1ra-1056/2017 — art. 201/1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 alin. 4 CP
- Temei legal
- fără a invoca nici un temei prevăzut de art. 427 alin. 1 CPP
1ra-1056/2017 — art. 201/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1056/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
19 iulie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Ursache Petru,
Judecători - Timofti Vladimir, Toma Nadejda
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
inculpata Șavga Inga, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Ștefan Vodă
din 11 noiembrie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
23 martie 2017, în cauza penală privind-o pe
Șavga Inga Xxxx, născută la xxxxxxx, originară și
domiciliată în r-nul xxxxx, s. xxxx, str. xxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
17.10.2016 – 11.11.2016 (prima instanță);
13.12.2016 – 23.03.2017 (instanța de apel);
30.05.2017 – 19.07.2017 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza
actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 11 noiembrie 2016, cauza fiind
examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform art.
3641 Cod de procedură penală, Șavga Inga a fost recunoscută vinovată de
comiterea infracțiunii prevăzută de art. 201¹ alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu executarea acesteia
într-un penitenciar pentru femei de tip închis.
Acțiunea civilă intentată de către acuzatorul de stat, a fost admisă, fiind
dispusă încasarea din contul lui Șavga Inga în beneficiul statului prejudiciul cauzat
în sumă de 873 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Șavga Inga la
data de 22.07.2016, în jurul orei 13:00, aflându-se la domiciliul situat în s. xxxx, r-
nul xxxx, în cadrul unui conflict între ea și concubinul său, Jardan Victor, fiind în
stare de ebrietate alcoolică, urmărind scopul aplicării violenței fizice față de
concubin, intenționat i-a aplicat ultimului câteva lovituri cu pumnul în regiunea
feței, după care cu o tigaie din fontă, i-a aplicat o lovitură în regiunea capului.
1
Ca rezultat a loviturilor aplicate, la 22.07.2016 ora 20:30 a survenit decesul
lui Jardan Victor.
În baza raportului de expertiză medico-legală nr.090 din 08.08.2016 s-a
concluzionat că moartea lui Jardan Victor a survenit la 22.07.2016, în rezultatul
traumei cranio – cerebrale închise. Vătămările sus menționate au fost produse prin
acțiunea traumatică cu un corp contondent, cu 6-8 ore până la deces și sunt în
legătură cauzală directă cu survenirea decesului și se califică ca vătămare corporală
gravă.
Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatei Șavga Inga în baza
prevederilor art. 201¹ alin. (4) Cod penal - violența în familie, adică acțiunea
intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de către un membru al familiei
asupra altui membru al familiei, care a cauzat vătămarea gravă a integrității
corporale sau a sănătății soldată cu decesul victimei.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către inculpata Șavga
Inga, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri și reexaminarea expertizei, invocând că nu a săvârșit nici o infracțiune,
concubinul său s-a lovit la cap în alte circumstanțe neștiute de ea.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie
2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a
stabilit corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar, care au
fost apreciate just, fiind încadrate acțiunile inculpatei Șavga Inga în baza
dispozițiilor art. 201¹ alin. (4) Cod penal.
Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind eronate argumentele inculpatei
precum că nu l-a lovit pe concubin, că a recunoscut vina deoarece era în stare de
șoc și avocatul i-a promis că nu v-a primi o pedeapsă privativă de libertate, din
motiv că legiuitorul a condiționat judecata pe baza probelor administrate în cadrul
procedurii pre-judiciare prin: recunoașterea de către inculpată în totalitate a
faptelor incriminate și nedorința de a fi administrate probe noi. În acest sens
instanța de apel a menționat că inculpata Șavga Inga a recunoscut fapta și
încadrarea juridică a acesteia în rechizitoriu, asupra cărora nu a avut obiecții,
fiindu-i explicate consecințele, mai mult instanța de apel a specificat că cererea cu
solicitarea de a fi judecată cauza în procedură simplificată a fost întocmită de
inculpată și a fost pusă în discuție, inculpata fiind întrebată dacă susține cererea
dată, aceasta confirmând că o susține pe deplin.
