1ra-780/2019 — art. 264 alin. 3, lit. b CP

1ra-780/2019 — art. 264 alin. 3, lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-780/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, și

de către inculpatul Codrean Dumitru cu avocatul Ceban Vasile, prin care a

fost solicitată casarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul central din 05

iunie 2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui

Codrean Dumitru XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de judecare:

prima instanță: 13.04.2018 – 05.06.2018

instanța de apel: 26.06.2018 – 15.01.2019

instanța de recurs ordinar: 04.03.2019 – 12.06.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Codreanu Dumitru a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal fiindu-

i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu

executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei cu închisoare pe un terme de probă de 1 an.

1

În baza art. 90 alin. (6), lit. a) Cod penal, Codreanu Dumitru a fost

obligat să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul

organului competent și să presteze muncă neremunerată în folosul

comunității, cu durata de 60 (șaizeci) ore.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate Căldare

Eugenia privind repararea prejudiciului material și moral de la Codrean

Dumitru, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

XXXXX, în jurul orei 16:20, deținând permis de conducere de categoriile ”

XXXXX”, conducând autoturismul de model „Mercedes Atego” cu n/î

XXXXX, pe traseul XXXXX, centura orașului XXXXX, având ca pasageri

în cabină pe cet. XXXXX, deplasându-se cu o viteză de circa 60 km/oră, pe

banda extremă din stânga în direcția satului XXXXX, fiind orbit de lumina

solară, nu a ținut cont de dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase și nu a redus viteza de deplasare până la

limita care i-ar garanta siguranța traficului, nu a manifestat prudență

sporită și nu a ținut seama de situația rutieră existentă la momentul

deplasării - câmp de vizibilitate limitat (pantă), la determinarea vitezei de

circulație, benzii de circulație și modalității de conducere a vehiculului

pentru a garanta siguranța traficului ca să aibă posibilitatea să oprească în

siguranță în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole, deci nu a luat

măsurile corespunzătoare situației rutiere la deplasarea pe acest sector de

drum, fără ca să asigure a efectuat manevra spre banda dreaptă, astfel

încălcând cerințele pct. 45 alin. (1), lit. b), c), d) și alin. (2), pct. 11 alin. (1) lit.

f), pct. 39 alin. 3) și pct. 34 alin. 2 al Regulamentului circulației rutiere , care

prevede că „în caz de orbire, conducătorul de vehicul trebuie să pună în

funcțiune avertizorul de avarie și, neschimbând banda de circulație, să

reducă viteza și să oprească. În cazul în care conducătorul are intenția de a

preselecta banda, el trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care circulă în

aceeași direcție pe această bandă. La preselectarea concomitentă,

conducătorul de vehicul trebuie să cedeze trecerea vehiculului care circulă

în aceeași direcție și se află pe banda din dreapta”, astfel, în consecință a

tamponat cu partea dreaptă din față a autovehiculului remorca camionului

de model ”MAN” cu n/î XXXXX, care se deplasa regulamentar pe banda

de dreapta în aceiași direcție, fiind condusă unitatea de transport de către

XXXXX.

2

În rezultatul tamponării cet. XXXXX, i-au fost cauzate vătămări

corporale grave periculoase pentru viață sub formă de: fractură închisă de

femur drept, fractură deschisă, cominutivă, bifocală de gambă dreaptă, cu

leziune posttraumatică de nerv tibial și arteră tibială, fractură închisă,

cominutivă a oaselor gambei stângi, iar cet. XXXXX i-au fost cauzate

vătămări corporale grave periculoase pentru viață sub formă de traumă

asociată: traumă cranio - cerebrală închisă, hemoragii în țesuturile moi

pericraniene regiunea fronto-temporală dreaptă, hemoragii în

leptomeninge emisfera dreaptă, sânge lichid în ventriculii cerebrali, traumă

bondă a toracelui și abdomenului, hemoragii în țesuturile moi pericostale,

partea stângă și în medastin, fracturi costale, indirecte, complete, partea

stângă, fără lezarea pleurei parietale, hemitorace (700 ml), contuzia

pulmonului stâng, lezarea lobului stâng al ficatului, hemoperitoneu (250

ml), fractură închisă a osului mandibular stâng, amputație traumatică a

ambelor gambe, cu fracturi deschise a oaselor ambelor gambe, fracturi

deschise a ambelor oase femurale, fractură luxație în articulația carpo-

ulnară dreaptă, plăgi contuze pe față și membrele inferioare, echimoze pe

față, excoriații pe ambele palme, în rezultatul cărora aceasta a decedat pe

loc.

