1ra-1635/16 — art.264 al.4 CP

1ra-1635/16 — art.264 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. lra-1635/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Nicolae Gordilă

Președinte

Liliana Catan

Judecători

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav în numele inculpatului, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

aprilie 2016, în cauza penală în privința lui

Ciobanu Gheorghe Nicolai, născut la 20

noiembrie 1974, originar și domiciliat în s.

Lăpușna, raionul Hîncești,

Termenul de examinare a cauzei:

- instanța de fond: 22.06.2015 - 26.11.2015;

- instanța de apel:20.01.2016 - 24.05.2016;

- instanța de recurs: 27.07.2016 – 26.10.2016;

C O N S T A T Ă :

Gheorghe Nicolai a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art 264 alin. (4)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, la

4 (patru) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani.

Acțiunea civilă a fost admisă integral. S-a dispus încasarea din contul lui

Ciobanu Gheorghe Nicolai în folosul lui Chergan Viorica suma de 300 000 (trei sute

mii) lei cu titlul de prejudiciu moral și suma de 5000 (cinci mii) lei cu titlul de

cheltuieli pentru serviciile avocatului, iar în total suma de 305 000 (trei sute și cinci

mii) lei.

Ciobanu Gheorghe la 12 aprilie 2015, aproximativ la ora 19-00, conducînd

automobilul de model "BMW 520" cu nr. de înmatriculare "CQJ 211",fiind în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, concentrația de alcool în sîngele lui fiind de

2.03 g/l, deținind permis de conducere valabil pentru categoria mijlocului de

1

transport pe care-1 ghida, se deplasa pe traseul din s. Lăpușna, raionul Hîncești

dinspre direcția s.Pașcani. În timpul deplasării nu a ținut cont de împrejurări, n-a

apreciat corect situația reală pe drum și ca rezultat, a tamponat pietonul Huhlei

Efrosinia Vasile a.n. 1951, care se deplasa pe acostamentul drumului. În rezultatul

impactului Huhlei Efrosinia a decedat, fiindu-i cauzate, conform concluziei

raportului de expertiză medico-legală nr. 52 din 04.05.2015: plăgi contuze, multiple

excoriații și echimoze pe cap, corp și membre, revărsări sangvine în țesuturile moi a

capului, luxația completă a articulației scapulo-humerale din dreapta,

fractura sternului, fracturi costale bilaterale, ruptura aortei toracale, hemotorax

bilateral în volum sumar de 2400 ml., fractura coloanei vertebrale la nivelul Th-9Th-

l 0, contuzia măduvei spinării la acest nivel, fractura închisă a oaselor gambei drepte,

fractura deschisă a femurului sting, toate cu revărsări sangvine roșii-închise în

țesuturile moi adiacente, ce se califică ca vătămări grave, periculoase pentru

viață, existînd o legătură cauzală între ele și decesul victimei.

Inculpatul Ciobanu Gheorghe a încălcat prevederile: pct.14 al Regulamentului

Circulației Rutiere, care prevede că Conducătorului de vehicul îi este interzis: a) Să

conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influenta preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea

reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-

î afecteze capacitatea de conducere, art.45 al RCR, potrivit căruia, conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care îi permite să prevadă situațiile

periculoasele; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră. 2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului; Art. 46 al RCR, conform căruia Conducătorul

de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și în caz de necesitate, să reducă

viteza pană la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în

cazurile în care se deplasează pe lîngă: copii, persoane în vîrstă înaintată, precum și

persoane cu semne evidente de invaliditate.

3.1 avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav în interesele inculpatului

Ciobanu Gheorghe Nicolai, solicitînd casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin

care a-i aplica o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza

art. 90 Cod Penal.

În argumentarea apelului a invocat că:

- pedeapsa stabilită lui Ciobanu Gheorghe este prea dură, aceasta cu atît mai

mult că condamnatul a conștientizat consecințele încălcării legii penale, gravitatea

faptelor sale, rezonanța acestor fapte pentru situația sa și pentru societate în general;

- instanța de judecată nu a respectat criteriile generale de individualizare a

pedepsei și în consecință a respins neîntemeiat solicitarea de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal în privința lui Ciobanu Gheorghe - condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei;

- referitor la încasarea prejudiciului moral în folosul succesorului părții

vătămate Chergan Viorica, instanța nu a determinat clar caracterul și gradul

suferințelor suportate și nu a argumentat suma încasată, nefiind prezentate probe ce

ar confirma cuantumul pretențiilor în sumă de 300.000,00 lei o (spre exemplu:

concluzie a unui medic psihiatru sau după caz a psihologului vis-a-vis de starea

acesteia sau alte probe). Mai mult, succesorul părții vătămate nu este privată de

dreptul de a-și recupera dauna materială în ordinea procedurii civile.

