1ra-598/2017 — Art. 151 al. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 29 iulie 2016, Manole Victor, a fost achitat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Prin sentința nominalizată s-a reținut că, inculpatul Manole Victor, prin rechizitoriu a fost învinuit că, la 29.10.2014, în intervalul orelor 17:00-20:00, acționînd cu intenție directă cu scopul răzbunării față de cet. Rusu Igor, căruia îi datora o sumă de bani pentru munca prestată lui și care l-ar fi insultat prin intermediul fiului minor al acestuia, în stradă, în satul XXXX, r-nul XXX, în apropierea gospodăriei cet. Mutu Iurie, i-a aplicat lui Rusu Igor mai multe lovituri cu pumnul în regiunea capului și cu un obiect neidentificat, cauzîndu-i acestuia leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă, fractura bolții și bazei craniului cu hemoragie intracerebrală în urma cărora, acesta pe data de 04.11.2014 ora 06:50 a decedat în spital.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, în care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Manole Victor să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal și a-i aplica pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis. În motivarea apelului procurorul a considerat că, a fost pe deplin dovedită vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate, pe cînd instanța, apreciind unilateral și eronat circumstanțele de fapt și de drept, a pronunțat ilegal o soluție de achitare a inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, a fost admis apelul procurorului, casată sentință și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: 1 Manole Victor a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 14 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciare de tip închis. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, inculpatul Manole Victor, la data de la 29.10.2014, în intervalul orelor 17:00- 20:00, acționând cu intenție directă cu scopul răzbunării față de cet. Rusu Igor, căruia îi datora o sumă de bani pentru munca prestată lui și care l-ar fi insultat prin intermediul fiului minor al acestuia, în stradă, în satul Doina, r-nul Strășeni, în apropierea gospodăriei cet. Mutu Iurie, i-a aplicat lui Rusu Igor mai multe lovituri cu pumnul în regiunea capului și cu un obiect neidentificat, cauzându-i acestuia leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă, fractura bolții și bazei craniului cu hemoragie intracerebrală în urma cărora, acesta pe data de 04.11.2014, ora 06:50 a decedat în Spital. Prin acțiunile sale intenționate, Manole Victor a comis infracțiunea prevăzută la art. 151 alin. (4) Cod penal, după indicii vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, adică vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață și care a provocat decesul victimei. Instanța de apel a considerat că instanța de fond, la pronunțarea sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod de procedură penală. Instanța de apel a stabilit că, vinovăția inculpatului Manole Victor în comiterea faptelor imputate, este dovedită prin următoarea sistemă de probe veridice, concludente, pertinente și utile, care coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile succesorului victimei Rusu Tudor; declarațiile martorilor Mutu Iurie; Rusu Victor; Ganciu Fiodor; Rusu Nina; Galben Marin; Galben Vasile; Rusu Petru; Rusu Veronica; Vacaraș Grigore; Stratan Rodica; Tighineanu Sergiu; Cravcesco Iurie; Nagacevschi Leonid; Avram Anatolie; Vacari Constantin; Mihalțova Ecaterina. Referitor la declarațiile martorilor Manole Victor (minor) și Galben Marcel, care în opinia apărării demonstrează nevinovăția inculpatului, instanța de apel a menționat că, aceste declarații nu pot servi drept temei de achitare a inculpatului Manole Victor pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, deoarece ele nu corespund adevărului, sunt date cu scopul de a-l exonera pe ultimul de la răspunderea penală și se combat de întreaga sistemă de probe analizată mai sus și apreciată de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care demonstrează cu certitudine vina inculpatului Manole Victor în comiterea infracțiunii imputate lui. Totodată, instanța de apel a conchis că declarațiile martorilor Micleușanu Gheorghe, Celacuș Valentina, Gherciu Petru, Vacari Ion, Popa Mihail, Boghiu Tudor și Cocarcea Vladimir, nu pot servi drept temei de