1ra-1583/2016 — art. 151 alin. 2 lit. f CP

1ra-1583/2016 — art. 151 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1583/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Toma Nadejda,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Scripnic Veaceslav în numele condamnatului Stoianov Valeriu și de către

condamnatul Stoianov Valeriu, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 04 aprilie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe

Stoianov Valeriu Vasile, născut la 02 ianuarie 1976

originar și domiciliat în mun. Chișinău, com. Cruzești,

str. M. Bănulescu Bodoni 63.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Stoianov Valeriu a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal, pe motiv că fapta a fost săvârșită în stare de

legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare a

inculpatului.

2012, a fost admis apelul procurorului și a părții vătămate, Panuța Eugeniu, casată

1

sentința primei instanțe, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Stoianov Valeriu, a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (2), lit. f) Cod penal, la 5 ani închisoare,

iar, în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată i-a fost suspendată condiționat pe

un termen de probațiune de 5 ani.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Stoianov

Valeriu, la 04.01.2010 în jurul orei 01.00, aflându-se în ograda casei de locuit pe str.

Romană 29, com. Cruzești, mun. Chișinău, ce aparține surorii sale, Stoianov

Veronica, în urma conflictului cu Codița Dumitru și Panuța Eugeniu, considerând că

ultimii îi îngrădesc accesul în locuință, intenționat a efectuat 7 împușcături din

pistolul personal de model „Baical 442” cu nr. X AH-3406, în direcția ultimilor, în

rezultatul la ce două gloanțe au nimerit în piciorul stâng a lui Panuța Alexandru,

cauzându-i vătămări corporale grave, care sunt periculoase pentru viață, în formă de

fractură deschisă comutativă prin arma de foc în treimea medie a oaselor gambei

stângi cu deplasare, confirmate prin raportul de expertiză medico-legală nr.73/D din

25.01.2010.

Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatului Stoianov Valeriu în baza art.

151 alin. (2) lit. f) Cod penal, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale,

care este periculoasă pentru viață, acțiuni săvârșite prin mijloace periculoase pentru

viața sau sănătatea mai multor persoane.

4.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

4.2. Avocatul Malanciuc Viorel în numele inculpatului Stoianov Valeriu,

solictând casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe.

2012, a fost respins recursul ordinar declarat de avocatul Malanciuc Viorel, în

numele inculpatului Stoianov Valeriu și a fost admis recursul ordinar declarat de

procuror, casată parțial decizia instanței de apel în latura stabilirii pedepsei, cu

dispunerea rejudecării cauzei în această parte.

apelurile procurorului și a părții vătămate, au fost admise, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care Stoianov Valeriu a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzută la art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Constantin în numele inculpatului Stoianov Valeriu, prin care a solicitat casarea

acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe.

2

2013, a fost dispusă inadmisibiltatea recursului ordinar declarat de avocat și inculpat,

ca fiind vădit neîntemeiat.

apel din 05 iunie 2013, au fost atacate cu recurs în anulare de condamnatul Stoianov

Valeriu, solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i

fie aplicate prevederile art. 35 Cod penal, cu menținerea sentinței primei instanțe.

2014, a fost dispusă inadmisibilitatea recursului în anulare declarat, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 27 noiembrie 2013, 22 mai 2014,

au fost atacate cu recurs în anulare de condamnatul Stoianov Valeriu cu avocatul său

Rotaru Ilie, prin care au solicitat casarea acestora cu menținerea sentinței primei

instanțe.

octombrie 2014, a fost dispusă inadmisibilitea recursului în anulare declarat, ca fiind

declarat repetat.

al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2012 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2013, menținute prin decizia Colegiului penal

Curții Supreme de Justiție din 27 noiembrie 2013 în cauza penală privindu-l pe

Stoianov Valeriu, condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.

(2) lit. f) Cod penal.

În baza cererii de revizuire, procurorul a deschis procedura de revizuire și la

17 februarie 2016 a expediat în instanța de judecată concluziile pe marginea acesteia.

fost respinsă cererea de revizuire declarată de către condamnatul Stoianov Valeriu

ca neîntemeiată.

Totodată, prin aceeași sentință, s-a anulat măsura preventivă arestul, aplicat

lui Stoianov Valeriu prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 15

martie 2016.

atacată cu apel de către:

16.1. Avocatul, Scripnic Veaceslav în numele condamnatului Stoianov

Valeriu, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care să se admită cererea de revizuire, invocând în

motivare că:

3

- concluziile instanței sunt nefondate și interpretate eronat dat fiind faptul că,

instanța de fond indică cert circumstanțele de fapt constatate prin decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2012 și decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2013 făcând referință la ordonanța procurorului,

potrivit căreia acțiunile lui Iacob Vadim în sensul declarațiilor făcute în cadrul

urmăririi penale au fost calificate conform art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, însă a

