1ra-191/2017 — art. 238, 335 alin. 1 CP

1ra-191/2017 — art. 238, 335 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-191/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir, Toma Nadejda, Alerguș Constantin, Nicolaev

Ghenadie

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei și de către

avocatul Afanas Marin în numele inculpatului Manole Constantin, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 05 noiembrie 2014 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 07 septembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Manole Constantin Xxxx, născut la xxxx, originar

din r-nul xxxx, s. xxxx, domiciliat în mun. xxx, str.

xxxx, ap. xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 238 și 335

alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în baza:

- art. 238 Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 1500 unități

convenționale;

- 335 alin. (1) Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 300 unități

convenționale.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

concurs parțial al pedepselor aplicate, lui Manole Constantin i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă, sub formă de amendă - 1600 unități convenționale.

Acțiunea civilă intentată de BC „FinComBank” SA, a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă.

1

la începutul anului 2008, activând în calitate de contabil la SC „Maviprim-Com”

SRL, urmărind scopul obținerii unui credit în condiții avantajoase, din motiv de

profit, din intenție directă, la 17.03.2008 a încheiat din numele SC „Maviprim-Com”

SRL cu BC „FinComBank” SA, cinci contracte de credit, și anume nr. BJL 42 pentru

suma de 1075000 MDL; nr. BJL 43 pentru suma de 1620000 MDL; nr. BJL 44

pentru suma de 325000 MDL; nr. BJL 45 pentru suma de 865000 MDL și nr. BJL

46 pentru suma de 765000 MDL, în total - 4650000 MDL, sumă predestinată pentru

procurarea a cinci unități de transport de model „KAMAZ 45143-012-15” în cuplu

cu remorci de model „NEFAZ 8650-012-05”. La baza încheierii contractelor de

creditare, Manole Constantin a prezentat contractul fals de vânzare-cumpărare nr. 2

din 29.01.2008, care nu exista, încheiat între SC „Maviprim-Com” SRL și ÎM

„Centrul Auto Kamaz” SRL, în care era indicat precum că suma totală de procurare

a celor 5 unități de transport în cuplu cu remorci constituia 5570000 MDL, iar

diferența de 820000 MDL urma a fi achitată de beneficiarul creditului.

În realitate, între SC „Maviprim-Com” SRL și ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL

la 18.02.2008 a fost încheiat contractul cu nr. 3 privind vânzarea-cumpărarea a 5

unități de transport de model „Kamaz” în cuplu cu remorci în sumă totală de

4650000 MDL și nu 5570000 MDL, adică unitățile de transport au fost achitate

integral din contul creditului oferit fără aportul agentului economic, iar în scopul

tăinuirii existenței contractului de vânzare-cumpărare nr. 3 din 18.02.2008, Manole

Constantin, din numele SC „Maviprim-Com” SRL a prezentat BC „FinComBank”

SA factura fiscală falsă cu seria SX 4582324 din 21.07.2008, conform cărora ÎM

„Centrul Auto Kamaz” SRL în contul diferenței de 820000 MDL ar fi livrat către

SC „Maviprim-Com” SRL rapiță în sumă totală de 870800 MDL.

Pînă la moment, SC „Maviprim-Com” SRL nu și-a onorat obligațiunile

asumate și n-a restituit nici o parte din creditul obținut ilegal, astfel, cauzând BC

„FinComBank” SA prejudiciu material în sumă totală de 4650000 MDL.

2.1. Tot el, la începutul anului 2008, activând în calitate de contabil la SC

„Maviprim-Com” SRL, fiind persoană cu răspundere materială implicată în

gestionarea întreprinderii, urmărind scopul obținerii unui credit în condiții

avantajoase, din motiv de profit, din intenție directă, la 17.03.2008 din numele SC

„Maviprim-Com” SRL a încheiat cu BC „FinComBank” SA, 5 contracte de credit,

și anume: nr. BJL 42 pentru suma de 1075000 MDL; nr. BJL 43 pentru suma de

1620000 MDL; nr. BJL 44 pentru suma de 325000 MDL; nr. BJL 45 pentru suma

de 865000 MDL; nr. BJL 46 pentru suma de 765000 MDL, în total 4650000 MDL,

predestinată pentru procurarea a 5 unități de transport de model „Kamaz” în cuplu

cu remorci de model „Nefaz”. La baza încheierii contractelor de creditare, Manole

Constantin a prezentat contractul nr. 2 din 29.01.2008 de vânzare-cumpărare fals,

care nu exista, încheiat între SC „Maviprim-Com” SRL și ÎM „Centrul Auto Kamaz”

2

SRL, în care era indicat precum că suma totală de procurare a celor 5 unități de

transport în cuplu cu remorci constituia 5570000 MDL, iar diferența de 820000

MDL urma a fi achitată de beneficiarul creditului.

În realitate, între SC „Maviprim-Com” SRL și ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL

la 18.02.2008 a fost încheiat contractul cu nr. 3 privind vânzarea-cumpărarea a 5

unități de transport de model „Kamaz” în cuplu cu remorci în sumă totală de

4650000 MDL și nu 5570000 MDL, adică unitățile de transport au fost achitate

integral din contul creditului oferit fără aportul agentului economic, iar în scopul

tăinuirii existenței contractului de vînzare-cumpărare nr. 3 din 18.02.2008, Manole

Constantin, din numele SC „Maviprim-Com” SRL a prezentat BC „FinComBank”

SA factura fiscală falsă cu seria SX 4582324 din 21.07.2008, conform cărora ÎM

„Centrul Auto Kamaz” SRL în contul diferenței de 820000 MDL, ar fi livrat către

SC „Maviprim-Com” SRL rapiță în sumă totală de 870800 MDL.

Pînă la moment, SC „Maviprim-Com” SRL nu și-a onorat obligațiunile

asumate și n-a restituit nici-o parte din creditul obținut ilegal, astfel, cauzând BC

„FinComBank” SA prejudicii materiale în sumă totală 4650000 MDL.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Manole Constantin:

- în primul episod, în baza art. 238 Cod penal, dobândirea creditului prin

înșelăciune, adică prezentarea cu bună-știință a unor informații false în scopul

obținerii unui credit în condiții avantajoase, cu cauzarea instituției financiare a

daunei în mărime mai mare de 500 unități convenționale;

- în al doilea episod, în baza art. 335 alin. (1) Cod penal, abuzul de serviciu,

adică folosirea intenționată de către persoana care gestionează o organizație

comercială, ori care lucrează pentru o astfel de organizație, a situației de serviciu, în

interes material ori în alte interese personale, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice.

3.1. Procurorul Belinschi Vitalie, solicitând casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care lui Manole Constantin să-i fie aplicată pedeapsa în baza art.

238 Cod penal, de 4 ani închisoare, iar în baza art. 335 alin. (1) Cod penal, de 3 ani

închisoare și pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis

și cu admiterea acțiunii civile intentate de BC „FinComBank” SA, invocând că

inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea blândă.

3.2. Inculpatul Manole Constantin, solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie

achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor imputate, invocând că:

3

- de către partea acuzării nu au fost przentate probe cu caracter pertinent și

veridic ce ar demonstra, că tocmai el a comis pretinsele fapte;

- au fost comise mai multe erori de ordin procedural, care determină nulitatea

absolută a actelor procesuale în sensul art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală și

anume: procesul verbal de percheziție din 16.06.2011 cu actele ridicate; procesul

verbal de ridicare a documentelor din 20.06.2011 de la ÎM „Centrul Auto Kamaz”

SRL și din 21.06.2011 de la BC „FinComBank” SA, ce au fost efectuate cu

încălcarea prevederilor art. 127 alin. (3) Cod de procedură penală, adică în lipsa

reprezentantului SC „Maviprim-Com” SRL, punând la îndoială depistarea ulterioară

a pretinsului contract fals, deși până la eliberarea creditului a fost verificat și cercetat

tot setul de documente solicitate de instituția bancară, nefiind înaintate careva

pretenții referitor la autencititatea lor, expunându-și dezacordul cu suma solicitată

pentru încasare, ținând cont că în ordinea executării hotărârii instanței economice,

au fost sechestrate mai multe încăperi și mijloace de transport ce au servit obiectul

gajului la acordarea creditului, sumele dobândite în rezultatul înstrăinării lor, fiind

restituite în vederea rambursării creditului.

3.3. Avocatul Caraiman Marianna în numele inculpatului Manole Constantin,

solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acesta să fie

achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 238, 335 alin.

(1) Cod penal, invocând în motivare că:

- prima instanță nu a apreciat obiectiv declarațiile inculpatului Manole

Constantin ce a negat comiterea faptelor imputate, fără a ține cont de derogările

admise de către partea acuzării la întocmirea învinuirii din rechizitoriu, ce nu

corespunde cerințelor art. 281 și 296 Cod de procedură penală, acestea neconținând

date concrete, locul, mijloacele și modul de dobândire a creditului prin înșelăciune,

adică prezentarea cu bună-știință a unor informații false în scopul obținerii unui

credit fals;

- au fost încălcate prevederile art. 6 CEDO, or în speța dată, lipsește atât latura

obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii incriminate, pretinsul contract fals

nefiind consemnat de către inculpat ca persoană fizică, ci de către reprezentanții

persoanei juridice SC „Maviprim-Com” SRL, în cauză nefiind acumulate probe ce

ar confirma, că Manole Constantin a acționat în interes propriu în calitate de contabil

al SC „Maviprim-Com” SRL, oferind informații false la bancă în vederea obținerii

unui credit, angajații instituției bancare fiind cei care urmează să poarte răspunderea

pentru acceptarea setului de documente, unele dintre care se pretind a fi false.

apelurile declarate de inculpatul Manole Constantin și de către avocatul Caraiman

Marianna în numele acestuia, au fost respinse ca nefondate.

Prin aceeași decizie, din alte motive a fost admis apelul declarat de procuror,

casată parțial sentința primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre în latura penală,

4

prin care Manole Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 238 Cod penal (redacția legii din 2003 de până la modificările din

2010), fiindu-i stabilită pedeapsa amendă în mărime de 1500 unități convenționale.

La fel, în temeiul art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, Manole Constantin a fost

liberat de răspunderea penală în baza art. 335 alin. (1) Cod penal (în redacția legii

din 2003, de până la modificările din 2011), cu încetarea procesului penal în temeiul

art. 332 alin. (1), 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție pentru atragerea la răspundere penală.