achitare a inculpatului Manole Victor pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, deoarece nu sunt martori oculari, întrucît nici unul din ei nu au fost prezent în timpul comiterii infracțiunii și nu au văzut cum au derulat acțiunile. Mai mult ca atât, instanța de apel a constatat cu certitudine că vina inculpatului Manole Victor se mai dovedește integral și prin următoarele probe scrise și documente, cum ar fi : - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 06.11.2014 împreună cu planșa cu imagini foto, care constată locul unde Rusu Igor a fost lovit de către învinuitul Manole Victor și anume în apropierea gospodăriei cet. Mutu Iurie, situată în satul Doina, r-nul Strășeni, fapt confirmat și de către martorul Mutu Iurie chiar și de inculpat că acolo și pe acel scaun pe care se afla așezat Rusu Igor, ultimul a fost lovit 2 peste față cu două palme de către Manole Victor. Prin cercetare s-a constatat că de la poarta de acces în gospodăria cet. Mutu Iurie, lîngă gardul gospodărie, în stînga față de ieșire la o distanță de circa 15 metri se află un scaun din lemn fixat la sol și la examinarea amănunțită a scaunului pe suprafața plată a cestuia au fost depistate pete de culoare brun-roșietică, pete care cu ajutorul unui bisturiu au fost detașată o porțiune de material lemnos cu o pată brun-roșietică care a fost ridicată și sigilată. La examinarea grămezii de frunze uscate de lîngă același scaun au fost depistate pe unele frunze prezența unor pete de culoare brun-roșietică și în număr de 7 frunze au fost ridicate și sigilate. Tot prin cercetare s-a constatat că pe suprafața gardului din lemn, în raza scaunului cercetat se observă urme create prin stropire de lichid brun-roșietic asemănător sîngelui. (f. d. 50-57, vol. I); - procesul-verbal de ridicare din 31.10.2014 întocmit în baza unei ordonanțe emise în acest sens, prin care de la Rusu Tudor Nicolai s-a ridicat un chipiu de culoare verde, o pereche de pantaloni sport de culoare neagră și o vestă sport de culoare neagră, (f. d. 70, 71, vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 31.10.2014 împreună cu planșa în cadrul cărei acțiuni procesuale s-a constatat că chipiul de culoare verde, pe parte interioară se observă niște pete împrăștiate, neuniforme de culoare brună. (f. d. 72- 77, vol. I); - procesul-verbal de percheziție din 10.11.2014 efectuată autorizat prin care din auto model „VAZ 21015 cu n/î C II 911 ce aparține lui Manole Victor au fost descoperite și ridicate o cuvertură colorată cu dimensiunile de 1,20x1,80 cm care conține pete de diferite culori, un băț din lemn cu grosimea de circa 1,5 cm și lungimea de circa 50 cm. (f. d. 116, 117, vol. I); - procesul-verbal de ridicare din 10 decembrie 2014 întocmit în baza unei ordonanțe emise în acest sens, prin care s-a ridicat de la specialistul Servicii Securitate „Orange" un suport informațional DVD- R cu informație privind convorbirile telefonice ale abonatului 069173551 „Extreme", (f. d. 191, 192, vol. i); - procesul-verbal de examinare a documentelor din 11.12.2014 prin care s-a constatat descifrările telefonice ridicate prin procesul-verbal de ridicare din 10 decembrie 2014 extrase pe 14 foi de format A4 conțin apeluri telefonice de importanță pentru fondul cauzei ; - procesul-verbal de ridicare din 14.01.2015 în cadrul cărei acțiuni procesuale de la specialistul Servicii Securitate „Orange" au fost ridicat un suport informațional CD de culoare alb, fără inscripție cu informația despre convorbirile telefonice a abonatului 069173551; (f. d. 64, vol. II); - procesul-verbal de examinare a documentelor din 15.01.2014 prin care s-a constatat, că prezența descifrărilor convorbirilor telefonice ale postului 069173551 pentru perioada de 05.01.2015 ora 09:31:00 pînă la 13:01.2015 ora 20:31:39. În rezultatul examinării descifrărilor convorbirilor telefonice expuse pe 14 pagini au fost constatate apeluri telefonice de importanță pentru fondul cauzei după ce redau purtarea mai multor convorbiri telefonice către și de la numărul de telefon fix din raionul Strășeni cît și din alte raioane precum și convorbiri telefonice intrare-ieșire către alți operatori naționali. Se constată aflarea telefonului mobil sub raza nu a unei singure antene de emisie-recepție a operatorului de telefonie mobilă „Orange". Pentru data 13.01.2015, intervalul orelor 12:41:17-15:53:38 sunt înregistrate