1ra-1341/2016 — art. 190 alin. 5, 325 alin. 2 lit. c CP

1ra-1341/2016 — art. 190 alin. 5, 325 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1341/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Constantin Alerguș,

judecătorii - Liliana Catan, Iurie Bejenaru,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpatul Buga Gheorghii și avocatul Bădilă Valentina în numele inculpaților

Mîță Vasile și Lelenco Valeriu prin care se solicită casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 09 septembrie 2015 și încheierii din 11 mai 2016, în cauza penală în

privința lui

Mîță Vasile Ion, născut la 03.10.1955 în s.

Sărata Galbenă, r-nul Hâncești, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Poștei, 82.

Lelenco Valeriu Dumitru, născut la

10.10.1969 în s. Sărata Galbenă, r-nul

Hâncești, domiciliat în mun. Chișinău, str.

Ion Inculeț, 105, ap. 29.

Buga Gheorghii Vasile, născut la 11.06.1961

în s. Lozova, r-nul Strășeni, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Mitropolit Bănulescu

Bodoni, 3, ap. 7.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 25.11.2009 - 26.12.2011;

instanța de apel: 01.03.2012 - 26.03.2013;

instanța de recurs: 02.07.2013 - 19.11.2013 -

- (dispus rejudecarea);

instanța de apel: 24.12.2013 - 09.09.2015;

instanța de recurs: 08.06.2016 - 09.11.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Mîță V. a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art.

46, 190 alin. (5) și art. 325 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că faptele acestuia

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.

1

Lelenco V. și Buga Gh. au fost achitați de sub învinuirea comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 46, 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta

acestora nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Prin aceiași sentință a fost achitată și Orlova Ax., în privința căreia

hotărârile judecătorești nu se contestă.

fost învinuiți de faptul că, în luna mai 2007, în comun, urmărind scopul

dobândirii bunurilor ce aparțineau ultimului, invocând punerea în gaj contra

sumei de 150 000 euro, ce urma a fi împrumutată de la Lelenco V. și necesară

pentru procurarea unui imobil, l-au determinat, prin înșelăciune și abuz de

încredere, de a încheia contract de vânzare-cumpărare cu Lelenco V. a două

terenuri de pământ situate în or. Ialoveni, aflate în proprietatea lui Nica C. și

anume: terenul cu suprafața de 0.2555 ha, la preț de 50 000 euro, ceea ce

constituia la data încheierii contractului suma de 834 480 lei, înregistrat la OCT

Ialoveni cu nr. cadastral 5501203089 și terenul cu suprafața de 0.3143 la prețul de

50 000 euro, ceea ce constituia la data încheierii contractului 830 000 lei,

înregistrat la OCT Ialoveni cu nr. cadastral 5501203364, fără a-i transmite lui Nica

C. suma de 100 000 euro, în rezultatul tranzacției, comunicându-i lui Nica C. că

suma dată urmează să fie transmisă unei persoane cu funcții de răspundere din

cadrul Primăriei mun. Chișinău pentru procurarea pe numele acestuia a unui lot

de pământ situat pe str. Calea Basarabiei, mun. Chișinău în regiunea Circului,

astfel însușind fraudulos dreptul de proprietate asupra terenurilor nominalizate.

Tot în aceiași perioadă, la 21.07.2007, invocând același motiv (cumpărarea

imobilului pentru Nica C.), prin înșelăciune și abuz de încredere, Mîță V., în

comun cu Lelenco V. și Buga Gh., l-au determinat pe cet. Nica C. să transmită

bani în sumă de 27 000 euro, ceea ce constituia la acel moment suma de 453 600

lei, sub pretextul că suma nominalizată a fost cerută de către persoana cu funcții

de răspundere din cadrul Primăriei mun. Chișinău pentru lotul de pământ ce

urma a fi procurat pentru de ultimul.

Tot Mîță V. în comun cu Buga Gh., în perioada anilor 2004-2007, prin abuz

de încredere și înșelăciune, beneficiind de încrederea lui Nica C. și membrilor

familiei acestuia, inducându-l în eroare și invocând că poate avea probleme cu

organele de drept privitor la faptul că a procurat mai multe imobile și a

înregistrat dreptul de proprietate asupra sa, precum și că va facilita privatizarea

terenului aferent construcțiilor, urmărind scopul dobândirii bunurilor ce

aparțineau lui Nica C., invocând că este o tranzacție fictivă și fără intenția de a

produce efecte juridice, l-au determinat pe acesta să accepte: 1) eliberarea de

către Aficiuc D., soția lui Nica V., pentru Mîță V. a procurii generale privind

dispunerea cu imobilul din str. Ion Inculeț, 3, ap. 1, mun. Chișinău cu suprafața

totală de 65,7 m2 și care la 09.02.2004, fără informarea și acordul proprietarilor, în

scopul însușirii, l-a înstrăinat lui Buga Gh. la preț diminuat de 16 500 lei; 2) la

2

18.08.2006, să înregistreze fictiv după Buga Gh. apartamentul nr. 2, compus din 2

odăi, cu suprafața totală de 42,80 m2, situat pe str. Ion Inculeț, 3 mun. Chișinău,

la preț diminuat de 10 473 lei; 3) în luna august 2006, a acceptat ca soția sa Nica

D. să-i transmită lui Mîță V. suma de 7 000 euro, ceea ce constituia suma de 118

650 lei; 4) la 21.03.2007, să înregistreze fictiv după cet. Mîță V. imobilul, teren și

construcție, cumpărat de la S.R.L ”Dan”, reprezentat de cet. Dogot T. la prețul de

368 727 lei, cu suprafața de 0,3688 m2, situat pe str. Basarabia, 2, or. Ialoveni.

Tot Mîță V., în comun cu Buga Gh., în luna septembrie 2006, folosind

metode similare, prin abuz de încredere și înșelăciune, beneficiind de încrederea

lui Nica C. și membrii familiei acestuia, inducându-l în eroare, invocând că poate

avea probleme cu organele de drept privitor la faptul că cumpără mai multe

imobile și a înregistrat dreptul de proprietate asupra sa, precum și că va facilita

privatizarea terenului aferent, neachitând careva bani, a dobândit fraudulos

dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr. 4 și 5 de pe str. Chițcani, 17,

mun. Chișinău, procurat anterior de către Nica C. de la cet. Marchitan M. în anul

2001, la preț de 4 000 dolari, fără întocmirea contractului de vânzare-cumpărare,

estimat în momentul tranzacției la suma de 50 000 euro, ceea ce constituia suma

de 844 500 lei și casa de pe str. Constructorilor, 43, cumpărată de la Herța M. la

prețul de 23 000 euro, echivalent la momentul tranzacției cu suma de 388 470 lei,

determinându-l fraudulos pe Nica C. să accepte încheierea contractelor de

donație de către proprietarii imobilelor pe numele lui Mîță V.

Prin acțiunile sale intenționate Mîță V., în comun cu Buga Gh., folosindu-se

de încrederea acordată de către Nica C., prin abuz de încredere și înșelăciune,

având intenția de a dobândi bunurile altei persoane, au însușit bani și dreptul de

proprietate asupra imobilelor nominalizate, neachitând pentru ea careva sume

de bani, cauzându-i ultimului un prejudiciu în proporții deosebit de mari, în sumă

de 3 865 400 lei (834 480 + 830 000 + 453 600 + 16500 + 10473 + 118 650 + 368727 +

844500 + 388 470).

Tot Mîță V., în comun cu Buga Gh., la 16.08.2004, având scopul dobândirii

ilicite a bunurilor prin înșelăciune și abuz de încredere, publicând anunțuri în

ziarul ”Makler”, privind ”acordarea serviciilor economico-financiare”, sub

pretextul acordării lui Andreeva L. a unui împrumut bănesc pentru stingerea

datoriilor față de BC ”MobiasBanc” SA, ca garanție până la restituirea banilor

împrumutați și a dobânzii, invocând că este o tranzacție fictivă, a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului cu ultima, care nu a avea

intenția să-l vândă și care considera că încheie tranzacția fără intenția de a

produce efecte juridice, pus în gaj la BC ”MobiasBanc” SA, de către ultima, cu

suprafața totală de 107,5 m2, aflat în mun. Chișinău, bd. Dacia, 50, ap. 283, la un

preț diminuat de 20 000 dolari, necesari pentru achitarea creditului băncii,

viciindu-i consimțământul și însușind dreptul de proprietate asupra

3

apartamentului evaluat la momentul tranzacției la prețul de 38 000 euro, ceea ce

constituia 557 080 lei.

Tot Mîță V., în comun cu Buga Gh., la 27.01.2004, având scopul dobândirii

ilicite a bunurilor prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul acordării

lui Andreeva L. și Andreeva G. unui împrumut bănesc pentru ca Andreeva L. să-

și stingă datoriile față de bancă, ca garanție până la restituirea banilor

împrumutați și a dobânzii, invocând că este o tranzacție fictivă, a încheiat cu BC

”FinComBank” SA, contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului lui

Andreeva G., care nu avea intenția să-l vândă și care considera că încheie o

tranzacție fără intenția de a produce efecte juridice, pus în gaj băncii, cu

suprafața totală de 70,00 m2, aflat în mun. Chișinău, str. Cuza Vodă, 25/5, ap. 36

la un preț diminuat de 314 693 lei, viciindu-i consimțământul și însușind dreptul

de proprietate asupra apartamentului evaluat la momentul tranzacției la prețul

de 36 000 euro, ceea ce constituia suma de 596 160 lei.

