1ra-36/17 — art art 186 alin 1, 186 alin 2 lit c, d, 217/1 alin 3 lit b, 217 alin 3 lit. b, 44, 217/2 CP

1ra-36/17 — art art 186 alin 1, 186 alin 2 lit c, d, 217/1 alin 3 lit b, 217 alin 3 lit. b, 44, 217/2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-36/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și

Nadejda Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2015,

declarat de avocatul Costea Irina în numele inculpatului

Susarenco Dumitru Gheorghe, născut la

17 decembrie 1977, originar și domiciliat

mun. Chișinău, str. Coșbuc, 16.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.10.2014 -09.06.2015;

Instanța de apel: 22.09. - 09.12.2015;

Instanța de recurs: 04.08. - 31.01.2017.

C O N S T A T Ă :

Susarenco Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat, cu aplicarea art. art.

34, 82 Cod penal:

- în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 4 ani închisoare;

- în baza art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a exercita funcții legate de circulația substanțelor narcotice,

psihotrope și precursorilor pe termen de 5 ani;

- în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a exercita funcții legate de circulația substanțelor narcotice,

psihotrope și precursorilor pe termen de 5 ani;

- în baza art. art. 44, 2172 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a exercita funcții legate de circulația substanțelor narcotice, psihotrope

și precursorilor pe termen de 5 ani.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a fost stabilită pedeapsa

definitivă 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea

de dreptul de a exercita funcții legate de circulația substanțelor narcotice,

psihotrope și precursorilor pe termen de 5 ani.

A fost admisă acțiunea civilă, fiind încasat de la inculpatul Susarenco

Dumitru în beneficiul reprezentantului părții vătămate SRL „Shan Lian

International Group”, suma de 810 lei, cu titlu de prejudiciu material.

1

A fost admisă acțiunea civilă, fiind încasat de la inculpatul Susarenco

Dumitru în beneficiul părții vătămate Tuhari Elena, suma de 5350 lei, cu titlu de

prejudiciu material.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Rotari Alexandr, însă în privința

acestuia hotărârile judecătorești nu se contestă.

Dumitru, la 20 septembrie 2013, între orele 12:00-13:00, urmărind scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, acționând cu intenție directă, prin

acces liber a pătruns în biroul nr. 5 al Incubatorului de afaceri a ASEM amplasat pe

adresa str. Bănulescu-Bodoni, 59, mun. Chișinău și a sustras geanta ce aparține

lui Tuhari Elena, cu portmoneu din piele la preț de 550 lei, în care se aflau

mijloace bănești în sumă de 4800 lei, două carduri bancare de la ВС

„Victoriabank” SA, permis de conducere și buletin de identitate, toate pe numele

ultimei, cauzându-i în rezultat părții vătămate, Tuhari Elena o daună în proporții

considerabile, în sumă de 5350 lei.

Tot el, la 10 noiembrie 2013, aproximativ la ora 09:15, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în incinta marketului „Everest”

amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. V. Alecsandri, 143, tainic a sustras trei

casete de ras marca „Gilette” la prețul 810 lei, cauzându-i astfel părții vătămate

ÎCS „Shan Lian International Group” SRL, o daună materială.

Tot el, aproximativ la ora 18:00, în cadrul petrecerii măsurii speciale de

investigații pe cauza penală nr. 2014021101, pornită în baza art. 2171 alin. (3)

lit. b), f) Cod penal, de comun acord și împreună cu Rotari Alexandr, aflându-se

pe adresa str. Cojbuc 16, ap. 14, mun. Chișinău, urmărind scopul înstrăinării

substanțelor psihotrope, a produs, preparat, prelucrat și păstrat substanțe

psihotrope, iar ulterior a înstrăinat ilegal investigatorului sub acoperire cu date

cifrate „Canalî Andrei Petru”, o seringă cu volumul de 5 ml, în care se afla 2 ml

soluție de metamfetamin în formă lichidă, contra sumei de 250 lei, care conform

raportului de expertiză chimică nr. 7081 din 18 august 2014, s-a constatat că

lichidul din seringa prezentată, ridicată de la investigatorul sub acoperire cu date

cifrate cu numele „Canalî Andrei Petru”, de pe adresa mun. Chișinău, str. Cojbuc,

16, ap. 14, reprezintă soluție de metamfetamină în cantitate de 2,0 ml, preparată

artizanal din efedrină care se atribuie la substanțele psihotrope.

