1ra-1567/2018 — art. 145 al. 2 lit. i CP

Dosarul nr. 1ra-1567/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Elena Covalenco,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 mai 2018,

declarat de către inculpata

Spiridon Oxana XXX, născută la XXX,

originară și domiciliată în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 29.12.2017 pînă la 08.02.2018;

Instanța de apel de la 15.03.2018 pînă la 02.05.2018;

Instanța de recurs de la 09.07.2018 pînă la 15.08.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T AT :

fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

Spiridon Oxana a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.145 alin. (2) lit. i) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 11 ani, cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea de la Ursu Constantin

și Spiridon Oxana a sumei de 14 964 lei, ce ține de cheltuielile de judecată suportate

la efectuarea expertizelor.

1.1. Prin aceiași sentință, a fost condamnat și Ursu Constantin, însă în privința

lui, hotărârea nu se contestă.

octombrie 2017, aproximativ la ora 23:30, aflându-se la domiciliul lui Pogor Piotr în

XXX, xxx, împreună cu Ursu Constantin, întrebuințau băuturi spirtoase cu

proprietarul Pogor Piotr. La un moment între Pogor Piotr și Ursu Constantin s-a

iscat un conflict, care se manifesta prin adresarea reciprocă cu cuvinte necenzurate,

care ulterior a trecut la aplicarea violenței, manifestată prin lovituri reciproce. Ursu

Constantin, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu scopul cauzării leziunilor

corporale, prin intenție directă i-a aplicat multiple lovituri cu pumnul în regiunea

capului - organ important vital al organismului. Observând că victima Pogor Piotr a

căzut jos, cu scopul omorului, i-a aplicat multiple lovituri în regiunea corpului și

capului, iar cu piciorul sting l-a plasat cu forța pe gâtul părții vătămate pentru a-l

sugruma. Totodată, Spiridon Oxana cu scopul omorului a început a sări cu

picioarele peste corpul și capul lui Pogor Piotr. Astfel, având intenția de a finisa

acțiunile sale criminale îndreptate spre omorul lui Pogor Piotr, Ursu Constantin a

luat un cablu electric de lângă ușa de intrare, l-a înfășat la gâtul victimei și aplicând

forța fizică, l-a sugrumat. Spiridon Oxana observând că victima Pogor Piotr nu

răsufla a luat o lumânare și o iconiță pe care le-a pus în palma mânii, după care

împreună cu Ursu Constantin au părăsit fața locului.

1

În rezultatul maltratării Pogor Piotr a primit leziuni corporale grave, iar în urma

sugrumării victima a decedat.

care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care de la Ursu Constantin și Spiridon Oxana să fie încasată suma

de 14 964 lei, pentru efectuarea expertizelor și trecerea acestora în contul statului. În

motivarea și argumentarea apelului își exprimă dezacordul cu soluția luată de către

instanța de judecată în ceia ce privește respingerea solicitării de a încasa din contul

lui Ursu Constantin și Spiridon Oxana a cheltuielilor în sumă de 14 964 lei suportate

pentru un șir de expertize judiciare cum ar fi: raport de expertiză judiciară în sumă

de 320 lei, raport de expertiza judiciară în sumă de 9 240 lei, raport de expertiză

judiciară în sumă de 1 680 lei, raport de expertiză judiciară în sumă de 1 862, raport

de expertiză judiciară în sumă de 1 862, acestea fiind apreciate de apelant ca

cheltuieli judiciare.

3.1. Apel a declarat și inculpata Spiridon Oxana, prin care a solicitat casarea

sentinței primei instanțe și transmiterea cauzei pentru o nouă rejudecare în aceiași

instanță, motivînd că, nu a săvârșit infracțiunea incriminată ei și refuză examinarea

cazului conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

apelurile procurorului și al inculpatei Spiridon Oxana s-au respins ca nefondate, cu

menținerea sentinței în cauză.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, argumentele

inculpatei Spiridon Oxana și apărătorului său, precum că ea nu recunoaște vina și

faptul că, a solicitat rejudecarea cauzei și achitarea acesteia, instanța de apel le-a

apreciat critic, deoarece cauza a fost judecată în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, fiind

acceptată cererea inculpatei în acest sens prin încheierea instanței din 19.01.2018

(Vol. 1, f.d. 235 și 238- 240).