Tot Mîță V., în comun cu Buga Gh. și Orlov A., la 30.01.2004, având scopul

dobândirii ilicite a bunurilor prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul

garantării de Andreeva L. a dobânzii în mărime de 25 000 dolari, pentru banii

împrumutați, invocând că este o tranzacție fictivă, încheiată fără intenția de a

produce efecte juridice, au influențat-o să-și determine nepoata, Brodețcaia E. să

încheie fictiv cu Orlova A., concubina lui Mîță V., fără careva consecințe, contract

de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 50, str. Suceava, 110 mun. Chișinău,

cu suprafața de 61,4 m2, la prețul de 250 000 lei, viciindu-i consimțământul și

însușind dreptul de proprietate asupra apartamentului evaluat la momentul

tranzacției la prețul de 34 000 euro, ceea ce constituia suma de 557 940 lei.

Prin acțiunile sale intenționate Mîță V., în comun cu Buga Gh. și Orlov A.,

folosindu-se de încrederea acordată de către Andreeva L. și Andreeva G., au

însușit dreptul de proprietate a imobilelor nominalizate, cauzând un prejudiciu

în proporții deosebit de mari părții vătămate Andreeva L. în sumă de 1 115 020 lei

și părții vătămate Andreeva G. în sumă de 596 160 lei, ceea ce constituie în total

suma de 1 711 180 lei.

Prin acțiunile sale intenționate, făcând parte din grupul criminal, Mîță V. și

Buga Gh. au fost învinuiți de organul de urmărire penală că au însușit bunurile

altei persoane în sumă totală de 5 090 360 lei, Lelenco V. în sumă totală de 2 118

080 lei, iar Orlova A. în sumă de 557 940 lei.

Tot Miță V., a fost învinuit de către organul de urmărire penală în baza art.

325 alin. 2 lit. c) Cod penal, pentru faptul că el, începând cu luna iulie 2007 și

până la 14.11.2007, în repetate rânduri i-a propus inspectorului superior pe

cazuri excepționale al Direcției de Combatere a Crimei Organizate (DCCO) a

MAI, maiorului de poliție, Catlabuga A., persoană cu funcție de răspundere, să

accepte primirea a 10 000 dolari, sub formă de mită, pentru a nimici probele

acumulate și a înceta acumularea probelor în cadrul cauzei penale nr.

4

2007990185, pornită la 10.07.2007, pe faptul însușirii bunurilor altei persoane în

proporții deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. 195 alin. (2) Cod penal.

Nica D., Nica C., Andreeva L., Andreeva G. și Brodețcaia E., care au solicitat:

Procurorul, casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care Mîță V. să fie condamnat în baza art. 190 alin.(5) Cod

penal, la 15 ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de

a exercita o activitate publică pe un termen de 5 ani și în baza art. 325 alin. (1)

Cod penal, la 5 ani închisoare și amendă în mărime de 300 unități convenționale,

iar conform prevederilor art. 83, 84 Cod penal, să-i fie aplicată o pedeapsă

definitivă prin cumul total de 20 ani.

Lelenco V. și Buga Gh. să fie condamnați în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, la câte 15 ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice

și de a exercita o activitate publică pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului declarat procurorul a invocat că, sentința pronunțată

este ilegală, contravine probelor examinate și administrate în instanța de

judecată.

Astfel instanța a neglijat prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală,

reiterând că concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu

pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot

fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului. Astfel, acestea la faza

examinării judecătorești au fost apreciate în favoare a inculpaților.

De asemenea instanța nu a încercat să excludă careva divergențe care au

apărut în declarații, neexplicând și nemotivând de ce a pus la baza sentinței

declarațiile inculpaților și nu cele a părților vătămate, a martorilor sau alte probe

prezentate de acuzare în instanța de judecată.

Părțile vătămate Nica D. și Nica C., casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților conform învinuirii

înaintate și admiterea integrală a acțiunilor civile cu obligarea restituirii în natură

a bunurilor și evacuarea forțată a posesorilor.

Părțile vătămate Andreeva L., Andreeva G. și Brodeșcaia E., casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de condamnare a inculpaților

conform învinuirii înaintate și admiterea integrală a acțiunilor civile cu

obligarea restituirii în natură a apartamentelor: nr. 283, din str. Dacia, 50, mun.

Chișinău, nr. 36, din str. Cuza Vodă 25/5 mun. Chișinău, nr. 50, din str. Suceava,

110, mun. Chișinău.

Apelanții au specificat că nu sunt de acord cu sentința, considerând-o

ilegală, inechitabilă, abuzivă, nemotivată și neîntemeiată.

2013, au fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Mîță V. a fost

5

condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice și de a exercita o activitate publică pe un

termen de 5 ani, în baza art. 325 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu

amendă în mărime de 1 000 unități convenționale, adică 20 000 lei, iar conform

prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor i-a fost numită pedeapsa definitivă de 9 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice și de a exercita o activitate publică pe un termen de 5 ani,

cu amendă în mărime de 1 000 unități convenționale, adică 20 000 lei.

Lelenco V. și Buga Gh. au fost condamnați în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, la câte 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de a exercita o activitate publică

pe un termen de 5 ani.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate au fost admise în principiu

lăsînd ca asupra cuantumului acestora să se expună instanța civilă.

Buga Gh. prin rechizitoriu și a reținut probele ce confirmă vinovăția acestora în

comiterea infracțiunilor incriminate și anume: - declarațiile părților vătămate:

Brodețcaia E. (f.d. 16,17,19, vol. VIII); Andreeva G. (f.d. 278-281, vol. VI, f.d. 206,

vol. XI); Andreeva L. (f.d. 259-274, vol. VI, f.d. 183-185, 204, 205, vol. XI); Nica C.

(f.d. 227-230, 231-257, vol. VI); Nica D. (f.d. 206-208, 210-217, 290-319, vol. VI); -

martorilor: Munteanu Iu., Gorbatiuc N., Timcu D., Herța O. (f.d. 138, vol. I);

Botnar L. (f.d. 10, 11, vol. VI); Cotun V. (f.d. 111A-112, vol. VIII); Hamuraru V.

(f.d. 195, 196, vol. VII, f.d. 111A-112, vol. VIII); Gubadov I. (f.d. 48, 49, vol. VI);

Marchitan M. (f.d. 197, 198, vol. VII); Drăguțan R. (f.d. 199, 200, vol. VII); Ionțev

A. (f.d. 48-50, vol. VII); Catlabuga A. (f.d. 199-205, vol. VI, f.d. 175, vol. XI); Pîntea

L. (f.d. 194-198, vol. VI); Rotaru L. (f.d. 333-335, vol. VI).

Concomitent, vinovăția inculpaților, în comiterea infracțiunilor imputate a

fost dovedită și prin materialele cauzei și anume: - procesul-verbal de confruntare

dintre partea vătămată Nica C. și Buga Gh. (f.d. 121-124, vol. III); - recipisa scrisă

de către Mîță V. (f.d. 190, vol. I); explicațiile cet. Hachem Ali Hindi (f.d. 227-228,

vol. I); - contractele de vânzare-cumpărare a terenurilor de pământ din 10.05.2007

și 29.05.2007, care confirmă faptul că terenurile de pământ au fost înregistrate

după cet. Lelenco V. (f. d. 22, vol. I); contractele de vânzare-cumpărare a

terenurilor de pământ și imobilurilor din 18.08.2006, 09.02.2004, 21.03.2007, care

confirmă faptul că terenurile de pământ și imobilurile au fost însușite de către

Mîță V. și Buga Gh. (f.d. 84, vol. I; 145-149, vol. II); contractele de vânzare-

cumpărare a apartamentelor cet. Andreeva G. și Andreeva L. de către Mîță V. și

Buga Gh. (f.d. 158, vol. I; 152-153 vol. II); procesul-verbal din 18.07.2007 privind

interceptarea comunicărilor și imaginilor dintre cet. Mîță V. și inspectorul

superior PCE al DCCO, Catlabuga A., în care se confirmă fapte de însușire prin

6

escrocherie a bunurilor cet. Nica C. (f.d. 126-131, vol. I); procesul-verbal din

11.07.2007 privind examinarea și reproducerea înregistrării comunicărilor (f.d.

222-225, vol. I); recipisa scrisă din numele lui Buga Gh., precum că el primește pe

datorie apartamentul nr. 3, din str. Ion Inculeț, mun. Chișinău (f.d. 163, vol. III);

raportul inspectorului superior PCE al DCCO, Catlabuga A. (f.d. 5, vol. IV);

explicația din 19.11.2007, a inspectorului superior PCE al DCCO, Catlabuga A.

(f.d. 6, vol. IV); procesul-verbal de audiere a martorului Catlabuga A. din

20.11.2007 (f.d. 7, vol. IV); procesul-verbal de audiere a martorului Pîntea L. din

20.11.2007 (f.d. 8, vol. IV); încheierea judecătorului de instrucție din 08.11.2007,

cu privire la autorizarea convorbirilor și imaginilor cet. Mîța V. cu colaboratorii

DCCO, Catlabuga A. și Pîntea L. (f.d. 8, vol. IV); înregistrările comunicărilor între

colaboratorul de poliție Catlabuga A. și cetățenii Nica C. și Buga Gh., efectuate în

baza autorizației judecătorului de instrucție, care se conțin pe CD-ul nr. 975 și nr.

992, în care se confirmă fapta de însușire prin escrocherie a bunurilor cet. Nica C.

(f.d. 10-18, vol. VI); declarațiile martorilor: Nicolaișina I. (f.d. 164, vol. XI); Mișcoi

S. (f.d. 165, vol. XI); Dogot G. (f.d. 166, vol. XI); Cojocaru Gr. (f.d. 176, vol. XI);

Dogot Gr. (f.d. 181, 182, vol. XI).

