1ra-1780/16 — art.287 alin.3 CP

1ra-1780/16 — art.287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1780/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecătorii Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, declarat de avocatul

Croitor Alexei în numele inculpaților

Ciumac Serghei Leonid, născut la 30

decembrie 1986, originar și domiciliat în

s.Breanova, r-nul Orhei

și

Ciumac Ivan Leonid, născut la 06 iunie

1984, originar și domiciliat în s.Breanova,

r-nul Orhei.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Ivan au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza de art.287 alin.(3) Cod penal la cîte 3

ani închisoare, fiecare.

Potrivit art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pe un termen de probă de cîte 1 an, fiecare.

Acțiunea civilă înaintată de Gudima Ion, Manoli Ionela și Manoli Ruslan a fost admisă

în principiu, urmînd ca instanța civilă să se expună asupra cuantumului despăgubirilor.

Serghei împreună cu Ciumac Ivan, aflîndu-se în s.Breanova, r-nul Orhei, în preajma

magazinului alimentar al ÎI „Tihon Constantin”, ulterior în grădina gospodăriei proprii din

aceeași localitate, acționînd împreună, încălcând grosolan ordinea publică, din intenții

huliganice, în prezența mai multor persoane, urmărind manifestarea bravurii sale și a forței

grosolane, i-au aplicat lui Manoli Ionela o lovitură cu un par din beton-armat în regiunea

feței, lui Manoli Ruslan multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și corp, o lovitură

cu un par din beton-armat în regiunea capului și o lovitură cu un hîrleț peste față, în rezultat la

ce i-au cauzat acestuia vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, sub

formă de traumatism cranio-cerebral deschis manifestat prin comoție cerebrală, contuzia

globului ocular stâng gr.I-II, hematom al pleoapei ochiului stîng, plăgi contuze pe cap și față,

echimoze masive pe torace și spate, echimoze pe față și spate, fractura parțială a părții

coronare și mobilitate patologică a dintelui 5 din dreapta de pe maxilă, excoriații pe cap, față,

gît, abdomen, spate și membre, iar lui Manoli Ionela - vătămări corporale neînsemnate sub

1

formă de echimoze pe față, excoriații pe cap și spate. Apoi, cînd cet.Gudima Ion, apropiindu-

se de ei, le-a făcut observație cerîndu-le să înceteze aceste acțiuni, din intenții huliganice,

urmărind manifestarea bravurii sale și a forței grosolane, i-au aplicat acestuia o lovitură cu un

hîrleț peste față, în rezultat la ce i-au cauzat leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de

scurtă durată, sub formă de fractură posttraumatică completă a părții coronare a dinților 1,2,3

din ambele părți de pe maxilă, care condiționează o incapacitate permanentă și neînsemnată

de muncă în volum de până la 10% inclusiv, plagă contuză și excoriație pe față.

I.Ciumac și S.Ciumac, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, invocînd că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii; -

instanța eronat a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpaților, dânșii au fost cei maltratați

în gospodăria ce le aparține și au întreprins măsuri de autoapărare; - presupusele părți vătămate

au maltratat-o pe mama inculpaților, V.Ciumac și i-au violat domiciliu; - inculpații nu au

urmărit scopul de a încălca ordinea publică și nici nu au atentat la regulile sociale, morale de

conviețuire, conflictul a apărut în urma relațiilor ostile cu părțile vătămate; - în urma

declarațiilor martorilor s-a stabilit că leziunile corporale au avut loc în grădina familiei

Ciumac, prin urmare inculpații s-au apărat de acțiunile violente ale lui R.Manoli și I.Gudima,

fiind în stare de legitimă apărare.

respins apelul avocatului A.Croitor declarat în numele inculpaților, ca fiind nefondat.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, probele cercetate de prima instanță,

cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția

inculpaților în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lor corect au fost încadrate în

prevederile art.287 alin.(3) Cod penal - ca huliganism agravant, adică acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,

săvîrșite de două persoane, cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale

sau sănătății.

