1ra-1366/2017 — art. 145 alin. 2 lit. a Cod penal

1ra-1366/2017 — art. 145 alin. 2 lit. a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1366/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 07

decembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 mai

2017, declarate de inculpatul

Onița Ion Xxxxxx, născut la

xx xxxxxx xxxx, în s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxxxx,

locuitor al s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxxx, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.02.2016 – 07.12.2016,

instanța de apel: 10.01.2017 – 18.05.2017,

instanța de recurs: 01.08.2017 – 04.10.2017.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal la 16 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, începând din 07 decembrie 2016, deducându-

se durata arestului preventiv din 29 septembrie 2015 până la 22 septembrie 2016.

23.30, inculpatul Onița Ion, aflându-se pe șesul de lângă gospodăria sa din s.

Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în procesul unei

cerți cu Ursachi V., din motivul relațiilor ostile apărute spontan, acționând

premeditat, cu scopul omorului intenționat, a mers în gospodăria sa, de unde a luat

un cuțit de bucătărie și revenind la locul faptei, i-a aplicat lui Ursachi V. două

lovituri cu cuțitul în cutia toracică, după care a părăsit locul comiterii infracțiuni și

s-a retras la el în gospodărie. În consecință, Ursachi V. a fost internat în Spitalul

raional Sîngerei, unde la 29.09.2015, ora 02.15, din cauza leziunilor primite a

decedat.

1

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 144 „D” din 21.10.2015,

cauza morții lui Ursachi V. a fost hemoragia internă acută masivă, condiționată de

plăgile tăiate-înțepate a toracelui cu lezarea plămânului drept, ficatului și a

rinichiului stâng. La examinarea cadavrului s-au depistat următoarele leziuni

corporale: două plăgi tăiate-înțepate în regiunea posterioară a toracelui, penetrante

în cavitatea pleurală dreaptă, cavitatea abdominală și spațiul retro peritoneal pe

stânga, cu lezarea plămânului drept și hemitoracelui pe dreapta, lezarea diafragmei,

ficatului și hemoperitoneum, lezarea rinichiului stâng, plagă pe antebrațul stâng,

care au fost cauzate de la acțiunea unui corp tăietor înțepător, care putea fi cuțitul

și se califică ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață și care au

legătură directă cu cauza decesului.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că nu s-a

aflat în relații ostile cu victima, nu cunoaște cine l-a omorât pe Ursachi V., fiind

impus să semneze declarațiile date în cadrul urmăririi penale, fără a i se permite să

facă cunoștință cu cele consemnate, totodată nefiind asistat de avocat. Martorii au

depus declarații contradictorii.

Totodată, vinovăția inculpatului este integral dovedită prin probele

administrate.

Astfel, martorul Paladi A. a declarat că a mers cu Ursachi V. la domiciliul

inculpatului, unde toți trei au servit o sticlă de vin. După, au bătut floarea soarelui

aproximativ 2 ore. Când el a dorit să plece, inculpatul a zis că Ursachi V. trebuie să

mai rămână. Ultimul i-a răspuns că pleacă și el, deoarece a doua zi are de lucru.

Ambii au urcat în trăsură, dar inculpatul a încercat să-1 dea jos pe Ursachi V. Nu i-

a reușit, deoarece ultimul a opus rezistență. Atunci inculpatul l-a amenințat cu

moartea pe Ursachi V. El l-a avertizat că spre el se îndreaptă inculpatul, acesta

răspunzând că va putea să se apare. Inculpatul se îndrepta spre trăsură, strigând că

îl va înjunghia pe Ursachi V. din motiv că acela nu a rămas la el la lucru, iar apoi i-

a opus rezistență. Fiind timp de noapte, la un moment a auzit cum Ursachi V. a

strigat de două ori de durere, iar inculpatul fugise spre casă. Ursachi V. era

însângerat. A mers la un vecin de unde a apelat la urgența medicală.

