1ra-1971/16 — art. 361 alin. 2 CP

1ra-1971/16 — art. 361 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1971/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 25 februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Bobruico Albert Dmitri, născut la

12.08.1961, originar și locuitor în mun.

Chișinău, str. N. Dimo 7/3, ap. 50,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.10.2015- 24.12.2015;

Instanța de apel: 22.01.2016 - 25.02.2016;

Instanța de recurs: 02.11.2016-07.12.2016,

C O N S T A T Ă :

2015, Bobruico Albert a fost achitat de învinuirea adusă în baza art. 361 alin.(2)

lit. b) Cod penal pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Albert se învinuiește pentru faptul că, în anul 2015, prin înțelegere prealabilă și

de comun acord cu Kuracițki Veaceslav și alte persoane neidentificate de organul

de urmărire penală, urmărind scopul confecționării, deținerii folosirii

documentelor oficiale false, știind cu certitudine că potrivit Deciziei Consiliului

Municipal Chișinău nr.6/6 din 02.10.2014, nu dispune de dreptul de a beneficia

de abonament anual pentru călătoria în transportul urban în raza mun. Chișinău a

prezentat datele sale de identitate și a transmis fotografia sa lui Kuracițki Ivan în

scopul de a-i fi confecționat abonamentul anual pentru călătoria în transportul

urban în raza municipiului Chișinău pe numele său, însă la 25.06.2015, în cadrul

efectuării acțiunilor de urmărire penală pe cauza penală nr.2015480458. de către

SUP a IP Ciocana al DP mun. Chișinău în baza semnelor componenței de

infracțiune prevăzute de art.361 alin. (2) lit. b) Cod penal, acesta a fost ridicat de

la Kuracițki Veaceslav Ivan.

1

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bobruico Albert să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 361 alin.(2), lit. b) Cod penal, la

amendă în mărime de 300 unități convenționale.

În motivarea apelului procurorul a invocat că:

- instanța eronat a considerat că prin confecționare se înțelege doar

efectuarea lucrului tehnic, or, prezentarea de către inculpat a datelor cu caracter

personal pentru confecționarea nemijlocită a abonamentului de către o altă

persoană la fel cade sub incidența confecționării;

- acțiunile inculpatului întrunesc elementele componenței de infracțiune

prevăzute de art. 361 alin.(2), lit. b) Cod penal, aceste acțiuni având ca motiv

obținerea ilicită a privilegiului de a călători gratuit în transportul public;

- inculpatul nu a reușit să se folosească de acest abonament, este doar

meritul organului de urmărire penală care au curmat acțiunile ilegale care urmau

să se întâmple și anume, să intre în posesia acestui document și să se folosească

de acesta;

- motivele infracțiunii se exprimă prin interes material, deoarece în cadrul

examinării cauzei penale în ședința de judecată, acuzarea a prezentat instanței

ordonanța din 25.09.2015 prin care în privința lui Kuracițki Veaceslav a fost

încetată cauza penală din motiv că ultimul este iresponsabil;

- s-a solicitat de către acuzare anexarea în calitate de probă suplimentară

ordonanțele prin care a fost încetată urmărirea penală cu aplicarea art. 55 Cod

penal în privința altor persoane care la fel au obținut astfel de permise de la

Kuracițki Veaceslav, fapt care demonstrează că confecționarea abonamentelor

reprezintă o afacere ilegală, demers care a fost respins de către instanță.

februarie 2016 a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. Colegiul penal a stabilit cu certitudine faptul că, învinuirea nu și-a

găsit confirmare în urma analizelor circumstanțelor și probelor administrate la

urmărirea penală și cercetate în instanța de judecată și a considerat că prima

instanță fondat a motivat sentința prin faptul, că fapta nu a fost săvârșită de

Bobruico Albert.

Infracțiunea prevăzută la art.361 al.(2) Cod penal, este o infracțiune

formală, latura obiectivă a acesteia manifestându-se prin fapta prejudiciabilă care

se concretizează în acțiunea de confecționare, deținere, vânzare sau folosire a

documentelor oficial false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

Totodată, Colegiul a statuat că, corect de către instanța de fond s-a reținut

că și abonamentul anual nr. 001302 eliberat pe numele lui Bobruico Albert. a fost

ridicat de la Kuracițki Veaceslav, iar faptul dat nu atestă existența elementului

2

constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.(2) lit. b) Cod penal și anume,

acțiunea de confecționare de către Bobruico Albert, or, o legătură cauzală între

abonamentul ridicat de la Kuracițki Veaceslav, care s-a dovedit fals și inculpatul

Bobruico Albert nu a fost stabilită.