încetat urmărirea penală din motivul expirării termenului de prescripție;

- instanța de fond nu specifică faptul că de fapt prin declarațiile sale făcute

anterior în cadrul urmăririi penale, Iacob Vadim a confirmat declarațiile făcute de

părțile vătămate, martori, circumstanțele considerate drept confirmare a vinovăției

lui Stoianov Valeriu sau altfel spus ordonanța procurorului de fapt a adus în situația

de a supune unei cercetări suplimentare declarațiile menționate, supunându-le unei

analize în coraborare cu conținutul ordonanței procurorului. Ori, dacă Iacob Vadim

confirmând declarațiile părții vătămate, a martorilor a dat declarații false, atunci cum

ar urma de calificat declarațiile celorlalți sau cel puțin ele ar urma să fie supuse unei

analize noi;

- prima instanță în motivarea soluției adoptate indică că cererea de revizuire

este o manifestare a nemulțumirii față de atitudinea și comportamentul persoanelor

prezente în curtea surorii sale și nu gravitatea pericolului;

- instanța nu a studiat toate materialele cauzei, altfel ar fi menționat faptul că

condamnatul Stoianov Valeriu, a venit la sora sa, deoarece a fost informat că Grama

Ghenadie cu încă cîteva persoane fiind în stare de ebrietate au mers acolo, iar

apropiindu-se la locul faptei a constatat că la intrare stăteau două persoane

necunoscute, care nu-i permiteau să intre și care au inițiat altercația;

- instanța la fel nu a menționat că în cadrul altercației Stoianov Valeriu de fapt

a întreprins toate măsurile ca să nu-i fie luată arma de foc, pe care o poseda legal și

cu care putea fi comisă o faptă prevăzută de Codul penal, a efectuat împușcătura de

avertizare. În aceeași altercație au fost efectuate mai multe împușcături, și anume în

acest sens condamantul Stoianov Valeriu a invocat ca motiv de revizuire raportul de

expertiză nr.1536 din 31 august 2015, rezultatele din care contravin circumstanțelor

de fapt constatate prin materialele cauzei.

16.2. Condamnatul Stoianov Valeriu, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să

se admită cererea de revizuire și să fie casată decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 28 februarie 2012, cu menținerea în vigoare a sentinței

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 05 octombrie 2011, invocând în motivare

că:

- în cazul în care procurorul a identificat în cadrul unei cercetări suplimentare

fapte și probe care arată la contradicții vădite în procesul de administrare a probelor,

4

cît și a desfășurării anchetei penale, ceea ce demonstrează că organul de urmărire

penală recunoaște erorile admise, astfel soluția instanței ar trebui să fie una pe

măsură cu cea a anchetei, de altfel are loc o interferență în principiul echității

procesului penal;

- analizând sentința se observă un conflict de opinii între procuror și instanță

privitor la probele noi, ambele în detrimentul intereselor condamnatului;

- atât acuzatorul, cât și instanța au constatat cu certitudine că declarațiile

martorului Iacob Vadim, sunt false, precum că acestea nu duc la o altă soluție, decît

cea adoptată prin deciziile a căror revizuire se cere, respectiv nu au fost admise;

- o asemenea explicație, dar și mărturiile mincinoase sunt contrare principiilor

legalității, securității raporturilor juridice și procesului echitabil. Or, odată ce

procesul penal a fost administrat cu erori recunoscute, corectarea acestora poate și

trebuie exercitată prin căile extraordinare de atac. Respectiv, orice dubii cu privire

la procesul penal trebuie interpretate în favoarea condamnatului și nu în detrimentul

dreptului la apărare al acestuia. Instanța a ignorat aceste principii, pasibile a fi

corectate în cadrul apelului;

- instanța nu a elucidat pe deplin circumstanțele respingerii atacului;

- pentru a percepe dacă condamnatul se afla în legitimă apărare în noaptea de

03.01.2010, era necesar de stabilit următoarele circumstanțe ce prezintă interes

pentru urmărirea penală: numărul atacanților și al celor ce s-au aflat în legitimă

apărare, poziționarea acestora la momentul atacului, vîrsta, statura, descrierea

semnalmentelor auxiliare; au fost folosite arme de foc sau alte instrumente în calitate

de armă, dacă da, caracteristicile acestora; comportamentul atacatorului, dacă și-a

exteriorizat amenințările (vorbire, mimică, prin demonstrarea armelor sau altor

instrumente), cum au fost percepute acestea de audiat (ca pe o amenințare reală ce

pune în pericol viața și sănătatea, iar dacă nu a fost luată în seamă, de ce anume); s-

a reușit dezbaterea sau luarea armei din mîna atacatorului, dacă da, atunci cu ce scop

s-a continuat aplicarea loviturilor; exista sau nu în continuare, pericol pentru viață,

s-a dorit sau nu răzbunarea; au existat alte căi de respingere a atacului, cu cauzarea

unui prejudiciu mai mic; dacă da, de ce nu s-au folosit aceste posibilități etc.;

- regula generală cu privire la examinarea circumstanțelor aflării în legitimă

apărare presupune că în cazul investigării unor fapte săvîrșite în legitimă apărare

prioritate trebuie să se acorde expertizelor (dactiloscopică, traseologică, chimică,

medico-legală de apreciere a leziunilor corporale, psihiatrică) și nu declarațiilor.