Tot el, având intenția de a prepara, prelucra și păstra substanțe narcotice și

psihotrope pentru consum personal, acționând cu intenție directă, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al faptei sale a preparat, prelucrat și păstrat la domiciliul

lui Rotari Alexandr, amplasat pe adresa str. Cojbuc, 16, ap. 14, mun. Chișinău, în

perioada nedeterminată de timp până la 15 august 2014, aproximativ la ora 19:00

substanțe narcotice și psihotrope, dată la care, în cadrul petrecerii acțiunilor de

urmărire penală - percheziția pe cauza penală nr. 2014021101, pornită în baza

art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, au fost depistate: nouă seringi cu volumul de

5, 10 și 20 ml, în fiecare seringă se afla o substanță lichidă de culoare galbenă, un

pachețel în care se află o masă vegetală de culoare verde mărunțită; un ceainic cu

depuneri de culoare cafenie; care au fost împachetate și sigilate într-un pachet din

polietilenă și remise în adresa CT-C și EJ al MAI, pentru efectuarea expertizei

2

chimice.

Conform raportului de expertiză nr. 083 din 28 august 2014, s-a stabilit că

masa vegetală uscată, ridicată la 15 august 2014, în cadrul percheziției la

domiciliul lui Rotari Alexandr amplasat pe adresa str. Cojbuc, 16, ap. 14,

mun. Chișinău, reprezintă marihuana cu masa de 2,41 gr (masă uscată).

Lichidul din șapte seringi, din flaconul de sticlă, ridicate din același loc,

reprezintă soluție de metamfetamină în cantitate totală de 18,4 ml preparată

artizanal din efedrina, care se atribuie la substanțele psihotrope.

În depunerile de pe ceainic și de pe bucățile de hârtie, ridicate din același

loc, s-a depistat fosfor roșu, care se atribuie la precursorii substanțelor narcotice și

psihotrope.

În substanța sub formă de cristale de culoare violet-închis, din borcanul de

sticlă, ridicată tot de pe aceeași adresă (20,02 gr), au fost depistați ioni de „MN2+”.

Conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, cantitatea de 2,41 gr., de

substanță narcotică - marihuana reprezintă proporții mari, de asemenea 18,4 ml.,

soluție de metamfetamină, preparată artizanal din efedrina, reprezintă proporții

mari.

Tot el, având intenția de a păstra precursori în scopul producerii și

prelucrării substanțelor psihotrope, acționând cu intenție directă, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al faptei sale, a păstrat împreună cu Rotari Alexandr la

domiciliul ultimului amplasat pe adresa str. Cojbuc, 16, ap. 14, mun. Chișinău, în

perioada nedeterminată de timp, până la 15 august 2014, aproximativ la ora 19:00,

precursori, și anume, fosfor roșu, dată la care, în cadrul petrecerii acțiunilor de

urmărire penală - percheziția pe cauza penală nr. 20140211001, pornită în baza art.

2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, au fost depistate: un ceainic cu depuneri de

culoare cafenie și 8 fragmente de hârtie cu depuneri de culoare brun-roșietică;

o foaie de ziar îmbibată cu substanță de culoare cafenie, cu miros înțepător; un

borcan din sticlă transparentă, astupată cu dop metalic, în care se aflau cristale de

culoare violet-închis; nouă seringi cu volumul de 5, 10 și 20 ml, în fiecare seringă

aflându-se substanță lichidă de culoare galbenă, care au fost împachetate și sigilate

într-un pachet din polietilenă și remise în adresa CT-C și EJ al MAI, pentru

efectuarea expertizei chimice.

Conform raportului de expertiză nr. 7083 din 28 august 2014, s-a stabilit că

lichidul de 18,4 ml, din șapte seringi, din flaconul de sticlă, ridicate din același loc,

reprezintă soluție de metamfetamină în cantitate totală de 18,4 ml preparată

artizanal din efedrina, care se atribuie la substanțele psihotrope.

În depunerile de pe ceainic și de pe bucățile de hârtie, ridicate din același

loc, s-a depistat fosfor roșu, care se atribuie la precursorii substanțelor narcotice și

psihotrope.