Martorul Dan I. a declarat că într-o zi de vară, venind acasă, a auzit că în

curtea casei unde locuiește inculpatul are loc o ceartă între stăpânul casei și

Ursachi V. unde acesta l-a lovit cu palma pe inculpat, după ce ultimul striga că va

lua un cuțit pentru a-1 înjunghia pe Ursachi V. Cearta a continuat, după ce

inculpatul a intrat în casă, apoi a ieșit după poartă și l-a înjunghiat pe Ursachi V. cu

un cuțit. El s-a apropiat de trăsură, unde se afla Ursachi V. și a văzut că ultimul era

însângerat. A auzit cum striga Paladi A. către Ursachi V., preîntâmpinându-l să

fugă de inculpat, însă Ursachi V. spunea că va putea să se apere. A auzit pe

inculpat cum îl amenința pe Ursachi V. cu moartea. Cearta a durat vreo oră.

Inculpatul a provocat conflictul, deoarece Ursachi V. a refuzat de a-1 ajuta în

continuare pe inculpat. La momentul când inculpatul a intrat în casă, Ursachi V.

stătea pe scaunul din trăsură, toți trei fiind în stare de ebrietate.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 144 din 21.10.2015 a

cadavrului lui Ursachi V., cauza decesului a fost hemoragia internă acută masivă,

condiționată de plăgile tăiate-înțepate a toracelui cu lezarea plămânului drept,

2

ficatului și rinichiului stâng, care se califică ca vătămări corporale grave

periculoase pentru viață și au legătură cauzală cu decesul.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 768 din 22.10.2015, pe

lama cuțitului de bucătărie, recunoscut drept corp delict, a fost depistat sângele

care are aceeași origine ca și sângele decedatului Ursachi V.

Intenția inculpatului în vederea săvârșirii faptei imputate reiese și din

împrejurările stabilite ale faptei, cum ar fi: localizarea leziunilor corporale pentru

victima Ursachi V., aceste vătămări fiind pricinuite asupra organelor vitale și

anume asupra plămânului, ficatului, în condițiile în care cuțitul cu care s-a aplicat

loviturile deține o lamă cu dimensiuni de 10 cm., existând probabilitatea că odată

introdusă această lamă în interiorul corpului lui Ursachi V. ar fi putut conduce la

decesul acestuia; or, ficatul și plămânul uman reprezintă organele vitale ale omului.

Mai mult, intenția se manifestă și prin acțiunile premergătoare provocării

vătămărilor lui Ursachi V., cum ar fi: retragerea în casă pentru a lua cuțitul, ieșirea

din curtea casei pentru a ajunge trăsura în care se afla Ursachi V.. Aceste acțiuni au

fost executate de către inculpat cu intenție și îndreptate anume spre lipsirea de viață

a victimei. La fel, potrivit declarațiilor martorului Paladi A., care odată ce l-a văzut

pe inculpat îndreptat spre victimă, strigând că îl va omorî, i-a comunicat victimei

să plece, fapt ce denotă acțiunile intenționate ale inculpatului.

Argumentele inculpatului precum că nu ar fi comis fapta imputată, nu pot fi

reținute, fiind apreciate ca o încercare de evitare a răspunderii penale. Declarațiile

acestuia sunt combătute și prin raporturile de expertiză, de depozițiile lui de la

urmărirea penală în calitate de învinuit, unde recunoaște aplicarea violenței în

privința victimei, declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, declarațiile

martorilor și prin probele scrise, care sunt veridice, convingătoare și în concordanță

cu circumstanțele de fapt ale cauzei.

Declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, cât și a martorilor sunt

drept veridice și corespunzătoare adevărului, fiind consecutive, fără divergențe

între ele, se corelează cu celelalte probe acumulate în cadrul urmăririi penale, or,

aceștia au fost chestionați sub jurământ, asumându-și răspunderea pentru

corectitudinea celor declarate. Astfel, declarațiile acestora nu pot fi puse la

îndoială.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 145 alin. (5) lit. a) Cod

penal, ca omorul unei persoane, săvârșit cu premeditate.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 78

Cod penal, că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante, că s-au stabilit

circumstanțele agravante - săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de

ebrietate, că inculpatul după săvârșirea faptelor infracționale nu a încercat să

acorde ajutor victimei, care la acel moment era în viață, nu a adus scuze familiei

victimei, neinteresându-se despre starea materială a acestora, așa cum victima era

unicul întreținător al familiei, că inculpatul a comis o infracțiune excepțional de

gravă, concluzionând că corectarea și reeducarea acestuia este posibilă doar prin

aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că

infracțiunea nu a fost comisă de el.

3

Apelantul a invocat, că inculpatul a fost mințit și dus în eroare de către

organul de urmărire penală, că dacă va scrie așa cum i se va dicta, va pleca acasă la

familie.

Potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 770 din 06.10.2015, nr.

769 din 06.10.2015, nr. 768 din 06.10.2015, unde atât pe tampoanele de vată cu

fragmente pentru examinare, pe bucata de materie din căruță, pe scurta ridicată din

căruță, pe pantalonii sportivi, pe pantalonii bărbătești, pe cămașă, pe vestă nu au

fost depistate urme de sânge ce ar aparține grupei de sânge a inculpatului, pe

pantalonii sportivi, pe prosopul de baie, pulover, blugi și pulover bărbătesc,

ridicate de la inculpat de acasă nu au fost depistate careva urme de sânge, iar pe

mânerul cuțitului care a fost ridicat din gospodăria inculpatului nu au fost depistate

amprente digitale.

Declarațiile martorilor Dan I. și Paladi A. urmau a fi apreciate critic,

deoarece aceștia de fiecare dată le schimbau.

Instanța a emis o sentință de condamnare fără a pune la bază probe

pertinente, concludente și utile, bazându-se doar pe declarațiile contradictorii ale

martorilor acuzării.

Inculpatul nu a avut nici un motiv sau intenție de a-l omorî pe Ursachi V.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a declarat că nu este vinovat de comiterea celor incriminate și are

un martor care poate dovedi nevinovăția sa, și anume martorul Gorbatîi I.

apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel, a statuat că, la solicitarea apărării, a fost audiat martorul

Gorbatîi I., care a declarat că despre faptul că Ursachi V. a fost înjunghiat în

trăsură, a aflat de la Anatol, care păștea oile împreună cu inculpatul.

Instanța de apel a reținut că faptele incriminate inculpatului și-au găsit

confirmare prin prisma probelor administrate și cercetate în instanța de fond,

verificate în instanța de apel, probe care coroborează între ele, nu creează dubii

referitor la faptul că circumstanțele descrise în rechizitoriu și reținute de către

instanța de fond în sarcina inculpatului au avut loc, iar argumentele apărării

invocate în susținerea nevinovăției inculpatului pe marginea învinuirii aduse,

poartă un caracter declarativ și sunt invocate cu scopul de a evita răspunderea

penală a inculpatului pentru fapta comisă.

Poziția apărării este neargumentată, bazându-se pe declarațiile inculpatului

care neagă participarea la comiterea infracțiunii, însă aceste declarații vin în

contradicție cu cumulul de probe cercetate în ședințele de judecată și care confirmă

pe deplin vinovăția inculpatului, în special declarațiile martorilor Paladi A. și Danu

I.

Declarațiile martorului Gorbatîi I. date în ședința instanței de apel, nu au

relevanță la caz or, nu coroborează cu restul probelor din dosar. Mai mult,

respectivul martor la moment ispășește pedeapsa cu închisoarea, dorind într-un fel

să-și ajute vecinul. Declarațiile acestuia nu pot fi credibile or, ele vin în

contradicție cu declarațiile martorilor oculari, precum și cu celelalte probe scrise.