Declarațiile pot fi parțial sau total eronate, iar concluziile expertului, sunt

argumentate științific și permit confirmarea sau infirmarea declarațiilor;

- potrivit circumstanțelor cauzei și a probelor anexate, condamnatul a fost

nevoit să respingă atacul părții vătămate, Panuța Eugeniu și a martorului, Grama

Ghenadie, după ce aceștia i-au aplicat lovituri și au amenințat siguranța primului.

5

Instanța a considerat însă că leziunile obținute conform expertizei medico-legale

nr.72D din 25.01.2010 sunt ușoare, respectiv minore pericolului;

- instanța a rupt din contextul rezultatelor expertizei medico-legale nr.72D,

prin care s-a stabilit că a avut loc tumefierea țesuturilor moi cu echimoză cauzate

prin acțiune traumatică a unui obiect dur contondent, cu suprafața de interacțiune

limitată. Aceste concluzii științifice demonstrează argumentele condamnatului

privind aflarea în poziție de legitimă apărare, respingerea violenței generate de

partea vătămată, violență care amenința sănătatea și drepturile condamnatului, dar și

a rudelor (martori), de aceea acțiunile lui nu pot constitui o infracțiune, fapt ignorat

de instanțe, aceste concluzii cu certitudine sunt primordiale în cercetarea

judecătorească, fapt neadministrat în prima instanță;

- instanța contrar prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, a dat

prioritate în exclusivitate depozițiilor părții vătămate și a martorilor acuzării,

ignorându-le pe cele ale apărării, fiind incorect trasă concluzia că în acțiunile

condamnatului există componența laturii obiective a faptei prevăzută de art. 151 Cod

penal, or, condamnatul nu a avut intenția de a-i vătăma intenționat integritatea

corporală sau sănătatea lui Panuța Eugeniu, acesta fiind în stare de legitimă apărare,

respingând atacurile părții vătămate;

- condamnatul a solicitat personal ambulanța și poliția la fața locului. Mai

mult, inculpatul a acordat părții vătămate Panuța Eugeniu primul ajutor medical,

stopând hemoragia, primul fiind medic masor de profesie. Acest fapt demonstrează

repetat că în acțiunile condamnatului lipsea intenția de a cauza vătămări corporale;

- instanța a cunoscut că atît partea vătămată, cît și alți agresori erau în stare de

ebrietate alcoolică, admiteau acțiuni huliganice, amenințau martorul Stoianov

Veronica, și distrugeau bunurile imobile ce nu le aparțin. Toate aceste circumstanțe

arată că scopul aflării acestora în ograda martorului Stoianov Veronica era altul decît

vizitarea acesteia. Mai mult, instanța a omis faptul că vizitarea martorului a avut loc

iarna, pe timp de noapte, și anume orele 01.00 min., în timp ce în casă se aflau doar

două femei și minori. Evident, starea de panică și pericol era destul de înaltă pentru

a putea percepe anumite lucruri în condiții normale. Poliția era sistematic apelată la

acest domiciliu, însă, nu a intervenit eficient. De altfel, martorul Stoianov Veronica

nu a avut vreo alternativă, decât să apeleze la ajutorul fratelui, vecinilor sau altor

rude, care îi cunoșteau problemele cu fostul soț, Grama Ghenadie. Prin urmare,

intenția martorului Stoianov Veronica, a fost în a fi protejată de acțiunile abuzive ale

unor persoane, care i-au perturbat proprietatea și siguranța;

- la fel, instanța nu a dat o apreciere comportamentului martorului Grama

Ghenadie, atît în seara evenimentelor cît și anterior. Astfel, Grama Ghenadie s-a

prezentat la domiciliul martorului Stoianov Veronica la orele 01:00 de noapte, la

03.01.2010, deși de 3 ani, începând cu anul 2007 este divorțat de Stoianov Veronica

6

și nu domiciliază la adresa acesteia. Astfel, instanța nu a luat în considerare relațiile

dintre ambii și faptul că tulburarea liniștii la orele 01:00 min, noaptea, înseamnă

încălcarea dreptului la viață privată, garantat de art. 8 CEDO. În acest sens, acțiunile

bănuitului trec de limita relațiilor civile dintre aceste două persoane și constituie o

imixtiune în viața privată a victimei, motiv din care, Stoianov Veronica putea solicita

bănuitului să nu-i tulbure liniștea și să părăsească domiciliul acesteia;