În rest, dispozițiile sentinței cu privire la acțiunea civilă, au fost menținute fără

modificări.

apelurile declarate și reluând cercetarea judecătorească, în vederea cercetării

suplimentare a bazei probante administrate în instanța de apel a persoanelor propuse

de părți, a constatat că deși inculpatul Manole Constantin nu și-a recunoscut

vinovăția în comiterea infracțiunilor imputate, prima instanță corect la baza

vinovăției acestuia a pus cumulul de probe, verificat și în ședința instanței de apel,

cum ar fi:

- declarațiile reprezentantului BC „FinComBank” SA, Starțun Ion, martorilor

Levcovschi Vitali, Tanas Victor, audiați în prima instanță și în instanța de apel, în

privința cărora instanța de apel a reținut că acestea demonstrează dobândirea prin

înșelăciune de către SC ”Maviprim-Com” SRL de la BC „FinComBank” SA a

împrumutului bancar în sumă de 4650000 MDL pentru procurarea autobasculantelor

de model „Kamaz” în complet cu remorci de model „Nefaz”, prin prezentarea unui

contract fals și inexistent cu nr. 2 din 29.01.2008, cum, că încheiat cu ÎM „Centrul

Auto Kamaz” SRL la sumă de 5470000 MDL, astfel ducând în eroare instituția

bancară referitor la aportul de 20% a beneficiarului de credit, pe când de facto, între

cei din urmă a fost încheiat contractul nr. 3 din 18.02.2008 la suma de 4650000

MDL, astfel instituția bancară acoperind integral costul mijloacelor de transport, fără

aportul beneficiarului, ceea ce vine în contradicție cu condiția de bază a contractelor

de credit, din numele persoanei juridice SC „Maviprim- Com” SRL respectivele

contracte fiind semnate de către Manole Vitalie în calitate de administrator și de

inculpatul Manole Constantin în calitate de contabil-șef, primul fiind scos de sub

urmărirea penală pe motiv că de gestionarea întreprinderii s-a ocupat inculpatul, care

a și beneficiat de sumele de credit.

Totodată, instanță de apel a reținut că vinovăția lui Manole Constantin în

comiterea infracțiunilor imputate se mai confirmă și prin probele materiale

administrate la prezenta cauză penală, cum ar fi:

- cererea reprezentantului BC „Fincombank” SA, Starțun Ion, privind pornirea

urmăririi penale în privința factorilor de decizie al SC „Maviprim-Com” SRL și ÎM

5

„Centrul Auto Kamaz” SRL, pentru dobândirea creditului prin prezentarea

documentelor false (f.d. 30-32, 36-37, vol. I);

- contractele încheiate între Banca de Finanțe și Comerț SA și SC ”Maviprim-

Com” SRL, privind acordarea creditului în scopul procurării a cinci autocamioane

de model KAMAZ în complect cu remorca de model „NEFAZ”: nr. 42 din

17.03.2008 la suma de 1075000 MDL (f.d. 38-42, vol. I); nr. 43 din 17.03.2008 la

suma de 1620000 MDL (f.d. 44-49, vol. I); nr. 44 din 17.03.2008 la suma de 325000

MDL (f.d. 50-55, vol. I); nr. 45 din 17.03.2008 la suma de 865000 MDL (f.d. 56-61,

vol. I) și nr. 46 din 17.03.2008 la suma de 765000 MDL (f.d. 62-67, vol. I) din

numele debitorului, fiind consemnate de către Manole Vitalie în calitate de director

și Manole Constantin în calitate de contabil- șef (f.d. 192-202 vol. I);

- contractul nr. 2 din 29.01.2008 încheiat între ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL

și SC „Maviprim-Com” SRL, privind vânzarea - cumpărarea a cinci autobasculante

de model KAMAZ - 45143 - 012 - 15 în cuplu cu remorca NEFAZ - 8560 - 012 -

03, în valoare totală de 5470000 MDL, inclusiv TVA - 20% (f.d. 68, vol. I);

- contractul nr. 3 din 18.02.2008 încheiat între ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL

și SC „Maviprim-Com” SRL de vânzare - cumpărare a cinci autobasculante de

model KAMAZ - 45143 - 012 - 15 în cuplu cu remorca NEFAZ - 8560 - 012 - 03,

în valoare totală de 4650000 MDL, inclusiv TVA - 20% (f.d. 69, 87, vol. I);

- factură fiscală cu seria SX1938683 din 09.04.2008 ce confirmă furnizarea

de către ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL către SC „Maviprim-Com” SRL a două

autobasculante de model KAMAZ - 45143 în complet cu remorca NEFAZ - 8560

(f.d. 70, vol. I) și cea cu seria SX1938807 din 06.05.2008 privind furnizarea încă a

trei autobasculante în complet cu remorca (f.d. 71, 170-171, vol. I);

- factură fiscală seria nr. SX4582324 din 17.07.2008 privind furnizarea de

către ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL către „Maviprim-Com” SRL a rapiței în sumă

totală de 870800 MDL (f.d. 72, vol. I);

- contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 02/07-4 din 02.07.2008 încheiat între

ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL și SC „Maviprim-Com” SRL privind procurarea a

174160 kg de rapiță, cu prețul unei tone de 5000 MDL, în valoare totală de 870800

MDL (f.d. 73-74, vol. I);

- factura fiscală cu seria SX4582324 din 21.07.2008 privind furnizarea de

către ÎM „Centrul Auto Kamaz” către SC „Maviprim-Com” SRL a complectației

(f.d. 81, vol. I);

- actele de verificare reciprocă dintre ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL și SC

„Maviprim-Com” SRL de la 01.01.2009 pînă la 31.12.2009, precum și de la

01.01.2008 pînă la 31.12.2008 (f.d. 82-83; 84-85 vol. I);

- contractul nr. 2 din 05.02.2008 dintre ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL și

„Moldcărbune” SRL, privind vânzarea-cumpărarea a două unități de autobasculantă

de model KAMAZ - 6520 - 006 și de model KAMAZ - 45143 - 013 -15 în cuplu cu

6

remorcă de model NEFAZ - 8560 - 012 - 02 în valoare totală de 2751000 MDL,

inclusiv TVA - 20% (f.d. 86, vol. I);

- copiile bonurilor de plată (f.d. 90-95, vol. I)

- informația despre înregistrarea contribuabilului ÎM „Centrul Auto Kamaz”

SRL ca persoană juridică, conducător fiind Tanas Victor (f.d. 103-104, vol. I);

- procesul verbal de audiere a lui Manole Constantin în calitate de bănuit, în

care a negat dobândirea prin înșelăciune a creditului și aplicarea semnăturii pe

contractele de credit (f.d. 154, vol. I);

- procura din 28.10.2004 autentificată la 28.10.2004 de către notarul Popovici

Maria și înregistrată în registrul actelor notariale sub nr. 3699, prin care Manole

Vitalie i-a încredințat lui Manole Constantin toate împuternicirile în vederea

gestionării SC „Maviprim-Com” SRL, inclusiv de a încheia diferite tipuri de

contracte, precum și de a semna diferite dispoziții, procesul verbal din 17.06.2011

de ridicare a procurii de la Manole Constantin (f.d. 160-161, vol. I);

- confirmarea ce atestă încheierea dintre ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL și

SC „Maviprim-Com” SRL a contractului nr. 3 din 18.02.2008 de vânzare-cumpărare

a cinci autobasculante cu remorcă în complect și nu cel cu nr. 2 din 29.01.2008 (f.d.

183, vol. I);

- procesul verbal de ridicare din 21.06.2011, potrivit căruia de la Levcovschi

Vitali au fost ridicate un șir de acte (f.d. 185-186, vol. I);

- ordinele de plată ce atestă transferurile de la SC „Maviprim-Com” SRL către

ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL pentru procurarea unităților de transport (f.d. 187-

191 vol. I, 22-28 vol. II);

- încheierile judecătorești cu privire la autorizarea efectuării perchezițiilor

(f.d. 17, 79, 90, 102 vol. II);

- procesele verbale de percheziție din 16.06.2011 (f.d. 18-21, 85, 87, 91-92;

vol. II);

- ordinele de plată (f.d. 22-28, vol. II);

- procesul verbal de ridicare din 16.06.2011 (f.d. 74, vol. II);

- înștiințare, potrivit căreia de către directorul SC „Agromacom-Invest” SRL,

directorul SRL „VectraImpex” și directorul SC „Maviprim-Com” SRL s-a solicitat

eliberarea documentelor contabile, ce au fost ridicate de către colaboratorii DUP al

MAI din cabinetul nr. 5 din str. Benderului 6 (f.d. 75, vol. II);

- actele ridicate în cadrul efecturării percheziției la oficiul SC „Maviprim-

Com” SRL amplasat în mun. Bălți, st. 31 August, 20-B (f.d. 103-113, vol. II);

- hotărârea și titlul executoriu eliberat în baza hotărârii Judecătoriei

Economice de circumscripție Chișinău nr. 2e-2805/11 din 03.03.2011, privind

transmiterea către SA „Banca de Finanțe și Comerț” a bunurilor gajate în baza

contractelor de gaj și credit încheiate cu SC „Maviprim-Com” SRL, inclusiv și a

celor cinci autobasculante în complet cu remorci (f.d 96, 250 vol. II);

7

- ordonanța din 15.09.2011 de scoatere a lui Manole Vitalie de sub urmărirea

penală, din motiv că de activitatea SRL „Maviprim-Com” SRL se ocupa fratele său

Manole Constantin (f.d. 114 vol. II);

- acțiunea civilă intentată de către președintele BC „FinComBank”, SA

Hvorostovschii Victor, în valoare totală de 6112395, 94 lei (f.d. 194-195, vol. II).

