de fond

dând o apreciere corectă probelor în cauză, soluționând toate problemele ce

urmează a fi rezolvate la adoptarea sentinței de condamnare, adoptând o hotărâre

conformă cerințelor legii.

solicită casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care ultimul să fie achitat.

Recurenții au invocat că nici unul din martorii audiați nu au indicat că

inculpatul avea cuțitul în mână și cu un cuțit nestabilit i-a aplicat lovituri peste

diferite părți ale corpului victimei. Totodată, nu s-a constatat că acesta i-a aplicat

victimei lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului, la momentul săvârșii

infracțiunii, martorul Ișcenco E. fiind fără cunoștință, provocată de starea de

ebrietate alcoolică, iar alte persoane care ar fi văzut momentul aplicării loviturilor

de către inculpat victimei, nu au fost stabilite. Nu au fost depistate nici amprentele

digitale ale inculpatului pe cuțit, ce exclude faptul că inculpatul ar fi pus mâna pe

cuțit. Or, potrivit declarațiilor inculpatului, în momentul când victima primul a

lovit inculpatul, cuțitul se afla pe masă, aceste declarații nefiind combătute prin

probe, iar în cadrul urmăririi penale nu a fost dispusă efectuarea expertizei

dactiloscopice asupra mânerului de cuțit și lamei de cuțit.

Astfel, instanțele de fond și de apel doar au presupus că inculpatul i-a aplicat

părții vătămate multiple lovituri peste diferite părți ale corpului, nefiind stabilit cu

ce mână i-a aplicat lovituri, cu ambele sau cu pumnii și în ce mână se afla cuțitul.

Instanța de apel nu a stabilit consecutivitatea acțiunilor inculpatului, precum și

posibilitatea aplicării loviturilor de către inculpat, în cazul în care era fără

8

cunoștință, fiind în stare de ebrietate alcoolică or, nu sunt martori oculari ai

omorului, iar învinuirea este bazată pe probe indirecte.

Totodată, instanța de apel eronat a stabilit legătura cauzală directă a

vătămărilor corporale ușoare și neînsemnate cu survenirea decesului prin aplicarea

loviturilor cu cuțitul.

Mai mult, instanța de apel nu a constatat că inculpatul a lovit victima cu

picioarele în regiunea abdomenului sau toracelui, ceea ce exclude faptul că

inculpatul a omorât victima.

În același timp, lipsește și latura subiectivă a infracțiunii, nefiind stabilit

motivul omorului. Din contra, victima a demonstrat gelozie față de inculpat și

primul i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în față.

Pe mâinile inculpatului au fost depistate urme de sânge de grupa O-alfa, beta

(I), dar nici o expertiză nu a stabilit că acest sânge aparține victimei.

Nu sunt clare nici concluziile instanței de apel că pe corpul inculpatului, la

momentul săvârșirii infracțiunii, nu au fost depistate leziuni corporale, când nici o

expertiză nu demonstrează acest fapt.

Or, din neglijența expertului, nu au fost stabilite leziunile în regiunea

capului, expertiza fiind efectuată necorespunzător, în cadrul urmăririi penale,

inculpatul solicitând tragerea la răspundere penală a expertului Centrului de

Medicină Legală, I. Scurtu.

La 26.03.2015 a fost depus demersul privind efectuarea expertizei medico-

legale suplimentare a inculpatului, însă atât plângerea inculpatului, cât și demersul

privind efectuarea expertizei medico-legale suplimentare a inculpatului nu au fost

examinate, astfel, fiind încălcată procedura penală privind modul de examinare a

cererilor parvenite în timpul urmăririi penale și principiile procedurii penale.

A fost ignorat și demersul declarat la procuratură privind audierea martorului

pentru stabilirea persoanelor pe nume Valera, Alexandru, Ghena, Valera nănaș și

efectuare a expertizei medico-legale suplimentare.

Martorul Beț I. a caracterizat inculpatul ca fiind o persoană pozitivă, acesta

nu provoca conflicte și nu se bătea cu nimeni, iar victima era în conflict cu mai

multe persoane, inclusiv cu Valera „afganeț”, fiind caracterizat negativ.

