1ra-340/2018 — Art. 186 al. 2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 iulie 2017, Melnic Olesea a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie la momentul comiterii infracțiunii suma de 10 000 lei.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a stabilit că, Melnic Olesea la 09.02.2016 aproximativ ora 15:00, aflându-se în apartamentul nr.XX, pe adresa str. XXX, mun. XXX, asigurându-se de faptul că acțiunile ei rămân neobservate de către partea vătămată Țișco Iaroslav, pe ascuns a sustras bunuri și anume: telefon mobil de model „ZTE Orange Lumo” cu nr. EMEI XXX, în valoare de 2000 lei, în care se afla cartela sim cu nr. XXX, bani în sumă de 500 lei și 100 euro, ce constituie la data comiterii infracțiunii echivalentul sumei de 2 246,41 lei, un ceas de mână la preț de 350 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându- i părții vătămate Țușco Iaroslav un prejudiciu material considerabil în valoare totală de 5096,41 lei.

Nefiind de acord cu sentința nominalizată, acuzatorul de stat Conșina Liuba, în termenii legali a declarat apel în care solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 13 iulie 2017 în privința inculpatei Melnic Olesea Valentin, în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei penale conform ordinii stabilite pentru prima instanță și pronunțarea unei noi decizii prin care lui Melnic Olesea, recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2), lit. d) Cod penal să-i fie numită pedeapsa dc 3 (trei) ani închisoare, cu executare în penitenciar de lip semiînchis In motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat că, la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont dc criteriile generale de individualizare a pedepsei, astfel ignorînd prevederile art.75 Cod penal și anume nu a luat în considerație comportamentul inculpatei, care a fost unul tendențios și inadecvat. In 1 acest sens, prezintă relevanță faptul că inculpata intenționat nu s-a prezentat în ședințele de judecată. In privința acesteia fiind dispusă căutarea și aducerea silită în ședință, fapt ce denotă expres și fară echivoc că instanța în procesul de individualizare a sancțiunii penale stabilite inculpatei nu a valorificat pe deplin elementele aferente comportamentului acesteia. Astfel, apelantul concluzionează că inculpata nu a înțeles pericolul social al faptei incriminate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, a fost admis apelul procurorului, casată sentință în partea numirii pedepsei și se pronunță în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Se numește pedeapsa lui Melnic Olesea pe art. 186 alin.(2), lit. d) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani. Conform art. 90 Cod penal, de suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii în privința lui Melnic Olesea, cu fixarea unui termen de probațiune pentru o durată de 4 ani. De obligat pe Melnic Olesea să nu-și schimbe locul domiciliului fără permisiunea organului competent și să participe la programe probaționale. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a analizat just probele care au fost administrate, a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, privitor la încadrarea juridică a faptelor inculpatei Melnic Olesea este fondată și legală, or, faptelor inculpatei li s-a dat o apreciere și o încadrare juridică corectă. Totuși, la individualizarea pedepsei penale, numite inculpatei Melnic Olesea, instanța de apel a considerat că instanța de fond n-a ținut cont, în măsura necesară, de toate circumstanțele reale și personale, și astfel, s-a admis în această parte, apelul procurorului, din următoarele considerente. La numirea felului și măsurii de pedeapsă ține cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de pericol social a infracțiunii, că infracțiunea a fost săvârșită intenționat, conform prevederilor art. 16 Cod penal se referă la infracțiuni mai puțin grave, de personalitatea infractorului, care este fără antecedente penale, n-a reparat dauna materială cauzată prin infracțiune. Circumstanțe atenuate și agravante la examinarea cauzei n-au fost stabilite. Astfel, instanța de fond eronat a reținut în privința inculpatei Melnic Olesea, circumstanța agravantă - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, deoarece inculpata deși anterior a comis o infracțiune similare, fiind chiar și condamnată (f. d. 45-47), la momentul comiterii infracțiunii imputate avea antecedente penale stinse or, conform art. 111 alin.(3) Cod penal, stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate de antecedentele penale. Mai mult ca atât, instanța de apel a ținut cont și de comportamentul inculpatei Melnic Olesea după comiterea infracțiunii și anume de faptul că dânsa s-a sustras de la judecarea cauzei în instanța de fond și apel, fiind anunțată în căutare. Astfel, instanța de apel apreciind cele menționate, a considerat că inculpata Melnic Olesea trebuie să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile indicate cu aplicarea pedepsei închisorii, iar conform art. 90 Cod penal, de suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, cu fixarea unui termen de probațiune pentru o durată de 4 ani, ceea ce v-a duce la restabilirea echității sociale, 2 corectarea ei, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea a altor persoane.

Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Ludmila Bîrcă în numele inculpatei Melnic Olesea, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 11) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar prin care solicită casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatei să-i fie aplicate prevederile art. 2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, cu încetarea procesului penal. Recurentul invocă că instanța de apel a omis să dezbată solicitarea apărătorul privind aplicarea amnistiei, ori prejudiciul în prezenta cauză nu este solicitat și articolul 186 alin. (2) Cod penal nu se regăsește în art. 10 lit. d) al Legii nr. 210 din 29.07.2016 cu privire la amnistie. Totodată, inculpata a recunoscut vina încă în faza urmăririi penale și se căiește sincer de cele săvârșite. 5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul Ludmila Bîrcă în numele inculpatei Melnic Olesea, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece instanța de apel s-a pronunțat argumentat și detailat asupra apelului declarat. Din textul deciziei rezultă că aceasta a analizat obiectiv probele administrate și hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare și această hotărâre corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 11) Cod de procedură penală, precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie. Colegiul penal reține că, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs. Or, din textul recursului se invocă doar posibilitatea aplicării față de inculpat a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, invocând că, Melnic Olesea a recunoscut vina în faza urmăririi penale și se căiește sincer de cele săvîrșite, 3 prejudiciul în prezenta cauză nu este solicitat, iar articolul 186 alin. (2) Cod penal nu se regăsește în art. 10 lit. d) al Legii nr. 210 din 29.07.2016 cu privire la amnistie. Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției pe deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a stabilit pedeapsa inculpatului, argumentând motivat decizia sa. Totodată, Colegiul penal menționează că, nici inculpatul, nici partea apărării nu au contestat cu apel sentința prime instanțe, astfel fiind de acord cu acesta, prin care argumentat s-a refuzat aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 cu privire la amnistie, iar procurorul în cererea de apel, nu a invocat acest fapt. Mai mult, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, apărarea a solicitat respingerea apelului procurorului și menținerea sentinței primei instanțe, iar în cererea de recurs apărarea solicită aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 cu privire la amnistie. Referitor la criticile recurentului precum că, prejudiciul în prezenta cauză nu este solicitat și articolul 186 alin. (2) Cod penal nu se regăsește în art. 10 lit. d) al Legii nr. 210 din 29.07.2016 cu privire la amnistie, Colegiul penal menționează că, nici acest temei nu și-a găsit confirmare, ori, din materialele cauzei rezultă că, partea vătămată Țișco Iaroslav a fost recunoscută și ca partea civilă (f.d. 15-17), iar din declarațiile părții vătămate date la faza urmăririi penale s-a menționat că, i-a fost cauzată paguba materială, ori în materialele cauzei nu sunt prezente informații precum că inculpata Melnic Olesea a reparat prejudiciul material cauzat părții vătămate Țișco Iaroslav. Iar circumstanța dată cade sub incidența art. 10 alin. (1) lit. k) al Legii sus-menționate, care stipulează că, „Prevederile art. 1-9 nu se aplică persoanei: k) învinuite, inculpate sau condamnate care nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care este urmărită sau, după caz, a fost condamnată” din care considerente procesul penal în privința lui Melnic Olesea pentru învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, nu poate fi încetat în baza Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. La soluționarea chestiunii privind pedeapsa, Colegiul penal menționează că, s-a acordat deplină eficiență prevederilor articolului 7, 61, 75, Cod penal, ținîndu-se cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante. În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414- 417 Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca inadmisibil. 4

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Ludmila Bîrcă în numele inculpatei Melnic Olesea, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, în cauza penală, în privința lui Melnic Olesea XXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 14 martie 2018. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 5