1ra-784/2017 — art. 324 alin. 3 lit. a, 325 alin. 3 lit a/1 CP

1ra-784/2017 — art. 324 alin. 3 lit. a, 325 alin. 3 lit a/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-784/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție, Djulieta Devder,

și de procurorul în Procuratura Anticorupție, Victor Muntean, împotriva sentinței

Judecătoriei Grigoriopol din 25 aprilie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 decembrie 2016, în privința inculpaților

Tincu Petru Xxxxx, născut la

xx xxxxx xxxx, originar și locuitor al s. Xxxxxxx, r-nul

Xxxxxxx, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Cazacu Ion Xxxxxx, născut la

xx xxx xxxx în s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, locuitor al or.

Xxxxxxxx, str. , cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 08.08.2014 – 25.04.2016,

instanța de apel: 20.05.2016 – 09.12.2016,

instanța de recurs: 17.03.2017 – 20.06.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

Tincu Petru a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.

325 alin. (3) lit. a1) Cod penal, din motiv că acțiunile inculpatului nu întrunesc

elementele infracțiunii.

1

Cazacu Ion a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute

de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, din motiv că acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele infracțiunii.

lunii aprilie 2014, având calitatea procesuală de inculpat în cauza penală nr. 1-

35/14, privind comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal,

aflată spre examinare în gestiunea președintelui Judecătoriei r-nului Glodeni, Ion

Cazacu, a promis ultimului suma de 700 euro, care conform cursului oficial al

Băncii Naționale din Moldova constituie 12.951,19 lei, pentru adoptarea unei

sentințe favorabile în privința sa.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, la 16 aprilie 2014, orele 10.00,

după petrecerea ședinței de judecată în cauza dată, Tincu P., în incinta Judecătoriei

r-nului Glodeni, din str. Ștefan cel Mare 7, or. Glodeni, s-a înțeles cu judecătorul

Cazacu I. să-i transmită suma pretinsă de 10.000 lei prin intermediul procurorului

în Procuratura r-nului Glodeni, Liviu Velișco, care participa pe caz în calitate de

acuzator de stat. Ulterior, la 16 aprilie 2014, aproximativ orele 16.00, Tincu P.,

acționând conform înțelegerii prealabile cu judecătorul Cazacu I., conștientizând

caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, s-a prezentat, conform planului stabilit, în

incinta Procuraturii r-nului Glodeni, din str. Decebal 9a, or. Glodeni, unde i-a

transmis procurorului Liviu Velișco suma convenită de 10.000 lei, bani care urmau

a fi transmiși magistratului Cazacu I., pentru pronunțarea de către acesta a unei

sentințe mai blânde în privința sa și anume cu aplicarea muncii neremunerate în

folosul comunității și fără privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport.

Astfel, a comis infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. a1) Cod penal,

adică coruperea activă, săvârșită în privința unei persoane cu funcție de demnitate

publică.

Cazacu Ion este învinuit că, în baza Decretului Președintelui Republicii

Moldova nr. 369-VII din 14.11.2012 deținând funcția de președinte al Judecătoriei

r-nului Glodeni, fiind în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (3) Cod penal

persoană cu funcție de demnitate publică, al cărei mod de numire este reglementat

de art. 116 alin. (2) din Constituția R. Moldova, reprezentând, potrivit art. 1 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 544-XII din 20.07.1995 „Cu privire la statutul

judecătorului”, unicul purtător al puterii judecătorești, învestit constituțional cu

atribuții de înfăptuire a justiției, pe care le execută în baza legii, având, în temeiul

art. 15 alin. (1) lit. a), e) din Legea nr. 544-XII, obligațiile de a fi imparțial, de a

asigura apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității

acestora, de a respecta întocmai cerințele legii la înfăptuirea justiției și de a asigura

interpretarea și aplicarea uniformă a legislației, de a se abține de la fapte care

dăunează intereselor serviciului și prestigiului justiției, care compromit cinstea și

demnitatea de judecător, provoacă îndoieli față de obiectivitatea lor, de a respecta

prevederile Codului de etică a judecătorului și în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea

nr. 544-XII, obligația de a informa imediat președintele instanței judecătorești și

Consiliul Superior al Magistraturii despre orice tentativă de a fi influențați în

procesul de examinare a cauzelor, fiind obligat de a respecta prevederile art. art. 5

alin. (1) lit. g) și 9 alin. (3) din Codul de etică al judecătorului, aprobat prin

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 366/15 din 29 noiembrie 2007,

2

potrivit cărora judecătorul urmează să-și exercite responsabilități juridice ce îi

revin în care să se asigure de aplicarea corectă și instrumentarea cauzelor în mod

echitabil, eficient și fără întârziere, judecătorul nu se poate implica în activități care

încalcă legile, normele sau standardele de etică din Cod, ce ar duce la

imparțialitate, prejudecăți, conflicte de interese sau ar interveni în responsabilitățile

profesionale, încălcând prevederile enunțate, a comis acțiuni care au subminat

autoritatea și prestigiul justiției, discreditând înalta funcție de judecător, exprimate

prin corupere pasivă săvârșită de o persoană cu funcție de demnitate publică în

următoarele circumstanțe.

La 20 martie 2014, în calitate de judecător, lui Cazacu Ion i-a fost repartizată

spre examinare în fond cauza penală nr. 2013090331 (număr de judecată 1-35/14)

pe art. 2641 alin. (3) din Codul penal privind învinuirea lui Tincu P. în comiterea

conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică. La începutul lunii

aprilie 2014, Cazacu I. având spre examinare cauza penală nominalizată, în scopul

obținerii banilor ce nu i se cuvin, a pretins de la Tincu P. suma de 700 euro, care

conform cursului oficial al Băncii Naționale din Moldova constituie 12.951,19 lei,

pentru adoptarea unei sentințe mai blânde și fără lipsirea ultimului de dreptul de a

conduce mijlocul de transport. În continuarea acțiunilor sale infracționale, la 16

aprilie 2014, orele 10.00, după petrecerea ședinței de judecată în cauza dată,

Cazacu I., aflându-se în incinta Judecătoriei r-nului Glodeni, din str. Ștefan cel

Mare 7, or. Glodeni, i-a solicitat inculpatului Tincu P. să-i transmită suma de

10.000 lei prin intermediul procurorului în Procuratura r-nului Glodeni, Liviu

Velișco, care participa în calitate de acuzator de stat în proces. Ulterior, în aceeași

zi, aproximativ orele 16.00, Tincu P., acționând conform înțelegerii ilegale avute

cu judecătorul Cazacu I., aflându-se în incinta Procuraturii r-nului Glodeni, din str.

Decebal 9a, or. Glodeni, i-a transmis procurorului Liviu Velișco suma de 10.000

lei solicitată, pentru a o transmite magistratului. În aceeași zi, în intervalul de timp

16.55 – 16. 58, Cazacu I., conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

urmărind intenția de a primi bani ce nu i se cuvin, aflându-se în biroul său de

serviciu, amplasat în incinta Judecătoriei r-nului Glodeni, din str. Ștefan cel Mare

7, or. Glodeni, conform înțelegerii prealabile, a primit de la procurorul Liviu

Velișco suma de 10.000 lei, transmisă de către Tincu P. și convenită cu acesta,

pentru adoptarea unei sentințe de aplicare în privința acestuia a pedepsei sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității, fără lipsirea inculpatului de dreptul

de a conduce mijlocul de transport. Îndată după primirea banilor, Cazacu I. a fost

prins în flagrant, mijloacele bănești în sumă de 10.000 lei fiind depistate în masa

de lucru din anticamera biroului său de serviciu.

Potrivit învinuirii, prin acțiunile sale intenționate, Cazacu I. a comis

coruperea pasivă, adică pretinderea, primirea personal de bunuri, ce nu i se cuvin,

pentru sine, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale, săvârșite, de o

persoană cu funcție de demnitate publică, infracțiune prevăzută de art. 324 alin. (3)

lit. a) Cod Penal.

Instanța a reținut că inculpatul Tincu P., nu a recunoscut vina și a declarat că

inculpatul Cazacu I. a intrat în birou comunicându-i că are un dosar la examinare

pentru a doua zi și ar vrea sa afle ce va fi. I-a zis că nu îi va da o pedeapsă mai

mare decât prevede legea. La 16.04.2014, când s-a prezentat la ședință, de el s-a

3

apropiat procurorul Velișco L. care i-a propus să meargă afară să fumeze o țigară,

unde i-a propus să dea 10.000 lei. S-a anunțat întrerupere pentru a doua zi. A fost

sunat de Garștea G. căruia i-a comunicat că se cere „10 moldoveni”. S-a întâlnit cu

Garștea G. și cu feciorul acestuia, care i-a transmis 10.000 lei. A mers la Velișco L.

care l-a invitat în birou, întrebându-l dacă a adus banii și ce sumă, spunându-i să

meargă acasă că totul va fi bine. Cu Cazacu I. nu a avut careva discuție despre

bani. Discuțiile din stenogramă sunt parțial veridice, o parte din ele fiind inventate,

și anume că ar fi fost la Cazacu I. și că ar fi vorbit cu el. A semnat acordul de

recunoaștere a vinovăției, deoarece procurorul i-a spus că astfel va fi mai ușor de

aplicat prevederile art. 55. Nu a cerut de la Garștea G. 10.000 lei, acesta singur i le-

a dat să-și rezolve problemele.

