1ra-1633/2016 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-1633/2016 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1633/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 25 mai 2016, declarate de avocatul Tamara Casian și de inculpatul

Ciurilov Evgheni Ivan, născut la

15 decembrie 1956 în or. Prokopyevsk, reg. Kemerovo,

Federația Rusă, locuitor al or. Ungheni, str. Viilor 2,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 08.10.2015 – 01.04.2016,

instanța de apel: 22.04.2016 – 25.06.2016,

instanța de recurs: 27.07.2016 – 02.11.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ciurilov

Evgheni a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 5 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă.

10.00, inculpatul Ciurilov Evgheni, aflându-se pe str. Viilor, or. Ungheni, în urma

unui conflict cu Ermurachi L., având un cuțit în mână, exprimându-se cu cuvinte

necenzurate și manifestând o agresivitate sporită, l-a amenințat pe Ermurachi L. cu

răfuiala.

1

Ulterior, în aceeași zi, în jurul orelor 16.30 - 17.00, la aceeași adresă,

inculpatul, continuându-și acțiunile agresive, având în mână același cuțit, i-a

aplicat lui Ermurachi L. o lovitură cu cuțitul în regiunea abdomenului, provocându-

i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 141 D din 17.08.2015, leziuni

corporale grave periculoase pentru viață, sub formă de plagă tăiată – înțepată

penetrantă a abdomenului.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut faptele indicate în rechizitoriu și

vina, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, asupra căror nu are obiecții.

Instanța a conchis că vinovăția inculpatului a fost dovedită integral prin

cumulul de probe administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal, ca cauzare de vătămare gravă a integrității corporale, care este periculoasă

pentru viață.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76,

3641 alin. (8) Cod penal, că infracțiunea comisă este una gravă, că inculpatul a

recunoscut vinovăția, este invalid cu grad de dezabilitate accentuat, cu procentul

păstrat al capacității de muncă 40%, că acesta suferă de encefalopatie

discirculatorie st. 111 mixtă/hipertensivă, aterosclerotică, post AVC/, ateroscleroza

cerebrală cu stenoza subtotal de ACI pe dreapta și stânga și hepatită cronică, că se

caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru,

anterior nu a fost condamnat, concluzionând ca fiind echitabilă și rezonabilă

numirea unei pedepse non privative de liberate.

3.Procurorul în Procuratura r-nului Ungheni, Scutaru Adrian, a declarat apel,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și

admiterea acțiunii civile în sumă de 30.000 lei.

Apelantul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde gradului

și caracterului socialmente periculos al faptei săvârșite, și nu va atinge scopul de

restabilire a echității sociale și a corectării condamnatului, cât și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, inculpatul se caracterizează din punct de vedere satisfăcător, dar nu

pozitiv, mai mulți martori au indicat că acesta este o persoană agresivă și intră des

în conflict cu vecinii săi, căința acestuia este una declarativă, dar nu sinceră și

sesizată, or, el nu și-a cerut scuze de la partea vătămată și nici nu i-a propus să

contribuie cu ajutor material la tratament.

Mai mult, motivul stării de sănătate al inculpatului este unul speculativ.

Astfel, scopul pedepsei nu a fost atins, nefiind restabilită echitatea socială,

conform art. 61 Cod penal.

3.1. A declarat apel și avocatul Andrian Fetcu, în numele părții vătămate

Ermurachi L., solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă privativă de libertate.

Apelantul a invocat ca menționarea căinței sincere a inculpatului în

descriptivul hotărârii atacate, nu are relevanță, aceasta fiind una falsă, or,

inculpatul nu a manifestat nici o dorință de a-i ameliora situația părții vătămate, ba

2

din contra, pe tot parcursul cercetărilor judecătorești acesta a manifestat o nepăsare

pronunțată, exprimată prin nerecuperarea prejudiciului cauzat și prin faptul că nu

și-a cerut scuze de la partea vătămată.

La locul de trai inculpatul se caracterizează satisfăcător și nu pozitiv, iar

potrivit declarațiilor martorilor audiați, el este o personalitate conflictuală și

scandalagioasă, nefiind prima dată când provoacă conflicte de genul dat.

apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Ciurilov Evgheni Ivan a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la

6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 25 mai

2016.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a apreciat măsura de

pedeapsă aplicată inculpatului sub formă de închisoare, corect fiind stabilit și

termenul ei, ținând cont de circumstanțele cauzei, poziția părții vătămate și a

inculpatului.