Prin urmare, în urma cercetării suplimentare a probelor enumerate, instanța de

apel a conchis că prima instanță corect a constatat că în acțiunile inculpatului Manole

Constantin sunt prezente elementele infracțiunii, prevăzută de art. 238 Cod penal

„dobândirea prin înșelăciune a creditului”, manifestată prin faptul, că activând în

calitate de contabil la SC „Maviprim-Com” SRL și urmărind scopul obținerii unui

credit în condiții avantajoase, din motiv de profit și cu intenție directă, în ziua de

17.03.2008 a încheiat din numele SC „Maviprim-Com” SRL cu BC „FinComBank”

SA, cinci contracte de credit: nr. BJL 42 pentru suma de 1075000 MDL; nr. BJL 43

pentru suma de 1620000 MDL; nr. BJL 44 pentru suma de 325000 MDL; nr. BJL

45 pentru suma de 865000 MDL și nr. BJL 46 pentru suma de 765000 MDL, în total

la suma de 4650000 MDL, ce erau predestinați pentru procurarea a cinci

autocamioane de model „KAMAZ 45143-012-15” în cuplu cu remorci de model

„NEFAZ 8650-012-05”, la baza contractelor de creditare fiind prezentat un contract

fals și inexistent cu nr. 2 din 29.01.2008 de vânzare-cumpărare, cum, că încheiat

între SC „Maviprim-Com” SRL și ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL referitor la

procurarea celor cinci unități de transport în cuplu cu remorci la suma totală de

5570000 MDL, diferența de 820000 MDL, urmând a fi achitată de beneficiarul

creditului. Însă, între SC „Maviprim-Com” SRL și ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL

la data de 18.02.2008 a fost încheiat un alt contract cu nr. 3, privind procurarea a

celor cinci autocamioane de model „Kamaz” în cuplu cu remorci la suma totală de

4650000 MDL și nu 5570000 MDL, acestea fiind achitate integral din contul

creditului oferit fără aportul agentului economic, iar în scopul tăinuirii existenței

contractului de vânzare-cumpărare nr. 3 din 18.02.2008, Manole Constantin, din

numele SC „Maviprim-Com” SRL a prezentat BC „FinComBank” SA, factura

fiscală falsă seria SX 4582324 din 21.07.2008, conform căreia ÎM „Centrul Auto

Kamaz” SRL în contul diferenței de 820000 MDL ar fi livrat către SC „Maviprim-

Com” SRL rapiță în sumă totală de 870800 MDL. Ca rezultat SC „Maviprim-Com”

SRL nu și-a onorat obligațiunile asumate și n-a restituit nici o parte din creditul

obținut ilegal, astfel, cauzând BC „FinComBank” SA prejudiciu material în sumă

totală 4650000 MDL.

La fel, instanța de apel a menționt că pentru dobândirea creditului bancar în

valoare totală de 4650000 MDL, acesta a prezentat din numele persoanei juridice pe

care o gestiona în baza procurii eliberate de către administratorul SC ”Maviprim-

Com” SRL, a contractului fals și inexistent cu nr. 2 din 29.01.2008, încheiat cum, că

pentru procurarea a cinci unități de transport în complect cu remorca la preț de

8

5470000 MDL, ce a stat la baza contractelor de credit și respectiv la eliberarea

mijloacelor bănești, ducând astfel în eroare instituția bancară, care conform

condițiilor contractuale a achitat integral suma lor, deși urma să achite doar 80%,

celelalte 20% urmând a fi achitate de către beneficiarul creditului, care de facto a

procurat mijloacele de transport în baza contractului nr. 3 din 18.02.2008 la suma de

4650000 lei, fapt prin care a cauzat BC „FinComBank” SA daună materială

considerabilă.

Astfel, instanța de apel cu referire la argumentele invocate de partea apărării,

a menționat că faptul nerecunoașterii vinovăției de către Manole Constantin și

declarația acestuia că vinovat de comiterea acestor fapte ar fi fratele inculpatului,

Manole Vitalie, nu este altceva decât o tentativă de evitare a răspunderii penale

pentru faptele comise, or atât persoanele audiate pe caz, cât și probele materiale

nominalizate, denotă aportul direct al acestuia la faptele comise, inclusiv prin

furnizarea autobasculantelor de la realizator, după achitarea costului lor în baza

bonurilor de plată, la fel de el semnate.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a indicat că nu este prezent nici un

motiv ce ar justifica efectuarea unei expertize grafoscopice, or contractul nr. 2 s-a

dovedit a fi inexistent, iar modalitatea de întocmire și apoi de anulare a acestuia a

fost expusă de către martorul Tanas Victor.

Totodată, instanța de apel a respins solicitarea privind declararea nulității

absolute, conform art. 251 Cod de procedură penală, a perchezițiilor la domiciliu și

sediile oficiului, argumentând că aceasta este lipsită de temei procesual, or

corectitudinea efectuării acesteia, precum și rezultatele ei, urmau a fi contestate în

ordinea procesual penală îndată după petrecerea ei, ceea ce nu s-a făcut în cazul dat,

decăzând în sensul art. 230 alin. (1) Cod de procedură penală, de posibilitatea

invocării respectivelor argumente. De altfel, instanța de apel a mai notat că pretinsele

încălcări nu fac parte din categoria celor ce determină în sensul alin. (2) a normei

vizate nulitatea lor absolută.

La fel, instanța de apel a mai reținut că nu poate fi acceptată solicitarea privind

recunoașterea inadmisibilității probelor acumulate pe caz, conform art. 94-95 Cod

de procedură penală, inclusiv a celor ridicate în cadrul perechezițiilor, din motiv că

nu există o hotărâre judecătorească ce ar declara nulitatea actelor procesuale,

perchezițiile fiind autorizate în modul stabilit de către judecătorul de instrucție, iar

alt temei plauzibil care ar determina inadmisibilitatea probelor, partea apărării nu a

invocat.

Instanța de apel a mai notat că susține constatarea primei instanțe, prin care

aceasta a apreciat critic declarațiile martorilor Janu Anatolie și Cazmirciuc Angela,

acestea fiind în contradicție cu restul probelor acumulate în cauză și au doar scopul

de al ajuta pe inculpat să evite tragerea la răspundere penală.

9

Referitor la necorespunderea conținutului învinuirii formulate, cerințelor art.

281 și 296 Cod de procedură penală, în ce privește constatarea certă a

circumstanțelor cauzei, instanța de apel a menționat că la finisarea urmăririi penale

careva obiecții în acest sens n-au fost invocate, învinuirea adusă inculpatului fiind

una clară în sensul art. 6 a Convenției.

Cît privește afirmațiile apărării privind lipsa elementelor infracțiunilor

imputate în aspectul laturii obiective, subiective și a subiectului infracțiunii, instanța

de apel a atestat că nu pot fi reținute, argumentând în acest sens că prin probele

nominalizate supra, se confirmă latura obiectivă, manifestată prin acțiunile

întreprinse de către inculpat în vederea dobândirii creditului bancar din numele

persoanei juridice, or ca persoană fizică el nu putea beneficia de această sumă,

precum și intenția cu care a acționat în vederea dobândirii prin abuz de încredere și

înșelăciune a acestui credit bancar, ducând în eroare instituția bancară prin

prezentarea unui contract fals, sau inexistent, precum e formulat în învinuire, ce în

realitate nu a fost încheiat între doi agenți economici, formularul acestuia fiind

dobândit de el prin metoda nominalizată de martorul Tanas Victor, fapt de care

inculpatul era absolut conștient, inclusiv și prin includerea în conținutul

respectivului act a unor date false referitor la valoarea contractului de 5470000

MDL, pe când, de fapt respectiva sumă conform contractului autentic nr. 3, se

evaluează la 4650000 MDL. Totodată, intenția dobândirii acestui credit, a fost

realizată de inculpat prin procurarea camioanelor fără achitarea din contul persoanei

juridice a 20 % din costul lor, condiție obligatorie prevăzută de contractul de

împrumut, el fiind cel care s-a folosit de exploatarea respectivelor unități de

transport, fapt confirmat prin depozițiile fratelui său Manole Vitalie, ce a fost scos

pe aceste temeiuri de sub urmărirea penală.

Instanța de apel a mai relatat că nu poate fi acceptată concluzia apărării

referitor la lipsa oricărui efect juridic a semnăturii depuse de inculpat pe contractele

de credit din numele contabilului-șef, or cea de-a doua semnătură contează la

prezentarea actelor contabile și eliberarea mijloacelor bănești, circulația potrivit

destinației cărora urma tocmai de inculpat a fi verificată, inclusiv și cea ce atestă

posibilitatea acoperirii lui, inculpatul fiind cel care a asigurarat rambursarea

creditului. Astfel, SC „Maviprim-Com” SRL n-ar fi beneficiat de mijloacele bănești,

în cazul în care conținutul contractelor de creditare nu ar fi întrunit forma cerută,

inclusiv prin aplicarea semnăturii din numele contabilului-șef, iar consemnarea lor

de către Manole Constantin în timp ce nu ocupa respectiva funcție, cu atât mai mult

denotă inducerea instituției bancare în eroare în vederea atingerii cu orice preț a

scopului final de dobândire a creditului bancar prin înșelăciune și abuz de încredere,

de altfel credibilitatea lui ca client a băncii fiind confirmată prin declarațiile

reprezentanților ei.

10

Cu referire la comiterea de către Manole Constantin a infracțiunii prevăzute

de art. 335 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a notat că prima instanță corect a

constatat că aceasta a fost săvârșită de inculpat, însă la data pronunțării prezentei

decizii, au expirat termenele prescripției atragerii inculpatului Manole Constantin la

răspunderea penală pe art. 335 alin. (1) Cod penal, și astfel a conchis încetarea

procesului penal în temeiul art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal.

Cât privește solicitarea procurorului privind înăsprirea pedepsei penale,

instanța de apel a respins-o, relatând că prima instanță a dat deplină eficiență

dispozițiilor art. 61 și 75 Cod penal, ce se referă la scopul pedepsei penale de

restabilire a echității sociale și corejare a celui vinovat, întru prevenirea săvârșirii de

către el a altor fapte penale, criteriile generale de individualizare a pedepsei penale,

cum sunt caracterul prejudiciabil a faptelor comise și urmările survenite, în raport

cu persoana celui vinovat care este la prima abatere de la legea penală, săvârșind cu

intenție două infracțiuni ce fac parte din categoria celor mai puțin grave,

caracteristica lui pozitivă de la locul de muncă și de trai, precum și prezența la

întreținere a doi copii minori, fapt pentru care este oportună pedeapsa amenzii

aplicate lui, considerând-o a fi una utilă și benefică pentru executare și corectare,

asigurând posibilitatea rambursării creditului din contul activității desfășurate,

concomitent urmărind scopul prevenirii continuării activității criminale și restabilind

echilibrul dintre normele de conduită socială, stabilite într-un stat democratic și

restricțiile impuse de lege. Pe când pedeapsa închisorii reieșind din împrejurările

cauzei, nu-și va atinge scopul propus, devenind mult prea drastică în raport cu faptele

comise de el.

La fel, instanța de apel a conchis că este corectă și soluția primei instanțe în

latura civilă.