- procurorul Berladean Igor, care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Codrean Dumitru să fie recunoscut

culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal și de a-i stabili în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, o pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

transport pe o perioadă de 3 ani.

- inculpatul Codrean Dumitru cu avocatul Ceban Vasile, prin care au

solicitat casarea integrală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, de achitare în privința lui

Codrean Dumitru de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal - deoarece fapta este săvârșită fără vinovăție (cazul

fortuit).

3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- instanța corect a calificat acțiunile infracționale ale inculpatului, însă

pedeapsa stabilită, partea acuzării o consideră prea blândă și

neproporțională cu pericolul social a acțiunilor criminale comise, or,

3

instanța la aplicarea pedepsei nu a reținut și nu a ținut cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, care în nici o măsură nu motivează

aplicarea unei pedepse sub formă de 3 ani închisoare cu suspendarea

executării pedepsei pe un termen de 1 an, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani;

- instanța de fond, la aplicarea pedepsei inculpatului a desconsiderat

personalitatea autentică a acestuia, nu a atras atenția cuvenită consecințelor

infracțiunii comise ce s-e răsfrâng negativ asupra victimei cât și întregii

societăți. Circumstanțele enumerate de către instanța de fond, au fost

insuficiente pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei sub

formă de închisoare inculpatului, în coraport cu împrejurările cauzei.

3.2. În susținerea apelului, inculpatul cu avocatul său au menționat

că:

- instanța de fond, la stabilirea vinovăției lui Codreanu Dumitru, a

dat o interpretare și apreciere incorectă prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală;

- inculpatul Codreanu Dumitru, atât la urmărirea penală, cât și la

examinarea cauzei în instanța de judecată, a recunoscut și recunoaște în

continuare, săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, însă permanent a

menționat că, în momentul începerii manevrei de trecere pe banda din

dreapta, întru respectarea cerințelor marcajului rutier, a fost orbit de razele

solare și ca consecință a fost în imposibilitate de a observa vehiculul, ce se

deplasa pe această bandă în fața sa. Faptul dat este menționat și în

rechizitoriul procurorului, cu care cauza a fost prezentată instanței de

judecată;

- în atare circumstanțe, nu pot fi considerate admisibile argumentele

procurorului privitor la faptul că din probele cercetate de instanța de fond

se dovedește indubitabil vinovăția lui Codreanu Dumitru de săvârșirea

infracțiunii imputate, odată ce acesta susține că, a fost orbit de razele solare

și din aceste considerente a fost în imposibilitate de a observa vehiculul ce

se deplasa în fața lui;

- inculpatul nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii

sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile și,

conform circumstanțelor cauzei, nici nu putea să le prevadă, adică a comis

o faptă fără vinovăție;

- instanța de fond a ignorat criteriile generale de individualizare a

pedepsei;

4

- inculpatul a prezentat probe incontestabile că activitatea de șofer, pe

care o practică de mai mult de 20 ani, este unica sursă de existență, precum

și faptul că are la întreținerea sa - soția care nu activează și pe tatăl socru,

care este pensionar, iar instanța de fond nu a motivat necesitatea aplicării

pedepsei complimentare.

ianuarie 2019, apelul inculpatului Codreanu Dumitru și a apărătorului său

Ceban Vasile, a fost respins ca nefondat.

A fost admis apelul procurorului Berladean Igor, casată sentința în

partea numirii pedepsei și cu privire la dauna morală, și pronunțată, în

această parte, o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Lui Codreanu Dumitru recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal, i-a fost numită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii cu fixarea unui termen de

probațiune pentru o durată de 5 (cinci) ani.

A fost dispusă obligarea lui Codreau Dumitru pe durata probațiunii

să nu-și schimbe domiciliul sau reședința fără permisiunea organului

competent și să participe la programe probațiune.

A fost dispusă încasarea de la Codreanu Dumitru în beneficiul

succesorului părții vătămate XXXXX dauna morală în mărime de 150 000

(una sută cincizeci mii) lei.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Codrean

Dumitru a săvârșit infracțiunea imputată lui.

Instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului se dovedește

integral de următoarea sistemă de probe, care în opinia instanței sunt

pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și care

combat argumentele apelului înaintat în interesele inculpatului, cum sunt:

declarațiile: succesorului părții vătămate XXXXX, apreciind că respectivele

declarații ca fiind veridice, care sunt martori oculari la evenimentele

derulate de la început până la final și declarațiile lor coroborează cu

probatoriul cercetat atât în instanța de fond cât și în cea de apel conform

5

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe

administrate în speță cum sunt: procesul-verbal de cercetare a locului a

accidentului rutier din 31.01.2018 (f. d. 7); procesul-verbal de ridicare din

31.01.2018 (f. d. 28); procesul-verbal de testare alcoolică din 31.01.2018;

procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică din 31.01.2018 (f. d. 45); procesul-

verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în

stare de ebrietate alcoolică din 31.01.2018 (f. d. 48); raportul de expertiză

judiciară nr.201825 D0051 din 09 martie 2018 (f. d. 82-83); raportul de

expertiză nr.201825 DUU6U din 26 martie 2018 (f. d. 88-89); raportul de

expertiză judiciară nr.201825D0061 din 23 martie 2018 (f. d. 98-99).

Instanța de apel analizând probele cercetate atât la urmărirea penală,

cât și în prima instanță și în cadrul instanței de apel, a ajuns la concluzia că

Codreanu dumitru, prin acțiunile sale a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi, încălcarea

regulilor de securitate a circulației și exploatare a mijloacelor de transport

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență decesul unei persoane.

La fel instanța de apel a considerat că de facto, inculpatul Codrean

Dumitru își recunoaște vina în comiterea infracțiunilor încriminate, însă

instanța de apel a apreciat critic afirmațiile lui precum că, fapta lui este

săvîrșită fără vinovăție, pe motiv că în timpul deplasării cu autocamionul, a

fost orbit de razele solare și nu a observat camionul care se deplasa pe

prima bandă, deoarece ele nu corespund adevărului și sunt date de către

inculpat în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, și sunt

combătute de celelalte probe analizate mai sus și apreciate prin prisma

prevederilor art. 101 Cod procedură penală, demonstrând astfel vinovăția

lui în comiterea infracțiunilor imputate.

A fost respins de instanța de apel, ca fiind nefondat, argumentul

apelanților precum că a avut loc un caz fortuit, adică a luminat soarele

puternic și inculpatul a fost orbit de razele solare și astfel, nu s-a isprăvit cu

conducerea automobilului, or, în afară de prevederile legale, pe care

ultimul nu le-a respectat, în speță, instanța de apel a constat cu certitudine,

că nu este prezența unui caz fortuit sau forță majoră, or, cu toate că Legea

penală nu definește cazul fortuit, forța majoră, consideră că în cazul fortuit

sau de forța majoră, este vorba despre un eveniment absolut imprevizibil și

6

absolut insurmontabil, precum un eveniment natural (sau de altă natură),

cum ar fi o catastrofă naturală, un cutremur, o inundație, o ploaie

torențială, un incendiu catastrofal, o conflagrație, fulger, trăsnet etc.: prin

forța majoră se înțelege orice împrejurare extraordinară și invincibilă, iar

cazul fortuit desemnează o împrejurare extraordinară și imprevizibilă.

Forța majoră este un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și

inevitabil care înlătură răspunderea persoanei care a săvârșit fapta

prejudiciabilă: evenimentul invocat ca forță majoră trebuie să fie cu totul

străin, extern de persoana care săvârșește fapta prejudiciabilă, să nu fie sub

nici o formă sub controlul acesteia; evenimentul în discuție trebuie să fie

surprinzător, neașteptat, să nu poată fi prevăzut de nici o persoană, oricât

ar fi fost de prudentă în acțiunile sale; evenimentul să fie absolut invincibil

și inevitabil, astfel că nici o persoană nu l-ar fi putut evita și nu ar fi putut

