1ra-1137/2016 — art. 264 al. 1 CP

1ra-1137/2016 — art. 264 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1137/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Toma Nadejda,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Cojocari Ion cu avocatul său Popa Marin, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016, în cauza

penală privindu-l pe

Cojocari Ion Aurel, născut la 18 martie 1991

originar din r-nul Rezina, s. Gordinești și domiciliat

în mun. Chișinău, str. Poamei 21, ap. 17.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Cojocaru Ion a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

februarie 2014, aproximativ la ora 20:15 min., în timp ce conducea troleibuzul de

model „3HY”, cu număr de bord 2061, ruta de deplasare 5 pe str. Calea Ieșilor 71/1

din direcția str. Bariera Sculeni spre șos. Balcani din mun. Chișinău, nu a manifestat

prudență sporită la trafic, astfel, ignorând cerințele pct. 39.1), 4) și pct. 40.1) lit. b)

al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că înaintea începerii deplasării,

reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie

să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole

pentru ceilalți participanți la trafic și în localități conducătorii de vehicule nu sînt

scutiți de obligația de a lua toate măsurile de precauție pentru a evita accidentul în

trafic rutier, precum, înaintea virării la stânga sau întoarcerii, conducătorul de

vehicul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus și urmează să

1

se deplaseze înainte sau la dreapta, precum și pietonilor, ca rezultat a creat situație

de accident rutier, unde, efectuând manevra de virare la stânga, n-a cedat trecerea

autovehiculului specializat ambulanța de model „VW TRANSPORTER”, cu număr

de înmatriculare C FG 915, condus regulamentar de conducătorul auto Rusnac

Victor, născut la 15.03.1963 și ultima s-a tamponat în regiunea ușii din spate partea

dreaptă a troleibuzului.

În rezultatul impactului, ambele unități de transport au fost defectate esențial,

dar, pasagerii din ambulanță Bulgac Paulina, născută la 12.07.1992, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 669/D din 27.03.2014, s-a constatat

fractura osului radial în loc tipic cu deplasare în extensie, edem și tumefacție la

nivelul mâinii drepte, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect

contondent dur, ce condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare medie, iar Burlacu Mihail, născut la

10.08.1978, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 665/D din 27 martie

2014, s-a constatat diagnosticul clinic „contuzia lombelor și bazinului, contuzia

toracelui și bazinului”, care nu se supune aprecierii medico-legale, în conformitate

cu prevederile Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității vătămării

corporale, din motivul nespecificării prin ce se exprimă aceste contuzii (echimoze,

edem, excoriații).

Chișinău, Gonța Oleg, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie recunoscut vinovat

Cojocari Ion de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele

de transport pe un termen de doi ani, invocând că:

- instanța de judecată la pronunțarea sentinței s-a bazat doar pe declarațiile

inculpatului Cojocari Ion, pe care acuzarea le consideră neveridice, fără a se da o

apreciere în coroborare cu probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate

în instanța de judecată;

- în cadrul judecării cauzei a fost numită și efectuată expertiză auto-tehnică,

prin care s-a constatat că la viteza de 50-60 km/h șoferul ambulanței avea posibilitate

tehnică de a evita tamponarea obstacolului (troleibuzul de model „ZIU”) aplicând

frânarea. Fiind audiat expertul care a efectuat expertiza auto-tehnică, acesta a

declarat că viteza putea fi mai mare decât cea calculată, deoarece în urma impactului

s-au produs degajări de energie la deformarea elementelor autovehiculelor.

Deoarece la momentul actual lipsește careva metodică standardizată de determinare

a vitezei după gradul de deformare a vehiculelor, partea din energia cinetică degajată

la deformare nu a putut fi stabilită;

2

- expertiza auto-tehnică nominalizată nu a putut elucida toate circumstanțele

cauzei și a introdus ambiguități referitor la posibilitatea reală tehnică de evitare a

accidentului rutier de șoferul ambulanței, atât timp cât nu a putut fi posibil de stabilit

cu certitudine viteza ambulanței înainte de apariția obstacolului;

- fiind vizionată filmarea camerei de bord a ambulanței s-a constatat că aceasta

indică viteza de deplasare a ambulanței de 81-82 km/h, înaintea apariției obstacolului

(troleibuzului);

- din expertiză suplimentară, expertul la aprecierea posibilității de evitare a

accidentului rutier de către ambulanță, a pus timpul de deplasare a troleibuzului ca

obstacol. Acest timp a fost de 4-5 secunde din declarațiile martorilor și a

inculpatului, însă care a fost distanța de vizibilitate a șoferului ambulanței la apariția

obstacolului-troleibuz, nu s-a calculat și reieșind din viteză și timpul de oprire a

ambulanței, reieșind din imposibilitatea de determinare a vitezei după gradul de

deformare a vehiculelor, partea din energia cinetică degajată la deformare nu a putut

fi stabilită;

- ambele rapoarte de expertiză nu sunt concludente pentru caz și nu pot

constitui probe pentru determinarea vinovăției sau nevinovăției inculpatului

Cojocari Ion, deoarece au la bază date neveridice, subiective, fundamentate pe

presupuneri, dar nu pe date concrete măsurate și calculate în modul corespunzător și

precis. În cazul dat, precizia datelor era un factor decisiv pentru efectuarea expertizei

și la indicarea imprecisă a acestora de către participanții la proces, nu i-a dat

posibilitate expertului să facă concluzii veridice, prin urmare astfel de concluzii nu

pot fi puse la baza unei sentințe;

- cauza penală este de învinuire a lui Cojocari Ion de încălcarea regulilor de

securitate a circulației rutiere comise de inculpat și anume pct. pct. 39.1),4) și pct.