Pe suprafața fragmentului de ziar, ridicată în același loc, au fost depistați

ionii de iod, care la categoria substanțelor narcotice, psihotrope și/sau precursorii

acestora nu se atribuie.

În substanța sub formă de cristale de culoare violet-închis din borcanul de

3

sticlă, ridicat tot de pe aceeași adresă (20,02 gr), au fost depistați ioni de „MN2+”.

Potrivit Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, cantitatea de 18,4 ml,

soluție de metamfetamină preparată artizanal din efedrina, reprezintă proporții

mari.

Conform Legii R. Moldova nr. 382 din 06.05.1999 „Cu privire la circulația

substanțelor narcotice și psihotrope și a precursorilor”, Convenției unice asupra

drogurilor din 1961, Convenției ONU contra traficului ilicit de stupefiante și

substanțe psihotrope din 1988 și Lista nr. 1 aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.

1088 din 05 octombrie 2004 „Cu privire la aprobarea tabelelor și listelor

substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor acestora”, supuse controlului,

fosforul roșu reprezintă precursor al substanțelor stupefiante (narcotice) și

preparatelor psihotrope, aflate sub control pe teritoriul R. Moldova.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare,

deoarece în speță nu au fost acumulate probe care ar dovedi vinovăția sa în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal, învinuirea s-a

bazat pe declarațiile părții vătămate, iar pe capătul de acuzare în baza art. 2171

alin. (3) Cod penal, nu au fost administrate probe care ar confirma că acesta a

realizat droguri, în afară de declarațiile agentului sub acoperire, care nu a fost

audiat în ședința de judecată.

3.1. Avocatul Costea Irina în numele inculpatului, a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri de achitare de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

art. 186 alin. (2) lit. c), d), 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal, deoarece faptele

inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor imputate, cu

condamnarea inculpatului în baza art. art. 186 alin. (1), 217 alin. (3) lit. b), 44,

2172 Cod penal, la o pedeapsă mai blândă.

În susținerea cerințelor sale, apărarea a invocat următoarele argumente:

- cu privire la capătul de învinuire privind săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, inculpatul vina în săvârșirea acestei

infracțiuni nu a recunoscut-o, cele invocate de inculpat sunt confirmate prin

declarațiile martorilor audiați în cadrul ședințelor de judecată, cât și de faptul că, la

15.10.2013 când Susarenco Dumitru a fost audiat în calitate de bănuit pe acest

capăt de învinuire, acesta a fost adus de la domiciliu de către colaboratorii de

poliție, deoarece se deplasa cu greu, doar cu ajutorul cârjelor speciale;

- pe capătul de învinuire privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171

alin. (3) lit. b) Cod penal, apărarea a invocat că nu a fost realizată latura obiectivă a

infracțiunii, deoarece inculpatul Susarenco Dumitru nu a transmis cu titlu gratuit

sau oneros în posesia unor alte persoane careva substanțe psihotrope, mai mult, el

nu a săvârșit activități ilegale privind circulația substanțelor narcotice, psihotrope

sau a precursorilor;

- nu a fost realizată nici latura subiectivă a infracțiunii, deoarece lipsește

intenția directă prin care inculpatul ar fi urmărit producerea, prepararea,

4

distribuirea, transmiterea substanțelor psihotrope în posesia altei persoane;

- soluția primei instanțe a fost luată în lipsa probelor concludente de

vinovăție a lui Susarenco Dumitru în săvârșirea faptelor imputate, ori întreaga listă

a probelor prezentate de către acuzatorul de stat au avut la bază declarațiile părții

vătămate Tuhari Elena, ale martorilor Sofroni Grigore, amicul părții vătămate,

martorilor Ivan Nereuță, Tverdohleb Alexandru, Cumpanici Andrian, ofițeri, care

ținând cont de funcția pe care o dețin nu au avut o poziție imparțială față de

inculpat în prezenta cauză penală, însă, declarațiile martorului apărării Badrajan

Svetlana, prima instanță le-a apreciat critic, deși aceasta cu certitudine a confirmat

faptul că, în perioada în care a fost săvârșită sustragerea din 20 septembrie 2013,

Susarenco Dumitru se afla în imposibilitatea de a se deplasa;