3.2 succesorul părții vătămate Chergan Viorica Alexandru, care a solicitat

casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care a-i aplica inculpatului o

pedeapsă cu închisoare în limita maximă a sancțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4)

Cod Penal.

În argumentarea apelului a invocat că:

- sentința este prea blîndă în partea stabilirii pedepsei, care este una

neproporțională circumstanțelor cauzei și personalității inculpatului;

- la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont de circumstanțele în care a fost

comisă infracțiunea, ce se califică ca fiind gravă și atentează la valoarea patrimonială

protejată de legea penală - viața și sănătatea persoanei, cu atît mai mult că aceasta a

fost săvîrșită în prezența altor factori declanșatori cum este, prezența stării de

ebrietate a inculpatului;

- reieșind din scopul legii penale și principiul individualizării răspunderii

penale și pedepsei penale, deoarece infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod

penal face parte din categoria celor grave, pentru care legiuitorul a prevăzut

pedeapsa închisorii pe un termen de la patru la opt ani și că această infracțiune a fost

comisă de către inculpat, care suplimentar a admis un șir de acțiuni intenționate,

neglijînd cerințele legii, care în final au și adus la impactul rutier, dovedesc

incontestabil că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin

aplicarea unei pedepse privative de libertate, fapt care exclude din start oportunitatea

aplicării instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv aplicarea

unei pedepse la limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 264 alin.(4) Cod penal;

- circumstanțele invocate, precum că inculpatul are la întreținere mama, este

caracterizat pozitiv, nu are antecedente penale, sunt irelevante cazului examinat, or,

3

inculpatul nu este singurul copil în familie, iar certificatele respective au fost

prezentate cu scopul de a i se crea o situație atenuantă, totodată reieșind din

certificatul 246 se constată că inculpatul nu este la prima abatere, fiind anterior și

anunțat în căutare.

aprilie 2016 au fost respinse apelurile declarate, ca nefondate și menținută sentința

fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel avînd în vedere

circumstanțele elucidate mai sus, reieșind din totalitatea circumstanțelor

stabilite, inclusiv faptul că inculpatul este la prima abatere, cît și atitudinea

acestuia față de cele săvîrșite, a recunoscut integral vina, totodată, ținînd cont

și de scopul pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni

atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane, a conchis că, just

instanța de fond a considerat că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă

doar prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare în limita stabilită

de prevederile art. 264 alin. (4) Cod penal pe un termen de 4 ani, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani, avînd în vedere că

sancțiunea legii prevede pedeapsa cu închisoare de la 4 la 8 ani cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 4 la 5 ani,

iar cauza penală fiind examinată în procedură simplificată limitele sancțiunii

menționate constituie de la 2 ani 8 luni la 5 ani 4 luni cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 4 la 5 ani.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a ținut cont de

toate circumstanțele pricinii, elucidînd toate elementele cauzei în ansamblu, emițînd

o sentință legală și întemeiată, corect a aplicat prevederile legale și în conformitate

cu revederile art. 7, 61,75 Cod penal și 364/1 Cod de procedură penală a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum

și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului; pedeapsa

aplicată de instanța de fond este una echitabilă, corectă și oportună, care va duce la

corectarea și reeducarea deplină a inculpatului, în scopul neadmiterii încălcării de

lege pe viitor.

Totodată, justificat instanța de fond a admis integral acțiunea civilă, încasînd

din contul lui Ciobanu Gheorghe Nicolai în folosul lui Chergan Viorica suma de 300

000 (trei sute mii) lei cu titlul de prejudiciu moral și suma de 5000 (cinci mii) lei cu

titlul de cheltuieli pentru serviciile avocatului, iar în total suma de 305 000 (trei sute

și cinci mii) lei, avînd în vedere că în urma acțiunilor infracționale ale inculpatului

a survenit moartea mamei reclamantei, fiindu-i cauzate suferințe psihice, manifestate

prin șoc, tristețe, disperare.