Inculpatul Cazacu I. nu a recunoscut vina și a declarat că în birou a intrat

Tincu P. și i-a spus că vrea să știe ce e cu dosarul lui. Atunci i-a zis că nu îi va

aplica o pedeapsă mai mare decât prevede legea. Procurorul Velișco L. i-a

comunicat că vor examina cauza în baza art. 3641 Cod de procedură penală,

ulterior a solicitat un răgaz de 10 minute pentru a încheia acord de recunoaștere a

vinovăției cu inculpatul. Ulterior a fost audiat inculpatul, după care procurorul

Velișco L. a solicitat întreruperea ședinței de judecată, motivând că nu este pregătit

pentru dezbateri judiciare. A doua zi, pe la orele 16.30, procurorul a venit și au

purtat o discuție, alta decât cea redată în dosar. Velișco L. a plecat, ieșind și el din

urma lui, moment în care au intrat colaboratorii CNA. Banii în sumă de 10.000 lei,

au fost depistați într-un sertar de la masa de serviciu a asistentului Barcari P. Nu

are idee cine și cum i-a pus acolo. Banii găsiți erau fără plic, împrăștiați prin sertar.

Careva bani nu a pretins de la Tincu P. și nici nu a primit nimic de la Tincu P. sau

Velișco L.

Martorul Popa M. a declarat că Garștea G. i-a spus că are un cunoscut pe

nume Tincu Petru care are nevoie de bani pentru a rezolva o întrebare, cerându-i

700 euro. A mers la CNA și a făcut denunțul respectiv. Peste 7 zile a primit de la

CNA banii și i-a transmis lui Garștea G. A conlucrat cu organele urmăririi penale

fără remunerare, iar când a primit banii a fost întocmit act de numerotare, marcare

și transmitere a banilor. Procurorul l-a invitat la marcarea și transmiterea banilor,

dar acolo era doar ofițerul Octavian Rău. Informația că banii urmau a fi transmiși

unei persoane cu demnitate publică a aflat-o de la Garștea G., care a și folosit

această expresie, deoarece Garștea G. i-a spus că Tincu P. are un dosar pentru

conducerea automobilului în stare de ebrietate la procuratură sau la judecată.

Martorul Garștea G. a declarat, că a cerut bani de la Popa M. pentru a-l ajuta

pe Tincu P. să-și rezolve niște probleme, cum i-a zis ultimul. Acesta i-a dat 10.000

lei, pe care i le-a transmis lui Tincu P.

Martorul Barcari P. a declarat că Cazacu I. este șeful său. La 16.04.2014,

procurorul Velișco L. a intrat în biroul lui Cazacu I., închizând ușa. Ofițerii de la

CNA au efectuat percheziții în anticameră, găsind acolo bani în sertar. O persoană

l-a împins la perete și i-a spus că dacă nu o să depună declarații împotriva lui

Cazacu I. va fi luat în izolator. S-a speriat și a declarat că Cazacu I. a deschis

sertarul de la masa din anticameră. Declarațiile de la urmărirea penală le-a scris

personal, fiind intimidat. Nu a depus vreo plângere în acest sens.

4

Martorul Guțu V. a declarat că Tincu P. i-a spus că a avut un accident rutier

și nu știe cum să-și rezolve problema, întrebând dacă nu poate să vorbească el cu

Cazacu I., la ce i-a spus că nu.

Martorul Caralașuc I. a declarat că a efectuat acțiuni de urmărire penală,

având statut de ofițer de urmărire penală. Conform fișei de post are statut de ofițer

de investigații, acordând ajutor în vederea efectuării acțiunilor de urmărire penală –

urmărire vizuală. În baza ordonanței procurorului și încheierii instanței de judecată,

a efectuat acțiuni de urmărire penală pe cazul dat.

Martorul Rău O. a declarat similar.

Potrivit procesului verbal privind documentarea cu ajutorul metodelor și

mijloacelor tehnice din 17.04.2014, la 16.04.2014, orele 08.16, Tincu P. a intrat în

incinta Judecătoriei Glodeni. La 08.44 a ieșit împreună cu procurorul Velișco L. și

au discutat în preajma judecătoriei. La 16.26 a fost fixat așteptând la intrarea în

incinta Procuraturii Glodeni. La 16.32 de Tincu P. s-a apropiat Velișco L., ambii

intrând în incinta procuraturii. La 16.41, Tincu P. a ieșit din sediul procuraturii.

Conform procesului verbal din 16.04.2014, în rezultatul percheziției, în masa

de lucru a angajatului Judecătoriei Glodeni, Barcari P., în primul sertar de sus al

mesei, au fost depistate 50 de bancnote cu nominalul de 200 lei.

Potrivit procesului verbal privind consemnarea măsurii speciale de

investigații – controlul trimiterii banilor din 22.04.2014, la 15.04.2014 și

16.04.2014, de către ofițerii de investigații a fost efectuată măsura specială de

investigație și anume controlul transmiterii sumei de 10.000 lei martorului Popa P.

Ulterior, mijloacele bănești în sumă de 10.000 lei, la 16.04.2014 au fost depistate

în cadrul percheziției în sertarul de sus al mesei de lucru al grefierului Barcari P.,

amplasată în anticamera biroului 10 al Judecătoriei Glodeni.

Totodată, instanța a concluzionat că în cadrul examinării cauzei nu a fost

adusă nici o probă care ar permite constatarea cu certitudine a vinovăției

inculpaților.

Versiunea martorului Popa M. indicată în denunț și în procesul verbal de

audiere în calitate de martor conține divergențe.

Or, declarațiile martorului Popa M. nu permit să se considere, în mod

rezonabil, că inculpații au fost implicați în acte de corupție.

După pornirea urmăririi penale, conform semnelor componenței de

infracțiune prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. a1) Cod penal, organul de urmărire

penală a pus în aplicare mai multe măsuri speciale de investigații.

Măsurile speciale de investigații au fost puse în aplicare, fără ca la dosar să

fie existat vreo probă care ar dovedi că Tincu P. intenționează să ofere bani pentru

a obține o decizie favorabilă pe cauza sa penală, sau că Cazacu I. ar fi pretins sau

acceptat o remunerare ilicită.

Organul de urmărire penală nu s-a limitat la investigarea activității pretinse a

fi infracționale într-un mod esențialmente pasiv, astfel încât factorul determinant să

rămână comportamentul persoanelor implicate în activitatea ilegală.

Procesele verbale privind documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor

tehnice din 16.04.2014 au fost întocmite de șeful Direcției asigurare operativă,

Carlașuc I., persoană care nu avea dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza

penală.

5

Procesul verbal privind cercetarea domiciliului din 07.05.2014 și

stenogramele convorbirilor care au avut loc la 15.04.2014, nu poate fi pus la baza

sentinței deoarece cad sub incidența art. 94 alin. (1) pct. 2), 8) Cod de procedură

penală, fiind obținut cu încălcări esențiale a dreptului inculpaților la apărare,

contrar prevederilor art. 1325 alin. (1) pct. 1), 3), 4), 5) Cod de procedură penală.

Procesul verbal privind interceptarea și înregistrarea comunicărilor din

17.04.2014 și stenograma anexată au fost întocmite cu încălcarea prevederilor art.

1325 alin. (1) pct. 1), 3), 4), 5) Cod de procedură penală.

Mai multe contradicții din actele privind măsurile speciale de investigații nu

au fost înlăturate la urmărirea penală.

Circumstanțele transmiterii banilor de la Popa M. către Garștea G., descrise

în procesul verbal din 22.04.2014, nu au fost fixate și documentate prin oarecare

alte procese verbale de consemnare a rezultatelor măsurilor speciale de

investigație. Acest fapt nu poate fi interpretat ca fiind o omisiune din partea

organului de urmărire penală atât timp cât la dosar nu au fost administrate probe

care ar dovedi că acțiunile și comportamentul lui Garștea G. au prezentat interes și

că alte acțiuni ale acestei persoane au fost documentate separat. Aceasta se putea

întâmpla doar în cazul în care ambele persoane, Popa M. și Garștea G. acționau ca

agenți sub acoperire.

