1ra-223/2018 — art. 320 alin. 1 CP

1ra-223/2018 — art. 320 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-223/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Valentina

Gavdiuc, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04

octombrie 2017, în privința inculpatei

Garbuz Oxana Xxxxxxx, născută

la xx xxxxxxxxx xxxx în s. Xxxxxxxxx Xxxxx, r-nul

Xxxxxxx, locuitoare a or. Xxxxxxx, str. Xxxxx Xxxxxx

x/xx, cetățeancă a Republicii Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.01.2016 – 26.04.2017,

instanța de apel: 19.06.2017 – 04.10.2017,

instanța de recurs: 19.12.2017 – 13.02.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost condamnată în baza art. 320 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 300

unități convenționale, ce constituie 6000 lei.

prin decizia Judecătoriei Rîșcani din 15.04.2015 pentru săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 318 alin. (1) Cod contravențional - neexecutarea intenționată a

hotărârii instanței de judecată, la amendă în mărime de 50 unități convenționale,

intenționat nu a executat hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 17.12.2013 prin care

este obligată să achite în beneficiul lui Caterinciuc Z., locuitoare a or. Xxxxxxx,

str. Xxxxx Xxxxxxxx, datoria în sumă de 1600 euro, sau echivalentul lor în lei

moldovenești la momentul îndeplinirii hotărârii.

1

Instanța a reținut că inculpata nu s-a prezentat în ședință, însă prin cererea

depusă la 17.02.2016, autentificată notarial de către notarul public Dimitriu S., cu

sediul biroului în mun. Bălți, str. Pușkin 44, a indicat că fiind acuzată în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, cauza aflându-se pe rol în

Judecătoria Rîșcani, renunță la acordul de recunoaștere a vinovăției din

15.01.2016, pentru că a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, la semnarea

lui nefiind prezent avocatul, nefiindu-i explicate nici drepturile. A solicitat

examinarea cauzei penale menționate în lipsa sa, conform art. 321 alin. (3) Cod de

procedură penală, care prevede că, judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea

loc în cazul examinării unor cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni ușoare,

când inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa. Drepturile și interesele sale

potrivit împuternicirilor acordate în cadrul acestui proces, vor fi reprezentate de

către avocata Gabriela Șoronga.

În asemenea circumstanțe, instanța a dispus examinarea cauzei penale

respective în lipsa inculpatei, dar cu participarea avocatei Gabriela Șoronga.

Instanța a statuat că vinovăția inculpatei este dovedită integral prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată Caterinciuc Z. a declarat că, în septembrie 2010, i-a

dat cu împrumut inculpatei suma de 1600 euro, pe o perioadă de 3 luni de zile.

Inculpata, deținând o gheretă în piață, i-a spus că în cazul în care nu-i va restitui

suma de bani în termen, îi va da ghereta. Apoi, inculpata a plecat peste hotarele

țării și ea nu a mai văzut-o. La 18.01.2016, a mers împreună cu executorul

judecătoresc Gurițanu V. la inculpată, care le-a comunicat că va hotărî întrebarea

în câteva zile, scriind un angajament executorului judecătoresc, că va restitui

datoria treptat, achitând lunar câte 100 euro. Prin hotărâre judiciară, inculpata a

fost obligată la restituirea sumei de 1600 euro, însă până la moment a achitat doar

470 euro. Până la 01.03.2016 a mai restituit 200 euro. În luna martie, a achitat 270

euro.

Martorul Covali D. a relatat că inculpata și ei nu-i achita datoria. Din suma

datoriei de 5000 dolari, inculpata i-a restituit 1400 dolari, promițând că-i va trimite

câte 100 de dolari lunar. Aflându-se la executorul judecătoresc Gurițanu V., a auzit

că inculpata este datoare și părții vătămate Caterinciuc Z. Procedura de executare

în baza titlului ei executoriu, se află la executorul judecătoresc Gurițanu V. Timp

de 2-3 ani, nu a comunicat cu inculpata, cunoscând doar că aceasta se află în

Federația Rusă. După ce a fost vândută mobila din apartamentul inculpatei,

executorul judecătoresc Gurițanu V. i-a distribuit 300 lei. Despre faptul dacă i-au

fost distribuiți ceva bani și părții vătămate Caterinciuc Z., nu cunoaște.