Lipsește credibilitatea că acesta la orele 01.00 deslușea ceea ce se discută la o

4

distanță de 300-350 metri, reiterând discuția avută loc, precum și indicând cu

certitudine că anume Paladi A. ar fi intrat în ograda vecinului. De asemenea, există

discordanță dintre declarațiile martorului că mașina cu colaboratorii poliției s-a

oprit la poarta inculpatului aproximativ la ora 01.00, pe când inculpatul în prima

instanță a declarat că colaboratorii au venit la domiciliul său aproximativ la ora

03.00, și celelalte probe administrate la caz.

Vinovăția inculpatului se confirmă și prin probele scrise administrate, și

anume: procesul verbal din 29.09.2015, de cercetare la fața locului, obiectul

cercetării fiind domiciliul inculpatului din s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxxx, potrivit

cărui de la fața locului au fost ridicate mai multe obiecte, inclusiv un prosop și un

cuțit de bucătărie, pe care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 768

din 22.10.2015 a fost depistat sângele de origine umană, nu este exclusă provenirea

sângelui de la victima Ursachi V., însă acesta nu putea proveni de la inculpat;

raportul de expertiză medico-legală nr. 144 din 21.10.2015, potrivit cărui cauza

decesului părții vătămate a fost hemoragia internă acută masivă, condiționată de

plăgile tăiate-înțepate a toracelui cu lezarea plămânului drept, ficatului și

rinichiului stâng, care se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru

viață și au legătură cauzală cu decesul.

În acest sens, este neîntemeiat argumentul apărării, precum că pe obiectele

ridicate și anume: tampoanele de vată cu fragmente pentru examinare, pe bucata de

materie ridicată din trăsură, pe scurtă, pantaloni, vestă, pulover, blugi și pe

prosopul de baie ce au fost ridicate, nu s-au depistat urme de sânge ale inculpatului

or, la caz plăgi tăiate-înțepate a toracelui ce a provocat hemoragia internă acută, s-

au depistat la Ursachi V., pe când la inculpat, potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 539 din 29.09.2015, s-au depistat doar echimoze pe torace.

Astfel, fiind explicabilă lipsa pe obiectele ridicate a urmelor de sânge ce i-ar

aparținea inculpatului.

La fel, sunt relevante declarațiile depuse de către Onița I. în calitate de

învinuit, ultimul invocând, că după ce Paladi A. și Ursachi V. s-au urcat în trăsură

ca să plece, ultimul îi adresa cuvinte necenzurate. Stătea pe pragul casei cu un cuțit

în mână. Auzind în continuare cuvinte necenzurate în adresa sa, s-a îndreptat spre

trăsură ca să discute cu Ursachi V., care stătea în picioare lângă trăsură. În timpul

discuției Ursachi V. 1-a apucat de mâna stângă unde se afla cuțitul, și a tras-o brusc

spre el, după care și-a dat seama că cuțitul s-a înfipt. A aruncat cuțitul în gradină și

s-a dus în casă. Ulterior însă, depunând declarații în instanța de judecată, inculpatul

a comunicat, că cumnatul său cu o săptămână anterioară evenimentelor, a

sacrificat o capră cu cuțitul ce a fost ridicat din grădina sa.

Astfel, inculpatul prin modificarea declarațiilor încearcă să evite răspunderea

penală, or, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.768 din 22.10.2015, pe

lama cuțitului au fost depistate urme de sânge de origină umană și nu animală,

după cum indică acesta.

Cu referire la argumentul apărării precum că la depunerea declarațiilor în

calitate de învinuit, a fost influențat de către colaboratorii de poliție, or, careva

plângeri de către ultimul în acest sens nu au fost depuse. Mai mult ca atât, potrivit

procesului verbal din 12.02.2016 de informare a învinuitului și apărătorului despre

terminarea urmăririi penale și potrivit procesului verbal din 12.02.2016, de

5

prezentare a materialelor de urmărire penală învinuitului și apărătorului, careva

obiecții, sau careva cereri privind declararea nulă a actelor întocmite pe parcursul

urmăririi penale, nu au fost invocate.