Instanța de apel a menționat că, întreaga sistemă de probe enumerate mai

sus și apreciată prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

coroborează între ele și demonstrează, incontestabil, faptul că inculpatul Mîță V.,

a comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune sau abuz de

încredere și infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (2) lit. c) Cod penal, coruperea

activă, adică, promisiunea, unei persoane publice pentru a îndeplini sau nu ori

pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale

sau contrar acesteia, iar inculpații Buga Gh. și Lelenco V. au comis infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a administrat

corect probele acumulate în cadrul urmăririi penale și la examinarea cauzei nu a

ținut în cont de exigențele expuse HP CSJ nr. 23 din 28.06.2004, nefiind acordată

o bază juridică fundamentată sentinței contestate.

La individualizarea și stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 7, 75 Cod penal și anume, de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunilor săvârșite, că infracțiunile comise de inculpatul Mîță V. fac parte din

categoria infracțiunilor grave și deosebit de grave, iar infracțiunile comise de

inculpații Buga Gh. și Lelenco V. fac parte din categoria infracțiunilor deosebit de

grave, de persoana celor vinovați, de rolul lor la săvârșirea infracțiunilor, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepselor aplicate asupra corectării și reeducării acestora.

Cu referire la soluționarea acțiunii civile instanța de apel a menționat că de

către părțile vătămate și reprezentații acestora nu au fost prezentate careva probe

7

incontestabile pentru stabilirea cuantumului concret a prejudiciului material,

acțiunile nefiind concrete, solicitându-se recunoașterea nulă a contractelor de

vânzare-cumpărare, de restituire în natură a bunurilor însușite, pe parcursul

judecării cauzei penale atât inculpații, cât și părțile vătămate au declarat că au

fost transmise și primite anumite sume de bani în contul părților vătămate, însă

în ce mărime anume, nu este posibil de constatat fără a amâna judecarea cauzei,

astfel, reieșind din prevederile art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală,

instanța a ajuns la concluzia de a admite în principiu acțiunile civile înaintate,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

inculpatul Lelenco V. și avocatul Vieru V. în numele inculpaților, care invocând

temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură pena, au

solicitat casarea acesteia și menținerea sentinței, indicând că, instanța de apel a

dat o interpretare eronată și tendențioasă raporturilor juridice civile, preexistente

între figuranții pe dosar, ceea ce a dus la casarea fără motive plauzibile a

sentinței de achitarea.

La fel ca și avocatul, inculpatul Lelenco V. a menționat că între persoanele

recunoscute culpabile și partea vătămată Nica C. au fost încheiate un șir de acte

juridice de natură civilă, care au născut drepturi și obligații din ambele părți,

legalitatea actelor juridice respective fiind verificate în repetate rânduri de

instanțele judecătorești civile, fiind constatate valide prin hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile.

19 noiembrie 2013, au fost admise recursurile declarate, casată total decizia

contestată și dispusă rejudecarea cauzei în privința lui Mîța V., Lelenco V. și

Buga Gh. de către aceiași instanță de apel în al complet de judecată.

examinarea cauzei de către instanța de ape au fost sfidate prevederile art. 24 alin.

(3), 101 alin. (1), 314 alin. (1) și (2), 384 alin. (4), 385 alin. (1) pct. 1), 394 alin. (1)

pct. 1) și 2), 414 alin. (2) și (6), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală.

Or, conform deciziei contestate, rejudecând cauza potrivit regulilor

generale și adoptând o hotărâre prin care inculpații au fost condamnați, instanța

de apel și-a fondat soluția pe probe neconsemnate în procesul-verbal al ședinței

de judecată, dar care au fost enumerate în decizie, deci necercetate și verificate

public și nemijlocit, cum ar fi: declarațiile martorilor Soloviov V. Aficiuc I., contractul

de vânzare-cumpărare cu ”Banca de Finanțe și Comerț”, contractele de vânzare-

cumpărare a apartamentelor cet. Andreeva G. și Andreeva L. de către Mîță V. și Buga

Gh., contractul-vânzare a terenului din 10.05.2007, facturile fiscale nr. SY 14922820 și

nr. 1492821, anunțul în ziarul ”Makler”, plângerea depusă de Timcu, declarațiile

inculpaților Mîță V., Buga G. și Orlova A. care pe parcursul urmăririi penale precum și

8

în timpul examinării cauzei făceau declarații diferite asupra aceluiași fapt, fiecare din ei

explicând diferit cele întâmplate.

Procurorul în instanța de apel nu și-a susținut apelul prin invocarea

probelor în susținerea învinuirii, totodată nici în cadrul dezbaterilor judiciare

procurorul nu s-a referit la probele sale.

Astfel, Colegiul penal lărgit a conchis că, circumstanțele expuse denotă în

mod lucid că instanța de apel nu a judecat apelul recurentei în condițiile legii,

deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a adoptat

o hotărâre, care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

09 septembrie 2015, au fost admise apelurile declarate de procur și părțile

vătămate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, după cum urmează:

- Mîță V. a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 9 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de a exercita o

activitate publică pe un termen de 5 ani, în baza art. 325 alin. (2) lit. c) Cod penal,

la 3 ani închisoare, cu amendă în mărime de 1 000 unități convenționale, ceia ce

constituie 20 000 lei, iar conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, prin

cumul parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă, sub formă de

închisoare pe un termen de 9 ani și 6 luni, cu executarea în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de a exercita o

activitate publică pe un termen de 5 ani, cu amendă în mărime de 1 000 unități

convenționale, ceia ce constituie 20 000 lei.

- Lelenco V. a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice și de a exercita o activitate publică pe un termen de 5 ani.

- Buga Gh. a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de a exercita o

activitate publică pe un termen de 5 ani.

Termenul executării pedepselor stabilite urmând a fi calculate din

momentul reținerii inculpaților.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Andreeva L., Andreeva G.,

Brodețcaia E., Nica D. și Nica C. au fost admise în principiu, urmând ca asupra

cuantumului acestora să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, audiind inculpații

și părțile vătămate, cercetând suplimentar probele administrate în prima

instanță, instanța de apel a constatat faptele incriminate inculpaților prin

rechizitoriu.

Apreciind în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală

materialul probator, instanța de apel a reiterat că, probele acumulate și descrise în

9

pct. 5. al prezentei decizii, sunt relevate, admisibile și confirmă integral învinuirea

adusă lui Lelenco V., Mîță V. și Buga Gh. pe art. 190 alin. (5) Cod penal și pe art.

325 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, deși inculpații Lelenco V., Mîță V. și Buga Gh.

susțin unanim că, nu au avut intenția de a înșela părțile vătămate Nica D., Nica

C., Andreeva L., Andreeva G. și Brodețcaia Ec., înaintând versiunea potrivit

căreia, ultimele trei le-au achitat valoarea apartamentelor încheind cu acestea

contracte de vânzare-cumpărare, însă această versiune este combătută prin

probele pertinente, utile, concludente și veridice, obținute în cauză.

Astfel, cu referire la părțile vătămate Nica D. și Nica C., instanța de apel a

reținut că, probele descrise în pct. 5. al prezentei decizii denotă prin acțiunile

criminale întreprinse de inculpați în privința bunurilor imobile ale acestora, care

se pretinde a fi făcute cu acordul părților, caracterul infracțional și scopul de

deposedare părților vătămate de bunurile ce le aparțineau cu drept de

proprietate, făcând abuz de încrederea pe care le-a acordat-o.

Instanța de apel a conchis că, declarațiile martorilor Herța O., Botnar L.,

Hamuraru V., Cotun V., Marchitan M., Drăguțan R., Rotaru L., Munteanu Iv. și

Gorbatiuc N., sunt în raport cu declarațiile părților-vătămate Nica C. și Nica D.,

aceste probe fiind pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între

ele, fiind veridice, care în cumul cu celelalte probe indicate mai sus dovedesc pe

deplin vina inculpaților Mîță V. și Buga Gh., în comiterea infracțiunii de

escrocherie.

Instanța a reiterat în special că, vina inculpaților Mîță V., Buga Gh. și

Lelenco V. precum și intențiile criminale reale ale acestora, este demonstrată prin

depozițiile martorului Rotaru L. care a declarat că, cunoaște de la Nica C. despre

intenția de procurare a unui lot de teren lângă Primărie, la prețul de 150 000 euro

și că, ultimul s-a adresat și la el cu rugămintea de a găsi pe cineva disponibil de

a-l ajuta cu banii necesari, astfel era clar că, Nica C. intenționează de a-l procura

pentru el. Tot Rotaru L., a mai menționat că fiind în ospeție la Nica C. a venit la

el o persoană pe nume Buga Gh., din discuțiile lor a înțeles că, acesta vrea să-i

restituie lui Nica C. apartamentele nr. 1 și nr. 2 din str. Ion Inculeț, deoarece

acestea erau înregistrate formal după Buga Gh., dar de facto îi aparțineau lui Nica

C., la ce, Buga Gh. a întocmit o recipisă ca garanție prin care confirma restituirea

bunului, motivând că, el nu are intenția de a-i înșela dar de a le restitui toate

bunurile imobile și anume apartamentele menționate.

Conținutul relațiilor existente cu imobilele indicate și anume faptul că

acestea aparțineau real lui Nica C., iar în proprietatea inculpaților au fost

înregistrate fictiv, se confirmă și prin declarațiile martorilor Cotun V., Hamuraru

V., Marchitan M. și Drăguțan R.