În cazul în care un acuzat susține că a fost provocat la săvârșirea unei

infracțiuni, instanțele judecătorești trebuie să examineze minuțios materialele

dosarului, deoarece pentru a îndeplini cerința unui proces echitabil în sensul art. 6

par. 1 din Convenție, toate probele obținute în rezultatul provocării de către poliție

trebuie să fie excluse.

Declarațiile martorilor audiați, nu confirmă acuzațiile aduse de procuror, nici

transmiterea de către Tincu P. și primirea mijloacelor financiare de către Cazacu I.

Inculpatul declarând că mijloacele financiare erau destinate procurorului Velișco

L., iar potrivit procesului verbal de percheziție din 16.04.2014, acestea au fost

depistate în masa de lucru a lui Barcari P., instanța aflându-se în imposibilitate de a

stabili cine i-a plasat în acel loc.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cazacu I. să

fie condamnat în baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal la 8 ani închisoare și

amendă în mărime de 10000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții în domeniul exercitării puterii judecătorești pe un termen de

15 ani, și Tincu P. să fie condamnat în baza art. 325 alin. (3) lit. a1) Cod penal la 8

ani închisoare și amendă în mărime de 8000 unități convenționale.

Apelantul a invocat, că probele acuzării au combătut versiunea inculpaților,

iar instanța nu le-a luat în considerație.

Afirmația instanței cu privire la credibilitatea denunțătorului Popa M., indică

asupra parțialității instanței, deoarece potrivit prevederilor art. 263 alin. (2) Cod de

procedură penală, denunțul este înștiințarea făcută de o persoană fizică despre

săvârșirea unei infracțiuni, Popa M. la depunerea denunțului fiind preîntâmpinat de

răspunderea penală, conform art. 311 Cod penal.

6

Legalitatea pornirii urmăririi penale a fost verificată în ordinea controlului

judiciar la autorizarea măsurilor speciale de investigație, unde prin încheiere

instanța a constatat că cauza penală a fost pornită conform legislației în vigoare.

Instanța de fond a ignorat prevederile legale cu privire la dispunerea măsurilor

speciale de investigație, bazându-se doar pe aprecierea formală a apărării.

Astfel, în temeiul art. 1321 alin. (2), 1322 alin. (1) Cod de procedură penală,

acuzarea de stat a constatat că bănuiala rezonabilă la pornirea urmăririi penale pe

art. 325 alin. (3) lit. a1) Cod penal există, fapt confirmat și prin încheierile

judecătorului de instrucție de autorizare a măsurilor speciale de investigație,

conform cărei cauza a fost pornită în conformitate cu prevederile legislației în

vigoare, măsurile speciale de investigație fiind dispuse în scopul descoperirii

infracțiunii și stabilirii persoanelor culpabile, pe altă cale fiind imposibilă

realizarea scopului procesului penal.

Instanța inițial a indicat că nu există nici o probă pentru a pune în aplicare

măsurile speciale de investigație, ulterior contrazicându-se că totuși a existat o

probă precum sunt declarațiile martorului Popa M.

La fel, instanța a conchis că prin denunțul său, Popa M. nu a indicat că Tincu

P. este persoana care i-a solicitat banii, ceea ce denotă că organul de urmărire

penală nu a avut un comportament „esențialmente” pasiv la documentarea acestui

caz.

Explicația instanței este neclară, acuzării fiindu-i neclar care a fost gradul de

pasivitate constatat de instanța de judecată în sentință, un pic pasiv, un pic mai

puțin pasiv și dacă una din categorii se atribuie la „esențialmente” pasiv, ori ea se

atribuie pur și simplu la noțiunea de pasiv.

Organul de investigații a efectuat o măsură specială de investigație –

documentare, care prin definiție reprezintă o urmărire tainică, cu caracter de

observare și fixare a unor situații ilicite care se produc din voința persoanelor care

sunt supuse măsurii speciale de investigație.

Potrivit stenogramei discuțiilor petrecute între Tincu P. și Guțu V. la

14.04.2014, în preajma Judecătoriei Glodeni, s-a constatat că la 08.14 Tincu P.,

fiind cu feciorul său Tincu V., s-au întâlnit cu Guțu V., discuția începând cu privire

la probleme ce le are Tincu P., cu sănătatea și Guțu V., că este bănuit într-un dosar

de vătămare a integrității corporale aflat în gestiunea organului de urmărire penală

al Inspectoratului de Poliție Glodeni. În continuare Tincu P. comunică despre

cheltuielile suportate cu partea vătămată în rezultatul accidentului rutier comis de

el, în continuare Tincu P. cunoscând că Guțu V. se află în relații de rudenie cu

Cazacu I. l-a întrebat dacă poate să discute cu acesta privitor la problema sa,

întrebându-l dacă să vină la birou sau acasă pentru a comunica. Tincu P. îl întreabă

pe Guțu V. privitor la cazul lui aflat pe rol în judecată după cum urmează: cuvinte

pronunțate de Guțu V. sunt convențional marcate cu litera G și cuvintele

pronunțate de Tincu P. sunt convențional marcate cu litera T „G- hai că eu dacă o

să intru o să-i dau un namioc”, Guțu V. făcând referire la discuția anterioară când

Tincu P. i-a comunicat să-i dea un namioc lui Cazacu I., T: - da zii, grăiește cu

dânsul, zii acela a lui Tincu vrea să vorbească cu mata da nu știe cum, G:- mmm,

T: - Că el deam știe, el trebuie să mă aștepte dacă o luat dosarul la dânsul, el

așteaptă să mă duc. Tincu P. invocă lui Guțu V. că Cazacu I. este deja la curent cu

7

cazul lui și îl așteaptă pe Tincu P., fapt ce indică că deja din spusele lui Tincu P. cu

Cazacu I. cineva a discutat în privința lui. G: -mmm, T: - eu am fost și el nu era

(necenzurat), era dus la curort și mi-o spus că de azi începe lucru. Prin fraza

pronunțată Tincu P. confirmă faptul că a fost la Cazacu I. anterior, deci la începutul

lunii aprilie 2014, deoarece la începutul lunii aprilie 2014, Cazacu I. a fost la

sanatoriu și Tincu P. a fost cu privire la cazul lui penal, ce confirmă intenția la

oferire a mijloacelor bănești de către Tincu P. G: ap îți spun că ieri o venit, T: a

zice că poate - poate, nu poate - nu poate, G: - asta-i ghini că-i la dânsul,T:- a să-

mi spui cam cât a șeri să mă duc să împrumut, să dau și sani... Conform discuției

în cauză, Tincu P. confirmă încă odată oferirea mijloacelor bănești pentru Cazacu

I., nu era vorba de procuror, nu era vorba de ofițer de urmărire penală, dar de

judecătorul Cazacu I. și Tincu P. este gata să împrumute mijloace bănești pentru ca

să-i transmită.

Discuția în cauză a fost confirmată și de martorul Guțu V., care a comunicat

că convorbirea s-a petrecut la ora și data indicată și conținutul corespunde

adevărului, aceasta denotă că instanța a ignorat probele examinate, care direct

indică asupra înțelegerii avute între Tincu P. și Cazacu I. și primul este gata să

ofere mijloace bănești pentru judecător în schimbul emiterii sentinței în favoarea

lui Tincu P. însă instanța s-a limitat la examinarea formală a lor, dând apreciere în

favoarea părții apărării, care nu a făcut trimitere la frazele menționate.

Instanța în motivarea sentinței a invocat că procesele verbale privind

documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice din 16.04.2014, au fost

întocmite de către șeful Direcției Asigurare Operativă CNA, Igor Carlașuc,

persoana care nu avea dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza penală.

Însă, instanța neîntemeiat și incorect a apreciat nulitatea probelor.

Or, potrivit prevederilor art. 1324 alin. (l) Cod de procedură penală,

procurorul care conduce sau exercită urmărirea penală pune, prin ordonanță

motivată, măsura specială de investigații în executarea subdiviziunii specializate

ale autorităților indicate în Legea privind activitatea specială de investigații.

Măsura specială de investigație supra a fost dispusă prin ordonanța

procurorului din 11.04.2014, cu dispunerea efectuării măsurii colaboratorilor ce

activează în Cadrul Centrului Național Anticorupție, fiind autorizată prin

încheierea judecătorului de instrucție. Direcția Asigurare Operativă este

subdiviziunea specializată a Centrului Național Anticorupție, în sarcina căruia intră

documentarea tainică, confidențială a persoanelor care sunt urmărite cu fixarea foto

a acțiunilor persoanelor subiecți a măsurii speciale de investigații. Urmărirea

tainică se efectuează de subdiviziunea specializată cu utilizarea persoanelor

confidențiale a căror identitate constituie secret de stat, șeful subdiviziunii

specializate are statut de ofițer de investigație și este în drept să efectueze acțiunile

speciale de investigație care sunt puse de procuror, judecător, în cadrul urmăriri

penale, rezultatele măsurilor sunt fixate în procesul verbal de efectuare a măsurii

speciale de investigație, unde sunt elucidate toate acțiunile persoanelor supuse

măsurii speciale de investigație cu anexarea planșetei foto. Subdiviziunea CNA

menționată face parte din autoritatea care este în drept să efectueze măsuri speciale

de investigație în temeiul Legii cu privire la activitatea specială de investigație.