Circumstanța atenuantă - comportamentul ilegal și imoral al victimei, a fost

neglijată de acuzare, urmărirea penală fiind desfășurată unilateral.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 18d/221 din 17.03.2015,

la cercetarea toxico-narcologică, în sângele victimei s-au depistat 6,17 % alcool

etilic, ceea ce produce o intoxicație alcoolică gravă, care poate cauza deces și de

sine stătător.

Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept,

susținând poziția eronată a instanței de fond privind aprecierea probelor în raport

cu încadrarea juridică a faptei, acceptând niște concluzii de ordin general, fără a le

aprecia prin prisma art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel nu a înlăturat contradicțiile dintre declarațiile

martorilor și concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale.

Instanța de apel urma să se pronunțe asupra fiecărui argument din apelul

declarat în baza propriei evaluări juste a tuturor probelor administrate în condiții de

oralitate, nemijlocire și contradictorialitate.

9

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă

de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat și pe temeiurile din art. 427

alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a

afectat soluția instanței, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o

altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, asupra căror motive concrete din apelurile apărării nu s-ar fi pronunțat

instanța, care ar fi esența erorilor concrete de drept și a circumstanțelor că

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că

instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod

de procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței, că instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a

fost pus sub învinuire, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile

de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului și inculpatului cu circumstanțe

în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri

neargumentate legal de recurenți.

10

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului,

și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorilor Ișcenco

E., Bulat G., Sîrghi G., Mustețanu O. și Perciun V.; procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 22.01.2015, fiind ridicată o lamă cu un sigur tăiș și mânerul unui

cuțit pe care erau vizibile urme de lichid de culoare brun-roșiatic, iar lângă lamă și

mâner fiind depistate urme de lichid de culoare brun-roșiatic de diferite

dimensiuni; raportul de expertiză medico-legală nr. 719 din 20.02.2015, conform

cărui pe corpul învinuitului lipsesc leziuni corporale; raportul de expertiză medico-

legală nr. 93 din 23.02.2015, privind expertiza fragmentelor de unghii, spălăturilor

de pe ambele mâini ale inculpatului, a perechii de pantaloni sportivi, fragmentului

de tifon, puloverului și probei model de sânge recoltate de la cadavrul părții

vătămate, concluzionându-se că sângele recoltat de la cadavrul părții vătămate, se

referă la grupa O-alfa, beta (I), la care se referă și sângele învinuitului. În

conținutul subunghial și spălaturile de pe mâinile învinuitului, cât și pe pantalonii

sportivi și pe puloverul victimei, pe bucata de tifon, s-a determinat sânge uman, cu

antigena „H”, care ar fi putut proveni de la victimă, sau alte persoane cu grupa de

sânge analogică, inclusiv și învinuitul, cu condiția, că ultimul, la momentul

infracțiunii, a avut leziuni corporale cu hemoragii externe; raportul de expertiză

medico-legală nr. 94 din 23.02.2015, privind efectuarea expertizei medico-legale a

mânerului unui cuțit, lamei unui cuțit și a două fragmente de țesătură cu spălaturi,

toate ridicate în cadrul CFL la 22.01.2015, conform cărui, pe mânerul și lama

cuțitului și pe cele două fragmente de țesătură, ridicate din apartamentul victimei,

există urme de sânge uman, a unei persoane de gen masculin, cu antigena „H”, ce

dă dovadă de provenirea sângelui de la persoana, sângele căreia se referă la grupa

O-alfa, beta (I), inclusiv victima, instanțele indicând clar și fără echivoc motivele

pentru care au respins probele și versiunile apărării, instanța de apel pronunțându-

se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, probele

administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatului

11

a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 145 alin. (1) Cod penal (pct. 2. - 5. din

decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO,

pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel

pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2 – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

au fost întrunite elementele infracțiunii, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

12

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Tatiana Gorea și

inculpatul Vasilica Gheorghe XXX, împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 10 februarie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 ianuarie 2017, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 noiembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

13