- mai mult, în motivarea învinuirii acuzarea a făcut trimitere la declarațiile

martorilor indicați mai sus, declarații apreciate de acuzare drept probe

incontestabile a vinovăției lui Susarenco Dumitru, pe când aceste declarații erau

contradictorii și incerte. Deoarece aceste divergențe nu au fost înlăturate, respectiv,

nu urmau fi puse la baza sentinței de condamnare;

- martorul-investigator sub acoperire cu date cifrate „Canalî Andrei Petru” a

refuzat să dea careva declarații în cadrul ședințelor de judecată, astfel, apărării nu i

s-a oferit posibilitatea să formuleze întrebări pentru a verifica veridicitatea

declarațiilor date de către acest martor în cadrul urmăririi penale, ceea ce

contravine prevederilor art. 6 din CțEDO;

- prima instanță incorect a indicat în calitate de probe: ordonanța privind

autorizarea măsurilor speciale de investigație din 15.08.2014, ordonanța privind

autorizarea măsurilor speciale de investigație din 15.08.2014, ordonanța de ridicare

din 15.08.2014, ordonanța de recunoaștere și de anexare a mijloacelor de probă la

cauza penală din 19.08.2013, ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor

delicte la cauza penală din 05.09.2014;

- la individualizarea pedepsei penale, prima instanță nu a ținut cont de

criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. art. 7, 75 Cod penal, nu a

motivat în ce constă gradul de pericol social sporit al faptei săvârșite, nu a

concretizat la care împrejurări a săvârșirii faptei s-a referit pentru a stabili

pedeapsa.

2015, au fost respinse ca nefondate apelurile, cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, prima instanță în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate

în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția și respectiv

condamnarea inculpatului Susarenco Dumitru în baza art. art. 186 alin. (1) Cod

penal, la 2 ani închisoare; 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 4 ani închisoare;

2171 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

exercita funcții legate de circulația substanțelor narcotice, psihotrope și

5

precursorilor pe termen de 5 ani; 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de circulația substanțelor

narcotice, psihotrope și precursorilor pe termen de 5 ani; 44, 2172 Cod penal, la 2

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de circulația

substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor pe termen de 5 ani, fiind stabilită

în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, pedeapsa definitivă 8 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de

circulația substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor pe termen de 5 ani.

Necătînd la faptul că inculpatul Susarenco Dumitru vina în săvârșirea

infracțiunilor incriminate a recunoscut-o parțial, instanța de apel a statuat că,

vinovăția acestuia este dovedită prin următoarele probe: episodul furtului de la

ASEM - declarațiile părții vătămate Tuhari Elena (f.d. 8-9, vol. VI); martorului

Sofroni Grigore (f.d. 7, vol. VI); plângerea din 20.09.2013 (f.d. 6, vol. I);

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 20.09.2013, cu planșa ilustrativă

(f.d. 7-14, vol. I); cererea de chemare în judecată privind încasarea prejudiciului

material cauzat prin infracțiune (f.d. 21, vol. I); recipisa din 21.09.2013 (f.d. 25);

procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie din

10.10.2013 (f.d. 29-30, vol. I); episodul furtului de la ÎCS „Shian Lian

International Group” SRL – declarațiile reprezentantului părții vătămate Tihon

Vitalie (f.d. 10, vol. VI); martorului Ceban Ion (f.d. 11, vol. VI); denunțul din

11.11.2013 (f.d. 6, vol. II); demersul către IP Rîșcani din 11.11.2013 (f.d. 7, vol.

II); certificatul contabil (f.d. 8, vol. II); procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 11.11.2013 (f.d. 9-11, vol. II); ordonanța de ridicare din 14.11.2013 (f.d. 26,

vol. II); ordonanța de recunoaștere și de anexare a mijloacelor materiale de probă

la cauza penală din 15.11.2013 (f.d. 30, vol. II); episodul cu privire la săvârșirea

de către inculpat a infracțiunilor prevăzute de art. art. 217 alin. (3) lit. b), 2171

alin. (3) lit. b), 44, 2172 Cod penal – declarațiile martorilor Nereuță Ivan (f.d. 53-