înfrânge efectele acestuia; este necesar, așadar, din acest punct de vedere,

ca împrejurarea respectivă să fie absolut insurmontabilă. Potrivit

jurisprudenței, cazuri de forță majoră includ: cutremurul, inundațiile,

incendiul, grindina, vântul puternic, căderile masive de zăpadă,

catastrofele naturale și orice împrejurări cu consecințe grave cauzate de

fenomene meteorologice extreme. La caz, accidentul rutier a avut loc într-o

zi cu soare, cum a declarat și însăși inculpatul, astfel, nimic neașteptat n-a

avut loc: or, dacă este zi însorită, desigur, este și firesc ca razele solare să

lumineze puternic, la ce inculpatul putea să se aștepte la orice moment, în

același rând și că razele solare pot să-i lumineze și ochii lui… cu o

intensitate destul de mare.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a

conchis că prima instanță a ignorat prevederile art. 75 Cod penal ce ține de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate, asupra corectării și reeducării

vinovatului și i-a numit o pedeapsă prea blândă în coraport cu fapta

săvârșită de inculpat. În acest context, nu s-a luat în considerație faptul, că

infracțiunea incriminată lui Codreanu Dumitru face parte din categoria

infracțiunilor, care atentează asupra securității circulației sau de exploatare

a mijloacelor de transport, având un pericol deosebit pentru societate și

faptul, că Codreanu Dumitru, conducând automobilul, nu a ținut cont de

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase

și nu a redus viteza de deplasare până la limita care i-ar garanta siguranța

traficului, nu a manifestat prudență sporită și nu a ținut seama de situația

7

rutieră existentă la momentul deplasării, a efectuat manevra spre banda

dreaptă, în consecință a tamponat cu partea dreaptă din față a

autovehiculului remorca camionului de model „MAN”, care se deplasa

regulamentar pe banda de dreapta în aceiași direcție, iar ca rezultat lui

XXXXX, i-au fost cauzate vătămări corporale grave periculoase pentru

viață, iar lui XXXXX i-au fost cauzate vătămări corporale grave periculoase

pentru viață, în rezultatul cărora aceasta a decedat pe loc.

În așa circumstanțe, instanța de apel a conchis că pedeapsa numită de

prima instanță sub formă de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijlocul de transport pe un termen de 3 ani, cu suspendarea

executării pedepsei închisorii, în temeiul art. 90 din Codul penal pe un

termen de probă de doar 1 an, este insuficientă pentru îndreptarea și

corectarea inculpatului, or, pedeapsa de bază și cea complementară, cât și

termenul de probațiune de 1 an nu-l v-a îndrepta și corecta pe inculpatul

Codrean Dumitru.

Totodată, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane - faptul că

în privința acestuia a fost aplicată o pedeapsă prea blândă, poate doar să

încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni.

Instanța de apel a considerat ca fiind nefondată sentința atacată,

privind admiterea în principiu, a acțiunii civile înaintată de succesorul

părții vătămate, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să

hotărască instanța civilă, or, incontestabil succesorul victimei a suportat

mari suferințe morale, în urma prejudiciului cauzat prin infracțiune de

către inculpat, în urma decesului fiicei sale, XXXXX, de aceea instanța de

apel a considerat necesar de a dispune încasarea sumei prejudiciului moral

în mărime de 150 000 (una sută cincizeci mii) lei, din contul inculpatului

Codrean Dumitru în beneficiul succesorului părții vătămate XXXXX, care a

fost recunoscut în această calitate în ședința instanței de apel, or, potrivit

certificatului de deces, la 22 noiembrie 2018, soția lui, XXXXX, care până

atunci era recunoscută în calitate de succesor al victimei decedate, a

decedat, și ținând cont de practica CEDO privitor la modul de încasare a

prejudiciului moral (Opinia comună privind satisfacția echitabilă (Buletinul

CSJ a RM 8-9/24, 2012), cât și de prevederile art. 1423 Cod civil, conform

căruia, „mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de

către instanța judecătorească reieșind din caracterul și gravitatea

suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

8

vinovăție al autorului prejudiciului, (dacă vinovăția este condiție a

răspunderii), și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice

sau fizice le apreciază instanța judecătorească, luând în considerație

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul (locul, timpul, vârsta etc.),

precum și statutul social al persoanei vătămate. Mărimea prejudiciului

moral nu depinde de mărimea prejudiciului material”.