6.1. Procurorul în procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, care

indicând ca temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, invocând în motivare că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- instanța de apel eronat a indicat, că prima instanță a dat deplină eficiență

dispozițiilor art. 61 și 75 Cod penal, în raport cu persoana celui vinovat, fapt pentru

care a conchis a fi oportună pedeapsa amenzii, considerând-o exagerat a fi una utilă

și benefică pentru executare și corectare, precum și asigurarea posibilității

rambursării creditului din contul activității desfășurate, concomitent urmărind

scopul prevenirii continuării activității criminale și restabilind echilibrul dintre

normele de conduită socială, stabilite într-un stat democratic și restricțiile impuse de

lege;

11

- inculpatul Manole Constantin a comis două infracțiuni, dintre care una este

gravă și nicidecum nu sunt două mai puțin grave, cum a reținut instanța de apel nu

este caracterizat pozitiv la locul de trai, dar este indicat doar, că careva plângeri în

privința lui nu au parvenit, caracteristica de la locul de muncă nu poate fi luată în

considerare, or, acolo, inculpatul deține una din funcțiile de conducere, nu a

recunoscut faptele incriminate, nu a restituit paguba cauzată prin actele infracționale

și nu are la întreținere careva persoane. De aceea aceste circumstanțe sunt suficiente

pentru stabilirea pedepsei închisorii;

- pedeapsa cu amenda, stabilită inculpatului de instanța de apel, n-a fost

individualizată corect și nu în destulă măsură, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii și evitarea pe viitor a săvârșirii unor fapte similare, or

aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor

infracțiuni;

- instanța de apel, menținând neschimbată sentința primei instanțe în latura

civilă, intentată în procesul penal de BC „FinComBank” SA, a ignorat prevederile

art. 387 Cod de procedură penală, or, instanța de apel însăși a apreciat, că sunt

dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, pretenții confirmate

de reprezentantul părții respective, care, destul de explicit, și-a argumentat poziția

sa în instanță.

6.2. Avocatul Afanas Marin în numele inculpatului Manole Constantin,

indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Manole Constantin să fie achitat de sub învinuirea de

comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 238, 335 alin. (1) Cod penal, din motiv că

acțiunile acestuia nu întrunesc elementele infracțiunilor imputate, respingerea

acțiunii civile intentate precum și declararea nulă a unui șir de acte procesuale,

invocând că:

- sentința primei instanțe este neîntemeiată, nefondată, inclusiv

neargumentată, or prima instanță n-a dat o apreciere justă și nu s-a expus motivat

asupra argumentelor apărării și inculpatului, susținute de probele acumulate și

prezentate de avocat la cauza penală;

- prima instanță greșit în sentință, întâi a constatat fapta și vinovăția

inculpatului, deși doar ulterior a descris și analizat probele;

- circumstanțele constatate de prima instanță în sentință nu corespund

adevărului, deoarece contractele au fost încheiate și semnate de către directorul SC

„Maviprim-com” SRL, Manole Vitalie, dar nu de Manole Constantin, care nici nu

activa în calitate de contabil șef;

12

- în procura nr. 3699 (f.d. 161, vol. I), eliberată la 28.10.2004, se atestă că

Manole Vitalie îl împuternicește pe Manole Constantin să reprezinte interesele SC

„Maviprim-Com” SRL, pe un termen de 3 ani, adică pînă la 27.10.2007;

- prima instanță nu a examinat complet și obiectiv faptul dacă acțiunile

inculpatului întrunesc elementele constitutive a infracțiunilor imputate și dacă

inculpatul este vinovat de săvârșirea acestor fapte;

- prima instanță a făcut o analiză abstractă și insuficientă a probelor,

constatând ca fiind dovedită vina inculpatului, bazându-se doar pe presupuneri;

- lipsesc probe că Manole Constantin ar fi avut scopul de profit la obținerea

creditului, or scopul de profit putea să îl aibă doar directorul SC „Maviprim-com”

SRL, Manole Vitalie, care fiind debitorul, a încheiat personal contractul de credit cu

banca, însă nu s-au prezentat careva probe pentru a se dovedi acest fapt;

- inculpatul Manole Constantin mizând pe faptul că dispune de împuterniciri

de a reprezenta firma, la rugămintea directorului Manole Vitalie, care a spus la

moment că a întocmit o altă procură de prelungire a împuternicirilor sale să

reprezinte firma, a semnat în rubrica contabil șef, însă de fapt n-a exercitat niciodată

funcția de contabil și/sau contabil șef al SC „Maviprim-com” SRL, însă credea la

moment că dispune de împuterniciri după cum îl asigurase directorul Manole Vitalie,

respectiv nu avea careva dubii în acest fapt, fiindcă ultimul este fratele său și avea

încredere în el;

- inculpatul Manole Constantin s-a semnat și cu titlu de garant în favoarea

băncii pentru creditul solicitat de către SC „MaviPrim – Com” SRL, dar nu cu titlu

de contabil și/sau contabil șef;

- băncii i sau prezentat actele necesare pentru acordarea creditului, inclusiv

factura fiscală falsă seria SX 4582324 din 21.07.2008 și contractul de vânzare -

cumpărare a celor 5 unități de transport, încheiat cu ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL,

nu de către contabilul Manole Constantin, dar de către directorul SC „MaviPrim -

Com” SRL, Manole Vitalie, fapt ce se demonstrează prin declarațiile martorului

Levcovschi Vitali, date în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată;

- anterior inculpatul Manole Constantin, a declarat că este contabil al

întreprinderii SC „Maviprim - Com” SRL, deoarece a dorit să-1 apere pe fratele său

- Manole Vitalie, care era directorul acesteia;

- pînă a semna în rubrica „contabil - șef”, a informat reprezentanții băncii că

nu activează în funcție de contabil, însă aceștia i-au spus că semnarea în această

rubrică este doar o formalitate;

- procurorul în actul de învinuire, se expune că contractul nr. 2 din 29.01.2008

nu există. Totodată, procurorul se expune în ordonanța de învinuire că contractul

deja este fals, însă la dosar nu s-au prezentat careva probe, ce ar indica la falsificarea

acestui contract, respectiv nu există careva raport de expertiză grafoscopică ce ar

13

demonstra faptul dat, iar asupra divergențelor cu privire la existența sau falsificării

respectivului contract, nu s-a expus nici prima instanță, nici instanța de apel;

- instanța de apel, cât și prima instanță, s-au bazat ilegal numai pe declarațiile

reprezentantului părții vătămate - BC „FinComBank”, Starțun Ion și a martorului -

Tanas Victor, care este directorul ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL;

- instanța de apel a respins neîntemeiat cererea părții apărării de la 25.03.2016,

de efectuarea a expertizei grafoscopice, indicând că la materialele cauzei nu există

în original contractul nr. 2 din 29.01.2008 de vânzare cumpărare fals, nici factura

fiscală falsă seria SX nr. 4582324 din 21.07.2008, iar pe baza unor copii nu poate fi

efectuată expertiza în cauză;

- instanța de judecată greșit a apreciat critic declarațiile martorilor Cazmirciuc

Angela și Janu Anatolie, or acești martori au relatat că nimeni nu a văzut de unde au

fost ridicate documentele;

- percheziția efectuată la SC „Maviprim-Com” SRL, a fost efecutată cu

încălcari, la efectuarea acesteia nefiind prezent nici Manole Constantin, nici alt

reprezentant al SC „Maviprim-Com” SRL, motiv din care aceasta este lovită de

nulitate absolută conform prevederilor art. 251 Cod de procedură penală, însă asupra

acestor motive nici prima instanță, nici instanța de apel nu s-au expus asupra acestor

ilegalități;

- instanța de apel, cât și prima instanță afirmă ilegal și neîntemeiat în decizie

și sentință că, vinovăția inculpatului Manole Constantin se demonstrează prin

procesele-verbale de ridicare a documentelor din 20.06.2011 de la ÎM „Centrul Auto

Kamaz” SRL și din 21.06.2011 de la BC „FinComBank” SA, deoarece inculpatul n-

a participat la ridicarea acestor acte pentru a-și putea apăra interesele, inclusiv n-a

avut posibilitatea să le conteste;

- e posibil că în timpul perchezițiilor s-au ridicat acte pregătite din timp, pentru

a fi create artificial anumite circumstanțe, în scopul de pornire a urmăririi penale;

- contractul de vânzare - cumpărare a rapiței cât și cel cu nr. 2 din 29.01.2008,

sunt niște copii - file xeroxate, care nu pot fi apreciate ca probe, deoarece nu se poate

demonstra dacă asemenea acte au existat, inclusiv lipsește un raport de expertiză

grafoscopică/grafologică, care ar demonstra autenticitatea acestor acte;

- reprezentantul părții vătămate Starțun Ion duce în eroare instanța, deoarece

declarațiile lui sunt diametral opuse cu cele ale martorului Levcovschi Vitali;

- costatările primei instanțe precum că SC „Maviprim - Com” SRL, pînă la

moment nu și-a onorat obligațiunile asumate și nu a restituit nici o parte din suma

creditului, nu corespund adrevărului din considerent că în certificatul despre

existența datoriei, la situația din 03.06.2013, care este anexat la materialele cauzei,

se constată că din cele cinci credite primite de SC „Maviprim - Com” SRL, unul a

fost restituit complet, două întoarse parțial și numai două au rămas nerambursate în

14

legătură cu apariția problemelor finaciare, în legătură cu criza mondială economică,

după anul 2008;

- partea civilă - SC „FinComBank” SA a înaintat deja acțiunea în instanța de

judecată și a preluat bunurile gajate, iar hotărârea instanței - Judecătoriei Economice

de Circumscripție, este definitivă (f d. 94 - 99), și executată. Astfel, odată ce a fost

deja examinată acțiunea civilă pe cazul dat, preluându-se bunurile gajate în contul

datoriilor, nu mai poate a doua oară să fie examinată aceiași acțiune și să fie încasate

repetat datoriile avute față de bancă;

- din toate circumstanțele pe cauza dată și conținutul rechizitoriului, inclusiv

a sentinței, s-a ajuns la concluzia că vina inculpatului Manole Constantin în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 238 și 335 alin. (1) Cod penal, n-a fost

dovedită, deoarece probele administrate de acuzare pe cazul dat poartă un caracter

formal, nu pot fi verificate din toate aspectele, complet și obiectiv, respectiv cele

două așa numite probe ale acuzării copia contractului de vânzare - cumpărare

(Rapiță) din 02.07.2008 și copia contractului sub nr. 2 din 29.01.2008 (f. d. 29, vol.