Caracterul fictiv al tranzacției încheiate referitor la apartamentele nr. 3 și 2

din str. Ion Inculeț, precum și a lotului din or. Ialoveni este demonstrată și prin

10

depozițiile martorului Aficiuc I. care a menționat că, inițial bunurile era

înregistrate fictiv după ea, dar de fapt acestea aparțineau familiei Nica. Declarații

analogice au fost relatate și de martorul Cotun V. Astfel, aceste declarații

confirmă că, bunurile în realitate aparțineau familiei Nica, dar erau înscrise fictiv

pe numele altor persoane. Mai mult decât atât, prin interceptarea din 20.11.2007,

se demonstrează că, Mîță V. șantaja familia Nica, prin faptul, că dacă nu vor

înscrie bunurile pe ei vor merge la închisoare.

Instanța de apela a conchis că, inculpații au beneficiat de starea neprielnică

în care se aflau părțile vătămate și impunerea opiniei referitoare la aflarea

acestora din urmă în atenția organelor coercitive ale statului din cauza deținerii

mai multor proprietăți, precum și de necesitatea privatizării și, respectiv,

procurării unor terenuri, astfel, este cert că, inculpații au influențat prin

înșelăciune opinia părților vătămate asupra problemelor pe care le aveau și le-au

propus o posibilitate de soluționare a acestora prin înstrăinarea bunurilor,

inculpații asumându-și în schimb anumite obligații pe care nu le-au îndeplinit și

referitor la care - instanța de apel a dedus că, nici nu au putut fi realizate.

În circumstanțele descrise, instanța de apel a constatat că, instanța de fond

nu a administrat corect probele acumulate în cadrul urmăririi penale și la

examinarea cauzei, nu a luat în considerație înregistrările video-operative

privind interceptarea comunicărilor dintre Mîță V., Buga Gh. și inspectorul

superior PCE DCCO Catlabuga A., efectuate cu autorizația judecătorului de

instrucție, care confirmă cert intenția învinuiților de a dobândi ilegal bunurile

altei persoane.

Mai mult decât atât, prima instanță nu a ținut cont nici de faptul că, de

către organul de urmărire penală au fost recunoscut în calitate de corp delict și

facturile fiscale nr. SY 14922820 și SY 1492821, care confirmă incontestabil că, au

fost eliberate pe numele lui Nica C. în calitate de cumpărător ca rezultat al

cumpărării bunului imobil din or. Ialoveni, str. Basarabiei nr. 2, în aceste

interceptări, inculpații confirmă că, ei au discutat fără aplicarea forței fizice și

fără presiuni, precum prin acestea se confirmă că, inculpații îi propun lui

Catlabuga A., suma de 10 000 euro, 27 000 euro și o altă sumă necunoscută,

precum și imobilele lui Nica C. drept mită, pentru a nimici careva probe în

scopul absolvirii de răspundere penală.

Din cele expuse mai sus, instanța de apel a dedus că, în acțiunile

inculpaților Mîță V., Lelenco V. și Buga Gh. întrunesc elementele componenței

infracțiunii de escrocherie prevăzută la art. 190 alin. (5) Cod penal.

Concomitent, instanța de apel a conchis că, infracțiunile imputate

inculpaților au fost comise de mai mult de două persoane, acestea fiind comise în

proporții deosebit de mari, după cum această noțiune este reglementată de art.

126 Cod penal, valoarea prejudiciului cauzat depășind 5 000 de unități

convenționale, echivalentul a 100 000 lei.

11

La fel, instanța de apel a reținut că, acțiunile inculpatului Mîță V. se

încadrează și în semnele componenței de infracțiune prevăzute de art. 325 alin.

(2) Cod penal.

Or, prin înregistrările audio și video privind interceptarea comunicărilor

dintre Mîță V., Buga Gh. și inspectorul operativ PCE DCCO Catlabuga A.,

efectuate cu autorizația judecătorului de instrucție în temeiul art. 93 Cod de

procedură penală, anexate la materialele cauzei (f.d.4, vol. IV), Mîță V. de mai

multe ori i-a propus lui Catlabuga A. suma de 10 000 euro pentru a nimici careva

probe din dosarul de urmărire penală, suma 27 000 euro precum și o altă sumă

neconcretizată.

În speță realizarea acțiunilor criminale prin prisma unor acte juridice

încheiate în formă autentică nu exclude caracterul infracțional al acțiunilor

inculpaților, în condițiile în care infracțiunea de escrocherie incriminată acestora

vizează anume această situație de fapt, iar în cazul dat părțile vătămate au

acționat sub influența înșelăciunii manifestate în privința acestora de către

inculpați, percepția părților vătămate referitoare la consecințele tranzacțiilor

propuse acestora de către inculpați fiind alta decât cea exteriorizată de aceștia

din urmă.

Astfel, existența actelor juridice nu denotă că, în speță raporturile vizate au

caracter exclusiv civil, deoarece acest fapt nu înlătură latura penală din acțiunile

inculpaților, în condițiile în care, actele juridice au fost încheiate sub influența

înșelăciunii și al abuzului de încredere.

Trimiterile inculpaților la hotărârile judecătorești pronunțate referitor la

actele juridice încheiate în privința imobilelor vizate în cauză, sunt eronate în

condițiile în care acestea au fost pronunțate în proceduri contencioase civile, iar

instanțele ce le-au examinat nu au suspus unui studiu judecătoresc și nu au

stabilit existența sau lipsa în acțiunile inculpaților a elementelor constitutive ale

vreunor infracțiuni. Viziunea legalității actelor juridice deduse soluționării

instanțelor judecătorești civile

Instanța de apel a respins ca fiind nefondată poziția procedurală a

inculpaților referitoare la faptul că, afirmațiile acestora înregistrate în

interceptările anexate la cauză ar fi fost făcute sub influența unor substanțe

stupefiante, deoarece la materialele dosarului lipsesc probe prin care s-ar

confirma acest fapt, instanța reținând și faptul că declarațiile înregistrate sunt

consecvente, explicite și consecutive, ceea ce exclude posibilitatea ca afirmațiile

făcute de aceștia să fi fost consecința unei influențe.

La fel, și argumentele inculpaților referitoare la faptul eliberării procurilor

pe numele acestora în vederea înstrăinării imobilelor ce aparțineau familiei Nica

sunt eronate, deoarece acest fapt nu dovedește că, inculpații au acționat în

interesul mandanților și că, le-ar fi transmis mijloacele bănești obținute în urma

înstrăinării acestor bunuri, fapt ce confirmă odată în plus temeinicia învinuirii.

12

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gradul

prejudiciabil și pericolul social al infracțiunilor, de persoana inculpaților Mîța V.,

Lelenco V. și Buga Gh., de circumstanțele cauzei, care atenuează sau agravează

răspunderea penală, de influența pedepselor aplicate asupra vinovaților

considerând că, corectarea și reeducarea acestora este posibilă și rațională cu

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare.

În continuare, instanța de apel examinând cauza a constatat că, de către

părțile vătămate și reprezentanții acestora pe parcursul examinării cauzei au fost

înaintate acțiuni civile, concretizate ulterior, fără însă, ca la materialele cauzei să

fi fost acumulate suficiente probe pentru soluționarea incontestabilă în cadrul

procedurii penale a pretențiilor înaintate, acțiunile civile fiind complexe ca

urmare a solicitărilor de recunoaștere nulă a actelor juridice și restituirii în natură

a bunurilor însușite.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, acestea urmează să fie admise în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă, dat fiind faptul că soluționarea acțiunilor implică necesitatea

amânării ședinței judiciare în vederea soluționării juste și multe-aspectuale a

pretențiilor date, reieșind din prevederile art. 225 alin. (3) Cod de procedură

penală, instanța de apel a ajuns la concluzia de a admite în principiu acțiunile

civile ale părților vătămate Nica D., Nica C., Andreeva L., Andreeva G. și

Brodețcaia Ec., urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

inculpatul Buga Gh. și avocatul Bădilă V. în numele inculpaților, care invocând

temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia și menținerea sentinței de achitare.

În motivarea recursurilor declarate recurenții invocă următoarele

argumente:

- instanța de apel greșit a reținut în acțiunile lui Mîță V. componențele

infracțiunilor prevăzute la art. 190 alin. (5) și 325 alin. 2 lit. c) Cod penal;

- instanța de apel a dat o interpretare greșită și tendențioasă raporturilor

juridice civile, preexistente între figuranți;

- în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești s-a stabilit că Mîță V.

cu Nica C. în perioada anilor 2000 - 2007, au fost în relații bune și din mijloace

financiare proprii a efectuat un șir de achiziții de bunuri imobile în raza mun.

Chișinău;

- în ședință de judecată martorii: Marchitan, Herța și Cotun fiind audiați au

declarat ca tranzacțiile de cumpărare-vânzare au fost încheiate cu Mîță V. și

Lelenco V., careva pretenții față de ei nu au;

13

- pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit că atât Mîță V. cât și Lelenco V.

erau persoane cu un statut financiar satisfăcător, astfel, în speță nu se poate

vorbi despre o eventuală ”situația financiară extrem de neprielnică a persoanei, care-și

asumă angajamentul, la momentul încheierii tranzacției și lipsa unei activități

aducătoare de beneficii”;

- de către partea acuzării nu a fost demonstrată intenția inculpaților de

deposedare a lui Nica C. de careva bunuri imobile ori sume bănești, deoarece o

asemenea intenție nu ar fi existat;

- inculpatul Mîță V. a cumpărat în perioada anilor 2004 - 2007, mai multe

bunuri imobile la preț de piață de la diferite persoane fizice, pe care nu le-a

înstrăinat;

- instanța de apel a dat o apreciere unilaterală și contradictorie situației de

fapt constatate prin cercetarea nemijlocită a probatoriului acumulat și

administrat în cadrul cercetărilor judecătorești, astfel că nu a făcut o analiză a

declarațiilor lui Mîță V.;

- cu referire la episoadele de învinuire a inculpaților privind însușirea: -

terenurilor cu suprafața de 0.2555 ha și 0.3143 ha; - apartamentelor nr. 1 și nr. 2 din str.