40.1) lit. b) al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede, că înaintea începerii

deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de

vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va

crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic și în localități conducătorii de

vehicule nu sânt scutiți de obligația de a lua toate măsurile de precauție pentru a

evita accidentul în trafic rutier, precum, înaintea virării la stânga sau întoarcerii,

conducătorul de vehicul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus

și urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta, precum și pietonilor. Anume

această încălcare nu a fost contestată și nici contrazisă de partea apărării. Partea

apărării a încercat să demonstreze că de fapt șoferul ambulanței a putut evita

tamponarea aplicând frânarea. Însă reieșind din circumstanțele cauzei, anume

crearea obstacolului de către șoferul troleibuzului 1-a determinat pe șoferul

ambulanței să evite accidentul rutier aplicând frânarea. Astfel, din această încălcare

comisă de șoferul troleibuzului, Cojocari Ion, prin crearea obstacolului și prin

3

necedarea trecerii automobilului ambulanței a generat situație de accident rutier, iar

șoferul ambulanței a fost nevoit să aplice frânarea, dar nu a reușit să evite producerea

accidentului rutier, fapt care exclude necesitatea efectuării cărorva expertize auto-

tehnice, iar expertizele auto-tehnice numite în cadrul cercetărilor judecătorești au

fost inutile;

- ambulanța se deplasa pe un drum cu prioritate, careva obstacole nu erau, nu

era semafor, drumul era liber și obstacolul sub formă de troleibuz nu putea fi

prevăzut de șoferul ambulanței. Mai mult ca atât, art. art. 3, 4 a Regulamentului

circulației rutiere prevede că participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile

de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile

agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile

lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului,

precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care

sunt provocate de circumstanțe iminente. Orice participant la trafic care respectă

prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la

trafic execută cerințele acestuia;

- conform art. 105 a Regulamentului circulației rutiere, autovehiculele

Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării, Serviciului de Informații și

Securitate, Departamentului Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției,

Serviciului de Protecție și Pază de Stat, ale echipelor mobile ale Serviciului Vamal,

cele destinate stingerii incendiilor, ambulanțele, precum și cele ale serviciilor

bancare, poștei speciale, care sânt echipate cu semnale luminoase și sonore speciale,

conform punctului 38 din prezentul Regulament, și care sunt vopsite în mod special,

în cazul în care execută misiuni urgente de serviciu, pot devia de la exigențele

Regulamentului în cauză (cu excepția capitolului II; capitolului III secțiunile a 2-a

și a 8-a: capitolului IV secțiunea a 18-a), cu condiția că se vor întreprinde măsurile

necesare de precauție pentru a evita orice accident în traficul rutier, 2) în cazul în

care se execută misiuni urgente de serviciu, conducătorii vehiculelor în cauză trebuie

să pună în funcțiune semnalele luminoase și sonore speciale. Totodată, ei pot profita

de prioritate doar atunci când s-au asigurat că li se cedează trecerea. De prioritate

beneficiază, de asemenea, conducătorii vehiculelor escortate de vehiculul cu regim

prioritar de circulație. Conducătorii vehiculelor escortate trebuie să includă în faruri

lumina de întâlnire;

- regimul de viteză în localități este reglementat de capitolul III, secțiunea 3 a

Regulamentului circulației rutiere și nu intră în excepțiile menționate, prin urmare

regimul de viteză a ambulanțelor putea să fie altul decât cel prevăzut în localități, iar

măsurile întreprinse pentru evitarea accidentalului rutier au fost întreprinse de

șoferul ambulanței, prin aplicarea frânării ca rezultat al apariției obstacolului care nu

4

a putut fi prevăzută de el din timp pentru a reduce din viteza avută, și nici nu era

obligat, fiind în regim de prioritate;

- șoferul troleibuzului, inculpatul Cojocari Ion, a creat obstacol, prin

antrenarea troleibuzului la o manevră complicată pentru acest tip de mijloc de

transport, reieșind din lungimea, greutatea, coeficienții de manevrare, precum și

necesitatea alimentării cu energie electrică prin intermediul conectoarelor, care,

printre altele pot și să se desprindă de firele electrice, timpul de noapte, vizibilitatea

scăzută de negură și umiditate ridicată, de lumina farurilor automobilelor care vin în

întâmpinare, alte circumstanțe obiective, în cumul luate în ansamblu trebuia să-1

determine pe Cojocari Ion să se asigure că manevra dată el o efectuează în siguranță