Astfel, instanța de apel a stabilit că de către succesorul victimei nu au

fost prezentate careva probe incontestabile pentru stabilirea cuantumului

concret a prejudiciului material cauzat. Nu au fost prezentate careva probe

ce ar ține de valoarea pagubei aduse lui în mărime de 30 000 lei și nu este

posibil de constatat fără a amâna judecarea cauzei, și astfel, reieșind din

prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de apel a

conchis că prima instanță urma să admită în principiu acțiunea civilă

înaintată de către succesorul victimei, XXXXX către Codrean Dumitru doar

cu privire la repararea daunei materiale, lăsând ca asupra cuantumului

daunei să se expună instanța civilă, iar ce ține de prejudiciul moral acesta

urma a fi soluționat în prima instanță, fapt care a generat casarea sentinței

și în această latură.

2019, a fost atacată cu recursuri ordinare de către:

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic

Cătălin, la 21 februarie 2019, prin care, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei în partea

stabilirii pedepsei numite inculpatului cu dispunerea rejudecării cauzei în

această parte de către instanța de apel în alt complet de judecată;

- inculpatul Codrean Dumitru cu avocatul Ceban Vasile, la 12 martie

2019, prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de

procedură penală, au solicitat casarea sentinței și deciziei instanței de apel

cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului Codrean

Dumitru deoarece fapta a fost săvârșită fără vinovăție (cazul fortuit).

5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat prevederile

art. 75 Cod penal și la alegerea și aplicarea pedepsei numite lui Codrean

Dumitru, nu a ținut cont de circumstanțele prezentei cauze penale și

consecințele parvenite;

- instanța de apel a acționat în derogare de la prevederile art. 409 alin.

(2) Cod de procedură penală, care stipulează că instanța de apel are

9

obligația de a întreprinde măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a

repara erorile de fapt și de drept comise de prima instanță, doar atunci

când aceste erori au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului;

- instanțele nu a motivat în nici un fel oportunitatea aplicării față de

condamnat a pedepsei diminuate spre minimul numit, nu a constatat și

stabilit circumstanțele cauzei și persoanei celui vinovat, care ar justifica

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute real pedeapsa stabilită;

- instanța nu a ținut cont că în cazul în care inculpatul a comis o

infracțiune gravă, cu consecințe ireparabile - decesul a unei persoane,

lipsind circumstanțe atenuante pe caz, suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii, reprezintă o soluție de pedeapsă penală prea

blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub

aspectul stabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât lin partea lui, cât și a altor persoane;

- la momentul pronunțării deciziei, inculpatul Codrean Dumitru u nu

a întreprins careva măsuri în vederea prevenirii urmărilor prejudiciabile și

reparării benevole a acelei pagube pretinse de către succesorul victimei;

- instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale

în conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

de către procuror în apel, din ce reiese că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția iar motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, ceea ce echivalează conform prevederilor art. 435

Cod de procedură penală cu nerezolvarea fondului apelului, din care

considerente decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel;

5.2. În susținerea recursului ordinar, inculpatul cu apărătorul său au

menționat că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; nu au fost întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale;

- fapta inculpatului este săvârșită fără vinovăție, adică este vorba de

un caz fortuit - fapt confirmat de toate probele anexate la materialele cauzei

și examinate de către instanța de fond;

10

- instanța de fond, la stabilirea vinovăției lui Codreanu Dumitru, a

dat o interpretare și apreciere incorectă prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod

de procedură penală, întrucât inculpatul Codreanu Dumitru, atât la

urmărirea penală, cât și la examinarea cauzei în instanța de judecată, a

recunoscut și recunoaște în continuare, săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu, însă permanent a menționat și menționează că, în momentul

începerii manevrei de trecere pe banda din dreapta, întru respectarea

cerințelor marcajului rutier, a fost orbit de razele solare și ca consecință a

fost în imposibilitate de a observa vehiculul, ce se deplasa pe această bandă

în fața sa;

- instanța de fond, dar mai cu seamă cea de apel a distorsionat sensul

declarațiilor martorului ocular XXXXX, invocând ilegal faptul că

declarațiile acestuia demonstrează vinovăția lui Codrean Dumitru, ceea ce

de fapt este viceversa;

- Codrean Dumitru nu are careva antecedente penale și se

caracterizează pozitiv la locul de trai iar din hotărârea contestată, din

contra reiese că aceste circumstanțe, ca și cum pentru instanța de fond nu

au nici o valență și legea nu o obligă să țină cont de ele;