Ion Inculeț, mun. Chișinău; - apartamentelor nr. 4 și 5 din str. Chițcani, 17, mun.

Chișinău (care anterior a aparținut membrilor familiei Marchitan) și str.

Constructorilor, 43, mun. Chișinău (fosta proprietate a lui Herța M.); - apartamentului

nr. 36 din str. Cuza-Vodă, 25/2, mun. Chișinău, a cărui proprietar a fost partea vătămată

Andreeva G.; - apartamentului din str. Suceava, 110, ap. 50, mun. Chișinău, de către

Mîță V. și Buga Gh.; - apartamentului nr. 285 din bd. Dacia, 50, mun. Chișinău, în

toate cazurile menționate între inculpați și părțile vătămate au fost încheiate

contracte de vânzare - cumpărare în fața notarului, părțile exprimându-și liberul

acord privind vânzarea și cumpărarea mobilurilor nominalizate din care motiv

aceste relații țin de raporturi civile, iar inculpații urmează a fi achitați pe aceste

capete de învinuire;

- argumentele expuse de instanța de apel, precum că tranzacțiile s-ar fi

făcut fără știrea proprietarilor, sunt combătute atât de actele autentice care au

fost anexate la materialele cauzei cât și de o serie de prezumții legale;

- argumentul precum că tranzacțiile s-ar fi operat la condiții de preț

diminuat, nu poate fi invocat în fundamentarea unei sentințe de condamnare din

moment ce niciunul din participanții la tranzacție nu a cerut anularea

tranzacțiilor pe temei de leziune sau ca fictivă, deși nu au existat impedimente în

acest sens;

- din cuprinsul deciziei instanței de apel, lipsește trimiterea la careva probe

concrete, examinate nemijlocit în cadrul cercetării judecătorești, care ar

demonstra calitatea de proprietari a lui Nica D. și Nica C. asupra bunurilor

pretinse că ar fi deposedați ilegal, sau această situație de fapt nu se atestă și nu se

probează cu careva înscrisuri din Registrul Bunurilor imobile ale OCT;

14

- vinovăția lui Mîță V. în săvârșirea fracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (2)

lit. c) Cod penal, nu a fost dovedită și ultimul urmează a fi achitat din motivul că

fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii imputate, or în

cadrul ședinței de judecată această acuzație nu și-a găsit confirmare;

- partea vătămată Andreeva L. pe parcursul urmăririi penale, cât și la

examinare cauzei în fond și apel în repetate rânduri și-a modificat declarațiile;

- instanța de apel nu s-a expus asupra încălcărilor de procedură care au

fost invocate de partea apărării, or după restituirea organului de urmărire penală

a cauzei penale de învinuire a lui Mîța V. în baza art. 195 Cod penal, pentru

conexare într-o singură procedură cu altă cauză, intentată în baza art. 325 Cod

penal, acuzatorul de stat nu a respectat prescripțiile art. 326 alin. (2) Cod de

procedură penală și nu a restituit instanței cauza în termenul stabilit;

- acuzatorul de stat a solicitat condamnarea inculpaților Mîță V., Lelenco

V. și Buga Gh. cu încălcarea exigențele expuse în pct. 14. din HP CSJ nr. 11 din

24.12.2010, cu privire la practica aplicării legislației pentru asigurarea dreptului la

apărare a bănuitului, învinuitului, inculpatului și condamnatului în procedura penală,

”Urmărirea penală nu poate fi finisată, iar învinuitul nu poate fi judecat fără

înaintarea acuzării”;

- potrivit pct. 8 al deciziei Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 07.05.2013 (cauza nr. 4-1ril-1/2013), în cazurile de încălcare a regulilor

de competență, instanțele de judecată care au pronunțat soluții de încetare a

procesului penal, au făcut trimitere la prevederile art. 251 Cod de procedură

penală, invocând încălcările care atrag nulitatea actelor procedurale și, în special,

alin. (2);

- reieșind din faptul că inculpatul Mîța V., vizibil are dereglări psihiatrice,

posibil mintale, în conformitate cu art. 143 alin. (3) Cod de procedură penală, se

confirmă faptul efectuării unei expertizei;

11.1. - încheierea instanței de apel din 11 mai 2016, privind scoaterea

bunurilor de sub sechestru este ilegală, emisă cu încălcare egalității, dreptății,

caracterului personal și aplicarea eronată a normelor de drept material, fiind

interpretat în mod eronat dreptul de proprietate;

- potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, eliberat de ÎS

”Cadastru”, inculpații Mîța V., Lelenco V. și Buga Gh. sunt proprietarii

imobilelor litigioase;

- instanțele inferioare eronat au interpretat situația în care s-a admis

repunerea părților în situația inițială.

11.2. Asupra recursurilor ordinare declarate au depus referință părțile

vătămate: Nica C., Nica D., Andreeva L., Andreeva G. și Brodețcaia E., care au

solicitat respingerea acestora ca inadmisibile și menținerea în vigoare a deciziei

contestate.

15

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia, în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului. Or, art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit textului recursului, recurenții invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată

semnalând și pct. 16) a aceleiași norme procesual penale, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursuri,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelurile declarate, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele

administrate de instanța de fond, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată în

pct. 9. al prezentei decizii.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

casarea sentinței de achitare și pronunțării unei noi hotărâri de condamnare a

inculpaților.

Ținând seama de aceste prevederi, instanța de recurs, menționează că din

conținutul deciziei rezultă, că instanța de apel corect a constatat fapta și

circumstanțele săvârșirii infracțiunilor de către inculpații Mîță V., Lelenco V. și

Buga Gh., descriindu-le în partea descriptivă, ulterior, motivându-și detaliat și

clar concluzia de vinovăție a acestora.

16

Prin urmare, Colegiul penal reține, că instanța de apel a verificat și apreciat

probele în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură

penală și conducându-se de prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură

penală, a ținut cont de indicațiile date de instanța de recurs prin decizia

19.11.2013 (expuse în pct. 8. al prezentei decizii) și a stabilit toate aspectele de fapt și

de drept, astfel corect ajungând la concluzia cu privire la vinovăția inculpaților

Lelenco V. și Buga Gh. în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod

penal, iar lui Mîță V. în baza art. 190 alin. (5), 325 alin. (2) lit. c) Cod penal,

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, săvârșite în proporții deosebit de mari, precum și coruperea activă, adică,

promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau

unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă,

ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori

pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau

contrar acesteia, în proporții mari.

Astfel, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel

și lecturând textul deciziei, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

avocat și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.

(8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază

soluția adoptată.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea

deciziei adoptate.

Cu privire la alegațiile recurentului ce cad sub incidența temeiului de

recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, Colegiul

penal notează, că este incident atunci când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În prezenta cauză deferită, sub aspectul prezenței temeiului pentru recurs

specificat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, recurenții invocă

acel fapt că, în speță ar lipsi latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 190

alin. (5) Cod penal, care le este incriminată inculpaților Mîță V., Lelenco V. și

Buga Gh., adică intenția, deoarece între ultimii și părțile vătămate ar exista relații

civile.

În acest context, opozabil celor enunțate de recurenți, Colegiul penal

menționează, că în acțiunile ce se incriminează inculpaților în baza art. 190 alin.

(5) Cod penal, se regăsesc elementele constitutive a infracțiunii respective și,

17

anume escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari.

Latura subiectivă a infracțiunii analizate se manifestă, în primul rând, prin

vinovăție sub formă de intenție directă. De asemenea, la calificarea faptei este

obligatorie stabilirea scopului special - a scopului de cupiditate.

Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi

calificată ca escrocherie doar în cazul in care făptuitorul, încă la momentul intrării

în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrage și nu avea

intenția să-și onoreze angajamentul asumat.

Raportând prevederile legiuitorului la circumstanțele speței, Colegiul

penal reține că, deși inculpații susțin unanim că, nu au avut intenția de a înșela

părțile vătămate Nica D., Nica C., Andreeva L., Andreeva G. și Brodețcaia E.,

înaintând versiunea potrivit căreia, părților vătămate Andreeva L., Andreeva G.

și Brodețcaia E. le-au achitat valoarea apartamentelor încheind cu acestea

contracte de vânzare-cumpărare, această versiune este combătută prin probele

anexate la materialele cauzei.

12.1. Astfel, cu referire la părțile vătămate Nica D. și Nica C., instanța de

recurs reține că, probele descrise în pct. 5 al prezentei decizii, denotă prin acțiunile

criminale întreprinse de inculpați în privința bunurilor imobile ale acestora, care

se pretinde a fi făcute cu acordul părților, caracterul infracțional și scopul de

deposedare a părților vătămate de bunurile ce le aparțineau cu drept de

proprietate, făcând abuz de încrederea pe care le-au acordat-o.

Colegiul penal conchide că, declarațiile martorilor Herța O. (f.d. 138, vol.

I); Botnaru L. (f.d. 10, 11, vol. VI); Cotun V. (f.d. 111A-112, vol. VIII); Hamuraru

V. (f.d. 195, 196, vol. VII, f.d. 111A-112, vol. VIII); Marchitan M. (f.d. 197, 198, vol.

VII); Drăguțan R. (f.d. 199, 200, vol. VII); Rotaru L. (f.d. 333-335, vol. VI);

Munteanu Iv. și Gorbatiuc N., sunt în raport cu declarațiile părților-vătămate

Nica C. și Nica D., aceste probe fiind pertinente, concludente, utile și veridice,

care coroborează între ele și în cumul cu celelalte probe indicate mai sus

dovedesc pe deplin vina inculpaților Mîță V. și Buga Gh., în comiterea

infracțiunii de escrocherie.