și nu creează obstacole pentru alți participanți la trafic. Aceasta rezultă și din faptul

că în ipoteza în care dacă șoferul ambulanței evita accidentul rutier prin frânare,

oricum de către șoferul troleibuzului erau încălcate punctele menționate a

Regulamentului circulației rutiere și ar fi fost atras la răspundere contravențională

pentru crearea situației de accident rutier. Asupra consecințelor sub formă de

vătămare medie șoferul troleibuzului a manifestat imprudență, prin urmare această

circumstanță constatată de raportul de expertiză medico-legală și la prezența

legăturii cauzale, prin urmare există toate temeiurile de a considera vinovat pe

Cojocari Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal;

- în motivarea sentinței de achitare instanța de judecată menționează că partea

vătămată Bulgac Paulina a dat declarații, care nu demonstrează decât că

conducătorul ambulanței nu a întreprins măsurile din timp de a stopa mijlocul de

transport la momentul apariției obstacolului. Și anume a frânat de câteva ori, deși

regulamentul circulației rutiere prevede expres că în caz de apariție a obstacolului

conducătorul urmează să întreprindă măsura de frânare pînă chiar la limita stopării

definitive. Prin manevra sa de a frâna, apoi iarăși a se deplasa și iarăși să frâneze,

demonstrează că conducătorul ambulanței nu a îndeplinit în totul cerințele art. 45

(1), (2) a RCR;

- frânarea întreruptă a mijlocului de transport nu semnifică lipsa frânării, ci o

metodă de frânare care dă posibilitatea de menținere sub control a autovehiculului și

persoanelor (pacienți și lucrători medicali) aflați în ambulanță, în vederea excluderii

punerii în pericol a vieții integrității lor;

- de instanța de judecată a fost constatat faptul că declarațiile părții vătămate

nu corespund adevărului deoarece timpul afară era umed, chiar ploua încet, și

girofarul luminos, cît și cel sonor la momentul accidentului nu era în funcțiune.

Faptul dat se demonstrează prin imaginile video al camerei de bord al ambulanței,

precum că la ambulanță se aflau în funcțiune doar ștergătorul parbrizului din cauza

ploii, girofarul luminos și cel sonor nu se vede a fi în funcțiune;

5

- instanța de judecată a dat o apreciere subiectivă declarațiilor părții vătămate

cu privire la timpul de afară și conectarea girofarului nu corespund adevărului,

deoarece partea vătămată din cauza șocului și loviturii putea să nu dea importanță

timpului de afară. În ceea ce privește conectarea girofarului, Bulgac Paulina a

declarat cu certitudine că acesta era în funcțiune;

- concluziile instanței de judecată referitor la faptul că lumina girofarului nu

se vede în înregistrările video, iarăși constituie o concluzie subiectivă a instanței de

judecată, care nu a luat în considerație faptul că lumina girofarului nu poate fi mai

puternică ca lumina farurilor de la ambulanță, prin urmare nu putea să se vadă în

interiorul cabinei șoferului, cu atât mai mult că imaginile video au fost filmate cu

cameră de bord a cărei obiectiv putea să nu captureze undele luminoase ale

girofarului. Totodată, pe parcursul examinării cauzei s-a constatat că camera de bord

nu efectuează înregistrarea audio, iar martorii din ambulanță au confirmat faptul

funcționării girofarului până la tamponare;

- concluziile instanței se construiesc pe anumite păreri subiective, fără a lua în

considerație realitățile cazului produs. Astfel, șoferul Rusnac Victor a dat apreciere

personală vitezei de deplasare și distanței de apariție a obstacolului, el invocând

mărimi aproximative ale acestor date. Având în vedere timpul umed, de noapte,

negură și lumina farurilor automobilelor care veneau în întâmpinare, șoferul Rusnac

Victor putea aprecia imprecis viteza și distanța, și viceversa, calcularea vitezei de

camera de bord (videoregistrator) nu poate fi pusă la bază, deoarece nu se cunoaște

dacă această cameră calculează corect viteza de deplasare a autovehiculului. De

asemenea, referitor la lipsa în imaginile video a luminii girofarului concluziile sunt

aceleași ca și cele menționate supra;

- necătînd la faptul că martorul Barabaș Nicolae nu a văzut momentul

producerii accidentului rutier, aflându-se la distanță mare de producerea

accidentului, văzând doar consecințele producerii accidentului rutier, neavând

certitudine referitor la starea girofarului ambulanței înainte de producerea

accidentului rutier, instanța de judecată a interpretat în mod părtinitor declarațiile

acestuia, concluzionând că girofarul nu era pus în funcțiune, deși există martori

direcți care indică asupra funcționării acestuia în timpul de până la producerea

accidentului rutier;

- proba administrată prin înregistrarea video a accidentului rutier, de fapt a

ilustrat în mod convențional producerea evenimentului respectiv, pentru ca să se

poată face apreciere aproximativă asupra situației rutiere la moment. Camera

(videoregistratorul) nu este omologat și standardizat, respectiv, datele lui nu pot fi

folosite ca probă, imaginile capturate de registrator urmează a fi apreciate în general,

cu admiterea erorilor, cu privire la spectrul de lumini și culori, dar mai ales de

aprecierea vitezei măsurate de acest videoregistrator care, reieșind din faptul că după

6

impact el a continuat să indice viteză de deplasare, rezultă că are marjă de imprecizie

și întârziere destul de mare. Prin urmare aceste date în mod cert nu sunt veridice, nu

pot fi puse la baza sentinței, însă pot completa declarațiile părților și crea imagine

generală asupra evenimentului produs;