II), care nu sunt recunoscute de inculpat, n-au un caracter concludent și veridic,

inclusiv nu coroborează cu alte probe acumulate, iar cele administrate demonstrează

nevinovăția inculpatului;

- în acțiunile inculpatului Manole Constantin, nu există elementele

infracțiunilor imputate;

- inculpatului i-au fost încălcate dreptul la un proces echitabil și dreptul la un

recurs efectiv, garantate de art. 6, respectiv 13 CEDO;

- prima instanță și instanța de apel, cît și procurorul, au încălcat grav dreptul

inculpatului la un proces echitabil etc., inclusiv s-au admis cu bună știință încălcări

a legislației procesual penale în faza urmăririi penale, respectiv instanța de fond și

de apel fiind imparțiale și neobiective la cercetarea acestui caz;

- partea acuzării a încălcat prevederile art. 4 alin. (1) Cod penal, și împreună

cu instanțele de fond, inclusiv și art. 6 alin. (1), (2) Cod penal;

- sentința a fost adoptată fără a fi motivată și argumentătă concret la subiectul

cauzei, respectiv puținele temeiuri indicate în sentință sunt bazate pe niște fapte care

sunt atât dubioase, cît și lipsite de careva probe concludente;

- prima instanță n-a luat în considerare faptul că, declarațiile inculpatului

Manole Constantin în cumul cu celelalte probe administrate pe cauza penală în

procesul judecării cauzei, sunt veridice și corespund circumstanțelor, sunt pertinente

și coraborează cu probele prezentate de apărare, respectiv instanța a apreciat negativ

declarațiile inculpatului în loc ca acestea sa fie apreciate pozitiv, adică în defavoarea

părții vătămate, deoarece faptele care nu pot fi dovedite în procesul penal și care se

bazează pe presupuneri se tratează în mod obligatoriu în favoarea inculpatului,

respectiv nu pot fi puse la baza unei hotărâri de învinuire sau a unei sentințe de

condamnare;

15

- instanța de apel, cât și prima instanță neîntemeiat au apreciat negativ

declarațiile martorilor aparării, pe motiv că circumstanțele expuse de ultimii au ca

scop eschivarea inculpatului de la răspundere;

- instanța de apel, cât și instanța de fond, n-au dat o apreciere și/sau o contra

argumentare completă și obiectivă asupra argumentelor apărării și inculpatului,

susținute de probele acumulate la cauza penală, ceea ce este ilegal;

- în procesul judecării cauzei n-au fost prezentate probe concludente și

pertinente, ce ar demonstra direct sau indirect săvârșirea infracțiunilor imputate

inculpatului;

- invocările instanței de apel, expuse în decizie, precum că vina inculpatului

Manole Constantin, se probează prin contractelele nr. 2, nr. 3, facturi fiscale, procura

din 28.10.2004, etc., sunt niște presupuneri, or, xerocopiile nu pot fi considerate ca

probe, iar procura numită a expirat pînă la presupusa infracțiune. Instanța de apel,

mai pune la baza confirmării vinovăției inculpatului actele procesuale: - procesul

verbal de ridicare din 21.06.2011, încheierile judecătorești cu privire la efectuarea

perchezițiilor, etc., însă aceste acte nu confirmă vinovăția, dar confirmă că a avut loc

asemenea eveniment ce ține de acțiunea procesuală și atât;

- lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod penal,

fiindcă inculpatul n-a prezentat careva documente/informații false, pentru a primi

creditul în cauză, ci dimpotrivă s-a demonstrat că creditul a fost primit de către SC

„Maviprim - Com” SRL, în persoana directorului Manole Vitalie, care a și prezentat

actele băncii, etc. și contractele care se presupun a fi false, fapt confirmat de către

reprezentantul băncii - martorul Levcovschi Vitali, respectiv inculpatul n-a avut

atribuții de serviciu în calitate de contabil la obținerea creditului;

- lipsește latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod penal,

fiindcă inculpatul n-a comis careva acțiuni ce denotă că ar fi solicitat creditul etc.,

inclusiv n-a prezentat băncii careva acte de acordare a creditului, adică n-a avut și

nici n-a existat careva intenție directă de a primi creditul, respectiv inculpatul nu a

îndeplinit atribuții de serviciu în calitate de contabil la obținerea creditului;

- lipsește subiectul infracțiunii, și anume faptul că inculpatul Manole

Constantin, este acuzat precum că, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 238 Cod

penal, activând în funcție de contabil la SC „Maviprim-Com” SRL, însă după cum

s-a stabilit, inculpatul n-a exercitat niciodată funcția de contabil și/sau contabil șef

al SC „Maviprim-Com” SRL, fapt confirmat prin informația scrisă a IFS pe r-nul

Rîșcani din 15.04.2015. sub nr. 79-1-154/869;

- lipsește și obiectul nemijlocit de bază al infracțiunii prevăzute de art. 238

Cod penal, care îl formează relațiile sociale din sfera activității de creditare;

- inculpatul Manole Constantin, n-a activat în funcție de contabil și/sau

contabil șef la SC „Maviprim-Com” SRL, respectiv n-a gestionat această firmă, și

nu a exercitat atribuții de serviciu în calitate de contabil la obținerea creditului,

16

respectiv nu poate fi debitor în sensul direct de obținere a creditului, iar faptul că a

garantat obținerea acestui credit în favoarea directorului firmei - Manole Vitalie, nu

poate constitui că a comis infracțiune, or actele le-a prezentat Manole Vitalie,

tratativele cu banca tot ultimul le-a purtat;

- lipsește subiectul, latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii prevăzute

de art. 335 alin. (1) Cod penal, inculpatul Manole Constantin, n-a activat în funcția

de contabil și/sau contabil șef la SC „Maviprim- Com” SRL, respectiv nu poate fi

calificat ca un subiect activ prin calitatea de persoană care gestionează o organizație

comercială, obștească sau altă organizație nestatală și respectiv nu putea întreprinde

acțiunile cuprinse de latura obiectivă a acestei infracțiuni și nu putea avea un careva

interes material sau personal, lipsind astfel și obiectul juridic special al acestei

infracțiuni, ce constă în buna funcționare a organizațiilor comerciale și altor

organizații nestatale;

- reprezentantul părții vătămate – Starțun Ion, continuă să ducă în eroare

instanța și anume: - în ședința din 25.03.2016 a prezentat instanței de apel trei fișe

cu specimente, unde este aplicată semnătura inculpatului Manole Constantin în

rubrica - „contabil șef’, iar în alta este aplicată semnătura în rubrica - „conducător”.

Astfel, în fișa cu specimene de semnare și amprenta ștampilei, din 21.02.2006, unde

titularul de cont este SC „Maviprim-Com” SRL, se constată că, prima semnătură îi

aparține lui Manole Vitalie, care este semnat în rubrica „conducător”, iar a doua

semnătură îi aparține inculpatului Manole Constantin, care este semnat în rubrica

„contabil șef”. În fișa cu specimente de semnare și amprenta ștampilei;- din

05.03.2007, unde titularul de cont este SC „Unimoment-Impex” SRL, se constată

că, prima semnătură îi aparține lui Manole Vitalie, care este semnat în rubrica

„conducător”, iar a doua semnătură îi aparține inculpatului Manole Constantin, care

este semnat în rubrica „contabil șef”, respectiv semnăturile inculpatului au fost

depuse la rugămintea lui Manole Vitalie, astfel aceste fișe cu specimene nu au

relevanță pentru învinuirea adusă;

- ordinul nr. 04 din 02.05.2006, prezentat instanței de apel în copie de către

reprezentantul părții vătămate - Starțun Ion, neavizată prin careva ștampilă și care

este emis de către directorul SC „Maviprim-Com” SRL, Manole Vitalie, privind

numirea în funcția de contabil-șef al firmei date a lui Manole Constantin pe un

salariu de 0,5%, este fals și/sau întocmit în condiții necunoscute de alte persoane, iar

inculpatul Manole Constantin, n-a semnat niciodată asemenea ordin, respectiv n-a

cunoscut pînă la 25.03.2016, că ar fi existat asemenea ordin de numire în funcția de

contabil șef al SC „Maviprim-Com” SRL, autenticitatea ordinului ar putea fi

dovedită prin prezentarea orginalului acestuia;

- cât privește înscrisul din formularul pentru persoanele juridice a SC

„Maviprim-Com” SRL, privind includerea de către bancă a inculpatului Manole

Constantin cu titlu de contabil-șef, în rubrica „Informația despre organele de

17

conducere a organizației”, este un înscris fals, care nu corespunde realității, or,

inculpatul Manole Constantin, n-a activat niciodată în calitate de contabil-șef,

respectiv dacă ultimul a fost inclus în rubrica dată, în baza documentelor prezentate

de către directorul SC „Maviprim-Com” SRL, Manole Vitalie, atunci acesta a dus în

eroare banca, prezentând documente false și/sau alte persoane din bancă cointeresate

de a dobândi ilicit mijloace bănești, au falsificat acest înscris în actele bancare,

despre care inculpatul nu a cunoscut pînă la 25.03.2016;

- instanței de apel, i s-a prezentat cu titlu de probă, în original, certificatul

Inspectoratului Fiscal de Stat a r-nului Rîșcani, din 15.04.2015, sub nr. 9-1-154/869,

prin care se confirmă că, inculpatul Manole Constantin n-a exercitat funcția de

contabil-șef la SC „Maviprim-Com” SRL;

- la materialele cauzei nu există nici un act/ordin, ce ar confirma că, inculpatul

Manole Constantin, este angajat în calitate de contabil șef, la SC „Unimoment-

Impex” SRL, respectiv nici nu poate să existe, fiindcă niciodată n-a deținut asemenea

funcție;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărării, respectiv decizia atacată nu cuprinde motivele de drept pe care se

întemeiază soluția, or, această motivare este făcută în pripă, fără elucidarea completă

și obiectivă a circumstanțelor ce au condus la emiterea acestei decizii;

- instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

și anume proba - declarațiile martorului Levcovschi Vitali, au fost indicate greșit în

decizie în raport cu ce ultimul a declarat anterior, instanța de apel invocă în decizie

precum, martorul numit a relatat că la începutul lunii martie 2008 la instituția

bancară s-au adresat frații Manole, Vitalie ce activa în calitate de administrator la

SC „Maviprim-Com” SRL și Constantin în calitate de contabil la aceeași societate,

cu scopul obținerii unui credit pe numele persoanei juridice. Aceste afirmații din

decizia instanței de apel, nu corespund realității, fiindcă la bancă s-a prezentat numai

administratorul SC „Maviprim-Com” SRL, Manole Vitalie, respectiv Manole

Constantin, s-a prezentat deja ulterior pentru a garanta creditul, or, martoruI

Levcovschi Vitali a declarat că la mijlocul lunii februarie 2008, directorul SC

„Maviprim-Com” SRL, Manole Vitalie, s-a prezentat de unul singur la filiala băncii,

unde i-a prezentat documentele juridice pe firma gestionată de el, inclusiv directorul

Manole Vitalie a prezentat și extrasul de la Camera Înregistrării de Stat, certificat

privind lipsa restanțelor față de buget, contract de arendă a încăperilor pe str.