apeluri de 3 intrare către numărul de telefon în cauză, localizarea acestuia fiind în raza orașului Chișinău; (f. d. 66, vol. II); - raportul de expertiză medico-legală biologică nr. 986 prin care s-a constatat, că în fragmentele din petele de culoare brună de pe frunzele ridicate de la fața locului, a fost depistat sînge de origine umană, în care la determinarea apartenenței de grup s-au constatat antigenii „A," „H" și aglutinina beta, ce nu exclude în cazul de față, proveniența sîngelui depistat de la victima Rusu Igor în condițiile în care sîngle victimei Rusu Igor se referă la grupa "A" "B'/A (II)/, antigentul "H„ asociat; (f. d. 10, 11, vol. II); - raportul de expertiză medico-legală biologică nr. 987 prin care s-a constatat, că în fragmentele din petele suspecte de pe cuvertură și în spălaturile de pe bățul prezentat sînge nu s-a depistat; (f. d. 12, 13, vol. II); - raportul de expertiză medico-legală biologică nr. 988, prin care s-a constatat, că sîngele victimei Rusu Igor se referă la grupa Abeta /A(II)/, antigenul „H" asociat. In fragmentele din petele examinate de pe hainele victimei Rusu Igor: chipiu (m/ob.1-3) și vesta sportivă (m/ob.4-7), s-a depistat sînge de origine umană. La determinarea apartenenței de grup s-au constatat antigenii „A," „H" și aglutinina beta, ce nu exclude proveniența sîngelui depistat de la însuși Rusu Igor. În fragmentele din petele examinate de pe pantalonii sportivi (m/ob.11-14) s-a depistat sînge. Concentrația insuficientă de proteină n-a permis stabilirea apartenenței de specie a acestui sînge. În celelalte fragmente examinate din pete suspecte de pe vesta (m/ob.8-'10), sînge nu s-a depistat; (f. d. 14-16, vol. II); - raportul de constatare medico-legală nr. 2173 prin care s-a constatat, că moartea cet. Rusu Igor a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale închise (f. d. 17-21, vol. II); - raportul de expertiză medico-legală nr. 182/2173D prin care s-a constatat, că moartea cet. Rusu Igor, a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale închise (f. d. 22- 24 vol. II); - raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 988 a-2014 prin care s-a constatat, că persoana expertizată și anume, învinuitul Manole Victor are cunoștință lucidă, este corect orientat auto și allopsihic. Deci Manole Victor urmează să fie recunoscut RESPONSABIL de fapta ce i se impută. În prezent tulburări с semnificație psihiatrică legală nu depistează, nu necesită măsuri de siguranță cu caracter medical poate fi supus anchetei preliminare. Constatarea stării de afect fiziologic ține de competența expertului psihologic, însă IMSP SCP RM nu dispune de asemenea specialiști atestați în domeniu; (f. d. 25-27, vol. II); - raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 14 prin care s-a constatat că, la examinarea medico-legală a cadavrului cet. Rusu I. s-au depistat leziuni corporale cu vătămare gravă, care se află în legătură cauzală directă cu survenirea decesului. (f. d. 137-146, vol. II); - raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 120 prin care s-a constatat, că leziunile corporale conform aspectului morfologic a leziunilor corporale stabilite la cet. Rusu Igor, rezultatelor examinării repetate histologice a fragmentelor prelevate de la cadavrul cet. Rusu Igor, comisia de experți a concluzionat că, leziunile corporale: Trauma cranio-cerebrală închisă manifestată prin hemoragii în mușchii temporali pe stînga, fractura liniară parieto-temporal stînga hematom subdural operat parieto-temporal dreapta, hematom subdural parietal dreapta, hematom epidural 4 parieto-temporal stînga, hemoragii subarahnoidiene și intraparenchimatoase cu dilacerare. Aceste leziuni corporale au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice, prin lovire de obiect contondent dur, cu suprafața de interacțiune nelimitată, în perioada de 3-6 zile pînă la deces (fapt confirmat la cercetarea histologică repetată). Au prezentat pericol pentru viață și conform acestui criteriu se califică ca vătămare GRAVA. Leziunile corporale menționate au legătură cauzală directă cu survenirea decesului. Echimozele periorbitale, la rădăcina nasului (culoare albastră gălbui la periferie), echimoză pe pavilionul auricular stâng (culoare albastră), excoriație pe față la nivelul obrazului stâng, excoriație pe cap (cu crustă mai sus de nivelul tegumentelor adiacente), fractura oaselor