1ra-1389/2017 — art. 179 alin. 2, 171 alin. 1, 152 alin. 2 lit. c/1 CP

1ra-1389/2017 — art. 179 alin. 2, 171 alin. 1, 152 alin. 2 lit. c/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1389/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 08

februarie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 aprilie

2017, declarat de inculpatul

Tudor Vasile Xxxxxxxx, născut la

xx xxxxxxxxx xxxx, originar și locuitor al s. Xxxxxxxxx,

str. Xxx Xxxxxx xx, mun. Xxxxx, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 16.08.2016 – 08.02.2017,

instanța de apel: 05.04.2017 – 26.04.2017,

instanța de recurs: 04.08.2017 – 04.10.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la 1 an închisoare, în baza art. 171

alin. (1) Cod penal la 4 ani închisoare și în baza art. 152 alin. (2) lit. c1) Cod penal,

la 5 ani închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 08 februarie

2017.

acționând intenționat, fără permisiune, a pătruns ilegal în domiciliul lui Xxxxx X.,

din s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxxx, unde a aplicat violența fizică în privința ultimei,

refuzând să părăsească domiciliul.

Tot el, la 23 aprilie 2015, aproximativ ora 06.00, acționând intenționat, după

ce a pătruns ilegal în domiciliul lui Xxxxx X., din s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxxx,

având scopul satisfacerii poftei sexuale, prin constrângere fizică, aplicând lui

Xxxxx X, a.n. xx xx xxxx, multiple lovituri cu pumnii în regiunea capului și peste

corp cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 123 din

1

25.05.2015 leziuni corporale medii, contrar voinței ultimei și profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra din cauza vârstei înaintate, a întreținut cu ea

un raport sexual în formă obișnuită.

Tot el, la aceeași dată și oră, acționând intenționat, după ce a pătruns ilegal

în domiciliul lui Xxxxx X., din s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxxx, având scopul

vătămării integrității corporale, profitând de starea de neputință evidentă a lui

Xxxxx X., care se datorează vârstei înaintate, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii

în regiunea capului și peste corp cauzându-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 123 din 25.05.2015 leziuni corporale medii, sub formă de

fractura coastelor 7-8-9-10 pe linia medie-axilară dreapta cu deplasare, echimoze

pe față, torace dreaptă, torace pe stânga, brațul, antebrațul și mâna dreaptă,

antebrațul și cotul stâng, coapsa stângă, excoriații gamba dreaptă.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că a servit

în gospodăria părții vătămate 3 pahare de vin, dar nu a vorbit cenzurat, nu a bătut și

violat pe nimeni.

Totodată, vinovăția inculpatului este integral dovedită prin probele

administrate.

Astfel, este dovedit că la 23.04.2015, între orele 06.00 – 08.00, inculpatul s-a

aflat în domiciliul victimei, fapt confirmat și de el însuși.

Versiunea acestuia că ar fi fost invitat de partea vătămată este combătută de

aceasta, care a declarat că inculpatul a pătruns în casă fără consimțământul ei, iar

atunci când i-a cerut să părăsească domiciliul el a refuzat, declarând că dorește să

întrețină relații sexuale cu ea. Însă, când i-a spus să o lase în pace, acesta s-a

năpustit asupra ei lovind-o cu pumnii, după care a violat-o.

Declarațiile părții vătămate sunt confirmate de martorii Xxxxxxxxxx X. și

Xxxxx X., care au relatat că Xxxxx X. li s-a destăinuit cu referire la agresiunea

inculpatului, după care, urmându-le sfatul, s-a adresat la poliție cu o plângere.

Aplicarea violenței față de partea vătămată se mai dovedește și prin

concluzia raportului de expertiză medico-legală, potrivi cărei lui Xxxxx X. i-au

fost cauzate leziuni corporale medii, sub formă de fractura coastelor 7-8-9-10 pe

linia medie-axilară dreapta cu deplasare, echimoze pe față, torace dreaptă, torace

pe stânga, brațul, antebrațul și mâna dreaptă, antebrațul și cotul stâng, coapsa

stângă, excoriații gamba dreaptă.