Martorul Gurițanu V. a declarat că, pe inculpată și partea vătămată le

cunoaște din cadrul procedurii de executare a titlului executoriu nr. 2-827 din

17.12.2013, aflată în gestiunea sa, unde inculpata are calitatea de debitor iar partea

vătămată de creditor. Datoria de 1600 euro a fost achitată parțial, fiind aplicat

sechestru pe bunurile mobile ale inculpatei și organizată licitația bunurilor

sechestrate, care au fost realizate parțial. La moment din datoria inculpatei de 1600

euro, față de partea vătămată, a fost achitată aproximativ suma de 540 euro.

Inculpata, se află peste hotarele țării. Ultima a fost trasă la răspundere

contravențională conform art. 318 Cod contravențional, fiind sancționată cu

2

amendă în sumă de 1000 lei, după care a avut loc adresarea cu plângere la

procuratură. Cunoaște că inculpata este deținătoare a bunului imobil, care se află în

ipotecă la BC „Agroindbank” SA, precum și faptul că a fost organizată o licitație,

asupra bunului imobil dat, de către executorul judecătoresc din Camera de Nord. În

cadrul procedurii respective, nu a aplicat sechestru pe bunul imobil, aplicând

interdicție de a fi înstrăinat acest bun la 18.06.2012, în baza titlului executoriu nr.

2po-64 din 11.05.2012 emis de către Judecătoria Rîșcani, în cadrul altei proceduri

intentate anterior. Ultima dată, în beneficiul părții vătămate Caterinciuc Z. a fost

achitată suma de 90 euro la 28.09.2016. Bunurile mobile din casa inculpatei au fost

vândute cu 6000 lei, iar conform încheierii din 27.07.2016 din suma dată, părții

vătămate Caterinciuc Z. i-a fost distribuită suma de 139,63 lei.

Totodată, vinovăția inculpatei este dovedită și prin probele scrise, inclusiv:

raportul din 16.06.2015 a OUP al IP Rîșcani, locotenent de poliție V. Rusu, cu

privire la depistarea infracțiunii; raportul executorului judecătoresc Gurițanu V.

din 02.06.2015; încheiere cu privire la intentarea procedurii de executare,

primirea spre executare și acordarea termenului de executare benevolă din

18.06.2012.; titlul executoriu din 17.01.2014; încheiere privind intentarea

procedurii de executare, primirea spre executare și acordarea termenului de

executare benevolă din 03.02.2014; încheierea judecătorului din 18.07.2014, prin

care Garbuz O. a fost anunțată în căutare; hotărârea judecătorului din 15.04.2015,

prin care Garbuz O. a fost recunoscută vinovată de săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 318 alin. (1) Cod contravențional; hotărârea Judecătoriei Rîșcani

din 17.12.2013, prin care Garbuz O. a fost obligată să achite în beneficiul lui

Caterinciuc Z., datoria în sumă de 1600 euro sau echivalentul lor în lei

moldovenești la momentul îndeplinirii hotărârii; depozițiile părții vătămate

Caterinciuc Z.

Instanța a apreciat declarațiile părții vătămate și ale martorilor drept veridice

și corespunzătoare adevărului, fiind consecutive, fără divergențe între ele,

corelează cu celelalte probe acumulate în cadrul urmăririi penale, or, aceștia au fost

chestionați sub jurământ, asumându-și răspunderea pentru corectitudinea celor

declarate, din care considerente aceste declarații nu pot fi puse la îndoială de către

instanță.

În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatei pe art.

