1ra-368/2017 — art. 264 alin.3 lit.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin.3 lit.b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-368/2017 — art. 264 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-368/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
22 martie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul
în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2016, în cauza
penală în privința lui
Golea Dumitru xxxxx, născut la xx xxxx xx,
originar s. xxxxxxxx, r-nul xxxxxxxx, domiciliat
mun. xxxxx, str. xxx, x, ap. xx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 30.05.2016 – 26.07.2016;
Instanța de apel: 26.08.2016 – 11.11.2016;
Instanța de recurs: 09.01.2017 – 22.03.2017.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 26 iulie 2016 pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, Golea Dumitru a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare cu
executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe termen de 2 (doi) ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei
închisorii a fost suspendată condiționat pentru perioada probațiunii de 3 (trei) ani.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că
Golea Dumitru, la 23 august 2015, aproximativ la ora 14:00, conducând camionul model
„Kamaz-5320”, n/î AAG 439, cu remorca model „CGB 8350”, n/î A 069 AB,
deplasându-se pe traseul național R-3 Chișinău-Hîncești, spre or. Hîncești, în apropierea
s. Fundul Galbenei, r-nul Hîncești, la borna kilometrică 25+840 metri, având în calitate
de pasageri pe Cîșlari Nina și Avram Octavian, neținând cont de prevederile pct. 25 alin.
(1) din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din
13 mai 2009, precum și depășind limita de viteză admisibilă pe traseu, semnalizată de
indicatorul de avertizare rutieră 3.27.1 - viteza maximă limitată - 50 km/h, deplasându-se
cu viteza de 75 km/h, nu a manifestat prudență sporită la trafic, întrucât conducea
camionul cu remorca încărcată, nu a adaptat conducerea camionului la condițiile și
situația rutieră precum și a neglijat indicatorul de avertizare rutieră 1.34.2 - curbă deosebit
de periculoasă, la intrarea în curbă nu s-a isprăvit cu conducerea autocamionului, în
1
rezultatul cărui fapt a inversat camionul cu remorcă în canalul de lângă acostament, ca
urmare al impactului, pasagerei Cîșlari Nina i-au fost cauzate, conform raportului de
expertiză medico-legală nr. 375-D din 02 decembrie 2015, leziuni corporale grave
periculoase pentru viață care au condus la decesul acesteia.
Procurorul, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
inculpatul să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264
alin. (3) lit. b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei închisorii pe termen de 3 (trei) ani, cu
executarea în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace
de transport pe termen de 5 (cinci) ani.
În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat dezacordul cu aplicarea de către
prima instanță a prevederilor art. 90 Cod penal, considerând pedeapsa stabilită prea
blândă, care nu va atinge scopul de reeducare al inculpatului, or instanța de judecată nu a
luat în considerație împrejurările în care a avut loc infracțiunea, persoana celui vinovat,
modalitatea de săvârșire a infracțiunii, comportamentul inculpatului, faptul că
infracțiunea săvârșită de acesta face parte din categoria infracțiunilor grave, soldată cu
decesul unei persoane.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2016,
a fost admis apelul, casată sentința, inclusiv din oficiu în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de
procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care a fost încetat procesul penal intentat în privința lui Golea Dumitru în
baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în legătură cu aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie
2016 „Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova”.
4.1. Cu referire la prevederile art. art. 391 alin. (1) pct. 6), 285 alin. (2), 275
alin. (4), 107 alin. (1) Cod de procedură penală și art. art. 1 alin. (1), 2 alin. (1) al Legii
nr. 210 din 29 iulie 2016, instanța de apel a constatat că inculpatul Golea Dumitru a
săvârșit infracțiunea imputată la 23 august 2015, adică până la adoptarea Legii nr. 210
din 29 iulie 2016, a recunoscut vina și a reparat integral prejudiciul moral cauzat, s-a căit
sincer și este pentru prima dată la o abatere de la lege.
Cu referire la prevederile art. 10 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, instanța de apel
a stabilit că pentru infracțiunea prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, nu s-au
constatat careva temeiuri de neaplicare a amnistiei, considerând necesar de a admite
apelul din alte motive cu încetarea procesului penal în privința lui Golea Dumitru, din
motivul intervenirii amnistiei.
Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a
contestat decizia nominalizată cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și remiterea
cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În argumentarea cerințelor sale, procurorul a invocat că soluția instanței de apel
este neîntemeiată și contrară normelor procesuale, deoarece instanța incorect a dispus
încetarea procesului penal în baza Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 „Privind amnistia în
legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”.
În viziunea acuzatorului de stat, nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor
motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, iar în acest caz decizia
urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel conform condițiilor art. 435 Cod de
2
procedură penală, întrucât asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de
recurs.
Subliniază recurentul, că potrivit art. 9 din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 „Privind
amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova”, urmează a fi absolvite de executarea pedepsei stabilite, persoanele
condamnate, până la data intrării în vigoare a legii, pentru săvârșirea infracțiunilor din
imprudență, indiferent de termenul de pedeapsă stabilit sau executat, dacă fapta nu a
cauzat decesul victimei.
Totodată, cu referire la prevederile art. 14 al aceleiași Legi, indică că urmează a fi
absolvite de pedeapsa complementară, cu excepția pedepsei cu privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, persoana în privința căreia
se aplică prevederile art. art. 2-9 și 11.
Susține acuzatorul de stat, că instanța de apel neîntemeiat a pronunțat o decizie de
încetare a procesului penal în baza art. 2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, deoarece
contravine interdicției prevăzute la art. art. 9, 14 al Legii nominalizate, or, inculpatul
Golea Dumitru a săvârșit o infracțiune care s-a soldat cu decesul victimei, și totodată nu
poate fi absolvit de pedeapsă complementară (privarea de dreptul de a conduce mijloace
de transport) care este obligatorie conform sancțiunii art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.
Verificând argumentele recursului ordinar declarat în raport cu materialele
cauzei penale, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu
recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la
judecarea cauzei.
Din conținutul recursului declarat, se atestă că recurentul contestă decizia instanței
de apel sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod
de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția precum și în cazul când s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Așadar, se atestă că procurorul manifestă dezacordul cu soluția instanței de apel
privind încetarea procesului penal intentat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în
privința lui Golea Dumitru, în legătură cu aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016
„Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova”, considerând că inculpatul nu întrunește condițiile acestei legi.
Reieșind din temeiurile pentru recurs invocate în raport cu actele cauzei, Colegiul
penal conchide că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului în cauză,
din următoarele considerente.
3
În primul rând, amnistia este actul de clemență al puterii legiuitoare, prin care
aceasta, din considerente de ordin politic sau social, înlătură răspunderea penală și
consecințele condamnării pentru infracțiunile săvârșite până la apariția sa.
Noțiunea de amnistie se regăsește în art. 107 Cod penal, unde se stipulează că
aceasta reprezintă actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie
reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 are, prin excelență, efect
retroactiv, aplicându-se infracțiunilor săvârșite până la adoptarea actului de amnistiere.
Prin urmare, reieșind din cele stipulate în art. 2 din Legea nr. 210 din 29.07.2016,
în cazul în care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile
stabilite de art. 1 din aceeași lege și nu cade sub incidența art. 10, este pasibilă de a i se
aplica actul amnistiei, dacă infracțiunea a fost săvârșită până la 29 iulie 2016, pentru care
Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal, aprobat prin Legea R.S.S.
Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă principală maximă o
pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe termen de 7 ani.
Colegiul penal menționează că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 210 din
29 iulie 2016 „Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova”, amnistia se aplică condiționat și exclusiv
persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință activă în cadrul
procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul
executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate
psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub
incidența prevederilor art. art. 2-9, 11 și 12.
În sensul normei citate, este de înțeles că pentru determinarea căinței active a
persoanei urmează a se lua în considerație criteriile stabilite la art. 57 Cod penal, fără a
ține cont de criteriul gravității faptei săvârșite.
La rândul său, art. 57 alin. (1) Cod penal stabilește că persoana care pentru prima
oară a săvârșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere
penală dacă ea, după săvârșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit
activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt
mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infracțiune.
Judecarea cauzei penale la solicitarea inculpatului în procedura simplificată
reglementată de art. 3641 Cod de procedură penală, sau în cazul recunoașterii integrale a
vinovăției se consideră contribuire activă la descoperirea infracțiunii.
