1ra-876/2017 — art. 201/1 alin. 3 lit. c CP

1ra-876/2017 — art. 201/1 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-876/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din

20 iunie 2016 și deciziei Curții de Apel Cahul din 24 ianuarie 2017, declarate de

avocatul Dmitri Topal și de inculpatul

Gargalîc Vasili Xxxxx, născut la

xx xxxxxx xxxx, originar și locuitor al s. Xxxxxxx, str.

Xxxxxxxxx xx, r-nul Xxxxxxx cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.11.2015 – 20.06.2016,

instanța de apel: 25.07.2016 – 24.01.2017,

instanța de recurs: 20.04.2017 – 24.05.2017.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal la 12 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, începând din 20 iunie 2016, deducându-se

durata aflării în arest preventiv de la 22.09.2015 până la 19.06.2016.

inculpatul Gargalîc V., fiind în stare de ebrietate și aflându-se pe adresa s.

Xxxxxxx, str. Xxxxxxx xx, r-nul Xxxxxx, din cauza urii apărute față de concubina

Dimoglo M., în mod intenționat, conștientizând ilegalitatea acțiunilor sale, în

scopul cauzării leziunilor corporale și aplicării violenței, a doborât-o la pământ,

apoi, a început să-i aplice lovituri cu un scaun de lemn și o lopată în regiunea

capului și spatelui.

1

După, văzând că Dimoglo M., fiind culcată pe abdomen, se află în stare

inconștiență, a chemat colaboratorii de poliție și ambulanța, care a dus-o în secția

de reanimare al IMSP SR Comrat cu diagnoza traumă cranio-cerebrală acută

închisă și traumă pe față sub formă de hemoragie în țesuturile moi ale capului,

fractura osului parietal cu trecere spre osatura craniului, hematom subdural în

regiunea parietal-temporală din dreapta, cu volum de 100-120 ml., hemoragie în

spațiul subarahnoidian în ambele emisfere ale creierului și cerebelului, contuzie

cerebrală, existența sângelui în ventricule, hemoragie în trunchiul cerebral, fractura

închisă a oaselor zigomatice pe stânga, fractura deschisă a unui deget al mâinii

drepte, fracturi închise ale bazei degetelor 2 și 3 ale mâinii drepte, răni în regiunea

parietală în mijlocul scalpului, pe suprafața posterioară a primului deget al mâinii

drepte, echimoze pe față, scalp, în regiunea ambelor mâini, a umărului stâng, în

regiunea ambelor brațe, în regiunea suprascapulară pe ambele părți și, conform

criteriului pericol pentru viață, se califică ca vătămare corporală gravă, în rezultatul

cărora la 16.09.2015, partea vătămată a decedat în secția de reanimare a IMSP SR

Comrat.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, însă aceasta este

confirmată pe deplin prin probele administrate, inclusiv declarațiile succesorului

părții vătămate, martorilor, cât și ale inculpatului date la urmărire penală, acestea

fiind consecutive și în coroborare cu celelalte probe administrate.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod

penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă

de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

decesul victimei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis o

infracțiune deosebit de gravă, cu un grad de pericol social ridicat, soldată cu

decesul victimei, că succesorul părții vătămate nu a iertat inculpatul, nefiind

stabilite circumstanțe atenuante.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, deoarece nu a

comis fapta imputată.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.

101 Cod de procedură penală, concluzionând eronat că inculpatul a comis

infracțiunea incriminată.

Or, probele cercetate în instanță se contrazic, nefiind în coroborare cu

materialele cauzei, generând dubii în privința vinovăției inculpatului.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

Apelantul a indicat că nu este vinovat în comiterea infracțiunii incriminate,

iar pedeapsa-i aplicată este una prea aspră.

fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

2

concludenței, utilității și veridicității, raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit just situația de fapt și a încadrat corect

acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, ca violență în

familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei, acțiuni care au provocat decesul

victimei.

Instanța de fond a apreciat corect situația de fapt și de drept, concluzia

rezultând din coroborarea declarațiilor martorilor Topal D., Gorelco C. și

Trandafilova E., făcute în instanța de fond, cu concluziile experților medici-legiști

efectuate în faza urmăririi penale.