320 alin. (1) Cod penal, ca neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de

judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

La stabilirea pedepsei inculpatei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61,

75-78 Cod penal, că aceasta se caracterizează pozitiv, că lipsesc circumstanțe

agravante, în calitate de circumstanță atenuantă fiind reținută săvârșirea pentru

prima dată a unei infracțiuni ușoare, că inculpata nu are antecedente penale,

concluzionând că scopul pedepsei penale va fi atins prin numirea-i unei pedepse

sub formă de amendă în limitele dispoziției art. 320 alin. (1) Cod penal.

a apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să

fie achitată pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Apelanta a indicat că în ordonanța de punere sub învinuire a inculpatei, cât și

în rechizitoriu, contrar dispozițiilor art. 281 alin. (2) Cod de procedură penală,

3

procurorul nu a indicat perioada de timp de neexecutare referitor la care inculpata

este pusă sub acuzație penală, de asemenea nu a indicat mijloacele și modul de

comitere a infracțiunii, or, latura obiectivă a infracțiunii incriminate inculpatei, de

neexecutare intenționată a hotărârii instanței judecătorești, trebuie să se manifeste

printr-un refuz expres de a executa hotărârea judecătorească, iar eschivarea de la

executare prin refuz tacit (făptuitorul se ascunde, își schimbă domiciliul). Această

opinie este susținută de doctrina penală și recentul comentariu al Codului penal.

Învinuirea în forma în care este adusă inculpatei, fără a fi indicată perioada

distinctă de timp la care această învinuire se referă, în situația în care pentru exact

aceeași faptă ea a fost sancționată contravențional, va reprezenta o acuzație

repetată, încălcarea principiului non bis in idem, respectiv încălcarea art. 22 Cod de

procedură penală - dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori,

art. 20, 21, 25 din Constituția RM și art. 4 Protocolul nr. 7 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Partea vătămată în ședința de judecată a declarat că după intentarea cauzei

penale, inculpata i-a transmis prin executor 200 euro până la 01.03.2016 și de 3 sau

4 ori a câte 90 euro, după această dată, în total la acel moment 470 euro, iar datoria

integrală constituie aproximativ 1000 euro.

Un element obligatoriu pentru existența infracțiunii incriminate este

comiterea faptei infracționale după aplicarea sancțiunii contravenționale, aceasta

fiind o condiție obligatorie pentru ca persoana să fie atrasă la răspundere penală

potrivit art. 320 alin. (1) Cod penal. În acest sens fiind relevantă jurisprudența

CtEDO expusă în cauza Smolickis vs Letonia. Astfel acuzarea, pe lângă faptul că

urma să indice în rechizitoriu perioada de timp după aplicarea sancțiunii

contravenționale în care inculpata se eschivează de la executare, trebuia să prezinte

probe care ar confirma neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executare în

perioada de referință, adică după 15.04.2015 (sancționarea contravențională în

temeiul art. 318 Cod contravențional) și până la pornirea cauzei penale.

Acest lucru nu a fost probat de către acuzare, dimpotrivă s-a demonstrat că

inculpata a întreprins mai multe acțiuni de recuperare a datoriei, însă din cauza că

nu are un loc de muncă stabil, având mai multe datorii îi vine extrem de greu să-și

onoreze toate obligațiile de plată, însă niciodată nu s-a eschivat. A efectuat mai

multe transferuri bănești pe numele executorului judecătoresc în cadrul acestei

proceduri, iar la 09.06.2016, personal a înstrăinat bunurile mobile sechestrate din

locuința sa, iar banii au fost transferați pe contul executorului judecătoresc, după

cum urmează: Mașină de spălat de model „Samsung” - 2500 lei; Aragaz de model

„Eurolux”, - 2000 lei; Masă pentru calculator de culoare cafenie, masă în formă de

triunghi - 500 lei; Calculator de model „Samsung”, monitor diagonal 50X40,

procesor „Asus” de culoare neagră - 1000 lei. Executorul judecătoresc a confirmat

în ședința de judecată că bunurile au fost înstrăinate de inculpată, iar banii au fost

transferați la contul ei.