- cu toate că inculpatul Codrean Dumitru a prezentat probe

incontestabile ca activitatea de șofer, pe care o practică de mai mult de 20

ani, este unica sursă de existentă, precum și faptul că are la întreținerea sa -

soția care nu activează și pe tatăl socru, care este pensionar, instanța de

fond nu a motivat necesitatea aplicării pedepsei complimentare;

- decizia cu privire la admiterea apelului procurorului în partea

referitoare dauna morală este una abuzivă și ilegală, deoarece conform

apelului procurorului, acesta nici n-a contestat sentința în partea daunei

morale - ci doar în partea blândeții sentinței;

- de către instanța de judecată au fost flagrant încălcate și prevederile

art.6 al CEDO, conform căruia, oricărei persoane (fizice sau juridice) îi este

garantat dreptul la un proces echitabil, de către o instanță independentă și

imparțială.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează asupra

inadmisibilității acestora, ca fiind vădit neîntemeiate din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

11

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau

material.

7.1. Reieșind din conținutul recursului declarat de către procuror,

acesta indică ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, prevederile

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde este stipulat că,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de

apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată din recursul declarat că, procurorul nu

contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea

juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu hotărârea instanței

de apel prin care pedeapsa a fost diminuată spre minim și în privința

inculpatului a fost stabilită pedeapsa cu închisoare, aplicând prevederile

art. 90 Cod penal.

Referitor la temeiul de casare, invocat de recurent și stipulat la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel a

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal

statuează că, acest temei pentru recurs, în prezenta cauză nu și-au găsit

confirmarea.

La acest capitol, instanța de recurs menționează că, prin apelul

declarat de către procuror, au fost invocate ca argumente de bază,

dezacordul cu aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod

penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare,

considerând că scopul pedepsei penale nu va fi atins, decât în cazul

stabilirii pedepsei cu executare reală în închisoare, chestiunile asupra

cărora urma să se expună instanța de apel.

Verificând soluția instanței asupra considerentelor procurorului din

apel, în viziunea Colegiului, instanța nu a neglijat prevederile alin. (5) art.

414 Cod de procedură penală, fiind oferite răspunsuri la argumentele

esențiale, care au și constituit fondul apelului, argumentându-și complet și

obiectiv soluția cu privire la pedeapsa aplicată.

12

De asemenea, instanța de recurs constată că, hotărârea contestată

corespunde cerințelor prevăzute la alin. (8) art. 417 Cod de procedură

penală, cuprinzând temeiuri de fapt și de drept, ce au dus la admiterea

apelului declarat de către acuzatorul de stat și motivarea concluziilor

privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei inculpatului, fără a fi admise careva

erori în acest sens, stabilind în privința acestuia o pedeapsă echitabilă sub

formă de închisoare, cu suspendare condiționată, pe o perioadă de

probațiune.

Opozant celor invocate de recurent la capitolul efectuării unei

individualizări eronate a pedepsei aplicate în privința inculpatului, care nu

va atinge scopul pedepsei penale, instanța de recurs relevă, că în cazul

săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform alin. (1)

art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice

și prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art.

90 Cod penal.

În cauza suspusă judecării, prima instanță, la cererea inculpatului

Codrean Dumitru a judecat cauza în procedura prevăzută de art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de

13

individualizare cu privire la săvârșirea infracțiunii, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată

poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului.

Astfel, constatarea condițiilor și cerințelor prevăzute de lege, și

stabilite în respectiva speță, conferă instanței de judecată posibilitatea ca,

pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra

modului de executare, iar dezacordul părții acuzării în acest sens exprimat

prin recursul ordinar declarat cu invocarea prezenței erorii prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu este întemeiat,

întrucât din analiza procedurii de stabilire a pedepsei și modului de

executare efectuat de către instanța de apel, Colegiul penal a stabilit că

această procedură a fost efectuată fără careva derogări de la normele legale,

motivele acuzatorului de stat din recursul declarat fiind vădit neîntemeiate.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și

natura infracțiunii, circumstanțele cauzei și persoana infractorului,

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă

faptul incidenței acestora la prezenta speță și anume că este stabilită o

pedeapsă cu închisoare pentru o infracțiune gravă săvârșită din

imprudență ce nu depășește 7 ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni

deosebit de grave sau excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici

recidiva periculoasă sau deosebit de periculoasă.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, ținând cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la formarea unei astfel de

convingeri.