8

Astfel, Igor Carlașuc nefiind membru al grupului de urmărire penală era în

drept în temeiul ordonanței procurorului și încheierii judecătorului de instrucție din

11.04.2014, să efectueze măsura specială de investigație și să întocmească procesul

verbal menționat, deoarece intră în competența exclusivă a procurorului care

exercită urmărirea penală, în cazul dat, desemnarea organului care va efectua

măsura specială de investigații.

La fel, instanța a invocat că procesul verbal cu privire la cercetarea

domiciliului și/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea și

înregistrarea audio și video, a celor de fotografiat din 07.05.2014, nu pot fi puse la

baza sentinței deoarece cad sub incidența prevederilor art. 94 alin. (l) pct. 2), 8)

Cod de procedură penală.

Instanța neîntemeiat a concluzionat astfel, or, procesul verbal de consemnare

a măsurii speciale de investigație a fost întocmit conform prevederilor art. 1325

alin.(l) Cod de procedură penală, în el conținându-se informația cu privire la locul

întocmirii, numele prenumele subiectului care întocmește procesul verbal, numele

prenumele persoanelor care au participat la efectuarea acțiunii, se are în vedere

persoanele care au fost supuse măsurii speciale de investigație și anume Garștea G.

și Tincu P., s-au descris faptele care s-au documentat cu utilizarea tehnicii speciale

camuflate și specificată care e modelul tehnicii speciale, potrivit prevederilor art.

1329 alin. (9) Cod de procedură penală - stenograma comunicărilor constituie

reproducerea integrală, în formă scrisă, pe suport de hârtie a comunicărilor

interceptate și înregistrate care au importanță pentru cauza penală. De către

procuror în cadrul consemnării, s-a dat apreciere probei în cauză și anume a

comunicărilor înregistrate la 15.04.2014, în intervalul de timp între 18.04-18.10 a

zilei de 15.04.2014 și intervalul de timp 15.58- 16.03 a zilei de 16.04.2014,

comunicări care au importanță la fondul cauzei, condiție respectată de prevederile

art. 1329 alin. (9) Cod de procedură penală.

Instanța de fond a mai invocat că, potrivit procesului verbal din 07.05.2014

discuția între Garștea G. și Tincu P. a avut loc la 16.04.2014, în intervalul de timp

15.58-16.03, timp în care Tincu P. a primit de la Garștea G. mijloace bănești în

mărime de 10.000 lei, însă conform ordonanței privind aprecierea pertinenței

rezultatelor măsurii speciale de investigație din 07.05.2014 și demersul

procurorului privind controlul legalității măsurii speciale de investigație din

08.05.2014 s-a constatat că Tincu P. la 16.04.2014 i-a transmis procurorului

Velișco L. mijloace bănești în mărime de 10.000 lei, aproximativ la orele 15.30.

Potrivit acestei afirmații, acuzarea consideră că descriptivul ordonanțelor

menționate cu privire la indicarea orei 15.30, s-a comis o eroare materială, care a

fost solicitată de a fi reparată de către acuzare.

Tot instanța a reținut că procesul verbal din 17.04.2014 și stenograma anexă a

comunicărilor petrecute între Tincu P. și Garștea G. în intervalul de timp 12.52 -

12.55, contravine dispozițiilor alin. (l) pct. 1), 3), 4), 5) art. 1325 Cod de procedură

penală.

Această afirmație a instanței nu este obiectivă și plauzibilă, deoarece a făcut

comparație între două măsuri speciale de investigații diferite și anume:

documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice și interceptarea și

înregistrarea comunicărilor, care efectuate separat cu utilizarea tehnicii speciale

9

diferite, fiecare din ele fiind înregistrate la ore diferite, executată în baza

ordonanței procurorului și dispunerii efectuării subdiviziunii CNA cu utilizarea

tehnicii speciale, care permite de a intercepta comunicările inclusiv la distanță.

Documentarea s-a efectuat de către persoanele publice specializate din cadrul

Direcției Asigurare Operativă CNA, care fixau fiecare acțiune a persoanei

urmărite.

Prin ordonanța din 11.04.2014, s-a dispus efectuarea măsurii speciale de

investigație - controlul transmiterii banilor în mărime de 700 euro, sau echivalentul

banilor menționați în lei sau altă valută străină, pe când instanța în motivare indică

că numai suma de 700 euro.

În continuare procurorul, odată cu emiterea ordonanței în descriptivul ei a

indicat că, măsura urmează a fi dispusă în scopul identificării intențiilor persoanei

care oferă mită și persoanei cu funcție de demnitate publică care pretinde mijloace

bănești.

Latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de corupere activă este oglindită

de latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de corupere pasivă, ceea ce denotă că

particularitățile semnelor componențelor de infracțiune indicate sunt similare și

acțiunile persoanei și se aplică în mod corespunzător.

Pe lângă aceasta, instanța invocă faptul că Garștea G. și Velișco L. au acționat

ca agenți sub acoperire, fără a invoca motivele și temeiurile de atribuire a acestei

noțiuni martorilor acuzării.

În procedura penală națională nu se utilizează noțiunea de „agent sub

acoperire”, dar investigator sub acoperire.

Însă nici Garștea G., nici Velișco L., nu au fost investigatori sub acoperire,

deoarece Velișco L. activând în funcția de procuror în Procuratura Glodeni după

statutul său nu putea acționa ca investigator sub acoperire, însă ultimul a depus în

adresa Procurorului General raport denunț cu privire la acțiunile infracționale a

judecătorului Cazacu I., ce a servit temei pentru Procurorul General de a porni

urmărirea penală în privința președintelui Judecătoriei Glodeni, Cazacu I. Denunțul

său este confirmat prin stenograma comunicărilor purtate între Tincu P. și Garștea

G. din 16.04.2014 în incinta blocului administrativ de pe teritoriul fermei din s.

Dușmani r-nul Glodeni, unde Tincu P., nefiind silit de nimeni i-a comunicat lui

Garștea G. despre discuția cu procurorul din preajma Judecătoriei Glodeni, după

proces și anume: ,Da și zic... „ce”? Ce spune?, o zis că 10 mii, o zis că nu prea

vreau să mă vâr în de acestea, vreau să mă tot feresc știi că mă tem”, prin fraza

aceasta Tincu P. îi spune lui Garștea G. că procurorul Velișco L. nu dorește să se

implice în activitatea corupțională, deoarece se teme, și judecătorul Cazacu I. i-a

spus Iui Velișco L. că este nevoie de 10.000 lei, îndată după aceasta fiind depus

denunțul de procuror despre comiterea infracțiunii și însăși Velișco L. fiind audiat

în calitate de martor, a confirmat cele relatate în denunț, probă care nu a fost luată

în considerație de către instanță, aceasta direct demascând acțiunile lui Tincu P. și

Cazacu I., instanța limitându-se la pledoaria și concluzia apărării de neadmitere ca

probă și declarării lui Garștea G. și Velișco L. cu o noțiune inexistentă în procesul

penal „ agent sub acoperire ”, neavând niciun temei juridic.

Cât privește Garștea G., ultimul a figurat în cauza penală având statut de

bănuit și în cadrul urmăririi penale a fost scos de sub urmărirea penală și audiat în

10

calitate de martor, declarațiile lui fiind în coroborare cu alte probe administrate în

cadrul procesului menționat.

Instanța de judecată nu a dat apreciere declarațiilor martorilor Garștea N. și

Garștea G., care au depus la urmărirea penală și în instanța de judecată declarații ce

indică direct asupra comiterii infracțiunii de către Tincu P. și Cazacu I. Nu au fost

luate în considerație declarațiile martorului Guțu V., care fiind audiat a confirmat

discuția petrecută cu Tincu P. și solicitările lui de a oferi mijloace bănești pentru

Cazacu I.

Instanța de fond nu s-a expus asupra declarațiilor martorului Barcari P. care

fiind audiat de procuror, în cadrul urmăriri penale a declarat că nefiind silit de

nimeni și influențat de nimeni, că în ziua dată când procurorul Velișco L. a ieșit din

biroul lui Cazacu I. și din urma lui fiind Cazacu I., ultimul s-a oprit la masa lui de

serviciu din anticamera biroului, s-a aplecat și a deschis sertarul mesei, unde a pus

ceva și după aceea l-a închis. Iar după o perioadă de un an fiind audiat în instanță a

declarat că a fost impus de colaboratorii CNA ca să spună așa ceva.