54, vol. VI); Tverdohleb Alexandru (f.d. 55, vol. VI); Cumpanici Andrian (f.d. 56,

vol. VI); procesul-verbal de ridicare din 16.08.2014 (f.d. 7, vol. III); ordonanța

privind autorizarea măsurilor speciale de investigație (urmărirea vizuală) din

15.08.2014 (f.d. 9-10, vol. III); ordonanța privind autorizarea măsurilor speciale de

investigații (achiziția de control) din 15.08.2014 (f.d. 11-12, vol. III); procesul-

verbal privind controlul transmiterii banilor din 15.08.2014 (f.d. 13-15, vol. III);

ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 15.08.2014 (f.d. 18-19, vol. III);

procesul-verbal privind consemnarea măsurilor speciale de investigații din

16.08.2014 (f.d. 23-25, vol. III); raportul de expertiză nr. 7081 din 18.08.2014

(f.d. 75, vol. III); procesul-verbal de ridicare din 18.08.2014 (f.d. 58, vol. III);

copia autentificată a ordonanței de percheziție la domiciliu din 15.08.2014 (f.d. 59,

vol. III); copia autentificată a procesului-verbal de percheziție din 15.08.2014

(f.d. 60-61, vol. III); copia autentificată a încheierii judecătorului de instrucție a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16.08.2014 (f.d. 63, vol. III);

procesul-verbal de examinare a obiectului din 16.08.2014 (f.d. 16, vol. III);

procesul-verbal de ridicare din 18.08.2014 (f.d. 67, vol. III); procesul-verbal de

examinare a obiectului din 18.08.2014 (f.d. 68, vol. III); procesul-verbal de

6

ridicare din 05.09.2014 (f.d. 8, vol. IV); procesul-verbal de percheziție din

15.08.2014 (f.d. 10-11, vol. IV); demersul privind autorizarea percheziției la

domiciliu din 16.08.2014 (f.d. 12, vol. IV); încheierea judecătorului de instrucție

din 16.08.2014 (f.d. 13-14, vol. IV); ordonanța de recunoaștere și de anexare a

mijloacelor de probă la cauza penală din 05.09.2014 (f.d. 15, vol. IV); procesul-

verbal de ridicare din 18.09.2014 (f.d. 24, vol. IV); raportul de expertiză

nr. 7083 din 28.08.2014 (f.d. 28-31, vol. IV).

La compartimentul individualizării pedepsei, instanța de apel a statuat că,

solicitarea apărării la acest segment urmează a fi respinsă, ori, prima instanță

corect a reținut că, inculpatul Susarenco Dumitru a săvârșit infracțiunea în stare de

recidivă, nu este angajat în câmpul muncii, careva circumstanțe atenuante nu au

fost reținute, fiind reținută circumstanța agravantă – săvârșirea infracțiunii de către

o persoană care anterior a săvârșit o infracțiune similară.

Astfel, instanța de apel a conchis că la acest compartiment, prima instanță a

respectat prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia

instanței de apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri prin care Susarenco Dumitru să fie achitat de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 186 alin. (2) lit. c), d), 2171 alin. (3) lit. b)

Cod penal, deoarece faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor imputate, cu condamnarea ultimului în baza art. art. 186 alin. (1),

217 alin. (3) lit. b), 44, 2172 Cod penal, la pedeapsă mai blândă.

În susținerea recursului, cu referire la prevederile art. art. 8, 101 alin. (1), (4)

Cod de procedură penală, apărarea a specificat motive similare celor invocate în

cererea de apel, referindu-se la modalitatea greșită de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și argumentând în acest sens că, instanța de apel menținând

sentința de condamnare nu a ținut cont de faptul că, inculpatul vina în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 186 alin. (2) lit. c), d), 2171 alin. (3) lit. b)

Cod penal, nu a recunoscut-o, instanțele de fond greșit au reținut la baza vinovăției

inculpatului, pe episodul furtului, declarațiile contradictorii ale părții vătămate

Tuhari Elena, martorilor Sofroni Grigore, Nereuță Ivan, Tverdohleb Alexandru,

Cumpanici Andrian care nu au avut o poziție imparțială față de inculpat, pe când

declarațiile martorului Badrajan Svetlana urmau să fie acceptate de către instanțele

de fond deoarece cu certitudine confirmă nevinovăția lui Susarenco Dumitru în

săvârșirea infracțiunii de furt, acesta fiind în imposibilitate de a se deplasa la

20.09.2013.