La fel, martorul apărării Xxxxx X., care este mama inculpatului, a declarat

că în discuție partea vătămată i-a confirmat că a fost bătută și violată de inculpat,

iar când i-a propus bani pentru compensarea pagubei, ea a refuzat.

Temeiuri de a nu crede partea vătămată nu sunt, declarațiile acesteia fiind

credibile, obiective și în concordanță cu alte probe, pe când versiunea înaintată de

inculpat este o metodă de a duce în eroare instanța, pentru a evita pedeapsa.

Au fost dovedite și agravantele componențelor de infracțiune incriminate

inculpatului, confirmându-se că violarea domiciliului a fost însoțită de aplicarea

violenței, fapt dovedit prin constatarea la partea vătămată a vătămărilor corporale.

La fel, reieșind din vârsta înaintată a părții vătămate, inculpatul a agresat-o

profitând de starea ei de neputință, conștientizând că aceasta nu o să-i opună

rezistența corespunzătoare.

2

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 179 alin. (2) Cod penal,

ca violarea de domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei

persoane fără consimțământul acesteia și refuzul de a-l părăsi la cererea ei,

săvârșită cu aplicarea violenței, în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, ca violul, adică

raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința și în

baza art. 152 alin. (2) lit. c1) Cod penal, ca vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății, profitând de starea de neputință cunoscută sau evidentă a

victimei, care se datorează vârstei înaintate.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal,

că inculpatul la locul de trai se caracterizează pozitiv, nu este la prima abatere de la

lege, anterior în privința lui fiind pornite mai multe cauze penale, inclusiv și pe

infracțiuni analogice.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelanta a invocat, că in privința inculpatului a fost emisă o sentință de

condamnare fără existența unor probe elocvente.

Martorul Xxxxx X. a declarat că atunci când a venit la Xxxxx X. acasă,

acolo se afla inculpatul, însă în prezența lui nu a avut loc nici o ceartă.

Partea vătămată nu a participat în cadrul ședințelor de judecată, drept motiv

servind starea de sănătate precară, însă careva certificat medical confirmativ nu a

fost prezentat.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a declarat că a servit 3 pahare de vin cu partea vătămată, după care

a venit și Xxxxx X. care l-a întrebat cine este și de unde vine. Ulterior au ieșit toți

3 din odaie. El personal nu a vorbit cu partea vătămată necenzurat, nu a lovit și

violat pe nimeni.

La examinarea cauzei i-au fost încălcate toate drepturile, nefiindu-i dată

posibilitatea de a adresa întrebări părții vătămate.

2017, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și în baza art. 101 Cod de

procedură penală, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, în confirmarea acestei concluzii

fiind reținute declarațiile martorilor Xxxxxxxxxxx X., Xxxxx X. și Xxxxx X., cât

și probele scrise ale cauzei, precum: raportul de expertiză medico-legală nr. 123

din 25.05.2015 că lui Xxxxx X. i-au fost cauzale leziuni corporale medii, sub

formă de fractură a coastelor 7-8-9-10 pe linia medie-axilară, dreapta cu deplasare,

echimoze față, torace dreapta, torace pe stânga, brațul, antebrațul și mâna dreaptă,

antebrațul și cotul stâng, coapsa stângă, excoriații pe gamba dreaptă; actul nr.400a-

2015 din 20.08.2015 de expertiză psihiatrico-legală de ambulator că Xxxxx X.,

3

prezintă semne ale traumei psihologice - depresie, frică, sentimentul lipsei de

securitate, insomnie, de maladii psihice nu suferă, înclinații de a exagera

evenimentele percepute nu s-au depistat; actul nr. 449a-2015 din 29.09.2015 de

expertiză psihiatrico-legală de ambulator că Tudor V. suferă de tulburare organică

de personalitate, în perioada comiteri infracțiuni ce i se impută, dereglări psihotice

temporare nu a manifestat, se afla în stare de ebrietate alcoolică simplă, care nu l-a

privat de capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale și deci poate fi

recunoscut responsabil; revendicare pe numele lui Tudor V. că anterior a fost tras

la răspundere penală – prin sentința din 22.12.2014 încetat procesul în baza art.

