1ra-555/2018 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-555/2018 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-555/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Dorina Dilion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2017, declarat în cauza

penală în privința lui

Tontici Petru XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 17.03.2017 - 18.04.2017;

instanța de apel: 13.07.2017 - 06.12.2017;

instanța de recurs: 08.02.2018 - 14.03.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Tontici a fost recunoscut vinovat de comiterea a două infracțiuni prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. b), d) Cod penal și i-a fost aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 2 ani pentru fiecare.

Pentru comiterea a două infracțiuni prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, prin concurs real, potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul

parțial al pedepselor, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 85 alin. (1) și (3) Cod penal, prin cumul parțial al pedepsei aplicate

inculpatului prin sentință - 3 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, și pedeapsa aplicată prin Decizia Curții de Apel Chișinău nr.1a-1182/16

din 23.09.2016 - 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen

de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

1

Prin aceiași sentință a fost condamnat Nicolae Onilă, în privința cărui hotărârea

nu se contestă.

în perioada de timp de la 31 ianuarie 2017, ora 20:00 până la 01 februarie 2017 ora

07:30, deplasându-se cu automobilul de model „Dacia Logan" cu n/î XXXXX, condus

de Serghei Frunza, pe str. Alba Iulia, mun. Chișinău, a ieșit împreună cu Nicolae Onilă

și asigurându-se că nu este văzut de nimeni, s-a apropiat de automobilul de model

„BMW 525D" de culoare neagră cu n/î XXXXX, care aparține cet. Stanislav Brîjatiuc, în

timp ce era parcat în fața blocului de locuit cu nr. 186 de pe strada menționată, și

intenționat a sustras două reșouri din față situate lângă semnul modelului

automobilului și două reșouri de la farurile anti ceață din față, toate la prețul de 6 300

lei, cauzându-i astfel părții vătămate daună materială considerabilă în sumă de 6 300

lei.

Tot el, în aceleași circumstanțe, în perioada de timp de la 31 ianuarie 2017, ora

20:00 până la 01 februarie 2017, ora 07:30, deplasându-se cu automobilul de model

„Dacia Logan" cu n/î XXXXX, condus de Serghei Frunza, pe str. Ion Pelivan, mun.

Chișinău, a ieșit împreună cu Nicolae Onilă și asigurându-se că nu este văzut de

nimeni, s-a apropiat de automobilul de model „BMW 520D" de culoare neagră cu n/î

XXXXXX, ce aparține cet. Elcin Aliev, în timp ce era parcat în față blocului de locuit cu

nr. 11 de pe strada menționată și intenționat a sustras două reșouri din față situate

lângă semnul modelului automobilului, la prețul de 4 000 lei, după care cu bunurile

sustrase urcându-se în mașina de model „Dacia Logan" cu n/î XXXXX, au plecat într-

o direcție necunoscută, cauzându-i astfel părții vătămate daună materială

considerabilă în sumă de 4 000 lei.

Acțiunile lui Petru Tontici, au fost încadrate juridic în baza art. 186 alin. (2) lit. b)

și d) Cod penal, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane săvârșite de

două sau mai multe persoane prin cauzarea de daune materiale în proporții

considerabile.

în numele inculpatului și ultimul, prin care au solicitat aplicarea unei pedepse mai

blânde, neprivative de libertate prin prisma prevederilor art. 79 din Codul penal.

În motivarea cererilor de apel, au menționat că, cauza penală a fost examinată

prin prisma prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul și-a recunoscut

vina, a conștientizat consecințele comportamentului său delictual prin recuperarea

pagubelor pricinuite prin infracțiune părților vătămate, mai mult, pe marginea celor

săvârșite a încheiat acord de împăcare cu părțile vătămate, nu în ultimul rând,

inculpatul s-a căit sincer de cele săvârșite în fața instanței, solicitând acordarea unei

ultime șanse de resocializare, a relatat asupra împrejurărilor care l-au condus la

2

săvârșirea infracțiunii și anume influența negativă al anturajului comunicării în care

se afla.

Astfel, apărarea a menționat că, instanța de fond nu a ținut cont de principiile

generale de aplicarea a pedepsei prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de

criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit art. 75 din Codul penal.

În opinia apărării, instanța eronat a nu a aplicat prevederile art. 79 Cod penal,

fără a ține cont de circumstanțele atenuante ce micșorează esențial gravitatea faptei și

consecințele acesteia.