- în noaptea de 03.01.2010, Grama Ghenadie a amenințat cu aplicarea

violenței și chiar cu omor, fapt care nu poate fi negat de instanță în procesul de

revizuire. Din acest context, rezultă și acțiunile condamnatului. Venind la fața

locului, condamnatul nu a tras din arma deținută legal, fără prevenirea și somarea

părții vătămate să înceteze acțiunile ilegale. Or, arma a fost luată de respectivul în

scop de protecție atît a siguranței proprii, cît și a rudelor lui;

- instanța nu a apreciat începutul aplicării armei de foc, cît și scopul utilizării

acesteia, precum și circumstanțele. Rănirea părții vătămate prin împușcare a avut loc

în momentul în care partea vătămată fiind deasupra condamnatului încerca să-i

provoace dureri, fapt apreciat de Stoianov la acel moment ca pericol pentru viața sa;

- în cererea de revizuire, revizuientul a indicat asupra unor neconcordanțe între

rapoartele de expertiză și concluziile acestora (2010 și 2016); neadministrarea

intenționată a probelor apărării; evitarea audierii unor alți martori; falsificarea unor

dovezi, admiterea unor încălcări procesuale (nesemnarea actelor, nedatarea actelor

procesuale, neridicarea unor mostre, dispariția unor probe). Toate acestea, nu au fost

evaluate și apreciate de instanță, deși au importanță pentru revizuirea cauzei și justa

soluționare a acesteia.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, fiind menținută sentința

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 04 aprilie 2016 fără modificări.

concluzionat corect și just că argumentele invocate de revizuientul Stoianov Valeriu,

în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile de revizuire prevăzute de art.

458 alin. (3) pct. l) și 2) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel referitor la primul temei de revizuire invocat, și

anume faptul că s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei

infracțiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei, a reținut

că prin ordonanța procurorului din 11 februarie 2016, a fost încetată urmărirea

penală în privința lui Iacob Vadim pe învinuirea în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod

penal, deoarece a intervenit termenul de prescripție de atragere la răspundere penală.

În ordonanță, s-a constatat faptul că Iacob Vadim la 13.01.2010, în cadrul urmăririi

penale, începând cu 13.30 și pînă la 14.25, fiind recunoscut și audiat în calitate de

martor în cadrul cauzei penale nr.2010480015, pornită în baza art. 151 alin. (1) Cod

7

penal, fiind preîntâmpinat de răspundere penală conform art. 312 Cod penal, a depus

la ofițerul de urmărire penală Neagu A. din cadrul serviciului de urmărire penală a

CPS Ciocana, declarații mincinoase cu bună știință, de învinuire a lui Stoianov

Valeriu în comiterea unei infracțiuni grave.

În acest context, instanța de apel a indicat că pentru a fi în prezența temeiului

de revizuire prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, sunt

necesare întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

- Să fie săvîrșită o infracțiune în timpul urmăririi penale sau în legătură cu

judecarea cauzei;

- Infracțiunea săvîrșită să fi condus la pronunțarea unei hotărâri ilegale și

neîntemeiate;

- Să existe o sentință penală irevocabilă. În acest sens, termenul de sentință

penală trebuie interpretat în sens larg, incluzându-se și ordonanțele pronunțate de

procuror în cadrul urmăririi penale.

La acest capitol, instanța de apel a susținut constatările primei instanțe, care a

conchis în mod just că declarațiile false ale martorului Iacob Vadim, depuse la faza

urmăririi penale, nu au dus la soluționarea eronată a cauzei și pronunțarea unei

hotărâri ilegale și neîntemeiate, or instanța de apel în decizia din 28 februarie 2012

și-a motivat soluția de recunoaștere lui Stoianov Valeriu vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal, inclusiv pe declarațiile

depuse de Iacob Vadim în instanța de judecată și nu pe cele făcute la faza urmăririi

penale.

În acest sens, instanța de apel a relevat că și din ordonanța procurorului din 11

februarie 2016, rezultă că martorul Iacob Vadim, spre deosebire de declarațiile date

la urmărirea penală, în instanța de judecată a depus declarații.

Corelativ, coroborând cele indicate supra, instanța de apel a atestat că deși în

speță sunt întrunite 2-ă condiții de inițiere a revizuirii prevăzute de art. 458 alin. (3)

pct. l) Cod de procedură penală, și anume existența unei ordonanțe a procurorului

care atestă comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi penale. În cazul dat nu s-a

confirmat ce-a de-a treia condiție și anume ca infracțiunea săvîrșită să fi condus la

pronunțarea unei hotărâri ilegale și neîntemeiate.