Imediat după aceste declarații, procurorul s-a autosesizat în ordinea art. 274

Cod de procedură penală, fiind efectuat control sub prisma prevederilor art. 1661

Cod penal, fiind adoptată în acest sens o ordonanță de refuz în pornirea urmăririi

penale, nefiind constatată vreo influență, fiind prezentată ordonanța în acest sens.

Însă, instanța nu s-a expus privitor la aprecierea critică a declarațiilor lui Barcari P.

date în instanță cu privire la influență, dar s-a limitat cu o frază că declarațiile lui

nu confirmă învinuirea lui Tincu P. și Cazacu I.

Martorul Slepțov I. a indicat că din momentul când au întrat colaboratorii

CNA și procurorii în anticamera biroului și până la momentul începerii percheziției

în anticameră, masa lui Barcari P. a fost intactă, adică nimeni nu a deschis sertarele

mesei pentru a pune acolo careva obiecte sau a le scoate.

Însă, instanța a ignorat acest fapt, limitându-se la fraza că instanța se află în

imposibilitate de a stabili cine a plasat banii în sertarul mesei de serviciu a lui

Barcari P., pe când acuzarea a prezentat probe verosimile în acest sens, că banii au

fost plasați de către Cazacu I., după primirea lor de la Velișco L.

Instanța nu a oferit posibilitate acuzării de a prezenta proba cu martor și

anume martorul Velișco L., persoana care nemijlocit a transmis banii lui Cazacu I.,

fapt ce denotă atitudinea vădit imparțială a instanței. Acuzarea obiectiv a prezentat

probe instanței că Velișco L. se află peste hotarele Republicii Moldova și nu este

cunoscut când va reveni, totodată la cererea acuzării de stat de a remite prin

intermediul Ministerului Justiției cererea de comisie rogatorie cu privire la citarea

martorului în Franța orașul Paris, instanța a refuzat, grăbindu-se să anunțe părțile

despre finisarea cercetării judecătorești și să purceadă la dezbaterile judiciare,

lipsind astfel acuzarea de dreptul de a prezenta probe și anume proba directă, ce

atestă un comportament vădit imparțial în acțiunile instanței.

Pe lângă aceasta, instanța nu a considerat ca probă procesul verbal de

examinare din 21.05.2014 a cauzei penale nr. 1-35/14 aflate pe rol în Judecătoria

Glodeni la judecătorul Cazacu I., conform căreia cauza penală nominalizată la 19

martie 2014 a fost repartizată spre examinare judecătorului Cazacu I. iar la 03

aprilie 2014, a fost numită ședința preliminară, care a fost amânată la inițiativa

judecății.

11

Instanța constată că învinuirea este abstractă și contradictorie, că la începutul

lunii aprilie 2014, Tincu P. și Cazacu I. nu puteau discuta privitor la caz, pe când

există procesul verbal al ședinței din 03.04.2014, care confirmă că atât Cazacu I.

cât și Tincu P., cunoșteau deja despre cazul dat, ceea ce se confirmă prin discuția

purtată între Tincu P. și Guțu V. din 14.04.2016, conform căreia Tincu P. îi spune

lui Guțu că, „... el știe,., el mă așteaptă”, ce atestă că oferirea și pretinderea deja s-

au consumat.

Probele respective nici nu au fost supuse analizei din partea instanței.

Pe lângă aceasta, o atitudine vădit imparțială a instanței se observă și la

motivarea conform căreia a dat apreciere declarațiilor inculpatului Tincu P., care a

declarat că, după ce a primit bani de la Garștea G. a plecat în or. Glodeni și imediat

a fost telefonat de către Garștea N. care i-a comunicat să plece la procuror, pe când

fiind audiat martorul Garștea N. a comunicat că da, el întradevăr l-a telefonat, însă

i-a comunicat să vină la fermă deoarece este necesar să efectueze lucrări de

reparație și apoi să-i conducă la Glodeni, alte discuții cu el nu a avut. Cu toate că

martorul a fost preîntâmpinat de răspunderea penală pentru declarații mincinoase,

instanța a dat apreciere declarațiilor inculpatului Tincu P., fără a se expune critic

asupra declarațiilor martorului, invocând doar că nu se referă la fond.

Instanța de judecată la motivarea sentinței a evitat să examineze probele prin

prisma coroborării lor, distrugând separat fiecare probă administrată de acuzare. În

aceste condiții, motivarea instanței contravine prevederilor obligatorii ale art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, care stabilește obligativitatea aprecierii tuturor

probelor prin prisma coroborării lor.

decembrie 2016, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond, corect a stabilit că învinuirea

înaintată inculpaților nu și-a găsit confirmare.

Divergențele constatate de către instanța de fond și reținute de instanța de apel

pun la îndoială credibilitatea și veridicitatea denunțătorului Popa M.

Nu au fost întrunite cumulativ condițiile privind dispunerea măsurilor speciale

de investigații, deoarece la dosar nu au fost administrate probe care ar fi dovedit că

Tincu P. intenționa să ofere sau că ar fi promis bani pentru a obține o decizie

favorabilă în privința sa.

Nu s-a stabilit o coroborare între învinuirea înaintată inculpatului Cazacu I. și

probele administrate de acuzare în acest sens.

Implicarea organului de urmărire penală în stabilirea infracțiunii de corupție

imputată inculpaților Cazacu I. și Tincu P. a fost decisivă, însă organul de urmărire

penală nu s-a limitat doar la asistarea persoanelor private la înregistrarea săvârșirii

unor acțiuni ilegale, dar au exercitat o influență pentru a provoca săvârșirea actelor

de corupție, care, în caz contrar nu ar fi fost comise.

Prin ordonanța din 17.04.2014, privind aprecierea pertinenței rezultatelor

măsurii speciale de investigație consemnată prin procesul verbal privind

interceptarea și înregistrarea comunicărilor, organul de urmărire penală a constatat

că la 16.04.2014, în jurul orelor 15.30, Tincu P. i-a transmis lui Velișco L. suma de

10.000 lei, bani predestinați președintelui Judecătoriei Glodeni, Cazacu I.,

circumstanțe care contravin informației fixate prin stenograma convorbirilor din

12

16.04.2014, întocmite în cadrul altei măsuri speciale de investigație, iar aceste

contradicții au fost înlăturate la urmărirea penală.

Măsura specială de investigație – controlul transmiterii banilor dispusă prin

ordonanța din 11.04.2014, reprezintă o acțiune de provocare din partea organului

de urmărire penală, iar celelalte măsuri speciale de investigații au avut menirea să

fixeze și să documenteze comportamentul simulat, provocat cu ajutorul

persoanelor care au acționat ca agenți sub acoperire.

La cauza penală nu au fost administrate careva probe care ar demonstra că

acțiunile și comportamentul lui Garștea G. au prezentat interes și că alte acțiuni ale

acestei persoane au fost documentate separat.

Înregistrările anexate la dosar, examinate în cadrul ședinței de judecată,

permit constatarea că tehnica specială a fost folosită de către procurorul Velișco L.,

care a acționat ca un investigator sub acoperire, la care Tincu P. a indicat că ar fi

fost persoana pentru care erau destinați banii, fapt invocat și în autodenunțul depus

în adresa organelor de drept.

Referitor la declarațiile martorilor audiați, instanța de apel nu a stabilit nici

un temei de a reține ca fiind pertinente și concludente declarațiile acestora sub

aspectul stabilirii faptelor infracționale incriminate inculpaților, or, declarațiile

martorilor sunt în afara cadrului învinuirii aduse de acuzare, și anume că la

începutul lunii aprilie 2014, Tincu P. i-ar fi promis lui Cazacu I. suma de 700

euro, iar ultimul, în aceiași perioadă, ar fi pretins suma respectivă.

Acuzațiile aduse în adresa inculpaților se combat prin rezultatele

documentării cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, relevarea și fixarea

acțiunilor persoanei utilizând aparate tehnice de înregistrare, reflectate în procesul

– verbal din 07.05.2014 și stenograma comunicărilor dintre Tincu P. și Guțu V.

din 14.04.2014, care deși au fost apreciate ca inadmisibile, denotă că până la

14.04.2014, Tincu P. nu a avut nici o discuție cu Cazacu I., cauza penală fiind

pornită la 11.04.2014.

Declarațiile martorilor nu pot fi reținute în vederea confirmării învinuirii

privind primirea mijloacelor financiare de către Cazacu I., acestea fiind depistate

conform procesului verbal de percheziție din 16.04.2014 în masa de lucru a lui

Barcari P., iar acuzarea nu a prezentat suficiente probe pentru a stabili cine i-a

plasat în acel loc.

