1ra-1183/2017 — art. 151 al. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1183/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Pastuh Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în mun. Xxxxx, str. xxxxxx, viza de

reședință în mun. xxxx, str. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Pastuh Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 8 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

de 24 iulie 2016, aproximativ la orele 16.00-18.00, aflându-se la domiciliu în

apartamentul nr. xx, de pe str. xxxxxx, xxxx, mun. xxxx, fiind în stare de ebrietate,

urmărind scopul vătămării grave a integrității corporale și a sănătății, care este

periculoasă pentru viață, în timpul unui conflict cu tatăl său vitreg Batrîncea Victor,

a.n. xxxxx, i-a aplicat ultimului cu un cuțit de bucătărie lovituri în diferite regiuni

ale corpului, în rezultat cauzând acestuia conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 130D/1571 din 27 septembrie 2016, o plagă înțepat-tăiat oarbă a peretelui

abdominal anterior, cu penetrare în cavitatea abdominală și lezarea ligamentului

gastrocolic, colonului transvers, arterei colice medii, pancreasului, venei

mezenterice superioare, venei cave inferioare și rinichiului pe dreapta, provocată

1

prin introducerea unui obiect înțepător-tăietor cu formă plată cu tăiș și muchie,

calificată după criteriul pericolului pentru viață ca vătămare corporală gravă, care a

provocat decesul victimei Batrîncea Victor, având legătură cauzală directă cu

survenirea decesului ultimului.

Potrivit aceluiași raport de expertiză la decedatul Batrîncea Victor au fost

constatate plagă tăiată a brațului pe dreapta, calificată ca vătămare corporală ușoară,

produsă prin acțiunea traumatică cu lama unui obiect înțepător-tăietor, care cauzează

o dereglare sănătății de scurtă durată și excoriații pe antebrațul din dreapta și pe

peretele abdominal anterior, calificate ca vătămare corporală neînsemnată, produse

prin acțiunea traumatică cu vârful ascuțit al unui obiect înțepător – tăietor.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Pastuh Ion în baza art. 151 alin.

(4) Cod penal, după indicii, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a

sănătății care este periculoasă pentru viață și care a provocat decesul victimei.

Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani, Colțova-Calestru Natalia,

solicitând casarea parțială a sentinței în latura civilă, privind încasarea cheltuielilor

judiciare și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Pastuh Ion să fie obligat să achite cheltuielile judiciare în sumă de

5425 lei, în rest sentința să fie menținută.

În argumentarea apelului s-a invocat că:

- în sentința de condamnare prima instanță nu s-a expus referitor la faptul cine

și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, conform art. 384

pct. 14), 395 alin. (5) Cod de procedură penală;

- în procesul urmăririi penale pentru constatarea, clarificarea și evaluarea

circumstanțelor ce aveau importanță probatorie pentru cauza penală au fost efectuate

expertizele medico-legale, rezultatele acestora fiind evaluate în raportul nr.

130D/1571 din 01.08.2016, f.d. (43-44), raportul nr. 536 din 01.08.2016 (f.d. 53-

54), raportul nr. 537 din 01.08.2016 (f.d. 48-49), raportul nr. 538 din 01.08.2016

(f.d.58-59), raportul nr. 173 din 01.08.2016 (f.d.62-64);

- cheltuielile suportate pentru efectuarea fiecărei expertize sunt expres

indicate în aceste rapoarte, constituind în total sumă de 5269 lei. Concomitent,

potrivit informației prezentate de către șeful Dispensarului Republican de

Narcologie M. Oprea nr. 01-12/152 din 30.01.2017 în urma examinării medicale ale

lui Pastuh Ion pentru constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei, conform anexei nr. 3 a Catalogului unificat, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului nr. 1020 din 29.12.2011, au fost suportate cheltuieli în sumă

de 156 lei. Astfel, în ședința de judecată acuzatorul de stat a prezentat informația

parvenită de la Dispensarul Republican de Narcologie sub 01-12/152 din 30.01.2017

privind cheltuielile ce vizează examinarea medicală al învinuitului Pastuh Ion în

sumă de 156 lei.

2

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută fără modificări sentința.

în mod corect situația de fapt și de drept, vinovăția inculpatului Pastuh Ion care a

fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, apreciind faptele săvârșite de inculpatul

Pastuh Ion, încadrând corect acțiunile acestuia în baza art. 151 alin. (4) Cod penal,

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de apel analizând apelul procurorului prin temeiul invocat

de acesta în raport cu motivele indicate în apel, a constatat că acesta nu și-a găsit

confirmarea la judecarea apelului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței

de apel în sentința primei instanțe.

În acest sens, instanța de apel a invocat prevederile art. 227, 228, 229 Cod de

procedură penală, și a indicat că deși procurorul a solicitat încasarea cheltuielilor

suportate în legătură cu efectuarea expertizelor, cheltuielile nominalizate nu se

includ în categoria cheltuielilor judiciare prevăzute de art. 228 alin. (1) Cod de

procedură penală și nu urmează a fi suportate de inculpat.

La fel, s-a notat că cheltuielile solicitate de procuror sunt cheltuieli efectuate

în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli

ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd achitarea din

contul inculpatului a cheltuielilor judiciare ce constituie cheltuieli de expertiză.

Mai mult, instanța de apel a indicat că prima instanță prin încheierea din 17

februarie 2017 (f.d. 181), și-a argumentat soluția cu privire la cheltuielile judiciare,

pe care instanța de apel a considerat-o legală și întemeiată.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, care indică temeiul

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și solicită

casarea acestei decizii în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor de judecată, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală ,,Cheltuieli

judiciare sunt chetuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal”. Potrivit alin. (3) a aceleiași norme ,,Cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate”. Aliniatul

(3) a normei indicate este o normă generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile,

dar să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor

organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin

încasarea cheltuielilor de la părțile în proces. Totodată legislatorul a expus suficient

3

de clar în art. 229 Cod de procedură penală, obligativiatea suportării cheltuielilor

judiciare de către condamnat, motiv din care soluția instanțelor de respingere

încasare a acestor cheltuieli este neîntemeiată;

- inculpatul condamnat urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale

infracționale, deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi făcut,

adică inculpatul urmează să suporte numai cheltuielile, care sunt în culpă procesuală.

Astfel, inculpatul condamnat urmează să plătească toate cheltuielile efectuate de la

începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare,

chiar și plata unei expertize dispuse din oficiu sau la cererea părții civile.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub

aspectul că hotărârea atacată nu curpinde motivele pe care se întemeiază soluția,

crititicând decizia instanței de apel anume în partea motivării soluției acesteiea

privind respingerea apelului declarat de procuror, prin care a fost solicitată încasarea

cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor în prezenta cauză penală din contul

inculpatului.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Astfel, analizând textul deciziei recurate (f.d. 214-216) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat asupra aspectelor contestate în prezentul recurs ordinar,

bazându-și just soluția privind respingerea solicitării părții acuzării de a dispune

4

încasarea cheltuielilor de expertiză din contul inculpatului în baza prevederilor

legale, stipulate în art. 227, 228, 229 Cod de procedură penală, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal invocă că prevederile art. 227 Cod de procedură

penală, reglementează care anume cheltuieli sunt incluse în categoria cheltuielilor

judiciare, în această listă nefiind însă incluse cheltuielile pentru efectuarea

expertizelor judicare.

Mai mult, se relevă că potrivit alin. (2) a art. 143 Cod de procedură penală,

stipulează expres că: „plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat”.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, în cauza penală privindu-l pe Pastuh

Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

5