171 alin. (l) Cod penal pe motivul împăcării părților, prin sentință din 18.01.2012

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 180 ore muncă neremunerată în folosul

comunității în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, prin sentința din 26.04.2012

încetat procesul în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal pe motivul

împăcării părților, ordonanță privind încetarea urmăririi penale din 05.04.2012,

sentință din 18.01.2012 - fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 180 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, sentința din 19.06.2002.

Versiunea inculpatului că ar fi fost invitat în casă de partea vătămată este

combătută de ultima, care a declarat că acesta a pătruns în casă fără

consimțământul ei, a izbit-o și a lovit-o cu pumnii, după care a întreținut cu ea

raport sexual contrar voinței sale, cauzându-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 123 din 25.05.2015, leziuni corporale medii.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 449a-2015 din

20.09.2015, Tudor V. se afla în stare de ebrietate alcoolică simplă.

Astfel, probele examinate de instanța de fond si cercetate în instanța de apel

demonstrează integral vinovăția inculpatului, în acțiunile lui întrunindu-se semnele

componente ale infracțiunilor consumate prevăzute de art. 179 alin. (2), 171 alin.

(1) și 152 alin. (2) lit. c1) Cod penal.

La stabilirea măsurii de pedeapsă, în conformitate cu prevederile art. 61, 75

Cod penal, instanța de fond a ținut cont de scopul pedepsei penale întru restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni; de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de

gravitatea infracțiunii săvârșite, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii

infracțiunii, de persoana celui vinovat; circumstanța agravantă a cauzei, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, justificat a

reținut că corectarea și reeducarea inculpatului Tudor V. este posibilă în condițiile

izolării de societate, aplicându-i-se pedeapsa cu închisoare.

Apelurile înaintate sunt formale, nefiind indicată eroarea judiciară, fiind doar

relatate faptele conform viziunii apelanților sub formă de apărare, motiv pentru

care urmează a fi respinse ca fiind declarative, careva probe și dovezi în

confirmarea argumentelor date nefiind prezentate, pe caz nefiind constatate careva

temeiuri de casare a sentinței.

adoptate și dispusă rejudecarea cauzei.

Recurentul invocă, că nu a recunoscut cele incriminate. Cauza nu a fost

examinată sub toate aspectele, fiindu-i încălcate drepturile prevăzute de art. 10, 17,

19, 254 Cod de procedură penală, art. 20 din Constituție și art. 6 din CEDO.

4

Argumentele sale nu au fost examinate și apreciate prin prisma probelor

prezentate de el și a materialului probator administrat de procuror. Nu a fost audiat

pe marginea plângerii sale, precum nici persoanele responsabile.

Procurorul a emis o hotărâre fără a da apreciere probelor din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității.

Instanța de apel la examinarea apelului i-a încălcat dreptul de acces la

justiție, nefiind auzit de instanța de fond așa cum prevede cauza CtEDO Fomin vs

R. Moldova nr. 36755/06.

În drept, recursul este fondat pe art. 437, 438, 439, 444, 449 CPP.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Însă, în recursul inculpatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate

legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie),

se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

5

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Xxxxx X., declarațiile

martorilor Xxxxxxxxxxx X., Xxxxx X. și Xxxxx X., raportul de expertiză medico-

legală nr. 123 din 25.05.2015 că lui Xxxxx X. i-au fost cauzale leziuni corporale

medii, actul nr. 400a-2015 din 20.08.2015 de expertiză psihiatrico -legală de

ambulator că Xxxxx X. prezintă semne ale traumei psihologice - depresie, frică,

sentimentul lipsei de securitate, insomnie, toate probele fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor,

instanța de fond și cea de apel indicând argumentat și detailat motivele pentru care

a respins dovezile și versiunile apărării.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond și de apel, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

6

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel

pe care îl propune apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

inculpatului i-a fost aplicată pedeapsă individualizată conform prevederilor legale,

și că recursul de pe rol este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul nominalizat este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Tudor Vasile

Xxxxxxxx, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 08 februarie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 aprilie 2017, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7