Totodată, potrivit concluziilor din actul nr. 528a-2015 de expertiză

psihiatrico-legală efectuată în condiții de ambulator în privința inculpatului, la

ultimul a fost suspectată simularea amneziei, iar potrivit raportului nr.4s-2016 din

12.01.2016, de expertiză psihiatrico-psihologică legală staționară, inculpatul a fost

recunoscut responsabil, neavând tulburări psihice cu semnificație psihiatrică legală,

fapt ce relevă că ultimul poate fi tras la răspundere penală.

Probele administrate în ședințele instanței de fond, cât și de apel, se

completează reciproc, sunt pertinente, concludente, utile și veridice, dispunând de

calitățile necesare pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

Toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare,

concluziile privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate rezultă

din circumstanțele de fapt stabilite în cauză, iar temeiurile invocate de apărare nu

și-au găsit confirmare în cauza dată. Starea de fapt reținută și de drept apreciată de

către instanța de fond, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate,

iar acțiunile inculpatului au fost just încadrate conform art.145 alin. (2) lit. a) Cod

penal.

Inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa în coraport cu gravitatea faptei comise

și personalitatea acestuia, cu pericolul social al acțiunilor săvârșite și atitudinea

procesuală pe care a avut-o acesta pe parcursul judecării cauzei.

Astfel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, s-a ținut

cont că inculpatul a comis cu intenție o infracțiune deosebit de gravă, că acesta se

caracterizează satisfăcător, anterior a fost judecat, este căsătorit și la întreținere are

doi copii minori, circumstanțe atenuante nefiind stabilite.

Instanța de fond, corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare, ținând

cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, aceasta fiind unica categorie de pedeapsă

prevăzută la sancțiunea normelor penale, în baza căreia inculpatul a fost recunoscut

vinovat, considerându-se echitabil și cuantumul pedepsei aplicate, or, numai astfel

se va restabili echitatea socială și se va asigura atingerea scopului pedepsei penale.

solicită casarea hotărârilor și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul invocă, că nu este de acord cu sentința, deoarece cauza nu a fost

cercetată detaliat, neluându-se în calcul declarațiile martorilor.

Infracțiunea nu a fost săvârșită de el.

Are doi copii la întreținere și nu este vinovat, fiind impus și speriat de

polițiști să semneze declarațiile la urmărirea penală.

Nu este vinovat, martor al nevinovăției sale fiind Gorbatîi I. care a văzut cum

a fost totul, și o femeie care știe câte ceva.

nominalizate pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din

următoarele considerente.

6

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Însă, în recursurile inculpatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este

indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și

argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că aceste recursuri nu întrunesc condițiile

legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de

recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în

recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentul recurentului specificat în recursul

ordinar că „...a fost impus și speriat de polițiști să semneze declarațiile la

urmărirea penală...”, nu au fost invocate de către acesta și în apel, (pct. 3.1- 5. din

decizie).

Prin urmare, recursul ordinar în sensul vizat nu are niciun suport juridic,

fiind neîntemeiat, astfel.

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare,

în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de fond și de apel a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică

justă a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv martorului Paladi A. și Dan I.,

7

procesul verbal din 29.09.2015 de cercetare la fața locului, raportul de expertiză

medico-legală nr. 144 din 21.10.2015 că cauza decesului victimei a fost hemoragia

internă acută masivă, condiționată de plăgile tăiate-înțepate a toracelui cu lezarea

plămânului drept, ficatului și rinichiului stâng, care se califică ca vătămări

corporale grave periculoase pentru viață și au legătură cauzală cu decesul, toate

probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanța de fond și cea de apel indicând argumentat

și detailat motivele pentru care a respins dovezile și versiunile apărării.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele just și argumentat au ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se

ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei,

inclusiv în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

8

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt

sens decât cel pe care îl propune apărarea, este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate

în acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

inculpatului i-a fost aplicată pedeapsă individualizată conform prevederilor legale,

și că recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursurile nominalizate sunt vădit neîntemeiate, ele

urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Onița Ion

Xxxxxx, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 07 decembrie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 mai 2017, pe motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9