Argumentele invocate de procuror în cererea de apel, precum că instanța

nejustificat a respins cerințele înaintate de partea acuzării privind încasarea a 14 964

lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare cum ar fi: raport de expertiză judiciară în

sumă de 320 lei, raport de expertiza judiciară în sumă de 9 240 lei, raport de

expertiză judiciară în sumă de 1 680 lei, raport de expertiză judiciară în sumă de

1862, raport de expertiză judiciară în sumă de 1 862, în calitate de cheltuieli

judiciare, au fost apreciate ca nefondate.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță corect și legal a statuat că,

expertiza medico-legală este o probă care de rând cu celelalte probe acumulate pe

parcursul urmăririi penale de către partea acuzării au menirea a demonstra în

instanță vinovăția inculpaților în comiterea faptei prejudiciabile imputate acestuia.

Astfel, este obligația acuzării în calitate de autoritate a statului de a acumula

probele necesare ce demonstrează vinovăția și identifică persoana vinovată în

comiterea unei infracțiuni, ori, obligația pozitivă a statului este de a colecta probe

necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implicit

asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul statului - în cazul dat a

cheltuielilor pentru efectuarea expertizei medico-legale.

făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10), 12) Cod de procedură

penală, a declarat recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu

2

pronunțarea unei hotărâri de achitare. Recurenta invocă dezacordul cu decizie

instanței de apel care a menținut sentința primei instanțe. Totodată, se invocă

că, nu a săvârșit infracțiunea imputată, ea fiind doar alături de Ursu Constantin

care și l-a omorît pe Pogor Piotor.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de

inculpata Spiridon Oxana, prin care a menționat că, recursul urmează a fi respins,

deoarece instanța de apel s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra vinovăției

inculpatei. Din textul deciziei rezultă că s-a analizat obiectiv probele administrate și

hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare, fiind în

corespundere cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme

de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că, este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține

seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, drept temei de casare

a deciziei instanței de apel, se invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10), 12) Cod

de procedură penală, precum că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal reține că, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în instanța

de recurs.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că, instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus

la menținerea sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel, la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 99 - 101 Cod

de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dându-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția

inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal.

3

De asemenea, cauza penală s-a judecat în baza art. 3641 Cod de procedură

penală, la cererea inculpatei (Vol. 1, f.d. 235 și 238- 240) și în situația aplicării de

către prima instanță a dispozițiilor menționate, instanța de apel este obligată să

verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod

de procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt decât cea reținută în

rechizitoriu și de către prima instanță.

Analizînd argumentele expuse în recursul ordinar, Colegiul penal constată că,

ele au fost anterior invocate în cererea de apel, pe care instanța de apel le-a examinat

în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (3), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală și s-a pronunțat detailat asupra lor.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile pentru

recurs semnalate la pct. 5 din prezenta decizie, nu sunt incidente în prezenta cauză,

iar instanța de apel just a menținut sentința primei instanțe și a motivat soluția

adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și art. 3641

Cod de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei în privința inculpatei, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar

în sprijinul statuării respective se relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie de avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvîrșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele inferioare au ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatei, precum și de condițiile

de viață ale acesteia.

În urma circumstanțelor elucidate, instanța conchide că de fapt în cauză nu sau

comis erorile de drept prevăzute în pct. 10), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, la care face referință recurenta, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

4

adoptate, pedeapsa stabilită inculpatei fiind aplicată de către instanța de fond și de

apel în limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpata Spiridon Oxana

XXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 mai 2018,

în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 30 august 2018.

Președinte: Elena Covalenco

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

5