De rând cu cele enunțate, apărarea a indicat că, Petru Tontici se caracterizează

pozitiv la locul de trai, acesta a solicitat instanței acordarea unei șanse de resocializare,

astfel încât apărarea a menționat că, decizia instanței de fond privind condamnarea

lui Petru Tontici cu executarea pedepsei într-un penitenciar, este o nepăsare, interesul

fiind numai de a pedepsi și de a înlătura din cadrul societății persoana găsită vinovată.

au fost respinse apelurile declarate de către avocatul Dorina Dilion în numele

inculpatului Petru Tontici și ultimul cu menținerea sentinței atacate.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, starea de fapt și de drept

se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către

instanța de fond, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței.

Instanța de apel a susținut că, instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor

și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile inculpatului, în baza dispoziției art.

186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, individualizată prin, furt, adică sustragerea pe ascuns

a bunurilor altei persoane, săvârșit de către două persoane, cu cauzare de daune în

proporții considerabile.

Totodată, instanța de apel a menționat că, indiferent de faptul că Petru Tontici a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, de către organul de urmărire

penală au fost acumulate suficiente probe pertinente și concludente cu privire la

caracterul infracțional al faptelor comise, cât și a vinovăției acestuia în comiterea

infracțiunilor imputate, inclusiv prin declarațiile părților vătămate Brîjatiuc Stanislav

și Elcin Aliev, declarațiile martorilor Andrian Cobzac, Ion Diaconu, Nadejda Ghindă,

Nicolae Donica; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01 februarie 2017 și

planșa fotografică anexă, prin care a fost cercetat locul comiterii infracțiunii pe str.

Alba Iulia din mun. Chișinău, procesul-verbal de cercetare la față locului din 01

februarie 2017 și planșa fotografică anexă, prin care a fost cercetat automobilul de

model „Dacia Logan", stopat pe str. Alexandrescu, mun. Chișinău, procesul-verbal de

ridicare din 01 februarie 2017, procesul-verbal de examinare a obiectului din 03

februarie 2017, procesul-verbal de examinare a obiectului din 06 februarie 2017.

3

Astfel, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a ținut cont, la stabilirea

categoriei și a măsurii de pedeapsă aplicate inculpatului de toate circumstanțele reale

și personale privind individualizarea pedepsei și anume, de caracterul prejudiciabil al

infracțiunii - că este mai puțin gravă, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării lui, de persoana inculpatului, care anterior a mai fost judecat prin sentința

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25.03.2016 fiind condamnat în baza art. 187

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe

termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar prin

Decizia Curții de Apel Chișinău nr.1a-1182/16 din 23.09.2016, pedeapsa numită, în

temeiul art. 90 Cod penal, a fost suspendă condiționat pe un termen de probațiune de

2 ani.

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect i-a numit pedeapsa lui

Tontici Petru cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, ținând cont de faptul că

acesta a fost anterior în conflict cu legea, adică atras la răspunderea penală, n-a tras

concluziile respective, nu s-a corectat si reeducat, și din nou a comis o fapta ilegală,

deci n-a demonstrat că regretă de cele comise.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a considerat

necesar a-i numi pedeapsa închisorii inculpatului cu executarea reală, deoarece în

cazul dat o pedeapsă mai blândă, non-privativă de libertate nu-și va atinge scopul, or

potrivit prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Totodată, instanța de apel a indicat că, argumentele apărării cu referire la

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal în privința inculpatului, deoarece inculpatul

are o vârstă de 20 de ani și în cumul cu circumstanțele atenuante, astfel nu este rațional

ca el să execute pedeapsa privativă de libertate, au fost respinse ca fiind neîntemeiate,

or, aprecierea circumstanței invocate din perspectiva aplicării în viitor a noii legi,

drept o circumstanță excepțională, odată cu intrarea în vigoare a noilor prevederi ale

art. 79 Cod penal, prin Legea nr. 163 din 20.07.2017, începând cu 20.12.2017, nu este

justificată, or, condamnarea anterioară a lui Petru Tontici pentru infracțiuni similare,

răstoarnă convingerea instanței de a constata existența circumstanțelor excepționale.

În consecință instanța de apel a conchis că, în privința lui Petru Tontici poate fi

aplicată doar o pedeapsă privativă de libertate în condițiile dispoziției art. 186 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, or, solicitarea apărării

cu privire la neaplicarea prevederilor legale referitor la anularea suspendării

condiționate a executării pedepsei inculpatului, stabilite prin sentință nu sunt

întemeiate.