- urma să fie luat în considerare faptul că imaginile arătate de videoregistrator

pot fi redate cu întârziere în timp de videoregistrator, însăși scena în condiții de

viteză putea fi capturată de asemenea cu întârziere în timp;

- importanța acestei probe pentru cauza penală respectivă o constituie

aprecierea comportamentului șoferului troleibuzului Cojocari Ion, care din

înregistrările video se vede cînd și în ce mod începe manevra de cotire la stânga fără

a se asigura, deoarece această mișcare a intrat în câmpul de vedere a

videoregistratorului, care după cum se vede, nu are câmp prea mare de vizibilitate,

și având în vedere faptul că un videoregistrator de la ambulanță a putut fixa

momentul de apariție a obstacolului, atunci viceversa, șoferul troleibuzului, care

efectua manevra de cotire urma să fi văzut ambulanța și respectiv să-i cedeze

trecerea, dar nu să creeze obstacole;

- instanța de judecată a pus la baza sentinței de achitare declarațiile

inculpatului Cojocari Ion, care a invocat faptul că a văzut în condițiile respective

lipsa oricărui mijloc de transport în întâmpinare până la o distanță de 100 metri. De

asemenea, a pus la bază declarațiile acestuia că manevra de cotire a troleibuzului a

durat 4-5 secunde, neavând alt suport probant asupra acestei circumstanțe. Or,

aprecierea distanței, vitezei și timpului de către om este foarte relativă și deseori

greșită, fiindcă și multe dintre aparatele de măsurat dau erori mari, dar și cel mai

precis aparat oricum admite anumit procent de eroare, însuși inculpatul Cojocari Ion

a spus că a văzut undeva departe, după aprecierea sa, două mașini, dar oricum a

început manevra, deși, iarăși din declarațiile sale, vizibilitatea era redusă, era negură,

ploua, era noapte și nu putea să precizeze viteza automobilelor care veneau la

întâmpinare și nici distanța. Și aflându-se la volanul unui troleibuz cu masa de 11

tone și lungimea de 11 metri, acesta la efectuarea manevrei de întoarcere a fost

convins că va reuși să o efectueze, dar, după cum a arătat realitatea, nu a reușit să o

efectueze, impunând prin crearea obstacolului șoferul ambulanței să frâneze și,

necătând la această să producă accident rutier;

- sunt notorii și concluziile expertului, care conform raportului de expertiză

nr. 8550 din 11.11.2014, fiind luată ca bază declarațiile inculpatului că troleibuzul

efectuează manevra de întoarcere în timp de 4-5 secunde, oricum este menționat

faptul că șoferul ambulanței putea evita producerea accidentului rutier folosind

frânarea;

7

- necătând la faptul că datele acestei expertize nu pot fi puse la baza sentinței,

fiind bazate pe presupunerea și aprecierea subiectivă a inculpatului Cojocari Ion,

oricum, chiar și în așa circumstanțe de către expert este menționat ca obstacol-

troleibuzul. Prin urmare, șoferul troleibuzului nu urma să-1 creeze, dar șoferul

ambulanței, care, deși a frânat, oricum n-a putut evita producerea accidentului rutier,

având traseul liber în fața sa nu putea să prevadă că în fața lui va apărea un asemenea

obstacol, și la viteza de 50-60 km/oră, oricum trebuia să frâneze ca să evite

producerea accidentului rutier, situație care oricum îl califică ca vinovat pe șoferul

troleibuzului, care urma să cedeze trecerea;

- instanța de judecată nu a indicat motivul respingerii probelor acuzării, așa

cum prevede art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, astfel sentința este

nemotivată și ilegală, iar cumulul probelor acumulate demonstrează cu lux de

amănunte vinovăția inculpatului. Toate probele indică direct că anume el a săvârșit

infracțiunea și nu există nici un dubiu care ar putea fi interpretat în favoarea

inculpatului.

2016, a fost admis apelul declarat, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

prin care Cojocari Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă, în

mărime de 300 u.c.

declarat în coraport cu circumstanțele cauzei stabilite și normele legale aplicabile în

speță a conchis că, prima instanță prin sentința pronunțată, a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept ale infracțiuni comise de către inculpat (în partea constatatoare a

reținut circumstanțele prin care inculpatul a săvîrșit infracțiunea), însă în mod eronat

a hotărât achitarea inculpatului Cojocari Ion de sub învinuirea de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În acest sens, instanța de apel analizând totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și apreciindu-le, conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a constatat următoarele.

Inculpatul Cojocari Ion, la 20 februarie 2014, aproximativ la ora 20:15 min.,

în timp, ce conducea troleibuzul de model „3HY”, cu număr de bord 2061, ruta de

deplasare 5 pe str. Calea Ieșilor 71/1, din direcția str. Bariera Sculeni spre șos.

