1re-84/2018 — Art. 313 CPP

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 21 noiembrie 2017, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea petiționarului Vignan Igor împotriva scrisorii nr.22-66/10-100 din 31 ianuarie 2017, semnată de procurorul din cadrul secției reprezentare în procedurile non-penale și implementare CEDO a Procuraturii Generale, Gavrilița Oleg și scrisorii nr.22-66/10-197 din 21 februarie 2017 semnată de procurorul șef-interimar al secției reprezentare în procedurile non-penale și implementare CEDO a Procuraturii Generale, Dimitraș Marcel, cu solicitarea obligării procurorului de a examina în temeiul prevederilor art.274 Cod de procedură penală sesizarea cu privire la tragerea la răspundere penală a judecătorului Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, Valah Ciprian.

Petiționarul, a contestat cu recurs încheierea, solicitând casarea acesteia ca fiind neîntemeiată invocând faptul că, la 09 ianuarie 2017, în temeiul art.274 Cod de procedură penală, a depus plângere la Procuratura Generală, prin care a solicitat pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Valah Ciprian, pe faptul pronunțării încheierilor pretins ilegale din 07.09.2016 și 06.10.2016 privind acțiunea înaintată de Vignan Igor împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității privind contestarea actului administrativ. Drept răspuns a primit scrisorile nr.22-66/10-100 din 31 ianuarie 2017 și nr.22-66/10-197 din 21 februarie 2017, prin care a fost anunțat despre lipsa temeiurilor pentru pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Valah Ciprian, deoarece din plângere nu rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune, ci doar rezultă dezacordul cu deciziile instituției la examinarea petiției.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2018, recursul declarat a fost respins, ca inadmisibil. 1 În motivarea soluției sale, instanța de recurs cu trimitere la prevederile art.art.313 alin.(6), 437 alin.(1) pct.31) Cod de procedură penală, a indicat că, încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 15 noiembrie 2017 este irevocabilă și nu se supune căilor de atac în ordine de recurs.

Petiționarul a contestat cu recurs în anulare hotărârile pronunțate, solicitând casarea acestora, invocând că la examinarea cauzei au fost încălcate prevederile art.art.33 alin.(2) pct.6), 34 alin.(1), (2) Cod de procedură penală, ambele instanțe nu s-au expus asupra tuturor motivelor invocate de petiționar, instanța de recurs nu a examinat cauza sub toate aspectele înrăutățind situația recurentului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art.401 alin.(1) pct.2) și 3) Cod de procedură penală și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești, după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art.455 alin.(2) pct.7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art.453 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că decizia instanței prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibil a recursului împotriva încheierii judecătorului de instrucție adoptată în ordinea prevăzut de art.313 Cod de procedură penală, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare. Or, legislația procesuală penală nu prevede această cale de atac și astfel de hotărâri nu cad sub incidența celor prevăzute la art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, prin urmare recursul declarat fiind inadmisibil și urmând să fie respins. Așadar, potrivit prevederilor art.art.455 alin.(2) pct.7), 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art.455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. art.456, 432 alin.(1), (2) pct.1), alin.(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, 2 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Vignan Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2018, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute la art.455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 septembrie 2018. Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti Judecătorii /semnătura/ Anatolie Țurcan /semnătura/ Elena Cobzac Copia corespunde originalului, Judecător Anatolie Țurcan 3