Conținutul relațiilor existente asupra imobilelor: ap. 1 și 2 din str. Ion

Inculeț, 3, mun. Chișinău și anume faptul că acestea aparțineau real lui Nica C.,

iar în proprietatea inculpaților au fost înregistrate fictiv, se confirmă și prin

declarațiile martorilor Cotun V., Hamuraru V., Marchitan M. și Drăguțan R.

Caracterul fictiv al tranzacției încheiate referitor la apartamentele nr. 3 și 2

din str. Ion Inculeț, mun. Chișinău, precum și a lotului din or. Ialoveni este

demonstrată și prin depozițiile martorului Aficiuc I. care a declarat că, inițial

bunurile erau înregistrate fictiv după ea, dar de fapt acestea aparțineau familiei

Nica. Declarații analogice au fost relatate și de martorul Cotun V. Astfel, aceste

declarații confirmă că, bunurile în realitate aparțineau familiei Nica, dar erau

înscrise fictiv pe numele altor persoane. Mai mult decât atât, prin interceptarea

18

din 20.11.2007 (f.d. 10-18, vol. IV), se demonstrează că, Mîță V. șantaja familia

Nica, prin faptul că, dacă nu vor înscrie bunurile pe ei vor merge la închisoare.

Din declarațiile martorilor nominalizați și materialul probator acumulat și

descris în pct. 5 al prezentei decizii, reiese cert că, în perioada corespunzătoare între

părțile vătămate și inculpați au avut loc anumite tranzacții prin care patrimoniul

părților vătămate a fost transferat benevol în proprietatea inculpaților, acestea

fiind generate de încrederea pe care o aveau părțile vătămate față de inculpați,

încredere ce a fost determinată pentru realizarea transferurilor de proprietate, iar

necesitatea încheierii acestor tranzacții a fost inducerea de către inculpați a

părților vătămate în eroare prin înșelăciune. Mai mult decât atât, inculpații au

beneficiat de starea neprielnică în care se aflau părțile vătămate și impunerea

opiniei referitoare la aflarea acestora din urmă în atenția organelor coercitive ale

statului din cauza deținerii mai multor proprietăți, precum și de necesitatea

privatizării și, respectiv, procurării unor terenuri, astfel, este cert că, inculpații au

influențat prin înșelăciune opinia părților vătămate asupra problemelor pe care

le aveau și le-au propus o posibilitate de soluționare a acestora prin înstrăinarea

bunurilor, inculpații asumându-și în schimb anumite obligații pe care nu le-au

îndeplinit și referitor la care, nici nu puteau fi realizate.

La fel, Colegiul penal reiterează că, cele indicate se confirmă și prin

înregistrările comunicărilor dintre colaboratorul de poliție Catlabuga A. cu Nica

C. și Buga Gh., efectuate în baza autorizației judecătorului de instrucție, care se

conțin pe CD-ul nr. 975 și nr. 992, în cadrul cărora aceștia se expun asupra

faptelor de însușire prin escrocherie a bunurilor ce aparțineau lui Nica C. (f.d. 79-

90, vol. VI).

În interceptarea din 20.11.2007, sunt indicate declarațiile lui Mîță V. în care

acesta menționează că, este gata să-i restituie lui Nica C., circa 50% din bunurile

pe care le-a însușit ilegal de la acesta, cu condiția de a nu merge la închisoare (f.d.

124, vol. III), fapt ce confirmă, veridicitatea acuzațiilor înaintate de către organul

de urmărire penală.

Prin declarațiile martorului Dogot T. se confirmă că, fabrica de beton armat

din or. Ialoveni, a fost procurată de către Nica C., întrucât anume acesta i-a

transmis personal suma de 45 000 euro, iar la notar a rugat-o să înregistreze

drepturile pe numele lui Mîță V., care i-a mai transmis suma de 30 000 euro, fără

1 000 euro, pentru care i-a eliberat recipisă. Mai mult, Mîță V. a recunoscut în fața

notarului că, suma de 31 000 euro i-a fost transmisă de Nica C. De asemenea,

toate negocierile de procurare a bunului le-a dus cu Nica C., care se comporta ca

un cumpărător de fapt și de drept, iar Mîță V. prezentându-se doar la notar. Tot

acest martor, Dogot T. a menționat că, la ceva timp după încheierea tranzacției,

Mîță V. a rugat-o să se adreseze în judecată pentru încasarea sumei indicate în

recipisă și să aplice sechestru pe imobil, însă ea a refuzat (f.d. 197, vol. I).

Pe acest episod, cele relatate de martorului Dogot T. sun confirmate prin

19

declarațiile martorilor: Dogot Gr., Garabajiu I., Gorbatiuc N. și Soloviov Vl., care

confirmă modalitatea și schema procurării fabricii de beton.

Cu referire la episodul menționat, însăși inculpatul Buga Gh. a recunoscut

că, Mîță V. i-a comunicat că, fabrica de beton este înregistrată temporar pe

numele său, dar de fapt aparține lui Nica C., la fel ca și apartamentele din str. Ion

Inculeț, mun. Chișinău și imobilul din str. Constructorilor, 43, mun. Chișinău, iar

ulterior Mîță V. recunoaște că, l-a lovit pe Nica C., iar acesta i-ar fi zis să-i

întoarcă bunurile (f.d. 251, vol. III).

În continuare, Colegiul penal apreciază și declarațiile martorului Garabajiu

I., prin care se probează, că apartamentele nr. 4 și 5 din str. Chițcani, 17, mun.

Chișinău aparțin, de fapt, familiei Nica, deoarece martorul a locuit acolo cu

permisiunea lui Nica C. până la finalizarea construcției propriei casei și tot

ultimul i-a comunicat ulterior că, ar intenționa să înregistreze aceste apartamente

pe numele lui Mîță V. pentru a obține mai ușor autorizația de construcție, însă

acestea urmează să rămână în posesia lui, circumstanțe care se confirmă și prin

declarațiile lui Marchitan M. (f.d. 99, vol. II), potrivit cărora, cumpărător al

imobilului din str. Chițcani, 17, mun. Chișinău, este Nica C., cu care au fost

purtate tratativele de vânzare-cumpărare și de la care a preluat banii, dar acesta a

solicitat înscrierea imobilului pe numele lui Mîță V.

Vinovăția inculpaților de comiterea celor incriminate este demonstrată

evident și prin declarațiile lui Lelenco V., prin care acesta recunoaște că, ”(...)

contractele de vânzare-cumpărare a terenurilor din or. Ialoveni sunt fictive, fiind doar o

garanție (…)”(f.d. 248, vol. III), astfel încât se demonstrează că, la întocmirea

tranzacțiilor inculpații au mizat pe încrederea pe care o avea Nica C. față de

aceștia, în vederea dobândirii bunurilor în proprietatea acestora.

Instanța de recurs apreciază ca fiind probat și faptul transmiterii de către

Nica C. a sumei de 27 000 euro, inculpaților Mîță V. și Buga Gh. pentru

procurarea pretinsului ”lot de lângă Circ”, fapt recunoscut în nenumărate

rânduri chiar de către aceștia. Mai mult, referitor la terenurile ce urmau a fi

procurate pe numele lui Mîță V. de către Nica C. la prețul de 150 000 euro,

inculpatul a menționat că, un asemenea lot nu exista și nici nu ar fi existat,

întrucât în calitate de vânzător la discuții cu Nica C., a adus un actor de teatru.

Acest fapt este confirmat prin procesul-verbal din 18.07.2007, privind

interceptarea comunicărilor și imaginilor dintre Mîță V. și inspectorul superior

PCE al DCCO Catlabuga A., în care se confirmă însușirea prin escrocherie a

bunurilor lui Nica C. (f.d. 127, vol. I).

Tot declarațiile părților vătămate Nica C. și Nica D., precum și ale

martorilor: Herța O., Botnar L., Hamuraru V., Cotun V., Marchitan M., Drăguțan

R., Rotam L., Munteanu Iv. și Gorbatiuc N., coroborate cu probele descris în pct.

că, dânșii n-au săvârșit dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

20

înșelăciune sau abuz de încredere.

Astfel, materialul probator confirmă că, inculpatul Mîță V., în comun cu

Buga Gh., folosindu-se de încrederea lui Nica C. și Nica D., au dobândit

fraudulos dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr. 4 și 5 de pe str.

Chițcani, 17, mun. Chișinău, procurat de către Nica C. de la Marchitan M. în anul

2001 la prețul de 4 000 dolari, fără întocmirea contractului de vânzare-

cumpărare, estimat în momentul tranzacției la suma de 50 000 euro, ceea ce

constituia suma de 844 500 lei și casa de pe str. Constructorilor, 43, cumpărată de

la Herța M. la prețul de 23 000 euro, echivalent la momentul tranzacției cu suma

de 388 470 lei, determinându-l fraudulos pe Nica C. să accepte încheierea

contractelor de donație de către proprietarii imobilelor pe numele lui Mîță V.,

neachitând pentru acestea careva sume bănești, prin ce i-au cauzat ultimului un

prejudiciu în proporții deosebit de mari, în sumă de 3 865 400 lei (834 480 lei+830

000 lei+453 600 lei+16 500 lei+10 473 lei+118 650 lei+368 727 lei+844 500 lei+388 470

lei).