Balcani din mun. Chișinău, nu a manifestat prudență sporită la trafic, astfel, ignorând

cerințele pct. 39.1), 4) și pct. 40.1) lit. b) al Regulamentului Circulației Rutiere, care

prevede că înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției

de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi

8

executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic și

în localități conducătorii de vehicule nu sînt scutiți de obligația de a lua toate

măsurile de precauție pentru a evita accidentul în trafic rutier, precum, înaintea

virării la stânga sau întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie să cedeze trecerea

vehiculelor care vin din sens opus și urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta,

precum și pietonilor, ca rezultat, a creat situație de accident rutier, unde, efectuând

manevra de virare la stânga, n-a cedat trecerea autovehiculului specializat ambulanța

de model „VW TRANSPORTER” cu număr de înmatriculare C FG 915, condus

regulamentar de conducătorul auto Rusnac Victor, nascut la 15.03.1963 și ultima s-

a tamponat în regiunea ușii din spate partea dreaptă a troleibuzului.

În rezultatul impactului, ambele unități de transport au fost defectate esențial,

dar la pasagerii din ambulanță - Bulgac Paulina, născută la 12.07.1992, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 669/D din 27.03.2014, s-au constatat

fractura osului radial în loc tipic cu deplasare în extensie, edem și tumefacție la

nivelul mâinii drepte, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect

contondent dur, ce condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare medie, iar la Burlacu Mihail, născut la

10.08.1978, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 665/D din 27 martie

2014, s-a constatat diagnosticul clinic „contuzia lombelor și bazinului, contuzia

toracelui și bazinului”, care nu se supune aprecierii medico-legale, în conformitate

cu prevederile Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității vătămări

corporale, din motivul nespecificării prin ce se exprimă aceste contuzii (echimoze,

edem, excoriații).

Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatului Cojocari Ion în baza art. 264

alin. (1) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale sau a sănătății.

Astfel, instanța de apel a reținut, că necătând la faptul că inculpatul Cojocari

Ion, nu a recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii lui imputate, declarațiile căruia au

fost apreciate de instanța de apel ca fiind o metodă de apărare, or vina acestuia este

demonstrată pe deplin prin cumulul probelor prezentate și cercetate în prima instanță

și verificate în instanța de apel, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Bulgac Paulina (f.d. 123 vol. I), declarațiile

martorilor Rusnac Victor (f.d. 130-131 vol. I), Panea Tudor(f.d. 132 vol. I),

Dvininov Petru (f.d. 156-157 vol. I).

Instanța de apel analizînd declarațiile martorilor și apreciindu-le, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe a statuat că

9

acestea sunt utile si concludente și demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii imputate.

La fel, instanța de apel a stabilit că vinovăția inculpatului Cojocari Ion în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, este pe deplin

dovedită și de următoarea sistemă de probe și documente, cum ar fi:

- procesul-verbal de cercetare la locul accidentului rutier, produs la

20.02.2014, pe str. Calea Ieșilor 71, dintre troleibuzul de model ”ZIU” cu numărul

de bord 2061, condus de Cojocari Ion și automobilul specializat ambulanța de model

”VW Transporter” cu n/î C FG 915, condus de conducătorul auto Rusnac Victor (f.d.

4-5, vol. I);

- schema procesului-verbal al examinării locului accidentului rutier, produs la

20.02.2014, pe str. Calea Ieșilor 71, dintre troleibuzul de model ”ZIU” cu numărul

de bord 2061, condus de Cojocari Ion Aurel și automobilul specializat ambulanța de

model ”VW Transporter” cu n/î C FG 915, condus de conducătorul auto Rusnac

Victor (f.d. 7, vol. I);

- tabelul fotografic asupra accidentului rutier, produs la 20.02.2014, pe str.

Calea Ieșilor 71, dintre troleibuzul de model ”ZIU” cu numărul de bord 2061, condus

de conducătorul auto Cojocari Ion și automobilul specializat ambulanța de model

„VW TransporteR” cu nr. de înmatriculare C FG 915, condus de conducătorul auto

Ruscac Victor (f.d. 8-11, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 665/D din 27.03.2014, în privința lui

Burlacu Mihail (f.d. 28-29, vol. I)

- raportul de expertiză medico-legală nr. 669/D din 27.03.2014, în privința lui

Bulgac Paulina (f.d. 36-37, vol. I);

- raportul de expertiza nr. 8550 din 11.11.2014 (f.d. 172-174, vol. I).

Reieșind din cele sus indicate, instanța de apel a atestat că argumentele din

apel sunt întemeiate, iar partea acuzării a prezentat instanței probe pertinente,

admisibile și concludente, care în volum deplin dovedesc vinovăția inculpatului

Cojocari Ion de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel ținînd cont de prevederile art.61, 75-

77 Cod penal, a reținut că inculpatul vina în comiterea infracțiunii nu a recunoscut-

o, anterior nu a fost condamnat, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se

află, nu a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate.

Totodată, instanța de apel conducîndu-se de prevederile art.76, 77 Cod penal,

a menționat că circumstanțe agravante sau atenuante în privința inculpatului nu au

fost stabilite.

Astfel, instanța de apel a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului

Cojocari Ion poate avea loc prin stabilirea în privința acestuia a unei pedepse sub

formă de amendă prevăzută de sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal.