2017, apelul a fost repus în termen și admis, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

4

Garbuz Oxana a fost achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 320 Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Instanța de apel a constatat că concluzia instanței de fond privind constatarea

vinovăției inculpatei, nu rezultă din probele acumulate de organul de urmărire

penală și contrar prevederilor art. 8, 389 Cod de procedură penală, sentința în

latura dată a fost bazată doar pe presupuneri, dar nu pe probe veridice, care ar fi

fost prezentate și cercetate în cadrul judecării cauzei.

Potrivit rechizitoriului, inculpata se învinuiește că, fiind sancționată prin

decizia Judecătoriei Rîșcani din 15.04.2015 pentru săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 318 alin. (l) Cod contravențional - neexecutarea intenționată a

hotărârii instanței de judecată, la amendă în mărime de 50 unități convenționale,

intenționat nu a executat hotărârea judecătoriei Rîșcani din 17.12.2013, prin care

este obligată să achite în beneficiul lui Caterinciuc Z., datoria în sumă de 1600

euro, sau echivalentul lor în lei moldovenești la momentul îndeplinirii hotărârii.

În acest sens, acuzarea urma să acumuleze și să prezinte întru susținerea

învinuirii înaintate, acele probe care ar confirma neexecutarea intenționată sau

eschivarea inculpatei de la executarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani după aplicarea

sancțiunii contravenționale la 15.04.2015, pentru contravenția prevăzută la art. 318

Cod contravențional, or, perioada de până la aplicarea acestei sancțiuni inculpatei

și cea de după respectiva sancționare, sunt perioade distincte. În cazul de față,

obiectul examinării urmând a fi acțiunile sau inacțiunile inculpatei întreprinse după

data de 15.04.2015, în vederea neexecutării intenționate și eschivării de la

executarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani din 17.12.2013.

Prima instanță a constatat drept comisă infracțiunea de către învinuita

Garbuz O., însă instanța de apel nu poate susține această soluție.

Instanța de fond, nu doar că nu a motivat care sunt probele ce confirmă vina

inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320 Cod penal, dar nici nu a

dat apreciere probelor prezentate de organul de urmărire penală, care în general se

referă la o perioadă, pentru care aceasta este deja sancționată pentru neexecutarea

acestei hotărâri.

Cu atât mai mult, prima instanță nu a ținut cont de faptul, că organul de

urmărire penală nici nu a indicat perioada pentru care aceasta este pusă sub

învinuire, indicându-se doar unele noțiuni generale privind hotărârea Judecătoriei

Rîșcani din 17.12.2013, care aceasta urmează să o execute și existența unei hotărâri

de sancționare a acesteia pentru neexecutarea acestei hotărâri.

Organul de urmărire penală, fără a verifica acțiunile inculpatei care au avut

loc după data de 15.04.2015, a pus la baza actului de învinuire înscrisurile din

procedura de executare întocmite de executorul judecătoresc până la data de

15.04.2015.

Instanța de fond, nu a dat apreciere declarațiilor părții vătămate și

executorului judecătoresc, din care rezultă achitarea parțială a datoriei după

aplicarea sancțiunii contravenționale.

Potrivit declarațiilor părții vătămate Caterinciuc Z., inculpata ar fi achitat în

contul datoriei suma de 470 euro, până la 01.03.2016 a fost restituită suma de 200

euro, iar din luna martie, a fost achitată suma a câte 270 euro lunar.

5

Din declarațiile martorilor Covali D., rezultă că din suma datoriei de 5000

dolari, inculpata i-a restituit aproximativ 1400 dolari.

Din declarațiile martorului Gurițanu V. - executorul judecătoresc, din suma

de 1600 euro, inculpata a achitat părții vătămate aproximativ 540 euro. Nici unul

dintre martori nu a indicat că inculpata nu a restituit nicio parte a datoriei și în mod

deschis s-a ascuns de la restituirea ei. La fel, a indicat că inculpata a achitat 90 euro

la 28.09.2016, iar la 27.07.2016 au fost realizate o parte din bunurile acesteia și

banii la fel au fost repartizați creditorilor.

Deci, prima instanță pripit a concluzionat în privința existenței unei intenții

reale a inculpatei de a se eschiva de la achitarea datoriei.