Referitor la cel de-al doilea temei invocat de condamnatul Stoianov Valeriu,

și anume, art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, precum că s-au stabilit

alte circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărîrii și care,

independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel

condamnat este nevinovat ori a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, instanța de

apel a notat că acesta se subordonează unei duble condiții:

- Descoperirea unor circumstanțe necunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

8

- Circumstanțele noi, necunoscute în mod independent sau împreună cu

circumstanțele stabilite anterior să poată dovedi netemeinicia hotărârii de

condamnare, adică că cel condamnat este nevinovat ori a săvîrșit o infracțiune mai

puțin gravă.

Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a menționat că

probele prezentate, și anume ordonanța procurorului din 11 februarie 2016 de

încetare a urmării penale în privința lui Iacob Vadim, raportul de expertiză nr. 1536

din 31 august 2015, raportul de expertiză medico-legală nr.667 din 08 septembrie

2015 și declarațiile martorului Verdeș Adrian, nu constituie circumstanțe care

împreună cu celelalte circumstanțe stabilite anterior dovedesc nevinovăția

condamnatului. Ori, după cum rezultă din decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 februarie 2012, instanța de apel și-a întemeiat soluția de condamnare

a lui Stoianov Valeriu în baza art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal pe un cumul de

probe.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că din noile mijloace de

probă prezentate în procedura de revizuire și anume ordonanța procurorului din 11

februarie 2016 de încetare a urmăririi penale în privința lui Iacob Vadim, raportul de

expertiză nr. 1536 din 31 august 2015, raportul de expertiză medico-legală nr. 667

din 08 septembrie 2015 și declarațiile martorului, Verdeș Adrian, prin prisma

cumulului de probe puse de instanța de apel la baza sentinței de condamnare, nu

demonstrează că soluția adoptată anterior de instanța de judecată este una ilegală.

Instanța de apel a indicat că aceste probe nu constituie temeiul de revizuire

prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, întrucît aceste

elemente noi de informație nu duc la o altă soluție decât cea adoptată prin deciziile

a căror revizuire se cere.

Mai mult decît atît, instanța de apel a specificat că aceste noi mijloace de probă

în coroborare cu mijloacele de probă anexate la materialele dosarului penal, în baza

căruia Stoianov Valeriu a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal, nu probează nici prezența legitimei apărări ca cauză

care înlătură caracterul penal al faptei.

Referitor la alegațiile condamnatului precum că instanța de judecată la

condamnarea acestuia nu a apreciat corect probele, dînd prioritate unora în raport cu

alte mijloace de probă, nu a dat o apreciere comportamentului lui Grama Ghenadie,

existența neconcordanțelor între rapoartele de expertiză, și neadministratea de către

instanța de judecată a probelor apărării urmau a fi invocate în cadrul examinării

inițiale a cauzei penale și nu în cadrul procedurii de revizuire, care reprezintă o cale

extraordinară de atac, ce se deosebește de celelalte căi de atac, prin aceea că

temeiurile de înlăturare a hotărârii nu rezultă din dosarul cauzei, ci din aspecte

9

exterioare acestuia, pe care instanța nu le-a avut în vedere la judecata anterioară și

nici nu a cunoscut de existența acestora.

atacată cu recurs ordinar de către:

20.1. Avocatul Scripnic Veaceslav în numele condamnatului Stoianov

Valeriu, invocând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală, solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 04 aprilie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

mai 2016, invocând în motivare că:

- prima instanță nu a verificat faptul că, prin declarațiile părții vătămate Iacob

Vadim de la urmărirea penală acesta a confirmat declarațiile făcute de părțile

vătămate, martori, circumstanțele considerate drept confirmare a vinovăției lui

Stoianov Valeriu sau la altfel spus ordonanța procurorului (doar că intervenirea

termenului de prescripție) a dus la situația de a supune unei cercetări suplimentare

declarațiile menționate, supunându-le unei analize în coraborare cu conținutul

ordonanței procurorului. Ori, dacă Iacob Vadim confirmând declarațiile părților

vătămate, a martorilor a dat declarații false, atunci cum ar urma de calificat

declarațiile celorlalți sau cel puțin ele ar urma să fie supuse unei analize noi;

- instanțele judecătorești nu au studiat toate materialele cauzei, altfel ar fi de

menționat faptul că condamnatul Stoianov Valeriu a venit la sora sa, deoarece a fost

informat că Grama Ghenadie cu încă cîteva persoane în stare de ebrietate au mers

acolo, iar apropiindu-se la locul faptei a constatat că la intrare stăteau două persoane

necunoscute care nu-i permiteau să intre și care au inițiat altercația. Instanța la fel nu

a menționat că în cadrul altercației, Stoianov Valeriu a întreprins toate măsurile ca

să nu-i fie luată arma de foc pe care o posedă legal și cu care putea fi comisă o faptă

prevăzută de Codul penal, a efectuat împușcătura de avertizare. În aceeași altercație

au fost efectuate mai multe împușcături și anume în acest sens condamantul Stoianov

Valeriu a invocat ca motiv de revizuire raportul de expertiză nr.1536 din 31 august

2015, rezultatele din care contravin circumstanțelor constatate prin materialele

cauzei.