La fel, instanța de apel a menționat că vina inculpaților de comiterea infracțiunii

imputate este integral dovedită prin probele cercetate în cadrul ședințelor de judecată, și

anume declarațiile inculpaților I.Ciumac și S.Ciumac, ale părților vătămate I.Manoli,

I.Gudima, R.Manoli, a martorilor T.Gheorghiță, R.Tihon, V.Ciumac, și actele cauzei –

rapoartele de expertiză medico-legală nr.96/D, nr.97/D, nr.98/D din 23.04.2014 în privința

părților vătămate I.Gudima, I.Manoli și R.Manoli.

Instanța de apel a conchis că argumentul apărării, precum că acuzatorul nu a prezentat

probe certe ce ar confirma vinovăția inculpaților, că acțiunile acestora nu s-au petrecut în loc

public, dar în gospodăria familiei Ciumac cu scopul de apărare, că activitățile în masă nu au

fost întrerupte, nu pot fi reținute, deoarece sînt declarative și expuse în mod de apărare, fiind

stabilit că inculpații au lovit părțile vătămate din intenții huliganice, acțiunile avînd loc în fața

magazinului, care este loc public, ulterior fiind continuate în gospodăria familiei Ciumac, în

prezența mai multor persoane, fiind încălcată ordinea publică prin astfel de acțiuni.

La fel, instanța de apel a respins ca fiind declarative argumentele apelantului, precum

că inculpații le-au aplicat lovituri părților vătămate, avînd drept scop apărarea mamei de

acțiunile acestora, deoarece, deși se invocă apărarea mamei, nu se demonstrează necesitatea

unei asemenea apărări, mai ales că aceste acțiuni sînt evident huliganice, fiind confirmate prin

totalitatea de probe care au fost cercetate atît în prima instanță, cît și în instanța de apel.

Neîntemeiat a considerat instanța de apel și argumentul apelantului referitor la lipsa

elementelor constituitive ale infracțiunii imputate, deoarece concluziile privind vinovăția

inculpaților sînt bazate pe probele cercetate în cadrul procesului penal, care cwer dovedesc

2

săvîrșirea de către aceștea a acțiunilor de huliganism, nefiind bazate pe presupuneri, după

cum pretinde apărarea, totodată dubii nu sînt stabilite, situația întîmplată fiind relatată doar

conform viziunii autorului apelului în apărarea inculpaților, argumentele expuse fiind în

contrazicere cu circumstanțele stabilite de instanța de fond și de apel pe parcursul examinării

cauzei.

Instanța a constatat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpaților

I.Ciumac și S.Ciumac, s-a ținut cont de prevederile art.7, 61, 75, 90 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, care se califică ca una gravă, comisă cu intenție, de persoana acestora, de

circumstanțele cauzei care atenuează pedeapsa, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpaților, precum și de condițiile de viață ale acestora, și corect a

conchis de a le aplica pedeapsa sub formă de închisoare, în termenul minim prevăzut de

sancțiunea legii penale, cu aplicarea art.90 Cod penal, considerînd-o drept una echitabilă.

numele inculpaților care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv

că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt ce constă în interpretarea incorectă și

eronată a probelor administrate în baza cărora și-a întemeiat soluția; - în acțiunile inculpaților

lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, ei acționînd cu scopul de a se

apăra, astfel acțiunile lor urmează a fi calificate drept legitimă apărare; - din declarațiile

martorilor se confirmă că părțile vătămate au violat domiciliul acestora, sărind gardul, fiind în

stare de ebrietate; - infracțiunea a avut loc în gospodăria familiei Ciumac, care nu poate fi

considerat loc public.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a

solicitat declararea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîtemeiat, Colegiul penal

decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrelor judecătorești pct.6) și

8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, considerînd că hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței și în acțiunile inculpaților nu au fost întrunite elementele infracțiunii de

huliganism, solicitînd să fie achitați.

Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate legal de către

organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor

art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art.101, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția

lui S.Ciumac și S.Ciumac în comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal -

huliganism agravant, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, săvîrșite de două persoane, cu aplicarea

altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Din conținutul hotărîrilor judecătorești rezultă că această concluzie s-a tras avînd în

vedere depozițiile inculpaților I.Ciumac și S.Ciumac, care nu au negat faptul maltratării

părților vătămate, însă consideră că au acționat în stare de legitimă apărare, ale părților

vătămate I.Manoli, I.Gudima, R.Manoli, care au declarat că inculpații le-au aplicat lovituri cu

un par de beton și un hîrleț, fiind maltratați în prezența mai multor persoane atît în fața

magazinului, cît și în gospodăria familiei Ciumac, a martorilor T.Ghiorghiță, R.Tihon,

V.Ciumac, și actele cauzei – rapoartele de expertiză medico-legală nr.96/D, nr.97/D, nr.98/D

3

din 23.04.2014, probe care sînt amănunțit descrise în sentință și decizia instanței de apel, și

care nu trezesc careva dubii.

Reieșind din textul recursului, recurentul invocă ca temei de casare a hotărîrilor

judecătorești, precum că în acțiunile inculpaților lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii de huliganism.

Colegiul penal atestă că, conform teoriei dreptului penal și practicii judiciare, prin

„încălcare grosolană a ordinii publice” se înțelege săvîrșirea unor acțiuni intenționate ce

atentează la regulile sociale și morale de convețuire, care sînt încălcate într-un mod grosolan

și demonstrativ de către violatorul ordinii publice, prin necuviință, neobrăzare, comportarea

batjocoritoare cu cetățenii, cauzarea leziunilor corporale ș.a..

În situațiile de huliganism, făptuitorul înțelege că încalcă grosolan ordinea publică,

însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor cu o deosebită obrăznicie. Făptuitorul nu

numai că înțelege caracterul infracțional al faptei, dar și dorește săvîrșirea acestor acțiuni și

survenirea consecințelor.

Cele menționate caracterizează latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii de

huliganism, prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, pentru care inculpații corect au fost

supuși pedepsei penale.

În cazul concret, acțiunile inculpaților de huliganism s-au petrecut în fața magazinului,

care este loc public, ulterior au continuat în gospodăria familiei Ciumac, fiind încălcată

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra părților vătămate, acestea manifestîndu-

se printr-o obrăznicie deosebită, în prezența altor persoane.

Argumentele apărării, precum că gospodăria familiei Ciumac, unde au continuat

acțiunile inculpaților nu poate fi considerat loc public, nu au suport legal, deoarece potrivit

art.131 lit.c), d) și e) Cod penal, fapta se consideră a fi săvîrșită în public și atunci cînd e

comisă: într-un loc inaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută,

dacă aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane; într-o adunare sau reuniune de

mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate cu caracter familial,

datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante; prin orice mijloace, recurgînd la care

făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.

Din cele menționate reiese cu claritate că întotdeauna infracțiunea de huliganism

presupune ipostaze cu implicații publice, dar, numai în unele cazuri este săvîrșită în locuri

publice. Or, din dispoziția art.287 Cod penal nu se desprinde că infracțiunea de huliganism

este săvârșită neapărat într-un loc public. Totuși, obligatoriu este modul public al infracțiunii

de huliganism: actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane sau rezultatul actelor

huliganice devine inevitabil cunoscut altor persoane.

Raportînd cele menționate mai sus la speța în cauză, Colegiul constată justificată

concluzia instanțelor de fond că sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii penale a

inculpaților, sub aspectul comiterii infracțiunii de huliganism în forma agravantă.

Astfel, concluziile instanțelor de fond privind vinovăția inculpaților în săvîrșirea

infracțiunii imputate, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată, deoarece legislația

în vigoare expres prevede că infracțiunea de huliganism în afară de prezența acțiunii

principale - încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune și prezența unei acțiuni

adiacente - acțiune exprimată, alternativ, în: - aplicarea violenței asupra persoanelor și

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, care prin conținutul lor se deosebesc printr-

o obrăznicie deosebită.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurentului, precum că inculpații au acționat în

stare de legitimă apărare. La acest capitol Colegiul penal atestă că, pentru a fi în legitimă

apărare trebuie să fie îndeplinite cumulativ condiții referitoare atît la atac, căt și la apărare.