Reieșind din conținutul hotărârii contestate, Colegiul penal consideră

că, instanța de apel întemeiat a concluzionat despre posibilitatea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatului, evidențiind faptul

că acesta a comis o infracțiune din imprudență ce se califică ca una gravă,

nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv, circumstanțe

agravante nu au fost stabilite la caz, poziția succesorului părții vătămate și

a părților vătămate care nu au atacat sentința, împrejurări care au permis

instanțelor de fond de a da dovadă de îngăduință față de inculpat,

14

considerând că acesta a fost un incident în viața lui, iar consecințele faptei

prejudiciabile și anume decesul a unei persoane și cauzarea leziunilor

corporale grave altei, vor avea un impact psiho-emoțional pentru tot restul

vieții pentru făptuitorul infracțiunii, chestiuni ce vor depăși efectele

pedepsei stabilite cu închisoare. Totodată, prin aplicarea la caz a

dispozițiilor art. 90 Cod penal, se vor evita neajunsurile pe care le poate

atrage contactul cu mediul din penitenciar, iar instanțele de fond

stabilindu-i inculpatului o perioadă de probațiune în limitele prevăzute de

lege, au avut intenția pentru ca acesta să-și facă concluziile respective și

astfel să fie atins scopul legii penale.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de

principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile

art. 61 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră că, nu este rațională

executarea pedepsei reale cu închisoarea de către inculpatul Codrean

Dumitru, iar instanța de apel just a conchis de a menține aplicarea în

privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, iar careva impedimente

legale în acest sens nefiind stabilite.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază că argumentele procurorului

din recursul ordinar declarat nu pot întruni necesitarea casării deciziei

instanței de apel sub aspectul contestat, neregăsindu-se incident speței

temeiul de drept invocat, astfel recursul urmând a fi declarat inadmisibil,

ca fiind vădit neîntemeiat.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul

Codrean Dumitru cu avocatul Ceban Vasile, prin care au solicitat casarea

sentinței și a deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a

inculpatului Codrean Dumitru deoarece fapta a fost săvârșită fără

vinovăție (cazul fortuit), Colegiul penal a stabilit că în susținerea acestei

solicitări, au fost invocate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de

procedură penală, unde este stipulat că, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul în care instanța de apel: nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza

15

unei legi mai blânde; a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat în raport cu

hotărârile atacate, conchide că alegațiile inculpatului și apărătorului său,

sunt neîntemeiate și nesusceptibile de a determina necesitatea de a casa

decizia atacată, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. art. 414 alin.(1) și 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

De asemenea, în raport cu argumentele recurentului, Colegiul

notează că instanța de apel sa expus complet asupra tuturor motivelor

invocate în apelul părții apărării, și în limitele legale, instanța a admis

apelul procurorului totodată menținând constatările primei instanțe cu

privire la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de recurs ordinar apreciază critic invocarea inculpatului și

avocatul său cu referire la faptul că infracțiunea fost comisă fără vinovăție,

invocând cazul fortuit și indicând în acest sens incidența aplicării în speță a

prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, întrucât se

reiterează că, respectiva cauză a fost examinată în procedura prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, prin urmare inculpatul a acceptat fapta

imputată, probele administrate la faza de urmărire penală, acceptând

totalmente învinuirea înaintată în rechizitoriu fapt care a atras după sine

atât micșorarea limitelor pedepsei, precum și concluzia instanței de

dispunere a suspendării executării pedepsei cu închisoare.

Astfel, Colegiul apreciază că solicitarea dispunerii achitării în ordine

de recurs prin prisma prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, în cazul când cauza a fost examinată în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în speță este una eronată,

în acest sens lipsind și o motivare totală din partea recurenților.

Cu referire la temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, Colegiu penal apreciază că respectivele temeiuri

la fel nu sunt incidente speței întrucât instanța de apel sa expus complet

asupra tuturor motivelor din apelul părții apărării și a stabilit o pedeapsă

echitabilă.

Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a

ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin

16

prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat a ajuns la concluzia

privind casarea sentinței atât în latura pedepsei inculpatului Codrean

Dumitru precum și în latura civilă, motivându-și soluția potrivit pct. 4.1. al

prezentei decizii, concluzii pe care instanța de recurs le însușește din

motivul temeiniciei acestora, nefiind necesară o reiterare suplimentară.

