1ra-157/18 — art. 151 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-157/18 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-157/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Ursache Petru,
Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina prin care
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 octombrie
2017, în cauza penală privindu-l pe
Olaru Lilian XXXXX, născut la xxxxx, originar și
domiciliat în xxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
05.04.2017 – 07.06.2017 (prima instanță);
05.07.2017 – 04.10.2017 (instanța de apel);
07.12.2017 – 07.02.2018 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza
actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Drochia /sediul Rîșcani/ din 07 iunie 2017, cauza
fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală în
procedura prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, inculpatul Olaru Lilian
a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4)
Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pentru un termen
de 9 ani, în penitenciar de tip închis.
S-a respins solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpat a sumei de
526 lei, ce ține de cheltuieli de judecată suportate pentru efectuarea rapoartelor de
expertiză medico – legală nr. 12-C din 20.01.2017 și nr. 31 din 21.01.2017.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la data de 17
ianuarie 2017, aproximativ la ora 18:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică,
inculpatul Olaru Lilian se afla în locuința lui Rotareanu Vasile în r. Rîșcani s.
Petrușeni, unde venise Bodarev Valentin, care le-a comunicat că Rusu Vasile a
intrat în locuința lui și l-a alungat afară.
În continuare, în scopul cauzării vătămările corporale lui Rusu Vasile și
răzbunării asupra acestuia, pentru faptul că l-a dat afară din locuința pe Bodarev
Valentin, având interes material, acceptând astfel primirea banilor în sumă de 100
1
lei propuși de către Bodarev Valentin, Olaru Lilian a venit în locuința ultimului, în
care l-a găsit pe Rusu Vasile și profitând de starea de neputință a ultimului care
dormea în pat și era în stare de ebrietate alcoolică, s-a năpustit asupra acestuia,
după care – intenționat i-a aplicat multiple lovituri puternice cu pumnii peste
diferite părți ale corpului, în special în față și în regiunea cutiei toracice, după care
l-a tras pe podea, în continuare aplicându-i mai multe lovituri puternice cu
picioarele în regiunea capului, cutiei toracice și alte părți ale corpului.
Scoțându-l din casă, în drum, lângă poarta lui Bodarev Valentin, Olaru Lilian
i-a mai aplicat câteva lovituri cu pumnii lui Rusu Vasile în regiunea capului,
lăsându-l să plece.
În rezultatul vătămărilor corporale aplicate lui Rusu Vasile, în ziua de 17
ianuarie 2017, orele 18:00 de către Olaru Lilian, Rusu Vasile a decedat în
dimineața zilei de 19.01.2017.
Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate conform art. 151 alin. (4) Cod
penal – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care
este periculoasă pentru viață, săvârșită din interes material, profitând de starea de
neputință cunoscută sau evidentă a victimei, acțiuni care au provocat decesul
victimei.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul în
Procuratura raionului Rîșcani, Rusu Constantin, prin care a solicitat casarea
parțială a sentinței în partea referitoare la pedeapsa stabilită, pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care inculpatului să-i fie
stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani și să fie dispusă
încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de 526 lei, invocând că
prima instanță nu a apreciat corect probele, nu a dat o apreciere multilaterală a
criteriilor generale de individualizare a pedepsei numindu-i inculpatului o pedeapsă
prea blândă și a comis o eroare procedurală respingând solicitarea procurorului
privind încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2017,
apelul declarat a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței.
4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că pedeapsa aplicată
inculpatului de prima instanță de 9 ani închisoare este adecvată și nu contravine
prevederilor legii, dat fiind că sancțiunea art. 151 alin. (4) Cod penal prevede o
pedeapsă de la 12 până la 15 ani, iar în cazul judecării cauzei potrivit prevederilor
art. 3641 Cod de procedură penală, de la 8 la 10 ani.
Mai mult, instanța de apel a indicat că, prima instanță absolut corect și legal a
indicat că expertizele sunt probe de rând cu celelalte probe acumulate pe parcursul
urmăririi penale de către partea acuzării, având menirea de a demonstra vinovăția
inculpatului, statul având obligația de a colecta probe necesare în vederea
constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implicit asumarea cheltuielilor
aferente procesului penal, iar, apelantul a făcut o interpretare extensivă a
2
dispozițiilor art. 227 Cod de procedură penală care expres stabilește din ce sunt
constituite cheltuielile judiciare și în special pct. 4) alin. (2) cert stabilește că, în
cazul efectuării unei expertize, pot fi atribuite ca cheltuieli judiciare doar sumele
„cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în
procesul de efectuare a expertizei” și nicidecum însăși cheltuielile suportate
integral pentru efectuarea unei expertize când aceasta are statutul de probă în
procesul penal.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către procurorul
în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, indicând temeiul pentru
recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală prin care a
solicitat casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de
apel în alt complet de judecată, invocând:
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția privind
neîncasarea de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă
de 526 lei;
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din
următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul sa conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat
este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea
recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în
sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Astfel, Colegiul penal menționează că, argumentul acuzării precum că
instanța de apel a lăsat neargumentată soluția privind neîncasarea de la inculpat în
beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 526 lei, se califică ca
declarativ, Colegiul penal indică că acest motiv a fost obiect de dispută atât în
cadrul primei instanțe(f.d. 167) cât și în cadrul instanței de apel(f.d. 199), asupra
căruia s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor
3
alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform
practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.
Mai mult, Colegiul penal ține să menționeze că expertizele medico – legale nr.
12-C din 20.01.2017(f.d. 63-65) și nr. 31 din 21.01.2017 (f.d. 66-67), au fost
efectuate în temeiul ordonanțelor ofițerilor de urmărire penală din 19 ianuarie
2017(f.d. 62) și din 20 ianuarie 2017, astfel, aceste acțiuni procesuale țin de
administrarea probatoriului și formularea învinuirii, iar conform art. 75 alin. (3) al
Legii nr. 68 din 14 aprilie 2016, cu privire la expertiza judiciară și statutul
expertului judiciar, „cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către
ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute
la art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală.”, conform art. 227 alin. (2) pct. 5),
alin. (3) Cod de procedură penală „Cheltuielile judiciare cuprind sumele în legătură
cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate
de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.”
Prin urmare Colegiul penal indică că, suma de 526 lei, este compusă din
costul pentru efectuarea rapoartelor de expertiză pe caz, cheltuieli ce sunt
prevăzute de art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală.
Colegiul penal invocă că aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin
intermediul organelor de resorț care pornesc urmărirea penală și se compun din
cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale,
administrării probelor însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către
organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmării
penale sau judecarea cauzei.
Astfel hotărârea atacată este legală, iar recursul urmează a fi declarat
inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2017, în cauza penală
privindu-l pe Olaru Lilian XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 07 februarie 2018.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
4