1re-2/2017 — art.313 CPP

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16.02.2016, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiționarului Vignan Igor cu privire la declararea nulității scrisorii 22-66/10-1282 din 11.11.2014, semnate de procurorul din cadrul secției judiciar-civile și contencios administrativ a Procuraturii Generale, Corciu Cristina, precum și a scrisorii nr. 22-66/10-1375 din 12.12.2014, semnate de procurorul, șef al secției judiciar-civile și contencios administrativ a Procuraturii Generale, Dimitraș Marcel, cu solicitarea obligării procurorului de a înlătura încălcarea drepturilor și libertăților sale de a examina în temeiul prevederilor art. 274 Cod de procedură penală, sesizarea cu privire la tragerea la răspundere penală a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, Micu V. și Verejan V.

Pentru a pronunța încheierea, prima instanță raportând circumstanțele de fapt stabilite în cadrul examinării plângerii petiționatului Vignan Igor, la normele procedurale aplicabile cazului examinat, în raport cu prevederile art. 262, 274 Cod de procedură penală, precum și prin prisma art. 4, 14 din Legea cu privire la petiționare, a conchis că lipsesc careva temeiuri de reacționare a organelor procuraturii în cazul sesizării organelor de drept privitor la pretinsele acțiuni ilegale ale membrilor CSM și altor judecători din cadrul instanțelor de judecată. Astfel, prima instanța a constatat că procurorii au examinat corect sesizarea peționarului Vignan Igor în baza Legii cu privire la petiționare, dispunând de probe concludente, utile și pertinente ce ar indica cert asupra lipsei temeiurilor de tragere la răspundere penală a persoanelor vizate în plângere, or argumentele petiționarului împotriva răspunsurilor Procuraturii Generale sunt formale și lipsite de suport juridic și faptic. Totodată, prima instanță a indicat că argumentele petiționarului nu pot fi reținute ca fiind plauzibile, or în motivarea plângerii nu au fost invocate careva încălcări a 1 drepturilor și libertăților sale fundamentale, petiționarul criticând doar acțiunile procurorilor, care în opinia sa sunt ilegale.

Încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 februarie 2016, a fost atacată cu recurs de către petiționatul Vignan Igor, solicitând casarea acesteia, invocând că la adoptarea respectivei încheierei a fost ignorată starea de drept și de fapt a cauzei, au fost încălcate normele materiale și de procedură a legislației în vigoare și a normelor internaționale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că în cauză a fost examinată plângerea petiționarului Vignan Igor cu privire la declararea nulității scrisorii nr. 22-66/10-1282 din 11.11.2014, semnate de procurorul din cadrul secției judiciar-civile și contencios administrativ a Procuraturii Generale, Corciu Cristina, precum și a scrisorii nr. 22-66/10-1375 din 12.12.2014, semnate de procurorul, șef al secției judiciar-civile și contencios administrativ a Procuraturii Generale, Dimitraș Marcel, cu solicitarea obligării procurorului de a înlătura încălcarea drepturilor și libertăților sale, de a examina în temeiul prevederilor art. 274 Cod de procedură penală sesizarea cu privire la tragerea la răspundere penală a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, Micu V. și Verejan V. Astfel, instanța de recurs conducându-se de prevederile art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, a constatat că încheierea pronunțată în cauză nu este susceptibilă de a fi atacată, pentru asemenea încheiere nu este prevăzută calea de atac recursul, în esență în cauză nu a fost emisă încheiere privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale sau clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale și în consecință a conchis că rescursul este inadmisibil. Totodată, instanța de recurs a mai indicat că încheierea atacată este irevocabilă și nu se supune căii de atac în ordine de recurs, deoarece ea nu se referă la cazurile expres indicate în art. 437 alin. (1) pct. 31) Cod de procedură penală, ce prevede că pot fi atacate cu recurs încheierile privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, adoptate conform prevederilor art. 313 Cod de procedură penală.

Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016, este atacată cu recurs în anulare de petiționarul Vignan Igor, care indicând ca temei de recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2-6) Cod de procedură penală, art. 2, 3, 6 §1, 13, 14 CEDO, art. 18 alin. (1), 20, 26 alin. (1), 118 alin. (2) Constituția Republicii Moldova, solicită casarea acesteia, invocând în motivare că: - încheierea primei instanțe din 16 februarie 2016 și decizia instanței de recurs din 26 mai 2016 sunt adoptate cu încălcarea legislației în vigoare a Republicii Moldova; - completul de judecată nu a fost constituit conform prevederilor legale; 2 - nu a fost citat să participe în ședința de judecată în instanța de recurs; - instanța de recurs nu s-a expus pe toate motivele invocate în cererea de recurs; - ședințele de judecată s-au desfășurat fără participarea unui apărător; - decizia instanței de recurs nu este motivată; - i-au fost aplicate neîntemeiat amenzi judiciare; - nu au fost constatate și examinate corect toate circumstanțele de fapt și de drept, lipsind careva probe în acest sens; - acțiunile procurorului în cadrul ședințelor de judecată din Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, au dus la încălcarea drepturilor sale procesuale; - instanța de recurs nu a examinat cauza obiectiv, sub toate aspectele, astfel agravându-i situația; - au fost încălcate drepturile la un proces echitabil și de examinare a cauzei într-un termen rezonabil, de acces la justiție și de apărare, garantate de art. 6 §1 CEDO, fiindu-i încălcate și interesele legitime; - a fost încălcat art. 2 și 3 CEDO, ori a fost supus unui tratament degradant din partea instanțelor de judecată care au examinat cauza; - hotărârile în această cauză au fost adoptate fără aprecierea și cercetarea probelor, conform cerințelor art. 101 Cod de procedură penală; - a fost încălcat dreptul său de a nu fi discriminat, garantat de art. 14 CEDO, din motiv că în procesul de examinare a cauzei nu i-au fost înmânate actele procesuale traduse în limba rusă, contrar prevederilor art. 16 alin. (2) Cod de procedură penală, art. 9 alin. (2) din Legea Nr. 514 din 06.07.1995 privind organizarea judecătorească, precum și art. 118 alin. (2) Constituția RM; - i-a fost încălcat dreptul la un recurs efectiv, prevăzut în art. 13 CEDO, or plîngereile sale nu au fost examinate corespunzător de procuratură și instanțele de judecată.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu 3 fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs în anulare remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu circumstanțele invocate în speța dată, rezultă că decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016, adoptată în ordinea reglementată de art. 447-449 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016, este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare. În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționatul Vignan Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 25 ianuarie 2017. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 4