10

Cojocari Ion cu avocatul său Popa Marin, care indicînd temeiurile de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței, invocînd:

- art. 427 alin. (1) pct. (6) Cod de procedură penală, prevede ca temeiuri de

recurs cazurile cînd „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”;

- art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, ce prevede ca temei de

recurs, cazul cînd „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”;

- instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că inculpatul Cojocari Ion este

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal;

- instanța de apel a examinat unilateral cerințele apelantului și în decizia sa a

scanat conținutul textului cererii de apel, care contravine circumstanțelor de fapt

avute loc, lăsînd fără apreciere și interpretând diamentral opus toate probele

administrate și cercetate în cadrul cercetării judecătorești;

- potrivit deciziei, rezultă că Cojocari Ion a încălcat RCR, fapt ce nu

corespunde realității, deoarece potrivit raportului de expertiză autotehnică nr. 8550

din 11.11. 2014, s-a constatat că la viteza de 50-60 km/oră, autovehiculul de model

VW Transporter cu n/î C FG 915, în condițiile comiterii accidentului rutier, distanța

necesară de oprire în siguranță este de 37-49 metri, depărtarea acestui automobil de

locul tamponării în momentul apariției obstacolului în cumul de vizibilitate a

conducătorului, a fost de 71-89 metri și conform datelor stabilite, pentru condițiile

întrebării, conducătorul acestui automobil dispunea de posibilitatea tehnică de a

evita tamponarea obstacolului (troleibuzul de model ZIU) aplicînd frînarea;

- instanța de apel își motivează decizia, punînd la bază declarațiile martorilor

acuzării, care raportîndu-le în coroborare cu video înregistrările de la bordul

ambulanței s-au dovedit a fi eronate;

- declarațiile martorilor Bulgac Paulina, Rusnac Victor, Panea Tudor,

Dvininov Petru nu corespund adevărului și nu demonstrează în ce circumstanțe s-a

produs accidentul rutier și le apreciază critic;

- singurul martor neutru este Barabaș Nicolae, care la data incidentului s-a

aflat în preajma locului producerii acestuia, a declarat că în ziua incidentului cînd,

troleibuzul a început manevra de cotire la stînga, din direcția s. Trușeni nu se vedea

să se deplaseze nici un automobil. După ce troleibuzul a început manevra de

întoarcere, peste 4-5-6 secunde s-a auzit o bubuitură și a văzut că troleibuzul s-a

mișcat din loc. Cînd s-a apropiat, a văzut cum ambulanța s-a tamponat în partea din

spate al troleibuzului. Afară era noapte. Dînsul nu a văzut gerofarul luminiscent al

11

ambulanței să fie aprins, decît doar după tamponare. La fel, nici girofarul sonor nu

era inclus în funcțiune. În momentul producerii accidentului rutier, dînsul nu a auzit

nici un sunet de frînă al ambulanței;

- argumentele acuzării se combat prin declarațiile lui Cojocari Ion, care a

relatat că înainte de a începe manevra de cotire la stînga, s-a asigurat de apropierea

unităților de transport care se deplasau din sens opus;

- organul de urmărire penală nu a infirmat declarațiile lui Cojocari Ion, dar a

efectuat urmărirea penală superficial și tendențios, fără a administra suficiente probe

în învinuirea lui, încălcîndu-i dreptul la un proces echitabil, refuzînd în cadrul

urmăririi penale să numească expertiza autotehnică pentru a stabili vinovăția sau

nevinovăția inculpatului, după cum se cere în art. 19 alin. (3) și 254 Cod de

procedură penală;

- solicitarea adresată organului de urmărire penală și procurorului de a fi

înlăturate lacunele comise și anume să fie efectuată expertiza autotehnică, a fost

lăsată fără soluționare, iar la finele urmăririi penale, a fost respinsă această cerere,

prin ce i s-a încălcat dreptul de apărare și la un proces echitabil a inculpatului;

- analizînd materialele cauzei accidentului rutier, a tuturor probelor cercetate

și acumulate în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că șoferul Cojocari Ion,

nu a încălcat prevederile regulamentului circulației rutiere, iar impactul dintre

autovehicule s-a produs datorită nerespectării Regulamentului Circulației Rutiere de

către conducătorul Rusnac Victor, fapt confirmat prin raportul de expertiză

autotehnic nr.8550 din 11.11.2014, schema accidentului rutier, procesul verbal de

examinare și verificare a stării tehnice a unității de transport, video înregistrările,

precum și declarațiile lui Cojocari Ion, a martorului ocular Barabaș Nicolae, din care

considerent în acțiunile șoferului Cojocari Ion fapta nu întrunește elementele

infracțiunii;

- instanța de apel nu s-a expus pe aceste argumente, dar a folosit aceleași

argumente prezentate de acuzator drept motivare a deciziei, ca rezultat la condamnat

pe Cojocari Ion în lipsa oricăror probe ce ar demonstra vinovăția lui;

- instanța de apel greșit a apreciat raportul de expertiză autotehnică, prin ce a

creat un precedent prin care rapoartele de expertiză efectuate la solictările părții

acuzării le apreciază just, iar în speța dată raportul de expertiză autotehnică efectuat

cu respectarea cerințelor legale, a fost apreciat că nu ar elucida toate circumstanțele

producerii accidentului rutier, fapt ce demonstrează că nu a fost imparțială la

adoptarea deciziei.

pct. 11 Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, din considerentul că

recurentul își motivează această contestație prin dezacordul cu modalitatea de

12

apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probatoriu nu se

conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. În atare

situație acest recurs nu conține argumentele ilegalității deciziilor instanței de apel și

în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în această cauză

penală - cerințe obligatorii și expres stipulate în dispoziția art. 430 pct. 5) Cod de

procedură penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului în sensul art.427

alin. (1) Cod de procedură penală. La fel, instanța de apel în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, s-a pronunțat și a apreciat fiecare

probă din punct dc vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu-din punct de vedere al coroborării lor.

raport cu materialele cauzei, ținînd seama de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că recurentul invocă ca temeiuri de recurs dispozițiile art. 427

alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, ce prevăd cazurile cînd „instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite

elementele infracțiunii”, fără a indica, însă concret, nici unul din aspectele descrise

supra, ce ar fi incidente în speța dată.