nazale. Aceste leziuni au fost produse prin acțiunea traumatică cu un obiect (e) contondent (e), dur (e), cât și la lovirea de acesta (ea), conform modificărilor morfologice macroscopice, au fost cauzate cu aproximativ 3-6 zile până la examinarea medico-legală, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată, și în ansamblu se califică ca vătămare Ușoară. Perioada de timp, cea 3-4 zile, menționată în concluziile rapoartelor anterioare, cu privire la timpul producerii traumei cranio-cerebrale, are un caracter de aproximație dar nu unul cert, fapt confirmat prin modificările morfologice, conform literaturii de specialitate „Клиникоморфологический анализ и некоторые вопросы экспертной оценки повреждений головного мозга при черепно-мозговой травме" Пашинян Г. А.; Ромодановский П.О.; Беляева Е.В.г. Москва; (f. d. 212-227, voi. И); Astfel, instanța de apel a considerat că, aceste probe scrise și documentele examinate, coroborează cu declarațiile succesorului victimei Rusu Tudor, a martorilor Mutu Iurie, Rusu Victor, Ganciu Fiodor, Rusu Nina, Galben Marin, Galben Vasile, Rusu Petru și Rusu Veronica și a martorilor, a lucrătorilor medicali Vacaraș Grigore, Stratan Rodica, Tighineanu Sergiu, Cravcesco Iurie, Nagacevschi Leonid, Vacari Constantin și Mihalțova Ecaterina, cât și cu întreaga sistemă de probe analizată și apreciată mai sus prin prisma prevederilor art. 101 CPP, care indică la Manole Victor ca la persoana care, la data de la 29.10.2014, în intervalul orelor 17:00- 20:00, i-a aplicat lui Rusu Igor mai multe lovituri cu pumnul în regiunea capului și cu un obiect neidentificat, cauzîndu-i acestuia leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă, fractura bolții și bazei craniului cu hemoragie intracerebrală în urma cărora, acesta pe data de 04.11.2014 ora 06:50 a decedat în Spital. Instanța de apel a conchis că, declarațiile depuse de către inculpatul Manole Victor, prin care nu-și recunoaște vina în comiterea infracțiunii comise de el, sunt declarații ce nu corespund adevărului, depuse în încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală, și se combat de întreaga sistemă de probe analizată și apreciată mai sus, prin prisma prevederilor art. 101 Cod Procedură Penală, întrucît nu sunt susținute prin careva probe și nu coroborează cu ansamblu de probe examinate. Instanța de apel a considerat că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Manole Victor nu echivalează cu achitarea acestuia de comiterea infracțiunii imputate deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu certitudine comiterea de către dânsul a faptelor încriminate. Mai mult ca atât, instanța de apel a considerat că, inculpatul Manole Victor, de facto, parțial recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate lui or, inculpatul a declarat că, i-a tras lui Rusu Igor doar două palme peste față cu mîna stingă, susținând că l-a lovit astfel deoarece cu mîna dreaptă avea careva probleme. 5 De alt fel, din analiza declarațiilor inculpatului în susținerea versiunii înaintate precum că lovituri sale nu puteau să ducă la decesul victimei este de menționat, că acesta la urmărirea penală afirmă că a lovit victima atît cu palmele cît și cu pumnii în cap de cel puțin 5-6 ori (f. d. 95, vol. I), pe cînd în instanță a negat deja faptul aplicării de lovituri cu pumnul în victimă și a redus din numărul de lovituri de la 5- 6 la 2 palme peste față, ceea ce denotă comportamentul tendențios de eschivare de la răspundere. Așadar, faptul că victima a fost maltrată doar de inculpat se mai confirmă, atît prin declarațiile inculpatului care a recunoscut în instanță, că în seara crimei cînd s-a întîlnit pe stradă cu Rusu Igor acesta deși era în stare de ebrietate nu era maltratat și nu avea pe corp semne de violență, fapt recunoscut și de martorul apărării Boghiu Tudor cît și fiul inculpatului minor Victor Manole care în instanță au afirmat cert că pînă a fi lovit de inculpat, Rusu Igor nu a avut semne de violență pe corp și se simțea bine. Mai mult ca atât, potrivit tuturor rapoartelor de expertiză medică-legală anexate, acestea, în consecință clar stabilesc că, timpul scurs de la aplicarea violenței de către inculpat și până la decesul victimei corespund circumstanțelor și perioadei aplicării loviturilor, adică 29.10.2014, în intervalul orelor 17:00-20:00. Or, aplicarea de lovituri de către inculpatul Manole