Totodată, declarațiile inculpatului depuse în instanțele de fond și de apel nu

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, deci sunt neveridice.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond corect și în deplină măsură a ținut

cont de motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, că nu

au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, pedeapsa aplicată fiind

întemeiată și legală, care va duce la atingerea scopului de reeducare și corectare a

inculpatului.

prealabil, în care solicită casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a indicat că inculpatul nu a comis infracțiunea imputată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus

neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

5.1. La 11 aprilie 2017, avocatul Dmitri Topal a declarat recurs ordinar

suplimentar, în care solicită casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, deoarece nu a

săvârșit infracțiunea incriminată.

Recurentul a invocat că hotărârile instanțelor de fond și de apel au fost emise

cu încălcarea normelor procesuale prevăzute de art. 101, 389 Cod de procedură

penală.

Probele administrate, cercetate în instanța de fond și de apel, sunt în

contradicție și nu coroborează între ele.

Recursul ordinar preliminar l-a depus pe 22.02.2017.

5.2. La 10 mai 2017, a declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită

să fie eliberat acasă.

Recurentul a indicat că nu avea nici un interes să omoare victima.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

3

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă

de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect, se reține că recursul ordinar prealabil al avocatului Dmitri

Topal din 27.02.2017, este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței (pct. 5. din

decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

asupra căror motive concrete din apelurile apărării nu s-ar fi pronunțat instanța,

care ar fi esența erorilor concrete de drept și a circumstanțelor că hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța ar fi admis o eroare

gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care

i-ar fi afectat soluția, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârilor

atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Este de remarcat și faptul că recursul nominalizat, în condiția sa de formă și

de conținut, nu are nici un suport legal, deoarece Codul de procedură penală nu

prevede posibilitatea legală de a declara un recurs ordinar prealabil.

Circumstanțele enunțate denotă că acest recurs ordinar, prealabil, nu

întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3), (5) Cod de

4

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a

unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile

lucrătoare care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340

alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul

hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată

se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea

motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată.

Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în

termen de 3 zile, copia de pe hotărîrea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 24 ianuarie 2017, în

prezența inculpatului și a avocatului Dmitri Topal, comunicând că decizia motivată

va fi pronunțată la 24 februarie 2017, fapt realizat la această dată și consemnat în

respectivul proces-verbal, în prezența inculpatului, care a refuzat primirea copiei

deciziei motivate, și în lipsa avocatului Dmitri Topal, ultimului fiindu-i expediată

copia de pe hotărârea motivată (v. II, f.d. 214, 234, 237).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 24 februarie 2017,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfârșitul zilei de 27 martie 2017.

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, recursul ordinar suplimentar al

avocatului Dmitri Topal a fost depus la oficiul poștal pe 07 aprilie 2017 și

înregistrat pe Curtea Supremă de Justiție la 11 aprilie 2017, adică peste termenul

prevăzut de lege (vol. III f.d. 6, 7a, pct. 5.1. din decizie).

Recursul ordinar al inculpatului a fost depus la oficiul poștal pe 04 mai 2017

și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 10 mai 2017, deci tot peste termenul

prevăzut de lege (vol. III f.d. 35, 36, pct. 5.2. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursurilor respective în instanța

de recurs nu există nici în dosar și nici în recursurile nominalizate.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea

în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de

recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursurile ordinare nominalizate sunt declarate peste

termen, acestea urmează a fi declarate inadmisibile (pct. 5.1., 5.2. din decizie).

5

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar din 27 februarie 2017, declarat de

avocatul Dmitri Topal, împotriva sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 20 iunie

2016 și deciziei Curții de Apel Cahul din 24 ianuarie 2017, în privința inculpatului

Gargalîc Vasili Xxxxxx, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Inadmisibilitatea recursului ordinar din 11 aprilie 2017 declarat de avocatul

Dmitri Topal, și a recursului ordinar din 10 mai 2017 declarat de inculpatul

Gargalîc Vasili Xxxxxx, împotriva sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 20

iunie 2016 și deciziei Curții de Apel Cahul din 24 ianuarie 2017, deoarece sunt

declarate peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iunie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6