În cadrul examinării cauzei nu au fost prezentate probe pertinente,

concludente și utile în confirmarea actului de învinuire al inculpatei, or, probele

examinate demonstrează anume intenția acesteia de a achita datoria după aplicarea

sancțiunii contravenționale.

Astfel, inculpata urmează a fi achitată, în corespundere cu prevederile art.

390 alin. (1) pct. 3) CPP, din lipsa elementelor infracțiunii.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea

sentinței instanței de fond, deoarece apelul apărării a fost greșit admis.

Recurenta a indicat că concluzia instanței de apel privind lipsa elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 320 Cod penal în acțiunile inculpatei, contravine

probelor examinate de instanțele de judecată, și anume: declarațiilor părții

vătămate Caterinciuc Z., ale martorilor Covali D. și Gurițanu V., raportului cu

privire la depistarea infracțiunii din 16.06.2015 - OUP al IP Rîșcani, locotenent de

poliție V. Rusu; raportului executorului judecătoresc Gurițanu V. din 02.06.2015;

încheierii cu privire la intentarea procedurii de executare, primirea spre executare

și acordarea termenului de executare benevolă din 18.06.2012; titlul executoriu

din 17.01.2014; încheiere privind intentarea procedurii de executare, primirea

spre executare și acordarea termenului de executare benevolă din 03.02.2014;

încheierea judecătorului A. Ciobanu din 18.07.2014, prin care cet. Garbuz O., a

fost anunțată în căutare; hotărârea în numele legii a judecătorului Ion Rabei din

15.04.2015, prin care Garbuz O., a fost recunoscută vinovată de săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 318 alin. (1) Cod contravențional; hotărârea

Judecătoriei Rîșcani din 17.12.2013, prin care cet. Garbuz O., este obligată să

achite în beneficiul lui Caterinciuc Z., datoria în sumă de 1600 euro, sau

echivalentul lor în lei moldovenești la momentul îndeplinirii hotărârii și

depozițiilor părții vătămate Caterinciuc Z. de la f.d. 49.

Este corectă soluția instanței de fond privind condamnarea inculpatei

conform art. 320 alin. (1) Cod penal, ca neexecutarea intenționată a hotărârii

instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale, corect fiind apreciate probele prezentate de acuzare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil

admiterii din următoarele considerente.

6

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, când acesta este expus neclar.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță. În corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de procedură

penală, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de

inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală

este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Potrivit art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a

sentinței de achitare trebuie să cuprindă enunțarea temeiurilor pentru achitarea

inculpatului. Nu se admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce

ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt

și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Potrivit jurisprudenței naționale, hotărârea judecătorească trebuie să

corespundă atât după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de

procedură penală, se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă

din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea

formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința

judecătorească, pct. 3).

Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel,

deoarece, rejudecând cauza potrivit regulilor generale, conform deciziei adoptate

(pct. 4. din decizie):

a) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele în fapt și în drept indicate

în rechizitoriu, depășind și limitele învinuirii formulate.

Astfel, conform rechizitoriului, inculpata: „...intenționat nu a executat

hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 17.12.2013...”, acțiunile ei fiind încadrate în

baza: „art. 320 alin. (1) Cod penal, ca neexecutarea intenționată a hotărârii

instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale” (f.d. 100).

Însă, instanța de apel, statuând în descriptivul deciziei că: „acuzarea urma să

prezinte probe ce ar confirma... eschivarea inculpatei de la executarea hotărârii

Judecătoriei Rîșcani..., obiectul examinării urmând a fi acțiunile sau inacțiunile