20.2. Codamnatul Stoianov Valeriu, fără a indica nici un temei de recurs

prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 04 aprilie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 mai 2016, admiterea cererii de recurs și rejudecarea cauzei,

invocând în motivare că:

- admițând spre examinare cererea de revizuire și concluziile procurorului

instanța a purces în principiu la reanalizarea probelor și circumstanțelor cauzei atât

noi, cât și a celor vechi - formulând per ansamblu o nouă versiune a faptelor

incriminate, fapt inadmisibil în ordinea prevăzută de procesul de revizuire. Instanța

10

de apel, la fel, a dat o apreciere probelor cercetate anterior, propunând alte soluții,

decât stabilirea circumstanțelor care dovedesc că condamnatul este nevinovat, așa

cum o cere expres articolul 458 Cod de procedură penală;

- există o situație când s-au creat divergențe între două sentințe emise de

aceeași instanță care au administrat și interpretat probele într-un mod diferit, fapt

pentru care a fost încălcat dreptul la un proces echitabil;

- în cazul în care procurorul a identificat în cadrul unei cercetări suplimentare

fapte și probe care arată la contradicții vădite în procesul de administrare a probelor,

cât și a desfășurării urmăririi penale, ceea ce demonstrează că organul de urmărire

penală/acuzarea recunoaște erorile admise - soluția instanței ar trebui să fie una pe

măsură cu cea a anchetei, de altfel are loc o interferență în principiul echității

procesului penal. Analizând sentința se observă un conflict de opinii între procuror

și instanță privitor la probele noi, ambele în detrimentul intereselor condamnatului;

- atât acuzatorul, cât și instanța au constatat cu certitudine că declarațiile

martorului Iacob Vadim sunt false, precum că acestea nu duc la o altă soluție, decât

cea adoptată prin deciziile a căror revizuire se cere, respectiv nu au fost admise. O

asemenea explicație, dar și mărturiile mincinoase sunt contrare principiilor

legalității, securității raporturilor juridice și procesului echitabil. Or, odată ce

procesul penal a fost administrat cu erori recunoscute, corectarea acestora poate și

trebuie exercitată prin căile extraordinare de atac;

- instanța a ignorat principul procesului penal prin care toate dubiile trebuie

interpretate în favoarea condamnatului și în detrimentul dreptului la apărare a

acestuia;

- instanța nu a elucidat pe deplin circumstanțele respingerii atacului;

- instanța a rupt din contextul rezultatelor expertizei medico-legale nr.72D,

prin care s-a stabilit că a avut loc tumefierea țesuturilor moi cu echimoză cauzate

prin acțiune traumatică a unui obiect dur contondent, cu suprafața de interacțiune

limitată. Aceste concluzii științifice demonstrează argumentele condamnatului

privind aflarea în poziție de legitimă apărare, respingerea violenței generate de

partea vătămată, violență care amenința sănătatea și drepturile condamnatului, dar și

a rudelor (martori), de aceea acțiunile lui nu pot constitui o infracțiune, fapt ignorat

de instanțe;

- este de reținut că instanța, contrar prevederilor art. 414 Cod de procedură

penală a dat prioritate în exclusivitate depozițiilor părții vătămate și a martorilor

acuzării (dovedite ca false), ignorându-le pe cele ale apărării, fiind incorect trasă

concluzia că în acțiunile condamnatului există componența laturii obiective a faptei

prevăzută de art. 152 Cod penal, or, condamnatul nu a avut intenția de a-i vătăma

intenționat integritatea corporală sau sănătatea lui Panuța Eugeniu, acesta fiind în

stare de legitimă apărare, respingând atacurile părții vătămate;

11

- condamnatul a solicitat personal ambulanța și poliția la fața locului. Mai

mult, inculpatul a acordat părții vătămate Panuța Eugeniu primul ajutor medical,

stopând hemoragia, primul fiind medic masor de profesie. Acest fapt demonstrează

repetat că în acțiunile condamnatului lipsea intenția de a cauza vătămări corporale;

- instanța a cunoscut că atât partea vătămată, cât și alți agresori erau în stare

de ebrietate alcoolică, admiteau acțiuni huliganice, amenințau martorul Stoianov

Veronica și distrugeau bunurile imobile ce nu le aparțin. Toate aceste circumstanțe

arată că scopul aflării acestora în ograda martorului Stoianov Veronica era altul decât

vizitarea acesteia. Mai mult, instanța a omis faptul că vizitarea martorului a avut loc

iarna, pe timp de noapte, și anume orele 01.00 min., în timp ce în casă se aflau doar

două femei și minori. Evident, starea de panică și pericol era destul de înaltă pentru

a putea percepe anumite lucruri în condiții normale;

- instanța nu a dat o apreciere comportamentului martorului Grama Ghenadie,

atât în seara evenimentelor cât și anterior;

- condamnatul, venind la fața locului nu a tras din arma deținută legal, fără

prevenirea și somarea părții vătămate să înceteze acțiunile ilegale. Or, arma a fost

luată de respectivul în scop de protecție atât a siguranței proprii, cât și a rudelor lui.