Vladislav în interesele inculpatului Ciobanu Gheorghe Nicolai, indicînd prevederile

art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală solicitînd casarea parțială a sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului prevăzut pentru

prima instanță, prin care a-i aplica inculpatului o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, iar în partea ce ține de

acțiunea civilă, solicită admiterea acesteia în principiu deoarece prejudiciul moral

încasat este disproporțional de mare.

În motivarea recursului a invocat aceleași motive ca și în cererea de apel

descrise la pct.3.1 din prezenta decizie.

succesorul victimei Chergan Viorica solicitînd declararea inadmisibilității acestuia,

pe motiv că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile art.61,

75 Cod penal și art.364/1 alin. (8) Cod de procedură penală.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal evidențiază că

avocatul recurent în recursul declarat invocă drept temei de casare pct. 6) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, însă se referă la erorile de drept sub aspectul

aplicării pedepsei contrar prevederilor legale, temei prevăzut la pct. 10) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală.

La acest capitol Colegiul menționează că art. 427 Cod de procedură penală are

aliniate și subpuncte, care concret stabilesc temeiurile pentru declararea recursului.

Recurentul în recursul declarat în partea dispozitivă a indicat alin. (1) pct. 6 al

articolului menționat, normă de drept ce prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

5

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Astfel, acest punct conține 5 temeiuri care pot fi invocate în recurs, însă recurentul

nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și

prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs

a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă, prin urmare prevederile art.427

alin.1) pct.6) Cod de procedură penală, a fost invocat de avocatul recurent declarativ,

nespecificînd care eroare prevăzută la pct.6) al articolului menționat a fost comisă

de către instanța de apel.

Prin urmare, instanța de apel se va expune la temeiul prevăzut la pct. 10) alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează, că acest temei pentru recurs, nu persistă în cauza

dată, deoarece la stabilirea pedepsei inculpatului s-a ținut cont în măsură deplină de

principiile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de personalitatea inculpatului, de circumstanțele atenuante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, astfel fiind respectate dispozițiile art.

art. 61, 75-78 Cod penal și de art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, stabilindu-

i-se o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă.

În ce privește argumentele apărătorului inculpatului cu privire la posibilitatea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal Colegiul penal le consideră neîntemeiate,

deoarece analizînd decizia atacată, se constată că instanța de apel și-a motivat soluția

sa în ce privește stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului,

concluzionînd că nu este rezonabil de aplicat prevederile art. 90 Cod penal și de

suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea inculpatului Onica Ion.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează

că: „ Dacă... instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei...indicînd numaidecît în hotărîre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate,

pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o

acorde.

Raționamentul instanței de a suspenda executarea pedepsei depinde, de rînd

cu celelalte circumstanțe ale cauzei, de personalitatea vinovatului, de

comportamentul acestuia anterior și după săvîrșirea infracțiunii, în timpul urmăririi

penale sau al judecății.

Instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, avînd deplina

libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținînd seama de regulile

și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei și a cuantumului

pedepsei în cadrul procesului de individualizare a acesteia.

La acest capitol Colegiul reține că, instanța de apel și-a motivat soluția privind

inoportunitatea aplicării unei pedepse mai blînde inculpatului, aceasta a format

obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și decizia în totul corespunde

prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, soluție invocată la

p.4.1 din prezenta decizie, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a

cărei reluare nu se mai impune.

Totodată, Colegiul reiterează că instanța de apel justificat a soluționat și

acțiune civilă, or art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală care stipulează că, dacă

la soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili suma despăgubirilor cuvenite părții

civile, apare necesitatea de a amîna judecarea cauzei pentru a se administra probe

suplimentare, instanța poate să admită în principiu acțiunea civilă, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile, prin urmare administrarea cărorva probe pentru confirmarea prejudiciului

moral nu este necesară.

În consecință, reieșind din cele expuse, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a deciziei recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului înaintat în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ciobanu-Nițuleac

Vladislav în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Ciobanu Gheorghe,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 octombrie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

7