Totodată, Colegiul penal conchide, că în speță nu a fost admisă o

eroare gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de

fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de

fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât

cea pe care materialul probator o susține.

La fel, instanța de recurs susține constatările instanței de apel precum

că inculpatul Codrean Dumitru de fapt și-a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii încriminate, apreciind critic afirmațiile că fapta este săvârșită

fără vinovăție, pe motiv că în timpul deplasării cu autocamionul, a fost

orbit de razele solare și nu a observat camionul care se deplasa pe prima

bandă, apreciind această situație ca un caz fortuit, deoarece acest fapt nu

poate duce la achitarea sa întrucât în afară de prevederile legale, pe care

ultimul nu le-a respectat, a fost constatat cu certitudine, că nu este prezența

unui caz fortuit sau forță majoră, or, cu toate că Legea penală nu definește

cazul fortuit, forța majoră, consideră că în cazul fortuit sau de forța majoră,

este vorba despre un eveniment absolut imprevizibil și absolut

insurmontabil, precum un eveniment natural (sau de altă natură), cum ar fi

o catastrofă naturală, un cutremur, o inundație, o ploaie torențială, un

incendiu catastrofal, o conflagrație, fulger, trăsnet etc.: prin forța majoră se

înțelege orice împrejurare extraordinară și invincibilă, iar cazul fortuit

desemnează o împrejurare extraordinară și imprevizibilă. Forța majoră este

un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil care

înlătură răspunderea persoanei care a săvârșit fapta prejudiciabilă:

evenimentul invocat ca forță majoră trebuie să fie cu totul străin, extern de

persoana care săvârșește fapta prejudiciabilă, să nu fie sub nici o formă sub

controlul acesteia; evenimentul în discuție trebuie să fie surprinzător,

neașteptat, să nu poată fi prevăzut de nici o persoană, oricât ar fi fost de

prudentă în acțiunile sale; evenimentul să fie absolut invincibil și inevitabil,

astfel că nici o persoană nu l-ar fi putut evita și nu ar fi putut înfrânge

17

efectele acestuia; este necesar, așadar, din acest punct de vedere, ca

împrejurarea respectivă să fie absolut insurmontabilă. Potrivit

jurisprudenței, cazuri de forță majoră includ: cutremurul, inundațiile,

incendiul, grindina, vântul puternic, căderile masive de zăpadă,

catastrofele naturale și orice împrejurări cu consecințe grave cauzate de

fenomene meteorologice extreme. La caz, accidentul rutier a avut loc într-o

zi cu soare, cum a declarat și însăși inculpatul, astfel, nimic neașteptat n-a

avut loc, ori, dacă este zi însorită, desigur, este și firesc ca razele solare să

lumineze puternic, la ce inculpatul putea să se aștepte la orice moment, în

același rând și că razele solare pot să-i lumineze și ochii lui cu o intensitate

destul de mare, fapt care putea fi prevăzut întrucât este evidentă

deplasarea autovehiculului în direcția condusă anume de șofer care putea

conștientiza apariția situației de orbire în timpul conducerii pe timp de zi

însorită, chestiune diferită unei eventuale situații de orbire pe timp de

noapte de către un automobil ce se deplasează pe contrasens cu luminile

cuplate la fază lungă.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide că sunt

neîntemeiate argumentele recursului declarat de către inculpat și cu

avocatul său.

Referitor la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, invocată în recursul declarat, potrivit căreia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul pena constată că o

astfel de eroare nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat

în acest sens, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs, chestiune

care a fost abordată în pct. 7.1. al prezentei decizii, fiind irelevantă o

reiterare suplimentară.

Învederând cele menționate, Colegiul conchide că, temeiurile de

recurs la care au făcut referire recurenții în cauza dată nu și-au găsit

confirmarea, nefiind stabilite motive de a interveni în soluția adoptată de

către instanța de apel, deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel, au

fost respectate prevederile art. 413-418 Cod de procedură penală, fiind

emisă o hotărâre legală și întemeiată, iar recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

18

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, și de către

inculpatul Codrean Dumitru cu avocatul Ceban Vasile, împotriva sentinței

Judecătoriei Orhei, sediul central din 05 iunie 2018 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2019, în cauza penală în

privința lui Codrean Dumitru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

19