Totodată apărarea, cu trimitere la unele explicații din doctrina juridică

națională a opinat că, latura obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii prevăzute

de art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal, nu au fost realizate.

Printre altele, recurentul a specificat că, ordonanțele privind autorizarea

măsurilor speciale de investigație (urmărirea vizuală) din 15.08.2014, privind

autorizarea măsurilor speciale de investigație (achiziția de control) din 15.08.2014,

de ridicare din 15.08.2014, de recunoaștere și de anexare a mijloacelor de probă la

cauza penală din 19.08.2013, de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la

7

cauza penală din 05.09.2014 (f.d. 9-10, 11-12, 19-19, vol. III, 15, 16, vol. IV), în

temeiul art. 93 Cod de procedură penală, nu pot servi drept probă și greșit au fost

puse la baza unei hotărâri de condamnare.

La fel, martorul-investigatorul sub acoperire cu date cifrate „Canalî Andrei

Petru” a refuzat să depună careva declarații în cadrul cercetării judecătorești,

situație în care apărarea a fost în imposibilitate de a adresa întrebări martorului

nominalizat, fapt care contravine prevederilor art. 6 din CțEDO.

La compartimentul individualizării pedepsei, instanța de apel nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, și anume instanța de apel

nu a luat în considerație personalitatea inculpatului, nu a motivat în ce constă

gradul de pericol social al faptei săvârșite, nu a concretizat la care împrejurări a

săvârșirii faptei s-a referit pentru a stabili pedeapsa, ilegal acceptând recalificarea

învinuirii în sensul agravării, instanța de apel incorect a atribuit acțiunile

inculpatului la categoriile infracțiunilor grave.

solicitând respingerea acestuia, deoarece motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, prevăzute la art. 427 Cod

de procedură penală.

penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În conformitate cu dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere

recursul ordinar, rezidă în preîntâmpinarea și înlăturarea erorilor în domeniul

justiției, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol

preventiv și unul reparator al erorilor de drept admise de instanțele ierarhic

inferioare.

În acest context, revenind la textul recursului declarat de apărare,

Colegiul penal lărgit constată că titularul acestuia invocă de drept temeiurile

stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora

decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs în cazul în care instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

8

În esență, recurentul critică hotărârea adoptată de instanța de apel sub

aspectul modalității greșite de apreciere a probelor, instanța de apel nu a pătruns în

esența cauzei deferită judecății și eronat a dispus condamnarea lui Susarenco

Dumitru în baza art. art. 186 alin. (2) lit. c), d), 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal, iar

la compartimentul individualizării pedepsei pentru infracțiunile prevăzute de art.

art. 186 alin. (1), 217 alin. (3) lit. b), 44, 2172 Cod penal, pentru care inculpatul a

recunoscut vina, instanța de apel a aplicat o pedeapsă prea aspră, care nu este

proporțională faptelor săvârșite.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

lărgit conchide că, acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea

soluției de respingere a apelurilor declarate de apărare și de inculpat cu

menținerea sentinței, a respectat prevederile art. art. 414-417 Cod de procedură

penală, adoptând o soluție corectă și întemeiată.

Colegiul penal lărgit a statuat asupra acestei concluzii reieșind din

următoarele considerente.

În primul rând, relevant este de menționat că la această etapă a procedurilor

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, ori, aceasta fiind atributul exclusiv al acestor

instanțe, deci, Colegiul penal lărgit nu examinează criticele referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea condamnării inculpatului de cele imputate prin rechizitoriu (la caz

ordonanța procurorului privind modificarea acuzării în sensul agravării din

24.04.2015, f.d. 9, vol. V).

Totodată, în același context, se remarcă că în cadrul procesului penal

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât

și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei

activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Termenul „convingere intimă” exprimă atitudinea imparțială, independentă,

fără prejudecăți față de o probă sau alta.

Adică, judecătorul este independent la aprecierea probelor, nefiind legat de

opiniile altor persoane sau instanțe. Legea stabilește că probele admisibile sunt

apreciate după pertinența, concludența și utilitatea acestora, iar toate probele în

ansamblul lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării.

Raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor efectuată

de instanța de apel, Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de apel corect a

ajuns la concluzia despre vinovăția inculpatului de cele imputate prin rechizitoriu

și just a apreciat probatoriul acumulat.

Din contextul criticii autorului recursului rezultă, că instanța de apel a apreciat

unilateral probele administrate, însă, din actele cauzei se constată că instanța le-a

9

creat părților condițiile necesare, cercetând probele așa cum au fost prezentate de

părți și a conchis corect asupra circumstanțelor de fapt ale cauzei, efectuând o

încadrare juridică corectă.

Tot în acest context, Colegiul penal reține că, după cum rezultă din

prevederile art. 314 Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată, în

procesul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit și sub toate aspectele, probele

prezentate de părți, creându-le acestora condiții necesare pentru cercetarea

multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

Opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit verificând

materialele dosarului, specifică că judecând apelurile instanța de apel a examinat

cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de

menținere a sentinței de condamnare, ori, soluția instanței de apel este argumentată

și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit cercetate în

ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și,

totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării

reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a săvârșit

infracțiunile incriminate în circumstanțele descrise în ordonanța procurorului din

24.04.2015 privind modificarea acuzării în sensul agravării (f.d. 9, vol. V), or,

corect instanța de apel a pus la baza condamnării lui Susarenco Dumitru probele

enunțate la pct. 4 din prezenta decizie.

Așadar, instanța de recurs reiterează că, chestiunea de apreciere a probelor și

temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa judecării

recursului, ori, pentru a constitui temei de casare, eroarea de fapt trebuie să fie

gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, o atare eroare nu a fost reținută de către instanța

de recurs și careva probe denaturate care ar răsturna soluția instanței de apel nu au

fost constatate.

În privința argumentelor invocate de apărare referitor la necesitatea

rejudecării cauzei și adoptării în privința inculpatului a unei hotărâri de achitare de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 186 alin. (2) lit. c),

d), 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal, Colegiul penal lărgit consideră poziția

respectivă nefondată.

Referitor la episodul furtului de la ASEM, instanța de apel corect a reținut, că

declarațiile părții vătămate Tuhari Elena sunt pertinente și concludente și care pot

fi puse la baza sentinței de condamnare, iar alegația inculpatului precum că, prima

instanță greșit a pus la baza condamnării pe acest episod doar declarațiile părții

vătămate, corect au fost respinse ca neîntemeiate deoarece, la stabilirea vinovăției

pe acest capăt de învinuire prima instanță a examinat mai multe probe, și anume a

constatat că declarațiile părții vătămate Tuhari Elena coroborează cu declarațiile

10

martorului Sofroni Grigore și procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 10.10.2013 (f.d. 29, 30, vol. I).

În același context, instanța de apel corect a reținut că, probele enunțate supra

la fel combat și declarațiile inculpatului Susarenco Dunitru precum că, acesta nu a

săvârșit furtul de la partea vătămată Tuhari Eelena deoarece avea probleme

locomotorii și nu se putea deplasa, iar în ceea ce privește declarațiile martorului

apărării Badrajan Svetlana care a indicat că, inculpatul Susarenco Dumitru practic

de jumătate de an nu se mișca, în lunile septembrie, octombrie, noiembrie

inculpatul se afla în apartamentul amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Cojbuc,

16, instanța de apel corect a statuat pe concluzia primei instanțe care a apreciat

critic aceste declarații, stabilind în acest sens că, vin în contradicție cu materialele

cauzei penale, inclusiv și cu declarațiile inculpatului Susarenco Dumitru care a

recunoscut că, în luna noiembrie a săvârșit furtul din magazinul „Everest”, deși

martorul Badrajan Svetlana a indicat că, în luna noiembrie, inculpatul nu se putea

deplasa.

Referitor la episodul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii prevăzute de

art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal, instanța de apel având în vedere prevederile

art. 138 Cod procedură penală, corect a relevat, că faptul săvârșirii de către

inculpatul Susarenco Dumitru a infracțiunii nominalizate se confirmă prin

declarațiile inculpaților Susarenco Dumitru, Rotari Alexandr, precum și a

martorilor Nereuță Ivan, Tverdohleb Alexandru, Cumpanici Andrian.