Benderului 6, mun. Bălți, documente econimico-financiare, etc.( f. d. 1-2, vol - II).

Tot martorul Levcovschi Vitali a declarat că directorul Manole Vitalie a prezentat

lui personal toate actele enumerate în orginal, inclusiv și contractul de vînzare-

cumpărare nr. 2 din 29.01.2008, de pe care a făcut copie. În același timp, martorul

Levcovschi Vitali a declarat că ulterior, dar în aceiași zi, la el s-a prezentat inculpatul

Manole Constantin, care i-a transmis decizia asociatului unic al SC „Vectra -

18

Impex”, în persoana lui, ce prevedea constituirea garanțiilor în favoarea băncii

pentru creditul solicitat de către S.C. „MaviPrim - Com” SRL, care a rămas la el,

adică la bancă în original;

- instanța de apel eronat a interpretat prevederile legale în acest caz, cât

privește constatarea elementelor constitutive ale infracțiunilor incriminate

inculpatului și aprecierea eronată a faptului precum că inculpatul a activat în calitate

de contabil șef, ceea ce nu corespunde realității, inclusiv fiind lipsa de probe în acest

sens.

prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod de procedură penală, a depus referință

avocatul Afanas Marin în numele inculpatului Manole Constantin, care a pledat

pentru inadmisibilitatea recursului declarat de procuror, din motiv că acesta este

neîntemeiat, iar în argumentarea acestuia au fost invocate circumstanțe ce nu

corespund realității, cu scopul de a duce în eroare instanța de recurs, nefiind indicat

nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală și nu se

abordează careva probleme de drept de importanță generală pentru jurisprudență.

8.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror:

Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, ținând seama de opinia din

referință, Colegiul penal lărgit constată, că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil

din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul indică ca temeiuri de recurs prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, și anume cazurile cînd hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei.

Astfel, cu referire la alegațiile recurentului descrise în pct. 6.1. a prezentei

decizii, Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt neîntemeiate și nu se acceptă,

deoarece constituie opinia subiectivă a recurentului, care își manifestă dezacordul

cu pedeapsa stabilită inculpatului Manole Constantin pe art. 238 Cod penal, din

motiv că ar fi prea blândă, iar acțiunea civilă urma a fi admisă, or din conținutul

19

deciziei instanței de apel (f.d. 18, vol. IV), rezultă cert că instanța de apel corect s-a

expus argumentat asupra acestor chestiuni invocate de procuror și just a respins

solicitarea din apelul declarat de procuror de a aplica o pedeapsă mai aspră

inculpatului, precum și de a modifica soluția primei instanțe de admitere a acțiunii

civile în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să

hotărască instanța civilă, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor

constatări nu se identifică de instanța de recurs ordinar.

Totodată, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel la adoptarea soluției

de menținere fără modificări a sentinței primei instanțe în partea stabilirii pedepsei

pe art. 238 Cod penal și în latura civilă, a indicat just în decizia sa (f.d. 18, vol. IV),

că lui Manole Constantin i s-a aplicat o pedeapsă echitabilă, fiind respectate de prima

instanță criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75

Cod penal, precum și de scopul pedepsei penale reglementat de art. 61 Cod penal,

menționând și în partea laturii civile, că pentru determinarea mărimii despăgubirilor

este necesară verificarea sumei indicate în acțiunea civilă, cu prezentarea de probe

suplimentare, conformându-se astfel prevederilor art. 387 alin. (3) Cod de procedură

penală, iar argumentele instanței de apel în privința soluției sale în partea pedepsei

stabilite de prima instanță inculpatului Manole Constantin în baza art. 238 Cod

penal, precum și în latura civilă, în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile sunt acceptate și însușite de instanța de recurs ordinar, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

8.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Afanas Marin în

numele inculpatului Manole Constantin:

Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța de recurs este în drept să-l admită, să caseze parțial

hotărîrile judecătorești și să dispună încetarea procesului penal în cazurile prevăzute

de prezentul cod.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

20

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lărgit menționează că recurentul, drept temei pentru declarare

a recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

criticând decizia instanței de apel sub aspectul că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Totodată, din textul recursului se mai atestă că recurentul invocă că în

acțiunile lui Manole Constantin nu au fost întrunite elementele infracțiunii, caz ce

cade sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală și i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6

CEDO.

Verificând legalitatea hotărârilor atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiul invocat de recurent prevăzut de art. 6 CEDO – încălcarea

dreptului la un proces echitabil, în sensul că acuzația înaintată nu este clară și precisă

în partea acțiunilor de comitere de către inculpatul Manole Constantin a infracțiunii

prevăzute de art. 335 alin. (1) Cod penal, și-a găsit confirmarea în cauza dată, iar

restul temeiurilor invocate de recurent în partea ce ține de acțiunile de comitere de

inculpatul Manole Constantin a infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod penal, nu s-au

confirmat în urma examinării materialelor cauzei.

8.2.1. Cu privire la motivele indicate în partea acțiunilor de comitere de

către inculpatul Manole Constantin a infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod

penal:

Colegiul penal lărgit raportând motivele și temeiurile invocate de recurent în

această parte, la textul deciziei contestate, relevă că acestea nu se confirmă și că

instanța de apel la judecarea apelurilor declarate, a respectat prevederile art. 412,

413, 414 Cod de procedură penală și corect și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, apreciind cumulul de

probe administrat la cauza penală, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, instanța de apel

pronunțându-se asupra chestiunilor esențiale supuse atenției sale, iar decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea corectă a

apelului declarat de avocat în numele inculpatului Manole Constantin și de către

ultimul, cu admiterea apelului declarat de procuror, casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Manole Constantin a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod penal, iar

temeiuri de a pune la îndoială aceste constatări nu se identifică de instanța de recurs

ordinar.

21

Cît privește criticile recurentului descrise în pct. 6.2. a prezentei decizii, prin

care acesta își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către prima instanță

și instanța de apel, enunțând că „sentința primei instanțe, este neîntemeiată,

nefondată, inclusiv neargumentată, or prima instanță n-a dat o apreciere justă și nu

s-a expus motivat asupra argumentelor apărării și inculpatului susținute de probele

acumulate și prezentate de avocat la cauza penală; prima instanță a făcut o analiză

abstractă și insuficientă a probelor, constatând ca fiind dovedită vina inculpatului,

bazându-se doar pe presupuneri; instanța de apel, cât și prima instanță, s-au bazat

ilegal numai pe declarațiile reprezentantului părții vătămate - BC „FinComBank”,

Starțun Ion și a martorului - Tanas Victor, care este directorul ÎM „Centrul Auto

Kamaz” SRL; instanța de judecată greșit a apreciat critic declarațiile martorilor

Cazmirciuc Angela și Janu Anatolie, or acești martori au relatat că nimeni nu a

văzut de unde au fost ridicate documentele; prima instanță n-a luat în considerare

faptul că, declarațiile inculpatului Manole Constantin în cumul cu celelalte probe

administrate pe cauza penală în procesul judecării cauzei, sunt veridice și

corespund circumstanțelor, sunt pertinente și coraborează cu probele prezentate de

apărare, respectiv instanța a apreciat negativ declarațiile inculpatului în loc ca

acestea sa fie apreciate pozitiv, adică în defavoarea părții vătămate, deoarece

faptele care nu pot fi dovedite în procesul penal și care se bazează pe presupuneri

se tratează în mod obligatoriu în favoarea inculpatului, respectiv nu pot fi puse la

baza unei hotărâri de învinuire sau a unei sentințe de condamnare; instanța de apel,

cât și prima instanță neîntemeiat au apreciat negativ declarațiile martorilor

aparării, pe motiv că circumstanțele expuse de ultimii au ca scop eschivarea

inculpatului de la răspundere; invocările instanței de apel, expuse în decizie,

precum că vina inculpatului Manole Constantin, se probează prin contractelele nr.

2, nr. 3, facturi fiscale, procura din 28.10.2004, etc., sunt niște presupuneri, or,

xerocopiile nu pot fi considerate ca probe, iar procura numită a expirat pînă la

presupusa infracțiune. Instanța de apel, mai pune la baza confirmării vinovăției

inculpatului actele peocesuale: - procesul verbal de ridicare din 21.06.2011,

încheierile judecătorești cu privire la efectuarea perchezițiilor, etc., însă aceste acte

nu confirmă vinovăția, dar confirmă că a avut loc asemenea eveniment ce ține de

acțiunea procesuală și atît” Colegiul penal lărgit menționează că nu pot fi acceptate,

deoarece nu cad sub incidența nici a unui temei de recurs, or, conform prevederilor

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

astfel, instanța de recurs nu poate da o nouă apreciere probelor administrate la cauza

penală, ce este o prerogativă exclusivă a primei instanțe și a instanței de apel, iar

instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară, examinează cauza doar sub

aspectul prezenței erorilor de drept comise de prima instanță și cea de apel la

22

judecarea cauzei. Astfel, dezacordul recurentului cu aprecierea probelor se respinge

ca neîntemeiat.

Ce ține de alegația recurentului, precum că „prima instanță greșit în sentință,

întâi a constatat fapta și vinovăția inculpatului, deși doar ulterior a descris și

analizat probele”, Colegiul penal lărgit notează că este irelevant și se respinge, or

din conținutul sentinței primei instanțe (f.d. 79-83, vol. III), rezultă că instanța la

întocmirea sentinței a respectat structura legală a sentinței prevăzută la art. 393, 394

Cod de procedură penală.