La fel aceste declarații confirmă și faptul că, Mîță V., în comun acord cu

Lelenco V. și Buga Gh., în luna mai 2007, urmărind dobândirea bunurilor ce

aparțineau ultimului, invocând punerea în gaj contra sumei de 150 000 euro ce

urma a fi împrumutată de la Lelenco V. și necesară pentru procurarea unui

imobil, au determinat partea vătămată, prin înșelăciune și abuz de încredere, de

a încheia contract de vânzare-cumpărare cu Lelenco V. a două terenuri de

pământ situate în or. Ialoveni, aflate în proprietatea lui Nica C. și anume: terenul

cu suprafața de 0,2555 ha la prețul de 50 000 euro, ceea ce constituia la data

încheierii contractului suma de 834 480 lei, înregistrat la OCT Ialoveni cu număr

cadastral 5501203089 și terenul cu suprafața de 0,3143 la prețul de 50 000 euro,

ceea ce constituia la data încheierii contractului suma de 830 000 lei, înregistrat la

OCT Ialoveni cu număr cadastral 5501203364, fără a-i transmite acestuia suma de

100 000 euro în rezultatul tranzacției, comunicându-i că, suma dată urmează să

fie transmisă unei persoane cu funcții de răspundere din cadrul Primăriei mun.

Chișinău pentru procurarea pe numele lui Nica C. a unui lot de pământ situat pe

str. Calea Basarabiei, mun. Chișinău, în regiunea Circului, însușit astfel fraudulos

dreptul de proprietate asupra terenurilor nominalizate. Tot în aceiași perioadă, la

21.06.2007, invocând același motiv - cumpărarea imobilului pentru Nica C. prin

înșelăciune și abuz de încredere, Mîță V., în comun cu Lelenco V. și Buga Gh., l-

au determinat pe Nica C. să transmită bani în sumă de 27 000 euro, ceea ce

constituia la acel moment suma de 453 600 lei, sub pretextul că, suma

nominalizată a fost cerută de către persoana cu funcții de răspundere din cadrul

Primăriei mun. Chișinău pentru lotul de pământ ce urma a fi procurat pentru

Nica C.

21

12.2. Cu referire la episodul în privința părților vătămate Andreeva L.,

Andreeva G. și Brodețcaia Ec., Colegiul penal conchide că, declarațiile acestora,

confirmate prin declarațiile martorilor Romanov V., Ionțev A. și Gubadov I. dar

și declarațiile lui Nica C. și celelalte probe indicate și descris în pct. 5 al prezentei

decizii, corespund adevărului, aceste probe fiind pertinente, concludente, utile și

veridice.

Astfel, probele anexate la dosar confirmă acel fapt, că inculpații, folosindu-

se de încrederea acordată de către Andreeva L., Andreeva G. și Brodețcaia Ec., au

însușit dreptul de proprietate asupra apartamentelor aflate în mun. Chișinău, str.

Cuza Vodă 25/5, ap. 36, cu suprafața de 70,00 m2, la un preț diminuat de 314 693

lei, bd. Dacia 50, nr. 283, cu suprafața totală de 107,5 m2, la un preț diminuat de

20 000 dolari SUA și cel din str. Suceava, 110, ap. 50, cu suprafața de 61,4 m2, la

un preț diminuat de 250 000 lei, cauzându-le un prejudiciu în proporții deosebit

de mari.

Vinovăția lui Buga Gh. la însușirea ilegală a ap. 36 din str. Cuza Vodă,

25/5, mun. Chișinău, rezultă și din faptul că, acesta a fost direct implicat la

încheierea contractului corespunzător de vânzare-cumpărare cu BC

”FinComBank” SA și că a fost persoana de legătură care a plasat anunțul în

ziarul ”Makler”, despre acordarea asistenței financiare.

Aceste concluzii sunt confirmate și prin declarațiile martorului Romanov

V., fost angajat al BC ”FinComBank” SA potrivit cărora, scopul urmărit de

Andreeva L. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului cu

Buga Gh. era stingerea creditului față de bancă și nu înstrăinarea imobilului (f.d.

181-182, vol. XI; f.d. 43, vol. XII), circumstanță ce denotă cert că această tranzacție

nu era, de fapt, una de vânzare-cumpărare, scopul acesteia fiind asigurarea

împrumutului acordat de inculpat în vederea stingerii creditului, fapt confirmat

prin aceea că, valoarea contractului a fost echivalentă restanței la credit și nu

valorii de piață a imobilului.

Faptul că inculpații au acționat de fiecare dată în mod similar, denotă cert

că, acțiunile lor aveau un scop comun bine-determinat, altul decât dobândirea

clasică a dreptului de proprietate asupra imobilelor, caracterul infracțional al

acțiunilor acestora constând în aceea că, beneficiind de situația precară în care se

aflau părțile vătămate, le insuflau prin înșelăciune, o modalitate de soluționare a

acesteia, realizarea căreia o cereau nu pe calea legală de asigurare a creanțelor -

ipoteca, ci vânzarea-cumpărarea imobilelor pe care o identificau în fața

persoanelor vătămate ca fiind o modalitate de gaj în schimbul promisiunii de a

stinge datoriile părților vătămate față de terți, obligație pe care nu o realizau într-

un final.

Prin urmare, dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor

părților vătămate la un preț vădit diminuat și contrar intereselor legitime ale

acestora din urmă, denotă intențiile criminale ale inculpaților de dobândire în

22

proprietate a imobilelor la un preț excesiv de redus în scopul înstrăinării

ulterioare a acestora și obținerii astfel, a unui venit în detrimentul intereselor

părților vătămate.

În continuare, Colegiul penal va respinge ca fiind neîntemeiată afirmația

recurenților precum că, înstrăinarea bunurilor vizate în cauză au fost efectuate în

baza contractelor de vânzare-cumpărare, or, încheierea contractelor menționate

au conferit acea tentă de legalitate și au asigurat o ”acoperire juridică” actului de

transmitere a bunurilor (banilor, apartamentelor, terenurilor de pământ, fabrica de

beton armat), din sfera de stăpânire a părților vătămate în sfera de stăpânire a

inculpaților.

Tot în acest context se remarcă că, în speță realizarea acțiunilor criminale

prin prisma unor acte juridice încheiate în formă autentică nu exclude caracterul

infracțional al acțiunilor inculpaților, în condițiile în care infracțiunea de

escrocherie incriminată acestora vizează anume această situație de fapt, iar în cazul

dat părțile vătămate au acționat sub influența înșelăciunii manifestate în privința

lor de către inculpați, percepția părților vătămate referitoare la consecințele

tranzacțiilor propuse fiind alta decât cea exteriorizată de către inculpați.

Prin urmare, manifestarea voinței de către părțile vătămate la încheierea

actelor juridice corespunzătoare nu este determinată în speță pentru a constata

lipsa în acțiunile inculpaților a caracterului infracțional al acțiunilor, deoarece

unul din elementele escrocherii constă anume în faptul că, victimele acestei

infracțiuni acționează de bună-voie, dar sub influența erorii generate de

atitudinea înșelătoare a făptuitorilor sau de abuzarea de către aceștia din urmă

de încrederea din partea victimelor.

Astfel, existența actelor juridice nu denotă că, în speță raporturile vizate au

caracter exclusiv civil, deoarece acest fapt nu înlătură latura penală din acțiunile

inculpaților, în condițiile în care, actele juridice au fost încheiate sub influența

înșelăciunii și al abuzului de încredere.

Faptul că, apartamentele nr. 4 și 5 din str. Chițcani, 17, mun. Chișinău și

din str. Constructorilor, 43, mun. Chișinău, au fost înstrăinate în beneficiul

inculpaților prin contracte de donație nu exclude temeinicia învinuirii aduse în

condițiile în care donația are, potrivit dispozițiilor art. 827 alin. (1) Cod civil

caracter neoneros, astfel încât reducerea de către părțile vătămate a patrimoniului

acestora în beneficiul inculpaților în baza contractelor cu titlu gratuit denotă că,

donatorii au acționat sub influența unei percepții înșelătoare. Faptul că,

procedura de încheiere a contractelor de donație este mai simplă în raport cu

procedura încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nu justifică inculpații și

nu dovedește că, aceștia au acționat în limitele legii în condițiile în care, potrivit

circumstanțelor cauzei, acestea sunt acte juridice simulate în temeiul art. 221 Cod

civil, iar dovada că, inculpații ar fi achitat o compensație echitabilă părților

vătămate pentru dobândirea drepturilor asupra bunurilor ce fac obiectul acestor

23

tranzacții nu au fost identificate.

Admițând faptul că, inițial între părți au existat niște acorduri civile, însă

ca urmare a comportamentului viclean al inculpaților, care prin înșelăciune și

abuz de încredere au intrat în posesia mai multor bunurilor ale părților

vătămate, asemenea ”acorduri” întrunesc elementele infracțiunii de escrocherie.

Limita între un acord civil și o componență de infracțiune este latura subiectivă,

care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în

cazul escrocheriei este caracterizată prin abuz de încredere și înșelăciune.

Abuzul de încredere are la bază relațiile interpersonale stabilite între

făptuitor și victimă, care la rândul lor au în suport - relații de prietenie, de

serviciu, de afaceri etc., care, cunoscând o anumită evoluție și având amprenta

încrederii, sunt exploatate cu rea-credință de potențialul escroc la realizarea

rezoluției infracționale.

Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în raporturi juridice civile

nu presupune excluderea posibilității trecerii pe parcurs a raporturilor civile în

sfera penalului.