Totodată, Colegiul penal reține că în textul recursului predomină criticile prin

care recurentul își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor în instanța de apel și

anume că „potrivit deciziei, rezultă că Cojocari Ion a încălcat RCR, fapt ce nu

corespunde realității, deoarece potrivit raportului de expertiză autotehnică nr. 8550

13

din 11.11. 2014, […]; declarațiile martorilor Bulgac Paulina, Rusnac Victor, Panea

Tudor, Dvininov Petru nu corespund adevărului și nu demonstrează în ce

circumstanțe s-a produs accidentul rutier și le apreciază critic; singurul martor

neutru este Barabaș Nicolae, care la data incidentului sa aflat în preajma locului

producerii accidentului rutier, a declarat că […];instanța de apel greșit a apreciat

raportul de expertiză autotehnică, prin ce a creat un precedent prin care rapoartele

de expertiză efectuate la solictările părții acuzării le apreciază just, iar în speța dată

raportul de expertiză autotehnică efectuat cu respectarea cerințelor legale, a fost

apreciat că nu ar elucida toate circumstanțele producerii accidentului rutier, fapt

ce demonstrează că nu a fost imparțială la adoptarea deciziei”.

În această ordine de idei, se indică că asemenea alegații nu pot fi acceptate ca

temei de recurs, or, conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

esențiale comise de instanțele de fond și de apel. Prin urmare, instanța de recurs

ordinar nu consideră necesar de a da o nouă apreciere probelor administrate la speța

dată, ce este de competența exclusivă a primei instanțe și a instanței de apel, iar

instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară, examinează cauza doar sub

aspectul prezenței erorilor de drept comise de prima instanță și cea de apel la

judecarea cauzei.

Totodată, se notează că imparțialitatea instanței de apel, în procesul

examinării cauzei nu este pusă la dubiu de instanța de recurs, or libera apreciere a

probelor în conformitate cu propria convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor, cu respectarea prevederilor art. 100, 101 Cod de procedură, nu poate afecta

sub nici o formă imparțialitatea instanței care a examinat cauza, la fel în cursul

examinării cauzei, de către partea apărării careva cereri de recuzare nu au fost

înaintate, ce exclude orice dubiu cu privire la imparțialitatea instanței de apel.

Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, în care se specifică că „instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței” Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit

confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de

apel, la examinarea cauzei în ordine de apel a respectat prevederile art. 414, 415 alin.

(21) 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și corect a casat total sentința de

achitare și prin hotărârea adoptată just l-a recunoscut vinovat pe Cojocari Ion de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal. Totodată, decizia

instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția, motivarea soluției

fiind în corespundere cu dispozitivul deciziei, care este expus clar, nefiind admisă

14

nici o eroare gravă de fapt, care ar fi afectat soluția instanței de apel, aceasta fiind

legală și întemeiată.

La fel, ce ține de motivele indicate de recurent, precum că „instanța de apel

eronat a ajuns la concluzia că inculpatul Cojocari Ion este vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal; instanța de apel a examinat

unilateral cerințele apelantului și în decizia sa a scanat conținutul textului cererii

de apel, care contravine circumstanțelor de fapt avute loc, lăsînd fără apreciere și

interpretînd diamentral opus toate probele administrate și cercetate în cadrul

cercetării judecătorești; instanța de apel își motivează decizia, punînd la bază

declarațiile martorilor acuzării, care raportându-le în coroborare cu video

înregistrările de la bordul ambulanței s-au dovedit a fi eronate; instanța de apel nu

s-a expus pe aceste argumente, dar a folosit aceleași argumente prezentate de

acuzator, drept motivare a deciziei, ca rezultat la condamnat pe Cojocari Ion în

lipsa oricăror probe ce ar demonstra vinovăția lui”, Colegiul penal atestă că sunt

neîntemeiate și nu pot fi acceptate, or instanța de apel și-a bazat soluția de

condamnare a inculpatului Cojocari Ion pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (1) Cod penal, pe probe ce au dovedit incontestabil vinovăția acestuia,

verificate în instanța de apel (f.d.41-42, vol. II), descrise în decizia instanței de apel

(f.d. 56-60, vol. II), totodată, fiind audiat în ședința instanței de apel inculpatul și

sub jurămînt martorii acuzării (f.d. 32- 36, vol. I), probe ce au fost apreciate de

instanța de apel just prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, iar instanța de recurs nu identifică

careva temei de a pune la îndoială veridicitatea acestor constatări.