Instanța nu a apreciat începutul aplicării armei de foc, cât și scopul utilizării acesteia,

precum și circumstanțele. Rănirea părții vătămate prin împușcare a avut loc în

momentul în care partea vătămată fiind deasupra inculpatului încerca să-i provoace

dureri, fapt apreciat de condamnat la acel moment ca pericol pentru viața sa;

- instanța de apel just a concluzionat că administrarea probelor în dosarul

contestat a fost ilegală, deoarece declarațiile martorului Iacob Vadim au fost

mincinoase, fapt constatat prin ordonanța procurorului din 11 februarie 2016. Aceste

circumstanțe, necunoscute instanței de fond - au servit pretext pentru condamnarea

recurentului și au putut fi cunoscute doar după ce procurorul a investigat suplimentar

dovezile. Respectiv, există temei pentru revizuirea cauzei penale, or de altfel, este în

drept să considere că a fost supus unui recurs inechitabil;

- aprecierea instanței de apel, precum că deși administrarea probelor în cauza

penală a fost cu încălcarea legislației, însă aceasta nu întrunește cea dea treia condiție

precum emiterea unei hotărâri ilegale - este absurdă or constatarea emiterii unei

hotărâri ilegale ține de competența instanței revizuente;

- deși în cererea de revizuire, revizuentul a indicat asupra unor neconcordanțe

între rapoartele de expertiză și concluziile acestora (2010 și 2016); neadministrarea

intenționată a probelor apărării; evitarea audierii unor alți martori; falsificarea unor

dovezi, admiterea unor încălcări procesuale (nesemnarea actelor, nedatarea actelor

procesuale, neridicarea unor mostre, dispariția unor probe). Toate acestea, nu au fost

evaluate și apreciate de instanță, deși au importanță pentru revizuirea cauzei și justa

soluționare a acesteia.

12

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul Ghervas Iurie,

care a pledat pentru inadmisibilitatea acestora din motiv că nu îndeplinesc cerințele

de formă și conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală, deoarece din

conținutul recursurilor se evidențiază că revizuienții au invocat două temeiuri de

revizuire și anume, prevederile art. 458 alin. (3) pct. l) și pct. 2) Cod de procedură

penală, făcând trimitere la ordonanța procurorului din 13.01.2010 și la raportul de

expertiză din 31.08.2015.

Cu referire la primul temei de revizuire, că în cadrul urmăririi penale a fost

comisă o infracțiune (martorul Iacob Vadim a depus declarații false), procurorul a

indicat că această infracțiune nu a condus la pronunțarea unei hotărâri ilegale și

neîntemeiate, fapt ce nu poate servi drept temei de revizuire.

Ce ține de al doilea temei, precum că au apărut circumstanțe de care instanța

nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii (raportul de expertiză nr.1536 din

31.08.2015), de asemenea nu constitue circumstanțe care împreună cu celelalte

circumstanțe stabilite anterior dovedesc nevinovăția condamnatului.

În acest sens, a indicat că atât instanța de fond cât și cea de apel s-au expus și

au motivat hotărârile contestate.

avocatul Scripnic Veaceslav în numele condamnatului Stoianov Valeriu, în raport

cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se atestă că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că deși recurentul indică temeiul pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, ce prevede cazul cînd „faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”, Colegiul penal atestă că din

conținutul recursului declarat de recurent, nu se identifică nici un argument în

13

privința confirmării cazurilor de aplicabilitate a temeiului invocat, la fel, în urma

examinării materialelor cauzei, nu s-au identificat careva circumstanțe care ar cădea

sub incidența acestui temei și ar constitui motiv de casare, astfel acesta este unul pur

declarativ și neîntemeiat.

Totodată din textul recursului declarat, descris în pct. 20.1., rezultă că

recurentul invocă prezența stării de legitimă apărare în care s-a aflat condamnatul

Stoianov Valeriu în momentul săvârșirii faptei, critici ce cad sub incidența temeiului

pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârilor atacate sub acest aspect, Colegiul penal

reține că nici aceste alegații ale recurentului nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, or asupra lipsei stării de legitimă apărare în acțiunile lui

Stoianov Valeriu, s-au expus detaliat și argumentat atît prima instanță în sentința din

04 aprilie 2016 (f.d.121-123, vol. IV), cît și instanța de apel prin decizia sa din 23

mai 2016 (f.d. 207-208, vol. IV), motivare ce se însușește și se acceptă de instanța

de recurs ordinar, fapt ce vine în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 din hotărîrea sa din 16 februarie 2010 în cauza Albert contra României