Așadar, analizând acțiunile inculpaților, Colegiul conchide că aceștia,

acționând după un plan bine determinat, exploatând rapoartele de încredere

constituite anterior între ei și viitoarele victime, sub diferite pretexte - dezvoltarea

afacerii; punerea în gaj contra unor sume bănești; împrumuturi; influențarea unor

persoane cu funcții de răspundere; facilitarea privatizării unor terenuri; soluționarea

unor chestiuni cu organele de drept etc., exercitând o influență psihică asupra

conștiinței și voinței acestora, prin intermediul înșelăciunii, i-au determinat pe:

Nica C., Nica D., Andreeva L., Andreeva G. și Brodețcaia E. să li se transmită

benevol în posesie mai multe bunuri (banii, apartamente, terenuri de pământ,

fabrica de beton armat), eronat considerând că sunt în drept de a le primi.

12.3. Reieșind din baza factologică expusă mai sus, Colegiul penal

conchide că corect instanța de apel a dispus condamnarea lui Mîță V. în baza

art. 325 alin. (2) Cod penal, mai mult, instanța de recurs se raliază celor expuse

în partea descriptivă a deciziei atacate în vederea motivării acestei soluții, iar

criticele părții apărării privitor la lipsa elementele constitutive ale infracțiunii

imputate, sunt vădit neîntemeiate.

Astfel, Colegiul penal reține că, prin înregistrările audio și video privind

interceptarea comunicărilor dintre Mîță V., Buga Gh. și inspectorul operativ

PCE DCCO Catlabuga A., efectuate cu autorizația judecătorului de instrucție în

temeiul art. 93 Cod de procedură penală, anexate la materialele cauzei (f.d. 4,

vol. IV), Mîță V. de mai multe ori i-a propus lui Catlabuga A. suma de 10 000

euro pentru a nimici careva probe din dosarul de urmărire penală, suma 27 000

euro precum și o altă sumă neconcretizată.

Prin urmare, contrar poziției susținute de partea apărării, la dosar sunt

anexate suficiente probe ce dovedesc comiterea de către Mîță V. a infracțiunii de

corupere activă, latura obiectivă, manifestată în cazul dat prin, săvârșirea a cel

24

puțin a unei acțiuni prevăzute de această normă, în speță prin înaintarea ofertei

de bani și avantaje patrimoniale în forma împroprietăririi cu imobile ale

persoanelor cu funcții de răspundere din cadrul organului de urmărire penală,

pentru ca acestea să îndeplinească acțiuni de distrugere a probelor, acțiune

contrară obligațiunilor de serviciu ale acestor persoane în scopul eschivării de la

răspunderea penală.

În cazul dat, din probele nominalizate reiese indubitabil că, inculpatul Mîță

V. a acționat cu intenție directă, oferta înaintată de acesta dovedind indiscutabil

că, el își dădea seama de obiectul promisiunii sale de a oferi unei persoane cu

funcții de răspundere a mijloacelor bănești și a altor avantaje și dorește

producerea urmărilor periculoase pentru buna desfășurare a activității organului

de urmărire penală în forma distrugerii probelor în vederea eschivării de

răspundere penală, infracțiunea imputată lui Mîță V. fiind consumată integral în

momentul în care acesta, în calitate de făptuitor, a înaintat oferta, a promis plata

sumelor și avantajelor indicate mai sus.

12.4. Cu referire la starea de sănătate a inculpatului Mîța V., precum și la

solicitarea părții apărării privind numirea unei expertize medicale în sensul dat,

instanța de recurs conchide că, necesitatea efectuării acesteia urma a fi probată.

Potrivit materialelor cauzei se constată că, într-adevăr inculpatul a fost

consultat de neurolog. Concomitent însă, instanța de apel prin încheierea din

03.06.2015, cu referire la demersul apărării din 23.07.2015, privind numirea

expertizei psihiatrico-psihologică, a reținut că, ”(...) în datele medicale nu s-a făcut

niciodată trimitere la necesitatea consultării unui psihiatru or, inculpatul nu suferă de

careva ala psihică care i-ar afecta capacitățile mintale. Mai mult ca atât, în extrasul

menționat este indicat statutul neurologic al pacientului Mîța V. - conștient, orientat,

critica păstrată, labil emoțional (f.d. 235, vol. XIII), nefiind făcute careva mențiuni ale

medicilor care ar putea pune la îndoială starea psihică și fizică a inculpatului” (f.d. 72-

75, XIV).

Prin urmare, în cauza deferită, nu poate fi vorba despre dispunerea

efectuării unor expertize psihologice, psihiatrice ori psihologo-psihiatrice complexe

pentru clarificarea chestiunii privind starea lui psihică și capacitatea de a înțelege

circumstanțele cauzei, or la etapa urmăririi penale, precum și examinării

prezentei cauze în instanțele de fond și recurs, careva îndoieli referitor la starea

responsabilitate a inculpatului Mîță V., nu au apărut, iar potrivit prevederilor art.

143 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, prevede că, expertiza se dispune și se

efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea stării psihice și fizice a bănuitului,

învinuitului, inculpatului - în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de

responsabilitate sau la capacitatea lor de a-și apăra de sine stătător drepturile și interesele

legitime în procesul penal.

12.5. Totodată, Colegiul penal consideră neîntemeiat și argumentul

apărării în ce privește încălcarea de către organul de urmărire penală a

25

prevederilor art. 326 alin. (2) Cod de procedură penală, asupra cărora instanța de

apel nu s-ar fi expus.

În acest context, se invocă că nici inculpații Mîța V. și Lelenco V., nici

apărătorii care i-au asistat în cadrul urmăririi penale, nu au contestat la faza

respectivă ordonanța de punere sub învinuire, la care fac trimitere recurenții, în

sensul încălcării prevederilor art. 326 alin. (2) Cod de procedură penală, dar se

invocă aceste motive abia la etapa examinării cauzei în apel, prin urmare se

prezumă că inculpații Mîța V. și Lelenco V., precum și apărătorii lor au fost de

acord cu situația procedurală creată la faza de urmărire penală și, reieșind din

prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, au pierdut dreptul să

conteste aceste circumstanțe in instanțele de judecată.

Astfel, toate acțiunile organului de urmărire penală au fost efectuate în

conformitate cu prevederile Codul de procedură penală, mai mult, aceste

acțiuni nu au fost atacate în modul stabilit, în momentul în care s-ar fi presupus

că au fost efectuate cu grave încălcări.

Prin urmare, pct. 8 al deciziei Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 07 mai 2013 (cauza nr. 4-1ril-1/2013), la care fac referire recurenții în

speță nu este aplicabil, deoarece a avut ca obiect de discuție alte circumstanțe

decât cele existente în prezenta cauză.

12.6. Verificând în continuare alegațiile apărării cu referire la recursul

declarat împotriva încheierii Colegiului penal al Curții de apel Chișinău din

11 mai 2016, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea nu

coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate neîntemeiat de titular,

reieșind din raționamentele ce urmează.

Colegiul penal specifică că, instanța de apel corect a ajuns la concluzia

despre necesitatea ridicării sechestrului aplicat asupra apartamentelor: nr. 36,

din str. Cuza Vodă, 25/5, mun. Chișinău; nr. 1 și 2, din str. Ion Inculeț, 3, mun.

Chișinău și terenurilor pentru construcții cu suprafețele de 0,2555 ha și 0,3143

ha, situate în or. Ialoveni, or, motivele care au stat la baza aplicării măsurilor

asigurătorii au decăzut, iar prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 04.03.2016, au fost declarate nule contractele de vânzare-cumpărare

încheiate între inculpați și părțile, cu repunerea părților în situația inițială (f.d.

33, 34, vol. XVI) .

Astfel, părțile vătămate au fost repuse în poziția inițială, existentă până la

comiterea infracțiunilor de către inculpații Lelenco V., Mîță V. și Buga Gh., prin

comiterea cărora, părțile vătămate au fost deposedate de bunurile imobile ce le

aparțineau legal.

12.7. În ce privește criticele formulate de recurenți, enunțate la pct. 11 al

prezentei decizii, prin care se susține că inculpații Mîța V., Lelenco V. și Buga Gh.

nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii incriminate, acestea au format obiect

de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și cărora instanța de apel le-a

26

dat o motivare corespunzătoare, argumentată în decizia adoptată, soluție pe

care instanța de recurs o susține pe deplin și, având în vedere și faptul că

verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile

declarate sunt vădit neîntemeiate.

La fel, Colegiul penal, menționează că recurenții își motivează recursurile

prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, or, motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 Cod de

procedură penală, astfel, criticele formulate de recurenți nu sunt motivate sub

aspectul casării hotărârii recurate ca fiind ilegală.

Referindu-se la celelalte motive invocate de recurenți și descrise în pct. 11.

al acestei decizii, Colegiul penal nu le consideră relevante și ele urmează a fi

respinse din motivele expuse supra, reieșind din faptul că există un cumul de

probe legal administrate și examinate în direct de instanța de apel, care

incontestabil confirmă vina inculpaților de comiterea infracțiunilor imputate, iar

pedepsele aplicate se încadrează în limitele legii penale.

În concluzie, instanța de recurs menționează că nu se constată prezența

erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate sub aspectele invocate de

recurenți și prin urmare se impune inadmisibilitatea recursurilor declarate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Buga

Gheorghii și avocatul Bădilă Valentina în numele inculpaților Mîță Vasile și

Lelenco Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 09 septembrie 2015 și încheierii din 11 mai 2016, în cauza penală în privința

lui Mîță Vasile Ion, Lelenco Valeriu Dumitru și Buga Gheorghii Vasile, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 decembrie 2016.

Președinte Constantin Alerguș

Judecătorii Liliana Catan

Iurie Bejenaru

27