Totodată, instanța trebuie să țină seama de prevederile art. 10 alin. (1) lit. k) din
Legea nr. 210 din 29 iulie 2016, care stipulează că amnistierea nu se aplică persoanei
inculpate ce nu a reparat integral prejudiciul cauzat, prin infracțiunea pentru care este
acuzată.
Adică, căința activă trebuie manifestată în așa mod încât inculpatul să nu cadă sub
incidența restricțiilor formulate de legislator în art. 10 lit. k) din Legea nr. 210 din 29 iulie
2016.
Generalizând criteriile pentru stabilirea aplicabilității Legii nr. 210 din 29 iulie
2016 „Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova”, Colegiul penal enunță că în speță, instanța de apel corect a
determinat că inculpatul Golea Dumitru întrunește condițiile de bază pentru aplicarea
4
amnistiei, deoarece fapta imputată acestuia a fost săvârșită la 23 august 2015, adică până
la adoptarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016.
Totodată inculpatul a manifestat căință activă, întrucât Golea Dumitru până la
începerea cercetării judecătorești, prin cerere scrisă a recunoscut vinovăția integral și a
solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, iar prin încheierea instanței de
judecată din 27 iunie 2016 s-a dispus examinarea cauzei conform ordinii stabilite de
art. 3641 Cod de procedură penală (f.d. 159, 162, verso).
De asemenea, se va menționa că instanța de apel corect a reținut că infracțiunea
săvârșită de Golea Dumitru și prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, nu se
încadrează în categoriile de infracțiuni expres indicate în conținutul art. 10 alin. (1) lit. d)
al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, pentru săvârșirea cărora este interzisă aplicarea
amnistiei.
La fel, instanța de apel just a reținut, că la materialele cauzei sunt anexate recipisele
prin care se confirmă repararea de către inculpat a prejudiciului material și moral cauzat
prin infracțiune și faptul că succesorul părții vătămate nu are careva pretenții față de
Golea Dumitru (f.d. 84, 85, 160).
În al doilea rând, Colegiul penal consideră pasibile respingerii argumentele
procurorului prin care se susține că la adoptarea soluției pronunțate, instanța de apel nu a
ținut cont de faptul că Golea Dumitru a săvârșit o infracțiune care s-a soldat cu decesul
unei persoane și că acesta nu poate fi absolvit de pedeapsa complementară - privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport - care este obligatorie conform sancțiunii
art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, situație care în opinia recurentului contravine
prevederilor art. art. 9, 14 ale Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 „Privind amnistia în legătură
cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”.
La acest aspect se va menționa, că practica judiciară constantă a Curții Supreme de
Justiție ce ține de aplicarea de către instanțele judecătorești a prevederilor Legii nr. 210
din 29 iulie 2016 „Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova”, elucidează că art. art. 3-9, 11-14 din Legea nr. 210
se aplică față de persoanele, în privința cărora sentința de condamnare a devenit
irevocabilă, la data intrării în vigoare a prezentei legi, adică până la 09 septembrie 2016.
Prin urmare, alegațiile recurentului prin care se susține că inculpatul
Golea Dumitru nu întrunește condițiile prevederilor art. art. 9, 14 ale Legii nr. 210 din
29 iulie 2016, nu sunt incidente la cazul dedus judecății, întrucât Legea menționată expres
indică că prevederile invocate de recurent sunt aplicabile doar persoanelor condamnate,
pe când la caz Golea Dumitru are statut de inculpat în cadrul procesului penal.
În acest sens, se va sublinia că, practica CEDO a statuat expres că persoana nu
poate fi considerată că are statut procesual de condamnat, până când nu va epuiza toate
căile ordinare de atac, iar hotărârea în privința sa va deveni irevocabilă, în sensul art. 4
din Protocolul 7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale (cauza Nikitin vs Rusiei, hotărârea din 20 iulie 2004,
-37).
Față de cele ce preced, Colegiul penal constată că argumentele propuse examinării
nu și-au găsit confirmare în speță, în sensul casării deciziei instanței de apel contestate,
deoarece în privința lui Golea Dumitru nu au fost depistate careva impedimente la
aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 „Privind amnistia în legătură cu aniversarea a
25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”.
5
În consecință, instanța de recurs concluzionează că nu există temei legal pentru
admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia,
ca fiind vădit neîntemeiat.
În corespundere cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Golea Dumitru
xxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 aprilie 2017.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Petru Moraru
Ghenadie Nicolaev
6