Instanța a relevat că, nu poate fi reținut argumentul acuzării precum că

prezentarea de către inculpat a datelor cu caracter personal pentru confecționarea

nemijlocită a abonamentului de către o altă persoană la fel cade sub incidența

confecționării, or, inculpatul în cadrul ședinței de judecată a relatat că nici nu

cunoaște așa persoană, iar faptul că abonamentul este perfectat pe numele lui

Bobruico Albert și pe abonament este fixată fotografia inculpatului poate deduce

doar o presupunere că posibil ar fi fost folosit ulterior de inculpat, dar nici în

acest caz nu pateu fi confecționare.

Totodată, Colegiul penal a considerat că, corect de către instanța de fond a

fost reținut că, în învinuirea adusă inculpatului i se încriminează săvârșirea faptei

de două sau mai multe persoane, fără a avea un punct de conexiune între

presupușii făptuitori inculpatul A. Bobruico și V. Kuracițchi, în privința căruia a

fost încetată urmărirea penală, pe motiv că fapta prejudiciabilă a fost săvârșită în

stare de iresponsabilitate, în ordonanța de încetare la fel fiindu-i indicată

comiterea infracțiunii menționate împreună cu „persoane neidentificate", nefiind

clar de ce două sau mai multe persoane.

În astfel de circumstanțe, Colegiul penal a statuat că vinovăția inculpatului

Bobruico Albert nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente.

în care a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în

alt complet de judecată, deoarece instanța de judecată a dat o apreciere incorectă

probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele

administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, iar decizia de menținere a sentinței de achitare

este neîntemeiată și pasibilă a fi casată.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

3

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar

va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească

definitivă.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul invocă drept temei

de drept art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul constată că temeiul invocat pentru declararea recursului ordinar nu

și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare

de drept invocată de recurent.

Astfel, instanța de recurs reiterează că motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de

apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt

reținută și a concluzionat corect de a menține soluția de achitare a instanței de

fond.

În conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor cauzei penale și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că,

instanța de apel a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1)

pct.8) Cod de procedură penală, aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului declarat de procuror, cu menținerea sentinței

de achitare.

Decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, fiind legală și întemeiată.

Totodată, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art.27, 99-101

Cod de procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate și

invocate la pct.4.1 a prezentei decizii, verificându-le minuțios, iar în final le-a dat

4

o apreciere corespunzătoare prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, care coroborate în ansamblu, confirmă nevinovăția inculpatului

Bobruico Albert în săvârșirea infracțiunii imputate.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică,

pe de o parte să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie

vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a

probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În speță, verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma

argumentelor invocate de recurent, Colegiul penal le consideră ca nefondate, în

sensul că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate nu se

dovedește prin probele acumulate și că nu a fost comisă nici o gravă eroare de

fapt de către instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii

atacate și adoptarea unei alte soluții, or, instanța de apel după o sentință de

achitare a audiat pe viu inculpatul și a cercetat și verificat probatoriul administrat

la caz.

Așadar, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat

și mult aspectual în textul sentinței și deciziei instanței de apel, iar careva

temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece

ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită

de către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu

probator administrat, corect instanța de apel ajungând la concluzia de a menține

sentința de achitare a primei instanțe.

Instanța de apel corect a specificat că, învinuirea adusă nu și-a găsit

confirmare, iar fapta încriminată nu a fost săvârșită de Bobruico Albert, cu atât

mai mult că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 361 alin. (2) Cod penal

se manifestă prin fapta prejudiciabilă care se concretizează în acțiunea de

confecționare, deținere, vânzare sau folosire a documentelor oficial false, care

acordă drepturi sau eliberează de obligații, ceea ce în acțiunile inculpatului

lipsește, cu atât mai mult că abonamentul anual a fost ridicat de la Kuracițki

Veaceslav, în privința căruia urmărirea penală a fost încetată, deoarece fapta

încriminată în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal a fost săbârșită în stare de

iresponsabilitate.

Prin urmare, Colegiul penal reține că motivele invocate în recurs sunt

neîntemeiate și constituie o interpretare subiectivă a recurentului, iar instanța de

apel corect s-a expus asupra fiecărui argument din apelul declarat de procuror,

motivare pe care instanța de recurs o acceptă și pentru a evita repetări inutile le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a

hotărârii în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

5

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției

sale.

În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de

drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, iar solicitările recurentului nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate în cauză, prin urmare soluția adoptată de către instanța de

apel este legală și întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil fiind vădit

neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016, în cauza penală în privința

lui Bobruico Albert, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 23 decembrie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

6