Cât privește motivele invocate de recurent, precum că „contractele de vânzare

cumpărare au fost semnate și încheiate de către directorul SC „Maviprim-Com”

SRL Manole Vitalie, dar nu de Manole Constantin, care nu avea calitatea de

contabil, procura prin care acesta a fost împuternicit fiind expirată la momentul

întocmirii contractelor respecitve, iar semnăturile de pe contractele de credit au fost

efectuate la rugămintea lui Manole Vitalie, și că tot cel din urmă a prezentat băncii

documentele necesare pentru acordarea creditului inclusiv factura fiscală și

contractul de vânzare cumpărare nr. 2 din 29.01.2008, Manole Constantin s-a

semnat și ca garant în favoarea băncii pentru creditul soliciat”, Colegiul penal lărgit

stabilește că urmează a fi respinse or acestea constituie opinia subiectivă a

recurentului fiindcă cele invocate contravin datelor ce rezultă din materialele cauzei,

iar ambele instanțe în hotărârile sale (f.d. 80-83, vol. III, f.d. 11-18, vol. IV), au

descris un cumul de probe, relatat și în pct. 5 a prezentei decizii, fiecare probă fiind

apreciată corect prin prisma art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, care au demonstrat incontestabil

vinovăția lui Manole Constantin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod

penal, în circumstanțele reținute de instanțele ierarhic inferioare, iar temeiuri de a

pune la îndoială veridicitatea acestei constatări nu se identifică de instanța de recurs

ordinar, nefiind necesar de a interveni în hotărârile judecătorești în aceste aspecte.

La fel, la argumentele recurentului, precum că „băncii i sau prezentat actele

necesare pentru acordarea creditului, inclusiv factura fiscală falsă seria SX

4582324 din 21.07.2008 și contractul de vânzare - cumpărare a celor 5 unități de

transport, încheiat cu ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL, au fost prezentate nu de către

contabilul Manole Constantin, dar de către directorul SC „MaviPrim - Com” SRL,

Manole Vitalie, fapt ce se demonstrează prin declarațiile martorului Levcovschi

Vitali, date în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată, unde a declarat că

la mijlocul lunii februarie 2008, directorul SC „Maviprim-Com” SRL, Manole

Vitalie s-a prezentat de unul singur la filiala băncii, unde i-a prezentat documentele

juridice pe firma gestionată de el, inclusiv și contractul de vânzare cumpărare nr. 2

din 29.01.2008, în original, de pe care a făcut copie. Același martor a declarat că

în aceeași zi la el s-a prezentat inculpatul Manole Constantin care i-a transmis

23

decizia asociatului unic SC „Vectra-Impex”, în persoana lui, ce prevedea

constituirea garanțiilor în favoarea băncii pentru creditul soliciat de către SC

„Maviprim-Com” SRL, mai relatând că contractele de credit au fost semnate de

directorul Manole Vitalie și de contabilul șef Manole Constantin, declarații ce au

fost susținute de martor și în instanța de apel”, Colegiul penal lărgit atestă că nu pot

fi acceptate, or acestea contravin declarațiilor relatate de martorul Levcovschi Vitali,

care fiind audiat în prima instanță (f.d. 50 – 55, vol. III), a declarat că actele la bancă

au fost prezentate atât de Manole Constantin, care era contabil principal, cât și de

Manole Vitalie care era director, iar contractele de credit au fost semnate de ambii,

ce s-a confirmat prin semnăturile de pe aceste contracte de credit (f.d. 192-208, vol.

I).

Ce ține de motivele indicate de recurent, precum că „în procura nr. 3699 (f.d.

161, vol. I), eliberată la 28.10.2004, se atestă că Manole Vitalie îl împuternicește pe

Manole Constantin să reprezinte interesele SRL „Maviprim-Com”, pe un termen de

3 ani, adică pînă la 27.10.2007; inculpatul Manole Constantin mizând pe faptul că

dispune de împuterniciri de a reprezenta firma, la rugămintea directorului Manole

Vitalie, care a spus la moment că a întocmit o altă procură de prelungire a

împuternicirilor sale să reprezinte firma, a semnat în rubrica contabil șef, însă de

fapt n-a exercitat niciodată funcția de contabil și/sau contabil șef al SRL „MaviPrim

- Com”, însă credea la moment că dispune de împuterniciri după cum îl asigurase

directorul Manole Vitalie, respectiv nu avea careva dubii în acest fapt, fiindcă

ultimul este fratele său și avea încredere în el; anterior inculpatul Manole

Constantin, a declarat că este contabil al întreprinderii SC „Maviprim - Com” SRL,

deoarece a dorit să-1 apere pe fratele său - Manole Vitalie, care era directorul

acesteia; pînă a semna în rubrica „contabil - șef”, a informat reprezentanții băncii

că nu activează în funcție de contabil, însă aceștia i-au spus că semnarea în această

rubrică este doar o formalitate”, Colegiul penal lărgit notează că nu pot fi admise,

or faptul că inculpatul Manole Constantin deținea de jure funcția de contabil șef se

confirmă prin ordinul Nr. 04 din 02.05.2006 (f.d. 173, vol. III) și faptul că acesta a

fost admis de administrația BC „FinComBank”, în calitate de contabil șef, acesta

semnând atât ordinele de plată cât și contractele de credit încheiate în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 2 din 29.01.2008 încheiat între ÎM „Centrul

Auto Kamaz” SRL și SC „Maviprim-Com” S.R.L., în rubrica „Contabil-șef” (f.d.

184-209, vol. I), despre ce declară și martorul Levcovschi Vitali (f.d. 50-55, 189-

191, vol. III), inclusiv în instanța de apel.

Totodată, în privința criticii recurentului, precum că „procurorul în actul de

învinuire, se expune că, contractul nr. 2 din 29.01.2008, nu există. Totodată,

procurorul se expune în ordonanța de învinuire că contractul deja este fals, însă la

dosar nu s-au prezentat careva probe, ce ar indica la falsificarea acestui contract,

respectiv nu există careva raport de expertiză grafoscopică ce ar demonstra faptul

24

dat, iar asupra divergențelor cu privire la existența sau falsificarea respectivului

contract, nu s-a expus nici prima instanță, nici instanța de apel, instanța de apel a

respins neîntemeiat cererea părții apărării de la 25.03.2016, de efectuarea a

expertizei grafoscopice, indicând că la materialele cauzei nu există în original

contractul nr. 2 din 29.01.2008 de vînzare cumpărare fals, nici factura fiscală falsă

seria SX nr. 4582324 din 21.07.2008, iar pe baza unor copii nu poate fi efectuată

expertiza în cauză;”, Colegiul penal lărgit stabilește că sunt inadmisbile, or

efectuarea unei expertize grafoscopice în scopul invocat de recurent este irelevantă,

fapt asupra căruia instanța de apel s-a expus motivat în decizia sa (f.d. 16, vol. IV),

iar lipsa veridicității contractului nr. 2 din 29.01.2008, care ar fi fost încheiat între

ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL și SC „Maviprim-Com” SRL în valoare de 5470000

lei, a fost confirmată inclusiv în instanțele de judecată, prin intermediul declarațiilor

martorului Tanas Victor (f.d. 56-58, vol. III), care fiind directorul ÎM „Centrul Auto

Kamaz” SRL, a declarat că „contractul nr. 2 din 29.01.2008 nu a fost încheiat cu SC

„Maviprim-Com” SRL, cu cei din urmă fiind încheiat ulterior contractul din

18.02.2008 și a negat orice afacere cu cerealele, cu Manole Vitalie nu a negociat,

nu îl cunoaște ”, fapt ce determină că contractul nr. 2 din 29.01.2008 prezentat de

inculpatul Manole Constantin în scopul obținerii creditului la BC „FinComBank”

SA, era unul fictiv, încheierea acestuia nefiind convenită cu administrația ÎM

„Centrul Auto Kamaz” SRL, scopul acestui contract fiind de a duce instituția

bancară în eroare pentru acordarea creditului.

Cu referire la alegațiile recurentului, în privința „legalității percheziției

efectuate la sediul SC „Maviprim-Com” SRL în lipsa unui reprezentant al SC

„Maviprim-Com” SRL, care ar atrage nulitatea acesteia”, Colegiul penal lărgit

menționează că încălcările invocate sunt neesențiale, or la cauza penală pe lângă

actele ridicate în cadrul acestei perecheziții, au fost administrate suficiente probe

pertinente și obținute legal prin perchezițiile la alte persoane juridice, descrise

inclusiv în pct. 5 a prezentei decizii, care în coroborare au demonstrat vinovăția lui

Manole Constantin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod penal.

Ce ține de motivul invocat de recurent, precum că „instanța de apel, cât și

prima instanță afirmă ilegal și neîntemeiat în decizie și sentință că, vinovăția

inculpatului Manole Constantin se demonstrează prin procesele-verbale de ridicare

a documentelor din 20.06.2011 de la ÎM „Centrul Auto Kamaz” SRL și din

21.06.2011 de la BC „FinComBank” SA, deoarece inculpatul n-a participat la

ridicarea acestor acte pentru a-și putea apăra interesele, inclusiv n-a avut

posibilitatea să le conteste”, Colegiul penal conchide că este neîntemeiat, or

inculpatului Manole Constantin nu avea calitatea de reprezentant nici a uneia din

persoanele juridice menționate, iar conform prevederilor art. 127 Cod de procedură

penală, care enumeră cercul de persoane admise la efectuarea perchezițiilor, rezultă

că participarea lui Manole Constantin la efecturea perchezițiilor la sediul ÎM

25

„Centrul Auto Kamaz” SRL, cât și BC „FinComBank” SA, nu era obligatorie, acesta

având posibilitatea să își înainteze obiecțiile la prezentarea materialelor de la

sfârșitul urmăririi penale, însă după cum reiese din procesele verbale de informare

despre terminarea urmăririi penale și de prezentare învinuitului a materialelor de

urmărire penală (f.d. 153, 154, vol. II), careva obiecții în acest sens nu au fost

înaintate nici de inculpatul Manole Constantin și nici de apărătorul său.

În privința motivului invocat de recurent, precum că „reprezentantul părții

vătămate Starțun Ion duce în eroare instanța, deoarece declarațiile lui sunt

diametral opuse cu cele ale martorului Levcovschi Vitali”, Colegiul penal indică că

este opinia subiectivă și neîntemeiată a recurentului ce nu poate fi admisă, or aceste

declarații au valoare probatorie, care în coroborare cu restul probelor administrate la

prezenta cauza penală, apreciate corect de prima instanță și instanța de apel, au

demonstrat vinovăția inculpatului Manole Constantin în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 238 Cod penal.

Totodată, ce ține de afirmația recurentului că „instanța de apel a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, și anume declarațiile

martorului Levcovschi Vitali, au fost indicate greșit în raport cu cele declarate de

acesta anterior”, Colegiul penal o respinge, din motiv că în decizia instanței de apel

au fost indicate chestiunile esențiale relatate de acest martor atât în prima instanță

(f.d. 50-55, vol. III), cât și în instanța de apel (f.d. 189-191, vol. III), fără denaturarea

lor, iar temeiuri de a considera aceasta ca o eroare gravă de fapt, nu se stabilesc de

instanța de recurs ordinar.