7

inculpatei întreprinse după data de 15.04.2015, în vederea… eschivării de la

executarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani... prima instanță pripit a concluzionat în

privința existenței unei intenții reale a inculpatei de a se eschiva de la achitarea

datoriei...”, a judecat cauza în raport cu elementul calificativ „eschivarea de la

executarea hotărârii instanței de judecată”, adică unul neincriminat în genere

inculpatei prin actul de învinuire menționat;

b) a constatat în descriptivului deciziei diverse motive de achitare cum ar fi

că: „prima instanță a constatat drept comisă infracțiunea de către învinuita

Garbuz O., însă instanța de apel nu poate susține această soluție…, nu au fost

prezentate probe în confirmarea actului de învinuire al inculpatei..., lipsa

elementelor infracțiunii în acțiunile lui Garbuz O.”.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpata este achitată din motiv

că: „fapta nu întrunește elementele infracțiunii”;

c) a dispus, neclar, în dispozitiv achitarea inculpatei de sub învinuirea

comiterii infracțiunii prevăzute de art. 320 Cod penal, dar fără a indica și un alineat

din această normă.

Rezultă, că în speța instanței de apel lipsește vreo soluție legală privind

învinuirea formulată inculpatei pe art. 320 alin. (1) Cod penal;

d) a concluzionat neîntemeiat că: „organul de urmărire penală nici nu a

indicat perioada pentru care aceasta este pusă sub învinuire…”.

Or, potrivit rechizitoriului, întocmit la 20.01.2016, inculpata: „fiind

sancționată prin decizia Judecătoriei Rîșcani din 15.04.2015 pentru săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 318 alin. (l) Cod contravențional - neexecutarea

intenționată a hotărârii instanței de judecată, la amendă în mărime de 50 unități

convenționale, intenționat nu a executat hotărârea Judecătoriei Rîșcani din

17.12.2013, prin care este obligată să achite în beneficiul lui Caterinciuc Z.,

datoria în sumă de 1600 euro, sau echivalentul lor în lei moldovenești la momentul

îndeplinirii hotărârii” (f.d. 100).

Astfel, consecutivitatea circumstanțelor invocate în rechizitoriu atestă clar

învinuirea, că inculpata intenționat nu a executat hotărârea Judecătoriei Rîșcani din

17.12.2013, după 15.04.2015 – dată când a fost sancționată în baza art. 318 alin.

(1) Cod Contravențional.

Prin urmare, împrejurările enunțate relevă, în mod evident, că instanța de

apel nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a

adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii pronunțate, acesta fiind expus

neclar, și că apelul apărării a fost greșit admis de către instanța de apel.

În același timp, se atestă că circumstanțele menționate în partea descriptivă a

sentinței, inclusiv cele reproduse în pct. 2. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de fond corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt

și de drept privind învinuirea înaintată inculpatei și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acesteia, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, toate fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor (pct. 2. din decizie).

8

Mai mult, soluția instanței de fond corespunde și jurisprudenței relevante

naționale, potrivit cărei, prima sancționare conform prevederilor art. 318 din Codul

contravențional și a doua conform prevederilor articolului 320 din Codul penal se

referă la perioade distincte, între care nu există suprapunere. Deoarece debitorul s-a

obstinat să nu execute hotărârea judecătorească devenită executorie după prima sa

sancționare contravențională, cea de-a doua sancționare penală se întemeiază pe

refuzul său repetat, însă totuși distinct, de a se conforma legii. Sancționarea

repetată pentru neexecutarea unei obligații legale nu este incompatibilă cu

principiul non bis in idem, dacă se face distincție între cele două perioade de

referință, prin specificarea clară a limitelor temporale respective (hotărârea Curții

Constituționale nr. 13 din 11.06.2013, privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale art.

320 Cod penal al Republicii Moldova nr. 985 – XV din 18.04.2002, în redacția Legii nr. 173 din

09.07.2010, pentru modificarea unor acte legislative, pct. 82, 83).

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, instanța de

recurs admite recursul, casează total hotărârea atacată și menține hotărârea primei

instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, se impune soluția casării deciziei atacate, pe motiv că apelul a

fost greșit admis, cu menținerea sentinței primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Valentina Gavdiuc, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2017, în privința inculpatei Garbuz Oxana

Xxxxxxx, pe motiv că apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Drochia din 26 aprilie 2017, în privința

inculpatei Garbuz Oxana Xxxxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 martie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

9