Totodată, instanța de apel nu a intervenit în sentința primei instanțe, nici în
partea stabilirii pedepsei inculpatei Șavga Inga, concluzionând că la stabilirea
categoriei și măsurii de pedeapsă aplicată inculpatei, s-a ținut cont de toate
2
circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, fiindu-i
aplicată o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.
Asupra acțiunii civile, instanța de apel a menționează că soluția primei
instanțe este una corectă.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpata
Șavga Inga, care fără a invoca nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)
Cod de procedură penală, solicită să fie achitată și indică următoarele argumente:
- nu este vinovată de săvârșirea infracțiunii imputate;
- nu a săvârșit nici o infracțiune, victima a suferit leziuni corporale în
circumstanțe neștiute de ea;
- ei îi poate fi înaintată învinuirea doar pentru ducerea în eroare a poliției
care a venit la fața locului;
- este mamă a 6 copii.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.
(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat
pentru inadmisibilitatea recursului, deoarece nu întrunește cerințele de formă și
conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală, or recurentul nu a
argumentat ilegalitățile hotărârii atacate și nu a invocat în ce constă problema de
drept de importanță generală abordată pe cauza în speță.
Mai mult, invocă că cauza a fost examinată în procedura simplificată
prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, iar recurenta nu putea să invoce că
infracțiunea nu a fost comisă de ea, ca temei de recurs.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, ținând seama de opinia procurorului expusă în
referință, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat
este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
3
La caz, Colegiul penal reține că recurenta nu invocă nici un temei de recurs
prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, dar din textul recursului
declarat rezultă că recurenta își manifestă dezacordul cu constatarea instanțelor de
judecată privind vinovăția acesteia, ea invocând că este nevinovată și că nu a comis
acțiunile incriminate ei, critici ce cad sub incidența temeiului de recurs prevăzut de
art. 427 alin. (1) pct. (8) Cod de procedură penală, sub aspectul că nu au fost
întrunite elementele infracțiunii.
În acest sens, cu referire la alegațiile recurentei descrise la pct. 6 a prezentei
decizii, Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate, or instanța de apel în decizia
sa (f.d. 74-77, vol. II), corect a conchis că sentința primei instanțe urmează a fi
menținută, cu respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpată, deoarece
cauza în prima instanță a fost judecată în procedura simplificată, la cererea
inculpatei (f.d. 16, vol. II), cu respectarea cerințelor art. 3641 Cod de procedură
penală, acesteia fiindu-i explicată esența acestei proceduri, drepturile și obligațiile
ei, precum și urmările acesteia, fapt confirmat prin declarațiile ei din ședința de
judecată a primei instanțe (f.d. 24, vol. II). Totodată, vinovăția acesteia în
săvârșirea faptei incriminate în rechizitoriu a fost reținută ca fiind confirmată pe
deplin prin probe suficiente, administrate de organul de urmărire penală, apreciate
just de către instanțele de judecată prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,
din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar
toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, iar argumentele
instanțelor ierarhic inferioare aduse în motivarea soluției adoptate, în virtutea
corectitudinii lor se acceptă și se însușesc de instanța de recurs ordinar, fapt ce vine
în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza
Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă
instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un
răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,
pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,
fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi
examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
La fel, Colegiul penal mai invocă că împotriva sentinței adoptate de prima
instanță în urma judecării în procedura simplificată părțile pot exercita calea de
atac a apelului, de regulă, sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul
neputând renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, aceeași
regulă aplicându-se și în cazul contestării acestor hotărâri judecătorești cu recurs
ordinar.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept
invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,
4
deoarece soluția adoptată de instanțele de judecată, este legală și întemeiată, iar
recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpata Șavga Inga,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2017,
în cauza penală privind-o pe Șavga Inga Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 17 august 2017.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Toma Nadejda
5