Totodată, circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea, impun concluzia

incorectitudinii suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului,

or, acesta a comis o infracțiune gravă care atentează la valoarea primordială

protejată de legea penală – viața și sănătatea persoanei, nu a recunoscut vina la

urmărirea penală, recunoscut-o declarativ doar în instanță, căința acestuia fiind la

fel, una declarativă, inculpatul are un comportament instabil, consecințele faptei

comise sunt grave, însă puteau fi și deosebit de grave, așa cum inculpatul a aplicat

cuțitul și a amenințat partea vătămată cu răfuială și cu omor în cadrul a două

conflicte declanșate în acea zi, nu a reparat dauna morală și materială cauzată părții

vătămate, iar un asemenea comportament nu asigură individualizarea pedepsei, nu

restabilește echitatea socială, nu contribuie la conștientizarea faptei și consecințelor

ei, la corectarea și reeducarea inculpatului, precum și la prevenirea de noi

infracțiuni, încurajând alte persoane la comiterea infracțiunilor. Inculpatul se

caracterizează satisfăcător, fiind o fire conflictuală, iar partea vătămată are o

poziție de nemulțumire față de pedeapsa aplicată, dorindu-și ca acesta să primească

o pedeapsă corespunzătoare, astfel, aceste circumstanțe nu puteau fi neglijate de

instanța de fond la constatarea oportunității suspendării executării pedepsei.

Discordanța dintre cele reținute de instanța de fond și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința

aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei.

Mai mult, la stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de fond nu

a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia prevăzute de art.

61 și 75 Cod penal, nu a ținut cont de circumstanțele reale ale cauzei, potrivit

cărora stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei este

imposibilă.

Astfel, modalitatea de executare aleasă în privința inculpatului, nu este în

acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările

3

grave produse, lipsind o motivare a faptului de ce nu este rezonabil ca inculpatul să

execute pedeapsa cu închisoare efectiv.

Prin urmare, în privința inculpatului urmează a fi exclusă aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că instanța de apel neîntemeiat i-a aplicat o pedeapsă cu

închisoarea, fără a ține cont de starea sa de sănătate, și anume, că este invalid cu

grad de dezabilitate accentuat păstrat al capacității de muncă 40%, fiind

diagnosticat cu encefalopatie discirculatorie st. 111 mixta/hipertensivă,

aterosclerotică, post AVC, ateroscleroză cerebrală cu stenoză subtotal de ACI

dreapta și stânga și hepatită cronică, iar executarea pedepsei în penitenciar va

influența și mai pronunțat asupra stării sale de sănătate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Tamara Casian, solicitând casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.

Recurenta a indicat că instanța de apel nu a dat o motivare suplimentară,

concluzionând doar asupra necesității executării reale a pedepsei cu închisoarea de

către inculpat.

Incorect a fost exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în contradicție

cu scopul pedepsei penale, care nu este de a răsplăti răul cu rău și care nu trebuie

să apară din dorința abstractă de răzbunare ori de răsplătire a răului cu rău, ci dintr-

o necesitate concretă de a împiedica repetarea faptelor antisociale, corijarea

infractorului și apărarea valorilor sociale fundamentale.

Pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu executare în

penitenciar de tip semiînchis și suspendarea condiționată a executării ei pe un

termen de 3 ani, aplicată inculpatului de către instanța de fond, corespunde

scopului primordial al pedepsei penale, iar instanța de apel la stabilirea și aplicarea

pedepsei nu a ținut cont de faptul că inculpatul este invalid cu grad de dezabilitate

accentuat cu procentul păstrat al capacității de muncă 40%, suferă de encefalopatie

discirculatorie st. 111 mixta/hipertensivă, aterosclerotică, post AVC, ateroscleroză

cerebrală cu stenoză subtotal de ACI dreapta și stânga, hepatită cronică, iar

executarea pedepsei în penitenciar, chiar și de tip semiînchis, ar influența asupra

stării sănătății lui.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

4

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor,

prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect se reține că recursurile declarate sunt fondate în drept pe art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri -

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii

contestate, asupra căror motive concrete invocate în apel nu s-ar fi pronunțat

instanța de apel, care ar fi erorile de drept și esența circumstanțelor că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției ar

contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta ar fi expus neclar, că instanța ar fi admis

o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură

penală, care ar fi afectat soluția instanței, fiind omisă în totalitate și argumentarea

ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5., 5.1. din decizie).

Rezultă, că recursurile nu îndeplinesc cerințele legale de conținut, iar instanța

de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatului și inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, în

raport cu normele de drept privind reglementarea individualizării pedepsei penale,

(pct. 5., 5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în

5

mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat a ținut cont de limitele pedepselor prevăzute în art. 151

alin. (1) Cod penal - închisoare de la 5 la 10 ani, de stipulările din art. 61, 75 Cod

penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Mai mult, aceste recursuri, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.

5., 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5., 5.1. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune inculpatul și avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursurile ordinare la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor care au fost

puse la baza hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă că instanța de apel nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate de recurent, că a adoptat o hotărâre care cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, că i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

6

individualizată conform prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursurile menționate sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a

fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Tamara Casian

și de inculpatul Ciurilov Evgheni Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 25 mai 2016, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 noiembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7