Declarațiile martorului Barcari P. date în cadrul urmăririi penale că în ziua

când procurorul Velișco L. a ieșit din biroul lui Cazacu I., s-a oprit la masa lui de

serviciu din anticamera biroului, s-a aplecat și a deschis sertarul mesei, unde a pus

ceva și după aceea l-a închis, or, martorul Barcari P. a indicat în cadrul instanței de

apel că la judecarea cauzei în instanța de fond a dat alte declarații decât cele date la

urmărirea penală, deoarece a fost constrâns să depună acele declarații. Totodată,

martorul a indicat că nu a scris nici o plângere cu referire la această constrângere,

deoarece nu cunoștea cine sunt acele persoane.

Instanța de apel a oferit posibilitatea acuzării de a prezenta proba cu martorul

Velișco L., însă tot acuzarea a prezentat probe despre imposibilitatea asigurării

prezenței acestuia, fiind invocat că martorul a părăsit teritoriul Republicii Moldova

și la moment se află în Franța, iar din motivul că acuzarea de stat nu cunoaște

13

adresa concretă a acestuia nu a fost înaintat demers privind dispunerea unei comisii

rogatorii.

Totodată, instanța de fond incorect a conchis că rechizitoriul a fost întocmit

contrar prevederilor art. 296 Cod de procedură penală, or, actul de învinuire

cuprinde elementele stabilite de art. 296 Cod de procedură penală, respectiv, acesta

nu poate să cadă sub incidența art. 251 Cod de procedură penală.

Deși primirea banilor a fost realizată prin intermediul procurorului Velișco

L., aceasta a avut loc în urma acțiunilor instigatoare și provocatoare evidente și

insistente ale lui Velișco L., Garștea G. și Popa M., care au acționat împreună cu

organul de urmărire penală, ca agenți ai statului, astfel fiind încălcat dreptul la un

proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO.

Instanța de apel a reținut că în speță au fost prezente acțiuni active de instigare

insistentă și provocare a lui Tincu P. la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325

alin. (3) lit. a 1) Cod penal și a lui Cazacu I. la săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Astfel, organul de urmărire penală nu a prezentat probe ce ar demonstra că

inculpatul Tincu P. a promis judecătorului Cazacu I. sume bănești pentru adoptarea

unei sentințe favorabile în privința sa, și că ambii ar fi avut înțelegere la cele

invocate în rechizitoriu.

Probele prezentate de acuzare în susținerea învinuirii sunt lovite de nulitate în

temeiul art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, deoarece au fost obținute

prin provocare, facilitare și încurajarea persoanelor la săvârșirea infracțiunii.

Declarațiile martorilor Garștea G., Garștea N., Popa M. și înregistrările audio

a convorbirilor dintre martori și inculpatul Tincu P., Cazacu I. nu demonstrează

vina lor în pretinderea, primirea banilor ce nu i se cuvin pentru sine pentru a

îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale și transmiterea bunurilor pentru

pronunțarea de către persoana cu demnitate publică a unei sentințe mai blânde, dar

dimpotrivă dovedesc faptul instigării, provocării și încurajării lui Tincu P. de către

colaboratorii CNA la săvârșirea infracțiunii de corupere pasivă.

Nu a fost elucidat aspectul referitor la calitatea procesuală a lui Velișco L.,

care în calitatea sa de acuzator de stat a colaborat activ cu colaboratorii CNA

referitor la instigarea și determinarea lui Cazacu I. de a comite acte de corupere și a

acționat în calitate de instigator sub acoperire, totodată nu au fost fixate și

documentate acțiunile acestuia prin mijloace speciale de investigații.

Atât legea procesuală, cât și jurisprudența CEDO, interzic procedura de

obținere a probelor prin provocare, facilitare și încurajarea persoanelor la

săvârșirea infracțiunii.

Din materialele cauzei nu rezultă că acuzarea ar fi prezentat probe care ar

demonstra că în lipsa implicării colaboratorilor CNA ar fi fost săvârșite

infracțiunile incriminate lui Tincu P. și Cazacu I., or, martorul denunțător Popa M.

a solicitat tragerea la răspundere penală a lui Garștea G. și Tincu P., primul

rugându-l să împrumute mijloace financiare în sumă de 700 euro pentru ca Tincu

P. să ofere suma unei persoane cu funcție de demnitate publică din cadrul

organului de drept din or. Glodeni, iar inculpatul Tincu P. a menționat că a oferit

suma de 15.000 lei procurorului în Procuratura Glodeni, Velișco L., pentru

14

rezolvarea problemelor ce-l vizează pe cauza penală pornită și care se află la

organul de urmărire penală.

Colaboratorii CNA, în mod activ au sprijinit instigarea și determinarea lui

Tincu P. să dea banii procurorului Velișco L. în scopul constatării acțiunilor

flagrante de corupere pasivă a judecătorului și aceasta constituie o încălcare a

interdicțiilor prevăzute de art. 94 alin. (1) pct. 11 Cod de procedură penală.

în Procuratura Anticorupție, Victor Muntean, au declarat recurs ordinar prin care

solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenții au invocat, că instanța de apel nu a luat măsurile necesare pentru

ca probele concludente și utile, prezentate de acuzare să fie cercetate și apreciate la

justa lor valoare, astfel că toate elementele de fapt să aibă relevanță juridică,

provocând astfel o stare de incertitudine și neclaritate cu privire la soluția adoptată.

Instanțele de fond și de apel, eronat au pus la îndoială credibilitatea

denunțătorului sub aspectul practicii CEDO, constatând prezența divergențelor

declarațiilor prezentate de către Popa M., or, în cadrul examinării cauzei în ambele

instanțe de judecată s-a stabilit cert că prin denunțul din 11.04.2014, Popa M. a

solicitat tragerea la răspundere a lui Garștea G. și Tincu P., care l-au rugat să

împrumute 700 euro pentru oferirea sumei unei persoane cu demnitate publică din

or. Glodeni.

Presupusele încălcări invocate, în soluțiile adoptate nu au nici un fundament

juridic sau probatoriu.

Nu poate fi reținut drept relevant argumentul instanței de apel, privind

declararea nulă a probei ce ține de procesul verbal privind interceptarea și

înregistrarea comunicărilor din 17.04.2014, prin care organul de urmărire penală a

fixat discuția din 16.04.2014 a cet. Garștea G. cu cet. Tincu P. în intervalul de timp

12.52 – 12.55, cu anexarea stenogramei convorbirii între Tincu P. și Garștea G.

Cu referire la prevederile art. 94 alin. (2) Cod de procedură penală, pe

parcursul urmăririi penale, nu au fost admise încălcări esențiale, iar potrivit

prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, nulitatea trebuie invocată la

o anumită etapă a procesului.

Însă, după finisarea urmăririi penale, apărătorii și inculpații nu au invocat

nulitatea probelor la care indică instanța, neformulând careva obiecții la proba

respectivă, astfel participanții la această acțiune procesual penală, care nu și-au

rezervat dreptul de a contesta actele procedurale, sunt decăzuți din dreptul de a

invoca nulitatea probelor.

Instanța de apel a ignorat probele aduse de acuzare, care reflectă în mod

obiectiv tabloul general al evenimentului infracțional imputat inculpaților, cum ar

fi procesul verbal și stenograma discuțiilor purtate între Tincu P. și Guțu V. la

14.04.2014, în preajma Judecătoriei Glodeni unde Tincu P. îi confirmă prin cele

relatate lui Guțu V. că judecătorul Cazacu I. deja este la curent cu cazul lui și îl

așteaptă, ceea ce denotă că din spusele lui Tincu P., că cu Cazacu I. cineva deja

discutase.

Tincu P. a confirmat că a fost la Cazacu I. anterior, deci la începutul lunii

aprilie 2014, deoarece la începutul lunii aprilie 2014, inculpatul Cazacu I. fusese la

15

sanatoriu, iar Tincu P. a fost cu privire la cazul penal, ceea ce confirmă intenția

acestuia de oferire a mijloacelor bănești de către Tincu P.

Tincu P. confirmă oferirea mijloacelor bănești pentru Cazacu I., nefiind

vorba de procuror, de ofițer de urmărire penală, dar de judecătorul Cazacu I.,

acesta fiind dispus să împrumute banii respectivi pentru a-i oferi judecătorului.

Această discuție a fost confirmată și de martorul Guțu V.

Măsura specială de investigație a fost dispusă prin ordonanța procurorului

din 11.04.2014, cu dispunerea efectuării măsurii colaboratorilor ce activează în

cadrul Centrului Național Anticorupție, fiind autorizată prin încheierea

judecătorului de instrucție.

Igor Carlașuc, nefiind membru al grupului de urmărire penală era în drept în

temeiul ordonanței procurorului și încheierii judecătorului de instrucție din

11.04.2014, să efectueze măsura specială de investigație și să întocmească procese

verbale, deoarece intră în competența exclusivă a procurorului care exercită

urmărirea penală, în cazul dat, desemnarea organului care va efectua măsura

specială de investigații.