(cererea 13911/03), a statuat că dacă art. 6 §1 obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

La fel, Colegiul penal conchide în privința motivelor invocate de recurent,

precum că în speță sunt prezente temeiuri de revizuire a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2012, că sunt neîntemeiate și constituie

doar opinia subiectivă a recurentului ce nu poate fi admisă, deoarece atît prima

instanță cît și instanța de apel corect au constatat că declarațiile false depuse de

martorul Iacob Vadim la faza urmăririi penale, nu au dus la pronunțarea unei hotărâri

ilegale și neîntemeiate, or instanța de apel în decizia sa din 28 februarie 2012, a

adoptat soluția de condamnare a lui Stoianov Valeriu pentru săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal, inclusiv pe declarațiile depuse de

Iacob Vadim în instanța de judecată și nu numai pe cele date la faza urmăririi penale,

iar noile elemente de probă prezentate în argumentarea cererii de revizuire nu duc la

modificarea soluției deja adoptată prin deciziile a căror revizuire s-a cerut, totodată,

în urma cercetării materialelor cauzei temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

acestor constatări nu se identifică de instanța de recurs ordinar.

În acest context, Colegiul penal mai invocă că instanța de apel și-a întemeiat

concluzia de condamnare a lui Stoianov Valeriu nu doar pe declarațiile martorului

Iacob Vadim date la faza urmăririi penale sau chiar cele din instanța de judecată, dar

14

pe un cumul de probe descris în decizia instanței de apel din 28 februarie 2012 (f.d.

199-208, vol. II), apreciate just de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor, iar constatările instanței de apel în acest aspect, inclusiv la lipsa legitimei apărări

au fost menținute prin decizia irevocabilă a Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 27 noiembrie 2013.

În această ordine de idei, Colegiul penal mai subliniază, că potrivit

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele

fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor

juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci cînd instanțele judecătorești dau o

apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a

se vedea cauza Brumărescu vs România, Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999).

Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să

solicite revizuirea unei hotărîri judecătorești definitive și executorii doar în scopul

reluării procesului de judecată și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de

revizuire a instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și

omisiunile justiției și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu

trebuie tratată ca un recurs deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași

probleme nu poate servi drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest

principiu este justificată doar în cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea

circumstanțelor fundamentale și obligatorii (a se vedea cauza Bujnița vs Moldova,

Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

condamnatul Stoianov Valeriu, în raport cu materialele cauzei, ținând seama de

opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal constată inadmisibilitatea

acestuia, din următoatele considerente.

În speță se atestă că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 Cod de

procedură penală.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie

să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

15

problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea comisă de

instanță.

În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede

16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte în cadrul procesului

consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța

superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală,

să motiveze recursul și să indice eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul

din temeiurile normei menționate.

Sub acest aspect, Colegiul penal mai menționează că din textul recursului

declarat de condamnatul Stoianov Valeriu, acesta prin criticile formulate își

manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele ierarhic inferioare,

însă aceste motive nu pot fi acceptate, din considerentul că acestea reprezintă

aprecierea subiectivă a probelor de recurent și nu cad sub incidența nici unui temei

pentru recurs, or, conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

esențiale comise de instanțele de fond și de apel.

Astfel, instanța de recurs ordinar nu consideră necesar de a da o nouă apreciere

probelor administrate la speța dată, ce este de competența exclusivă a primei instanțe

și a instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară,

examinează cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept comise de prima

instanță și cea de apel la judecarea cauzei.

Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de

drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind

ilegale. În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe

care se bazează din cele reglementate de norma procesual penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește

exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi

decisă inadmisibiltatea acestuia.

Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de condamnatul Stoianov

Valeriu, nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este

competentă să completeze recursurile cu circumstanțe în fapt și în drept care le-ar

justifica sub acest aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În speță, recurentul la întocmirea recursului nu a îndeplinit dispozițiile

prevăzute la art. 430 Cod penal, și nu a indicat temeiurile prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală și esența problemei de drept de importanță generală abordată în

cauza dată.

16

În această ordine de idei, Colegiul penal conchide că nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat de către condamntul Stoianov Valeriu

și potrivit legii se impune inadmisibilitatea lui, deoarece nu îndeplinește cerințele de

conținut.

prezența cărorva erori de drept ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele

contestate, iar recursurile declarate sunt inadmisibile, a avocatului Scripnic

Veaceslav în numele condamnatului Stoianov Valeriu ca fiind vădit neîntemeiat, iar

a condamnatului Stoianov Valeriu din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut

prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe

Stoianov Valeriu Vasile, de către:

- avocatul Scripnic Veaceslav în numele condamnatului Stoianov Valeriu, ca

fiind vădit neîntemeiat;

- condamnatul Stoianov Valeriu, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut

prevăzute în art. 430.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 decembrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

17