Victor, ultimul a avut ca motiv umilirea și insulta adusă tot în acea zi fiului său de către victimă. Cu toate că Manole Victor nu recunoaște vina, instanța de apel a considerat că o asemenea poziție din partea ultimului și susținută de apărare are ca scop eschivarea de la răspundere, în condițiile în care acesta conștient de fapta săvîrșită a avut un rol activ și a întreprins toate măsurile posibile pentru a acorda ajutor victimei Rusu Igor aflată în spital de a se evita decesul, iar ulterior după aceasta, în lipsa cărorva pretenții din partea rudelor și membrilor de familie a victimei cu care se afla în relații de rudenie. Instanța de apel, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Manole Victor, ține cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, și anume, de gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de faptul că dânsul anterior n-a fost condamnat, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, de faptul că circumstanțe atenuante nu sunt, iar ca circumstanță agravantă se va reține - săvârșirea infracțiunii profitând de starea de neputință evidentă a victimei, care se datorează stării de ebrietate în care se afla. De asemenea instanța de apel a ținut cont și de faptul, că Manole Victor nu și-a recunoscut și nu și-a conștientizat vina, la nivelul de înțelegere a situației în care s- a pomenit, prin urmare nu se căiește și consideră că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii, cu privarea lui reală de libertate, pe un termen de 14 ani, cu executarea pedepsei în Penitenciare de tip închis, or potrivit art. 72 alin. (4) Cod penal în penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și persoanele care au săvîrșit infracțiuni ce constituie recidivă. în speță infracțiunea comisă de inculpat, prevăzută la art. 151 alin. (4) Cod penal face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Tudor Suveică în numele inculpatului Manole Victor, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care 6 solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor. Totodată menționează că, instanța de apel unilateral a examinat cauza, bazîndu-se doar de probele acuzării. Expertiza medico-legală a menționat că trauma a fost cauzată prin lovitură de obiect condolent dur, în perioadă pînă la 3-6 zile de la deces. Soluția adoptată suferă de insuficiența motivării, adică persistă un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărîrea contestată. De asemenea, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. 5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul Tudor Suveică în numele inculpatului Manole Victor, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece instanța de apel s-a pronunțat argumentat și detailat asupra apelului declarat. Din textul deciziei rezultă că aceasta a analizat obiectiv probele administrate și hotărîrea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare și această hotărîre corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Tudor Suveică în numele inculpatului Manole Victor, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu sunt întrunite elementele infracțiunii; fapte săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat. Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată că, temeiurile invocate de către recurent și prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel, rejudecând cauza și verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei analize și examinări 7 coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal. Totodată, instanța de recurs consideră că, decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conform rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO. În opinia instanței de recurs, instanța de apel a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată, cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea atacată și corect a constatat că, Manole Victor este vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal. De asemenea, Colegiul reține că în recursurile declarate este criticată aprecierea de către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs. Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. În continuare, instanța de recurs reține că, autorul recursului invocă în prezenta speță și temeiul prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Însă, din conținutul recursului declarat, Colegiul atestă că, recurentul critică stabilirea vinovăției inculpatului, în săvîrșirea infracțiunii imputate și solicită achitarea lui, deoarece în opinia sa, probele administrate la caz sînt dubioase și nu sunt suficiente pentru condamnarea inculpatului. Deci, în astfel de împrejurări, instanța de recurs consideră că, de fapt apărătorul, în recursul său semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor infracțiunii în acțiunile inculpatului. Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii. Din textul recursului rezultă că, în viziunea recurentului probele administrate nu confirmă vina inculpatului, în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, declarațiile martorilor urmează a fi apreciate critic, deoarece sunt bazate pe subiectivisme, rapoartele de expertiză medico-legală nu indică legătură directă între decesul părții vătămate și aplicarea loviturilor de către inculpat. Cît privește motivul invocat de recurent privind expertizele medico-legale, Colegiul penal menționează că, potrivit tuturor rapoartelor de expertiză medică-legală anexate, acestea, în consecință clar stabilesc că, timpul scurs de la aplicarea violenței de către inculpat și până la decesul victimei corespund circumstanțelor și perioadei aplicării loviturilor, adică 29.10.2014, în intervalul orelor 17:00-20:00. Or, aplicarea 8 de lovituri de către inculpatul Manole Victor, ultimul a avut ca motiv umilirea și insultarea adusă tot în acea zi fiului său de către victimă. În prezenta speță, instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului, în săvîrșirea infracțiunii imputate. Rezumînd în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvîrșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sînt incidente elementelor infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, în cele din urmă temeiul de recurs invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea. Cu referire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul penal îl apreciază la fel ca fiind neîntemeiat, or este invocat în mod similar cu privire la critica aprecierii probelor, în particular a rapoartelor de expertiză medico-legală, pe care recurentul le consideră greșite apreciate de către instanța de apel. Astfel, cumulul de probe analizat în prezenta speță, în opinia Colegiului penal, întemeiat au permis instanțelor de fond a conchide asupra vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal. Această concluzie, pornind de la plenitudinea concluziilor instanței de apel, expusă în hotărârea atacată, Colegiul penal o consideră întemeiată și o susține pe deplin. Prin urmare, Colegiul penal conchide, că cele relatate de către recurent, în coroborare cu cumulul de probe anexate la cauză, întemeiat au permis instanței de apel a conchide asupra vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal În această ordine de idei, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel pronunțând hotărîrea de condamnarea lui Manole Victor a judecat cauza în conformitate cu prevederile legale, adoptând o hotărâre legală și întemeiată, cu respectarea exigențelor prescrise la art. 6 § 1 CEDO. Nu în ultimul rând, asupra celor constatate se impune și mențiunea că, criticile formulate de recurent în recursul ordinar declarat, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în hotărârile adoptate, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia, nu s-au stabilit. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și minuțios în textul deciziei invocate în pct. 4.1 al prezentei decizii. Totodată, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme ce probele pertinente și concludente, analizate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate. Prin urmare, afirmația autorului recursului, precum că instanța de apel nu și-a argumentat soluția de condamnare, este neîntemeiată. Concluziile instanței de apel corespund circumstanțelor cauzei, iar temeiuri prin care s-ar demonstra că Manole Victor nu a săvîrșit infracțiunea imputată, nu s-au stabilit. 9 Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul Tudor Suveică în numele inculpatului Manole Victor, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Tudor Suveică în numele inculpatului Manole Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Manole Victor XXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicat integral la 19 aprilie 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 10