În partea criticilor recurentului ce ține de soluția instanțelor de judecată

privind acțiunea civilă intentantă de BC „FinComBank” SA, Colegiul penal lărgit

conchide că soluția de admitere în principiu a acțiunii civile, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă, este corect

adoptată de prima instanță și menținută de instanța de apel, fiind în corespundere cu

prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, or instanțele de judecată

corect au constatat că nu s-a stabilit valoarea sumelor rambursate și celor

nerambursate, din moment ce prin hotărârea Judecătoriei Economice de

Circumscripție din 03.03.2011 (f.d. 200-202, vol. II), a fost hotărâtă transmiterea

silită în posesia BC „FinComBank” SA, a bunurilor gajate întru achitarea datoriilor

existente pe contractele de credit încheiate cu SC „Maviprim-Com” S.R.L., iar

pentru aprecierea cuantumului despăgubirilor este necesară verificarea și

administrarea suplimentară a probelor, fapt ce în opinia instanței de recurs ordinar

ar fi generat tergiversarea neîntemeiată a procesului penal, astfel, reieșind din aceste

circumstanțe, se indică că soluția adoptată în latura civilă de instanțele de judecată,

a fost corectă și justificată.

Cu referire la alegațiile recurentului, prin care acesta invocă că în acțiunile

inculpatului Manole Constantin nu au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute

26

de art. 238 Cod penal, motive ce cad sub incidența temeiul de recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit le respinge ca

inadmisibile, acestea reprezentând opinia subiectivă a recurentului, or în temeiul

probelor administrate la urmărirea penală, cercetate în prima instanță, verificate în

ședința instanței de apel, descrise și la pct. 5 a prezentei decizii, ambele instanțe de

judecată just au constatat că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele

infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal indică că instanța de apel s-a expus motivat și

detaliat în decizia sa cu privire la prezența elementelor infracțiunii prevăzute de art.

238 Cod penal în acțiunile inculpatului Manole Constantin (f.d. 17, vol. IV), iar

instanța de recurs ordinar, în virtutatea corectitudinii acestor argumente, pentru a

evita repetări inutile le acceptă și le însușește.

În continuare, la argumentul recurentului precum că lipsesc careva probe care

ar dovedi că Manole Constantin ar fi avut scopul de profit la obținerea creditului,

Colegiul penal lărgit menționează că în art. 238 Cod penal, se incriminează

prezentarea cu bună știință a unor informații false în scopul obținerii unui credit,

nefiind stipulată cerința ca făptuitorul să fie ghidat de scopul de profit, iar în speță a

fost probat cu certitudine anume scopul inculpatului Manole Constnatin de a obține

creditului de la BC „FinComBank” SA, prin înșelăciune, motiv din care instanța de

recurs ordinar nu acceptă nici această alegație a recurentului.

Totodată, recurentul mai indică că „inculpatului Manole Constantin, i-a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil și la un recurs efectiv, garantate de art. 6, 13

CEDO, fiind admise cu bună știință încălcări a legislației procesual penale în faza

urmăririi penale și că partea acuzării a încălcat prevederile art. 4 alin. (1) Cod

penal, și împreună cu instanțele de judecată inclusiv și art. 6 alin. (1), (2) Cod

penal”. Astfel, ce ține de aceste critici a recurentului, Colegiul penal lărgit reține că

sunt declarative, or în textul recursului declarat de avocat în numele inculpatului, nu

se identifică circumstanțe ce ar fi cauzat încălcarea de drepturi procesuale ale

inculpatului, or după cum rezultă din materialele cauzei, procesul penal în privința

lui Manole Constantin s-a desfășurat fără a fi admise erori esențiale, ce ar fi afectat

legalitatea și corectitudinea hotărârilor instanțelor de judecată, în partea stabilirii

vinovăției lui Manole Constantin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod

penal, or soluția instanțelor în această parte s-a bazat pe un cumul de probe suficient

și pertinent, fiind respectate rigorile unui proces echitabil în cauza penală privindu-

l pe inculpatul Manole Constantin, cu respectarea dreptului inculpatului la apel și

recurs ordinar.

8.2.2. Cu privire la motivele indicate în partea acțiunilor de comitere de

către inculpatul Manole Constantin a infracțiunii prevăzute de art. 335 Cod

penal:

27

Colegiul penal lărgit raportând motivele și temeiurile invocate de recurent în

această parte, la datele prezente în materialele cauzei și la textul deciziei contestate,

conchide că sunt întemeiate, confirmându-se încălcarea prevederilor art.6 CEDO,

sub aspectul că s-a încălcat dreptul inculpatului de a fi informat cu privire la natura

și cauza acuzației.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că prin Rechizitoriu (f.d. 167, vol.

II), în partea acțiunilor descrise de săvârșire de către Manole Constantin a

infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) Cod penal, acestuia i se incriminează că „

[…]Tot Constantin Manole, la începutul anului 2008, activând în calitate de

contabil la SC „Maviprim-com SRL”, fiind persoană cu răspundere materială

implicată în gestionarea întreprinderii, urmărind scopul obținerii unui credit în

condiții avantajoase, din motiv de profit, din intenție directă […]”.

Totodată, Colegiul penal menționează că prin Rechizitoriu s-au calificat

acțiunile inculpatului Manole Constantin în baza art. 335 alin. (1) Cod penal, care

prevede următorul text a infracțiunii de abuz de serviciu „Folosirea intenționată de

către o persoană care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă

organizație nestatală ori care lucrează pentru o astfel de organizație a situației de

serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a cauzat

daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice”.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit invocă că în actul de învinuire nu este clară

fapta incriminată ca fiind comisă de către Manole Constantin, nefiind indicat sub

aspectul laturii obiective și subiective, în ce a constat interesul material ori alte

interese personale, ce l-au determinat pe inculpatul Manole Constantin să comită

fapta imputată, fiind indicat doar motivul de profit, formulare ce nu se conține în

textul dispoziției art. 335 alin. (1) Cod penal, fapt ce a lezat dreptul inculpatului

Manole Constantin la un proces echitabil garantat de art. 6 §3 CEDO, care prevede

că orice acuzat are dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe

care o înțelege și în mod amănunțit, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva

sa.

Tototdată, se reține că în sensul jurisprudenței CtEDO, (Hotărîrea din 19

decembrie 1989 Kamasinski v. Austria, p. 79), rechizitoriul joacă un rol crucial

în procesul penal și din momentul elaborării acestuia inculpații sunt în mod oficial

înștiințați cu privire la aspectele de fapt și de drept ale acuzațiilor ce li se aduc.

Subsidiar, se relevă că CtEDO a constatat în pct. 18, 19 din cauza Adrian

Constantin împotriva României din 12 aprilie 2011 (cererea nr. 21175/03) că

echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia. Dispozițiile

art. 6 § 3 exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării „acuzației”

aduse persoanei în cauză. Actul sesizării joacă un rol determinant în urmărirea

penală: după notificare, persoana trimisă în judecată este oficial înștiințată în scris

28

cu privire la temeiul legal și factual al acuzațiilor care i se aduc. Art. 6 § 3 lit. a) îi

recunoaște acuzatului dreptul de a fi informat nu doar cu privire la cauza acuzației,

adică la faptele materiale de care este acuzat și pe care se bazează acuzația, dar și

încadrarea juridică a faptelor, și aceasta în mod detaliat. Sfera de aplicare a acestei

dispoziții trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai general drept la un proces

echitabil garantat la art. 6 § 1 din Convenție. În materie penală, o informare precisă

și completă cu privire la acuzațiile aduse unui acuzat, și deci cu privire la încadrarea

juridică pe care instanța o poate reține împotriva sa, este o condiție esențială a

echității procedurii. Dispozițiile art. 6 § 3 lit. a) nu impun nicio formă deosebită de

informare a acuzatului cu privire la natura și cauza acuzației care i se aduce. În

sfârșit, există o legătură între lit. a) și b) de la art. 6 § 3, iar dreptul de a fi informat

cu privire la natura și cauza acuzației trebuie analizat în lumina dreptului acuzatului

de a-și pregăti apărarea.

Astfel, Colegiul penal lărgit stabilește că actul de învinuire a lui Manole

Constantin, în partea învinuirii de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.

(1) Cod penal, nu este clar și precis, nu corespunde dispoziției acestui articol, ceea

ce îngrădește posibilitatea inculpatului Manole Constantin de a-și exercita pe deplin

dreptul la apărare, iar prima instanță (f.d. 79, verso, vol. III) și instanța de apel (f.d.

7-8, vol. IV) în fapta constatată în partea comiterii de către inculpatul Manole

Constantin a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) Cod penal, au indicat același

text din rechizitoriu, repetând eroarea admisă de procuror în această parte, ce nu

poate fi corectat și acceptat de instanța de recurs ordinar.

Prin urmare, se conchide că lipsa în cadrul procesului penal a unei învinuiri

clare și precise, contravine limitelor unui proces echitabil și constituie un temei care

exclude sau condiționează tragerea la răspundere penală a inculpatului Manole

Constantin, privind învinuirea de sâvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.

(1) Cod penal, motiv din care hotărârile judecătorești a instanțelor ierarhic inferioare

urmează a fi casate în această parte, cu încetarea procesului penal, în conformitate

cu prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

urmează a fi respins, iar recursul avocatului Afanas Marin în numele inculpatului

Manole Constantin urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței primei instanțe

și a deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

deoarece s-a confirmat temeiul pentru recurs prevăzut de art. 6 CEDO, sub aspectele

că s-a încălcat dreptul inculpatului Manole Constantin de a fi informat cu privire la

natura și cauza acuzației în partea învinuirii lui de comitere a infracțiunii prevăzute

de art. 335 alin. (1) Cod penal.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

29

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Afanas Marin în numele

inculpatului Manole Constantin, casează parțial sentința Judecătoriei Bălți din 05

noiembrie 2014 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 septembrie

2016, în cauza penală privindu-l pe Manole Constantin Xxxx, pronunțând

următoarea hotărâre.

Se dispune încetarea procesului penal în privința inculpatului Manole

Constantin Xxxx pe învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.

(1) Cod penal, din motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

În rest, în partea condamnării inculpatului Manole Constantin Xxxx în baza

art. 238 Cod penal, la amendă – 1500 unități convenționale și în latura civilă se

mențin prevederile hotărârilor atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 aprilie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

Alerguș Constantin

Nicolaev Ghenadie

30