4

Potrivit art.36 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta, prevăzută de legea penală,

săvîrșită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare persoana care săvîrșește

fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei

persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile

celui atacat ori interesul public.

Respectiv, Colegiul penal menționează că legitima apărare este condiționată de un atac

direct, imediat, material și real. Atacul este imediat în cazul în care acesta s-a dezlănțuit și se

află în curs de desfășurare, și care se consumă o dată cu încetarea agresiunii. Prin atac direct

se înțeleg acțiunile îndreptate nemijlocit asupra valorilor ocrotite de lege.

În speță, s-a constatat că inculpații i-au maltratat pe I.Manole și R.Manole lîngă

magazin, care este loc public, apoi au continuat să-i maltrateze cu un par din beton-armat și

un hîrleț în gospodăria lor, iar cînd I.Gudima le-a făcut observație și s-a implicat să-i desparte,

i-au aplicat acestuia lovituri cu hîrlețul. Astfel, inculpații pe lîngă încălcarea ordinii publice,

folosind un par din beton-armat și un hîrleț au aplicat violență asupra părților vătămate,

pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății acestora.

Prin aplicarea forței fizice și a obiectelor pentru vătămarea integrității corporale și a

sănătății părților vătămate, care nu aveau careva obiecte pentru a le folosi în momentul bătăii,

a fost încălcat principiul proporționalității, deoarece considerarea unei fapte prevăzute de

legea penală ca fiind săvîrșită în legitimă apărare impune cercetarea condițiilor desprinse din

dispozițiile art.36 Cod penal privitoare pe de o parte la atac și pe de altă parte privitoare la

apărare.

După cum s-a menționat mai sus, pentru a fi legitimă, apărarea trebuie să îndeplinească

mai multe condiții: să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală, să fie pecedată de

atac, sa fie îndreptată împotriva agresorului, să fie necesară pentru înlăturarea atacului, să fie

proporțională cu atacul.

Proporționalitatea apărării cu gravitatea atacului are în vedere respectarea unei

echivalențe între actul de apărare și cel de atac, astfel că la un atac îndreptat împotriva

integrității corporale se poate riposta cu o faptă de apărare ce privește integritatea corporală a

agresorului, luînd în considerare nu numai valorile împotriva cărora s-a îndreptat atacul și

actele de apărare, ci și toate împrejurările în care s-a produs agresiunea (intensitatea,

mijloacele aplicate, timpul, locul, forța și posibilitățile atacantului și apărătorului - vîrstă, sex,

starea sănătății), iar dacă apărarea este vădit disproporționată față de gravitatea atacului și de

împrejurările în care acesta a avut loc, fapta se consideră săvîrșită cu depășirea limitelor

legitimei apărări.

Coroborînd cele expuse, Colegiul penal conchide că, prevederile art.36 Cod penal, nu

sînt aplicabile speței, starea de legitimă apărare, invocată de partea apărării, nefiind stabilită,

faptei săvîrșite fiindu-i dată o încadrare juridică corectă.

Argumentul recurentului, precum că mama inculpaților ar fi depus o plîngere la poliție

privitor la faptul că părțile vătămate ar fi maltratat-o și i-a violat domiciliul, iar aceasta a fost

pierdută, nu are tagență la cauza dată, iar V.Ciumac urma să se adreseze la organele

competente pentru soluționarea acestei probleme.

Analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea acestora.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care

au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

În ce privește pedeapsa stabilită inculpaților, se constată că la aplicarea acesteia au fost

respectate prevederile art.61, 75 Cod penal, pedeapsa fiind numită în limita minima a

sancțiunii normei penale în baza căreia au fost declarați vinovați, ținîndu-se seama de

5

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii

comise, de persoana acestora și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea, iar aplicarea art.90 Cod penal în privința lui S.Ciumac și I.Ciumac s-a efectuat în

limitele legii.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de avocatul A.Croitor în numele inculpaților S.Ciumac

și I.Ciumac și, potrivit legii, decide inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Croitor Alexei în numele

inculpaților Ciumac Serghei și Ciumac Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, în cauza penală privindu-i pe Ciumac Serghei și Ciumac

Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 noiembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6