Instanța a invocat că procesul verbal cu privire la cercetarea domiciliului și

instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea și înregistrarea audio și video

a celor de fotografiat din 07.05.2014, nu pot fi puse la baza unei soluții de

condamnare, or procesul verbal de consemnare a măsurii speciale de investigații a

fost întocmit conform prevederilor art. 1525 alin. (1) Cod de procedură penală.

Instanța a menționat că prin ordonanța din 11.04.2014, s-a dispus controlul

transmiterii banilor în sumă de 700 euro, contrar scopului legitim, deoarece

organul de urmărire penală în temeiul art. 135 Cod de procedură penală în redacția

Legii nr. 66 din 05.04.2012, în vigoare la emiterea ordonanței nu era în drept să

dispună această acțiune procesuală, dat fiind că dispozitivul normei enunțate

prevede înmânarea sau predarea de bunuri, bancnote sau documente persoanei care

pretinde sau le acceptă sub supraveghere și cu documentarea acestor acțiuni, când

s-a dispus măsura în cauză nu exista o cauză penală, care avea drept obiect fapte de

extorcare, pretindere și acceptare.

Această afirmație a instanței este neîntemeiată, or prin ordonanța din 11

aprilie 2014, s-a dispus efectuarea măsurii speciale de investigație - controlul

transmiterii banilor în mărime de 700 euro, sau echivalentul banilor menționați în

lei sau altă valută străină, pe când instanța în motivare indică că numai suma de

700 euro.

Garștea G. și Velișco L. nu au fost investigatori sub acoperire, deoarece

Velișco L. activând în funcția de procuror în Procuratura r-nului Glodeni, după

statutul său nu putea acționa ca investigator sub acoperire, mai mult ca atât ultimul

depunând în adresa Procurorului General, un raport denunț cu privire la acțiunile

infracționale ale judecătorului Cazacu I., ce a servit drept temei pentru a dispune

pornirea urmăririi penale în privința președintelui Judecătoriei Glodeni, în

persoana lui Cazacu I.

Totodată, denunțul său este confirmat prin stenograma comunicărilor purtate

între Tincu P. și Garștea G. din 16.04.2014, în incinta blocului administrativ de pe

teritoriul fermei din s. Dușmani r-nul Glodeni, unde Tincu P., nefiind silit de

nimeni a comunicat lui Garștea G. despre discuția cu procurorul din preajma

16

Judecătoriei Glodeni după proces și anume: „Da și zic „ce”? Ce spune?, o zis că 10

mii, o zis că nu prea vreau să mă vâr în de acestea, vreau să mă tot feresc, știi că

mă tem ”, prin fraza aceasta Tincu P. îi spune lui Garștea G., că procurorul Velișco

L. nu dorește să se implice în activitatea corupțională, deoarece îi este frică, și

judecătorul Cazacu I. i-a spus lui Velișco L. că este nevoie de 10.000 lei, îndată

după ce aceasta a și depus denunțul, sesizând despre comiterea infracțiunii. Însăși

Velișco L. fiind audiat în calitate de martor a confirmat cele relatate în denunț,

probă care nu a fost luată în considerație de către instanță, deoarece direct demască

acțiunile lui Tincu P. și Cazacu I., instanța limitându-se doar la argumentele

invocate în pledoaria și concluzia apărării.

Instanța de judecată nu a dat apreciere declarațiilor martorilor Garștea N. și

Garștea G., care au depus la urmărirea penală și în instanțele de judecată declarații

ce indică direct asupra comiterii infracțiunii de către Tincu P. și Cazacu I., nu au

fost luate în considerație declarațiile martorului Guțu V., care fiind audiat a

confirmat discuția purtată cu Tincu P. și solicitările lui de a oferi mijloace bănești

pentru Cazacu I., probe care au fost totalmente ignorate de către instanțele de

judecată.

Instanța de apel tacit a evitat să se expună și asupra declarațiilor martorului

Barcari P., care fiind audiat de procuror, nefiind silit de nimeni și influențat, a

specificat că în ziua când procurorul Velișco L. a ieșit din biroul judecătorului

Cazacu I., ultimul s-a oprit la masa lui de serviciu din anticameră și aplecându-se a

deschis sertarul mesei, unde a pus ceva și după aceea l-a închis. Iar după

aproximativ un an, fiind audiat în instanța de fond a prezentat declarații în

detrimentul examinării obiective ale cauzei, invocând că a fost impus de către

colaboratorii CNA să indice contrariul. Afirmațiile martorului respectiv au fost

examinate în ordinea art. 274 Cod de procedură penală, fiind efectuat control sub

prisma prevederilor art. 1661 Cod penal, în acest sens fiind adoptată o ordonanță de

refuz în pornirea urmăririi penale, nefiind constată vreo influență din partea

colaboratorilor CNA, iar această ordonanță nefiind contestată până în prezent,

respectiv are puterea lucrului judecat.

Astfel, se constată că Barcari P., aflându-se în subordinea directă a

judecătorului Cazacu I., conform funcției și activând în instanță, putea în perioada

de după audiere în calitate de martor, să fie influențat de inculpat.

Totodată, martorul Slepțov I. a indicat că din momentul când au intrat

colaboratorii CNA și procurorii în anticamera biroului și până la momentul

începerii percheziției în anticameră, masa lui Barcari P. a fost intactă, adică nimeni

nu a deschis sertarele mesei pentru a pune acolo careva obiecte sau a le scoate.

Bănuiala rezonabilă la pornirea urmării penale în privința lui Tincu P.,

conform prevederilor art. 325 alin.(3) lit.a1) Cod penal există, fapt confirmat și prin

încheierile judecătorului de instrucție de autorizare a măsurilor speciale de

investigație, conform căreia instanța s-a expus că cauza a fost pornită în

conformitate cu prevederile legislației în vigoare, măsurile speciale de investigație

au fost dispuse în scopul descoperirii infracțiunii și stabilirii persoanelor culpabile.

Probele administrate dovedesc cu certitudine că Tincu P. și Cazacu I., au

comis infracțiunile care le-au fost imputate, iar spre regret, suportul probatoriu nu a

fost supus unei analize obiective de către instanța de apel.

17

Interpretările contradictorii date de către instanță și invocarea practicii

CEDO, fără a explica în ce mod hotărârile Curții sunt aplicabile în speța dată,

exclud însăși existența provocării. În fapt, instanța a constatat că nu a existat nici o

acțiune prejudiciabilă comisă de către inculpați. În ideea generală reliefată în

decizie, fapta de pretindere nu a existat.

Însă, instanța de apel nu a dat nici o interpretare practicii CEDO, limitându-

se în a invoca definiții, iar cele 4 hotărâri la care face trimitere instanța de apel,

descriu situații și elemente de provocare diferite. Or, potrivit practicii CEDO,

provocarea implică existența propriu-zisă a faptului infracțional imputat unei

persoane, însă elementele de provocare au făcut ca procedura în privința persoanei

să nu fie din start echitabilă.

La caz, se constată lipsa vreunui element de provocare, fapt invocat de

apărare la toate etapele judecării cauzei. Or, argumentele apărării puse la baza

deciziei nominalizate referitoare la presupusa provocare a inculpaților la comiterea

faptelor de corupere sunt nefondate și lipsite de probe.

Astfel, rolul ofițerilor de investigații în cauză s-a referit nu la instigarea

inculpaților de a comite acte de corupere, ci la efectuarea unei măsuri speciale de

investigații prevăzute în mod legal de către normele procesual penale. Rolul

organului de investigație a fost de a acumula informații în limitele autorizației

eliberate de procuror. Măsurile speciale de investigații efectuate în prezenta cauză

penală au fost autorizate în modul prevăzut de lege, rezultatele acestora, ulterior,

fiind verificate și legalizate prin încheierea devenită irevocabilă a judecătorului de

instrucție. Iar apărarea nu a prezentat nici un argument plauzibil că contestarea

temeiniciei acestei încheieri nu ar fi avut nici un efect. Pretinderea banilor de către

inculpatul Cazacu I. a avut loc anterior implicării autorităților oficiale ale statului

în investigarea cazului dat. Apărarea a avut acces la toate materialele cauzei

penale, la toate probele administrate atât la faza de urmărire penală cât și la faza de

examinare în instanța de judecată. Mai mult, apărarea a dispus de toate informațiile

pertinente pentru a-și pregăti o poziție legală. În speță, acuzarea nu a intenționat de

a ascunde probe și de a nu a le prezenta apărării și instanței de judecată. Astfel, că

acuzarea consideră că dreptul la un proces echitabil nu a fost încălcat, cu atât mai

mult nu a fost încălcat principiul contradictorialității procesului penal.