Cît privește considerentele recurentului, precum că „organul de urmărire

penală nu a infirmat declarațiile lui Cojocari Ion, dar a efectuat urmărirea penală

superficial și tendențios, fără a administra suficiente probe în învinuirea lui,

încălcîndu-i dreptul la un proces echitabil, refuzînd în cadrul urmăririi penale să

numească expertiza autotehnică pentru a stabili vinovăția sau nevinovăția

inculpatului, după cum se cere în art. 19 alin. (3) și 254 Cod de procedură penală;

solicitarea adresată organului de urmărire penală și procurorului de a fi înlăturate

lacunele comise și anume să fie efectuată expertiza autotehnică, a fost lăsată fără

soluționare, iar la finele urmăririi penale, a fost respinsă această cerere, prin ce i

s-a încălcat dreptul de apărare și la un proces echitabil a inculpatului”, Colegiul

penal notează că acestea sunt irelevante, or din materialele cauzei rezultă că la

solicitarea părților, în prima instanță a fost dispusă prin încheierea din 13 octombrie

2014 (f.d. 164-166, vol. I), efectuarea expertizei auto-tehnice, rezultatele acestei

expertize fiind consemnate în raportul de expertiză nr. 8550 din 11 noiembrie 2014

(f.d. 172-175, vol. I), acest raport fiind ulterior verificat în ședința instanța de apel,

15

prin citire, fapt consemnat în procesul verbal al ședinței de judecată din instanța de

apel (f.d. 42, vol. II), din ce rezultă că în cadrul procesului penal, inculpatului nu i-

a fost sub nici o formă încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, or

omisiunea organului de urmărire penală, întru respectarea principiului

contradictorialității prevăzut de art. 24 Cod de procedură penală, a fost corectată de

instanța de judecată.

Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, ce prescrie că „nu au fost întrunite elementele

infracțiunii”, precum și criticile recurentului care cad sub incidența acestui temei,

„analizînd materialele cauzei accidentului rutier, a tuturor probelor cercetate și

acumulate în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că șoferul Cojocari Ion,

nu a încălcat prevederile regulamentului circulației rutiere, iar impactul dintre

autovehicule s-a produs datorită nerespectării Regulamentului Circulației Rutiere

de către conducătorul Rusnac Victor, fapt confirmat prin raportul de expertiză

autotehnic nr.8550 din 11.11.2014, schema accidentului rutier, procesul verbal de

examinare și verificare a stării tehnice a unității de transport, video înregistrările,

precum și declarațiile lui Cojocari Ion, a martorului ocular Barabaș Nicolae, din

care considerent în acțiunile șoferului Cojocari Ion fapta nu întrunește elementele

infracțiunii; argumentele acuzării se combat prin declarațiile lui Cojocari Ion, care

a relatat că înainte de a începe manevra de cotire la stînga s-a asigurat de

apropierea unităților de transport care se deplasau din sens opus;”, Colegiul penal

reține că nu pot fi admise, deoarece acestea reprezintă o interpretare aleatorie a

materialului factologic de către recurent, ce nu a indicat care anume element al

infracțiunii prevăzute de art. 264 Cod penal, nu este prezent în acțiunile inculpatului,

or după cum rezultă din materialele cauzei, instanța de apel în decizie (f.d. 66, vol.

II), corect a constatat că în acțiunile inculpatului Cojocari Ion sunt prezente toate

elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Astfel, se subliniază de instanța de recurs că inculpatul Cojocari Ion fiind

conducător al mijlocului de transport – troleibuz (subiect al infracțiunii), a

manifestat imprudență (latura subiectivă) nu a respectat pe deplin prevederile

Regulamentului circulației rutiere și înaintea virării la stânga nu s-a asigurat

suficient, nu a apreciat corect viteza mașinilor ce se deplasau pe contrasens în fața

sa, (latura obiectivă-manifestată prin inacțiune) prin ce a creat obstacol pe drum,

generând producerea accidentului rutier, în rezultatul căruia, părții vătămate Bulgac

Paulina i-au fost cauzate vătămări corporale medii (urmarea prejudiciabilă).

Totodată, deși în speță partea apărării a încercat să demonstreze că de fapt

șoferul ambulanței a putut evita tamponarea aplicând frânarea, fapt ce ar exclude

vinovăția inculpatului, reieșind din circumstanțele cauzei Colegiul penal atestă, că

anume încălcarea RCR, comisă de șoferul troleibuzului-inculpatul Cojocari Ion, prin

16

neasigurarea suficientă că manevra de virare la stînga va fi executată în siguranță și

nu va crea obstacole celorlalți participanți, prin necedarea trecerii automobilului

ambulanței ce se deplasa în întîmpinare pe contrasens, a creat obstacolul ce a generat

situația de accident rutier, iar șoferul ambulanței a fost nevoit să aplice frânarea, dar

nu a reușit să evite producerea accidentului rutier, iar imposibilitatea ultimului de a

evita producerea accidentului rutier nu exclude existența încălcărilor

Regulamentului Circulației Rutiere comise de inculpat, în lipsa cărora nu ar fi fost

creat pericolul de accident rutier.

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Cojocari Ion

cu avocatul său Popa Marin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Cojocari Ion Aurel,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 noiembrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

17