Cu referire la critica apărării precum că, martorul-investigatorul sub

acoperire cu date cifrate „Canalî Andrei Petru” a refuzat să depună declarații în

cadrul ședinței de judecată, fapt prin care nu i s-a oferit posibilitate apărării să

formuleze întrebări pentru a verifica veridicitatea declarațiilor date de acest martor

în cadrul urmăririi penale, instanța de apel corect a găsit-o neîntemeiată, ori, acest

fapt nu poate fi considerat ca o încălcare a unui proces echitabil, în condițiile în

care la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe care atestă

efectuarea achiziției de control.

Printre altele, opozabil criticii apărării prin care se susține că instanța de apel

în descriptivul deciziei, întru confirmarea vinovăției inculpatului, a făcut referire la

ordonanțele procurorului din 15.08.2014 de ridicare, privind autorizarea măsurilor

speciale de investigație (urmărire vizuală; achiziții de control), Colegiul penal

relevă, că instanța de apel pe lângă faptul că în descriptivul deciziei a făcut referire

la ordonanțele vizate, și-a întemeiat soluția de condamnare și pe alte probe cum

sunt: procesul-verbal privind controlul transmiterii banilor din 15.08.2014;

procesul-verbal de ridicare din 15.08.2014; procesul-verbal privind consemnarea

măsurilor de investigație din 16.08.2014; raportul de expertiză nr. 7081 din

18.08.2014; raportul de expertiză nr. 7083 din 28.08.2014, deci, chiar dacă instanța

de apel greșit a făcut referire la actele enunțate, această eroare nu poate fi

considerată de natură să răstoarne soluția primei instanțe, menținută de instanța de

apel.

În ce privește capitolul individualizării pedepsei, care la fel a fost criticat de

către titularul cererii de recurs, Colegiul penal enunță, că la acest compartiment,

instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod

11

penal.

Reieșind din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte

două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce

instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității

infracționale săvârșite.

Astfel, instanța de apel corect a reținut din materialele cauzei, că inculpatul

Susarenco Dumitru a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă, nu este angajat în

câmpul muncii, careva circumstanțe atenuante în speță lipsesc, iar drept

circumstanță agravantă servind săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară.

Deci, instanța de apel corect a atestat, că din cuprinsul părții descriptive a

sentinței, prima instanță a soluționat chestiunile privind individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului în strictă conformitate cu prescripțiile de drept formal și

material, or, pedeapsa penală a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului Susarenco Dumitru în limitele prevăzute de lege, luându-se în

considerare gravitatea infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului, influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui.

Motivele invocate în recursul ordinar de către apărare, descrise în pct. 5. al

prezentei decizii, Colegiul penal lărgit nu le consideră relevante și ele urmează a fi

respinse din motivele expuse supra, reieșind din faptul că există un cumul de probe

legal administrate și cercetate de instanța de apel, care incontestabil confirmă vina

inculpatului Susarenco Dumitru în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. art.

186 alin. (1), 186 alin. (2) lit. c), d), 2171 alin. (3) lit. b), 217 alin. (3) lit. b), 44,

2172 Cod penal, iar pedeapsa aplicată, se încadrează în limitele legii penale.

Tot aici, Colegiul penal lărgit relevă, că instanța de apel corect a constatat că

în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele constitutive ale

infracțiunilor incriminate, inclusiv și latura obiectivă, argumente pe care instanța

de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența și practica CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6§1 din CțEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19

12

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit reiterează, că printre garanțiile unui proces

echitabil, reglementat de art. 6 din CțEDO, se enumeră și faptul că orice persoană

trebuie să fie judecată în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial,

ceea ce a fost realizat și în prezenta cauză, fiind respectate drepturile inculpatului

garantate atât de Constituția R. Moldova, CțEDO cât și de Codul de procedură

penală.

Față de cele ce preced, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză, nu

se constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, la etapa judecării apelurilor.

În consecință, Colegiul penal lărgit menționează că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. art. 414-417 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și

întemeiată, astfel că nu există temei pentru admiterea recursului ordinar în sensul

declarat de apărare.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Costea Irina

în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Susarenco

Dumitru Gheorghe.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 martie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

13