Inexistența unei presiuni în sensul stabilit de Curte se confirmă și prin

materialele audio-video rezultate din măsurile speciale de investigații autorizate în

cadrul cauzei penale, care indică direct că la momentul primirii banilor, inculpatul

Cazacu I. nu s-a opus actului de corupție, mai mult comportamentul acestuia în

momentul primirii banilor denotă că inculpatul era predispus de a comite actul de

corupție și personal a pretins banii. Tăinuirea banilor de către inculpat în masa

subalternului său în persoana lui Barcari P., indică direct că acesta nu doar că nu

intenționa să se opună acceptării banilor ci și a premeditat momentul primirii

acestora, utilizând tehnici de tăinuire a produsului infracțional. Astfel, organele de

drept nu au intervenit activ în realizarea etapelor infracționale, iar efectuarea

măsurilor speciale de investigații în vederea documentării și fixării acțiunilor

judecătorului Cazacu I. nu poate fi percepută ca provocare, or la momentul

efectuării acestei măsuri organul de urmărire penală dispunea de informații

referitoare la comiterea unei infracțiuni de către inculpat.

18

Nu există nici o probă care ar fi dovedit că Velișco L., ar avea calitatea de

agent public, sau că organele de investigație s-au implicat anterior autorizării

controlului transmiterii banilor. Complementar, instanța nu a putut să justifice

faptul că însăși discuțiile purtate între Velișco L. și Cazacu I., inclusiv și cele

purtate între Tincu P. și Guțu V., precum și cu Cazacu I., au avut un caracter

simulat. Acuzarea a demonstrat că martorii nu erau „colaboratori” ai CNA și nu au

acționat la indicația agenților publici.

Instanța de apel, preluând soluția adoptată de către instanța de fond, s-a

limitat la o motivare insuficientă și contrară probatoriului administrat pe cauză, or

acuzarea invocă probe concrete, veridice, consecutive și consecvente, la care s-a

insistat să fie apreciate la justa lor valoare.

Instanța de fond și nu a dat apreciere justă suportului probatoriu prezentat de

acuzare, astfel încât concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele

acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe, făcându-se

referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în astfel de condiții,

instanței de apel îi rămânea să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel, a preluat concluziile formulate de prima instanță, fără a

proceda la o apreciere proprie, specifică activității de judecare a apelului, cerință

prevăzută la art. 414 alin. (5) Cod de Procedură Penală, lăsând fără argumentare

fiecare din criticile și mijloacele de promovare a intereselor procesuale, invocate

de apelant.

Vinovăția inculpatului Cazacu I. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

324 alin. (3) lit. a) Cod penal și a inculpatului Tincu P. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 325 alin. (3), lit. a1) Cod penal, este dovedită pe deplin, iar

instanța de fond și apel, eronat și tendențios, s-au statuat asupra oportunității

achitării inculpaților. Situația creată egalându-se cu nerezolvarea fondului apelului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

19

În primul rând, potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În

corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct.

1) și 2) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat. Potrivit art. 394 alin. (3)

pct. 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să

cuprindă enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului și motivele pentru

care instanța a respins probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se admite

introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială

nevinovăția celui achitat. În corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să

motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate. Potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, dubiile în probarea

învinuirii se interpretează în favoarea inculpatului doar în cazul în care nu pot fi

înlăturate în condițiile prezentului cod.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1.- 2. din decizie):

a) nu a judecat cauza în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Astfel, conform acestui act procedural, inculpații sunt acuzați de comiterea

diferitor infracțiuni, distincte - Tincu P. pe art. 325 alin. (3) lit. a1), iar Cazacu I. pe

art.324 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Totodată, instanța de fond nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de

fapt și de drept invocate în rechizitoriu, pentru fiecare inculpat în parte, în funcție

de acțiunile infracționale concrete imputate separat fiecărui inculpat.

Mai mult, a dispus achitarea inculpaților în baza art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod

de procedură penală, dar pe motiv că acțiunile inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, pe când temeiul din norma vizată este altul - fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Or, în acest caz, instanța urma să se pronunțe clar și argumentat care

elemente ale infracțiunii incriminate fiecărui inculpat în parte nu se regăsesc în

faptele lor, asemenea motivare lipsind cu desăvârșire în descriptivul sentinței

adoptate;

b) a conchis confuz că contradicțiile și divergențele nu au fost înlăturate la

urmărirea penală, or, această chestiune, potrivit art. 8 și 101 Cod de procedură

penală, urma să o soluționeze însăși instanța în cadrul aprecierii probelor

administrate pe caz, inclusiv declarațiile inculpatului Tincu P. și a martorilor date

20

la urmărirea penală în raport cu cele depuse de aceștia în ședința de judecată,

nefiind clar care din ele au fost puse la baza hotărârii pronunțate și care au fost

respinse;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept,

indicate în rechizitoriu diferențiat pentru fiecare inculpat, și nu a indicat motivele

pentru care a respins toate probele aduse în sprijinul învinuirii.

Or, mențiunea din descriptivul sentinței că unele acte procedurale contravin

dispozițiilor de drept formal și material nu este argumentată în raport cu

prescripțiile concrete din respectivele norme de drept.

Mai mult, mai întâi a reprodus declarațiile inculpatului Tincu P. privind

circumstanțele în care de la el au fost ceruți bani, a făcut rost de 10.000 lei și le-a

transmis pentru soluționarea cauzei sale penale, ca apoi că concluzioneze absolut

neclar și divergent că: „… la dosar nu a existat vreo probă care ar dovedi că Tincu

P. intenționează să ofere sau că ar fi promis bani pentru a obține o decizie

favorabilă..., nu a fost adusă nici o probă care ar permite constatarea cu

certitudine a vinovăției inculpaților…”.

Pe lângă aceasta, remarca sumară din descriptivul sentinței că: „...Organul

de urmărire penală nu s-a limitat la investigarea activității pretinse a fi

infracționale într-un mod esențialmente pasiv, astfel încât factorul determinant să

rămână comportamentul persoanelor implicate în activitatea ilegală… În cazul în

care un acuzat susține că a fost provocat la săvârșirea unei infracțiuni, instanțele

judecătorești trebuie să examineze minuțios materialele dosarului, deoarece

pentru a îndeplini cerința unui proces echitabil în sensul art. 6 par. 1 din

Convenție, toate probele obținute în rezultatul provocării de către poliție trebuie

să fie excluse”, este lipsită de o finalitate logică, de o motivație raportată la

circumstanțele concrete ale cauzei și jurisprudența relevantă națională și a CtEDO

în aspectul vizat.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6), 417 alin. (1) pct.

8), 419 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

apel. Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal,

nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță

dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

21

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept

comise de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a

desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată legal;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate

în rechizitoriu, diferențiat pentru fiecare inculpat, și nu a indicat motivele pentru

care a respins toate probele aduse în sprijinul învinuirii.

Totodată, remarca din descriptivul deciziei că unele acte procedurale

contravin dispozițiilor de drept formal și material nu este argumentată în raport cu

prescripțiile concrete din respectivele norme de drept.

Mai mult, mențiunea confuză și sumară că: „Deși primirea banilor a fost

realizată prin intermediul procurorului Velișco L., aceasta a avut loc în urma

acțiunilor instigatoare și provocatoare evidente și insistente ale lui Velișco L.,

Garștea G. și Popa M., care au acționat împreună cu organul de urmărire penală,

ca agenți ai statului, astfel fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut

de art. 6 CEDO”, nu este însoțită de o motivare raportată la circumstanțele

concrete ale cauzei și jurisprudența relevantă națională și a CtEDO în aspectul

vizat, conform cărei eventualele acțiuni de provocare se referă la procedura

efectuată de către autorități nu și de către persoane particulare (hotărârea CtEDO din

30.10.2014 în cauza Nosko și Nefedov vs Rusia);

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul acuzării și repetate

în recursul ordinar, inclusiv în felul și esența probatorie în care acestea sunt

reproduse la pct. 3. și 5. din prezenta decizie;

d) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, inclusiv declarațiile

inculpaților și martorilor Popa M., Guțu V., Crecicovsci D., Calarașiuc I., Rău O.,

Nogai V. și Slepțov I. date în ședința instanței de fond, procesele - verbale de

sechestru din 23.07.2014, încheierile judecătorului de instrucție din 17.07.2014 și

18.07.2014, cât și probele de la f.d. 7, 8, 12, 13, 29-30, 34-39, 41-54, 62-65, 84,

127 vol. I, f.d. 154-155 vol. II, f.d. 138-165, 175, 205-208, 213-219, 220-223

vol. IV, f.d. 40-48, 50-53 vol. V.

22

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor declarate, casării totale a deciziei și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție, Djulieta Devder, și de procurorul în Procuratura Anticorupție,

Victor Muntean, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 09 decembrie 2016, în privința inculpaților Tincu Petru Xxxxx și Cazacu Ion

Xxxxxx, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 11 iulie

2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

23