Dilion în numele inculpatului în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 10), 13) Cod de

4

procedură penală, prin care solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel în

partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii

prin care să fie dispusă suspendarea parțială a executării pedepsei penale aplicate

inculpatului.

În motivarea recursului, apărătorul menționează că, instanța de apel eronat nu a

luat în calcul prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal (modificat prin Legea 163 din

20.07.2016) potrivit cărora săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins

vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța

de judecată drept circumstanță excepțională.

Mai mult, avocatul susține că, inculpatul și-a recunoscut vina, cauza fiind

examinată în procedura simplificată, se căiește sincer de cele comise, a reparat

prejudiciul cauzat părților vătămate în urma căruia a încheiat acord de împăcare cu

părțile vătămate, solicitând să i se acorde o a doua șansă și că este de acord să presteze

muncă neremunerată în folosul comunității în vederea restabilirii echității sociale.

Totodată, recurentul a menționat că la caz ar fi oportun de aplicat prevederile art.

90 alin. (1) Cod penal coroborate cu prevederile art. 901 Cod penal, și anume, în cazul

în care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea

vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga

pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a

pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă,

precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima

parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.

5.1. în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către avocatul Dorina Dilion în numele inculpatului, solicitând respingerea acestuia,

cu menținerea hotărârii contestate, menționând netemeinicia cerințelor solicitate de

către recurent, deoarece recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea

temei nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală.

În speță, Colegiul penal precizează că, avocatul Dorina Dilion în numele

inculpatului invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10) și 13) Cod de

procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care

5

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și a intervenit o lege

penală mai favorabilă condamnatului.

Însă, Colegiul penal constată că, nici unul din prevederile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept care ar

servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Subsecvent, Colegiul penal remarcă că, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în

sarcina inculpatului, criticând hotărârea contestată doar în partea stabilirii pedepsei,

indicând că, incorect instanțele de fond nu au luat în calcul la numirea pedepsei

prevederile art. 79 Cod penal.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recurs, în care nici nu sunt

indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările menționate

în partea descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1. din

prezenta decizie, denotă că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și

în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Astfel, argumentul apărării precum că, instanțele anterioare nu au luat în calcul

circumstanțele excepționale și eronat nu au aplicat inculpatului o pedeapsă mai

blândă decât cea prevăzută de lege, Colegiul penal conchide că, instanța de apel corect

a indicat că, inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, și-a recunoscut vina,

anterior a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru infracțiuni similare și conform art.

90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de

probațiune de 2 ani, astfel inculpatul prin faptul că a comis din nou o infracțiune

similară demonstrează că acesta n-a tras concluziile de rigoare, nu s-a corectat și

reeducat.

În acest context, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care a

concluzionat că, nu este întemeiată solicitarea apărării de a aplica prevederile art. 79

Cod penal, deoarece inculpatul are o vârstă de 20 de ani în cumul cu circumstanțele

atenuante, astfel nu este rațional ca el să execute pedeapsa privativă de libertate, or,

aprecierea circumstanței invocate din perspectiva aplicării în viitor a noii legi, drept o

circumstanță excepțională, odată cu intrarea în vigoare a noilor prevederi ale art. 79 Cod penal,

prin Legea nr. 163 din 20.07.2017, începând cu 20.12.2017, nu este justificată, deoarece

condamnarea anterioară a lui Petru Tontici pentru infracțiuni similare, răstoarnă convingerea

instanței de a constata existența circumstanțelor excepționale.

6

Cu referire la aplicarea prevederilor art. 90 alin. (1) coroborate cu prevederile art.

901 Cod penal, Colegiul penal conchide că, la stabilirea pedepsei cu închisoarea

instanța de apel, după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, și-a motivat

soluția adoptată indicând din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și

reeducarea inculpatului Petru Tontici pentru faptele comise este posibilă doar cu

aplicarea pedepsei închisorii reale.

Totodată, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz, posibilitatea aplicării

pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată parțială sau totală a executării ei și

nicidecum nu o obligă în acest sens.

În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din circumstanțele menționate,

a considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită. La fel nu poate fi

reținut argumentul recurentului privind aplicarea inechitabilă a unei pedepse prea

severe, deoarece la stabilirea pedepsei instanța de apel, a ținut cont și de efectul

preventiv al sancțiunii penale.

Prin urmare, argumentele instanței inferioare în privința pedepsei aplicate

inculpatului Petru Tontici, în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile sunt acceptate și însușite de instanța de recurs ordinar, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dorina Dilion în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 06 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Tontici Petru XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 aprilie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7