1ra-1597/2016 — art. 264 alin.1 CP

1ra-1597/2016 — art. 264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1597/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Luca Alexandru în numele inculpatului Negaliuc Eduard, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2015, în cauza penală

privindu-l pe

Negaliuc Eduard Vladimir, născut la 11

decembrie 1972, originar și domiciliat în or.

Tiraspol, str. Partizanskii nr. 21.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.01.2014 – 16.01.2015;

Instanța de apel: 24.08.2015 – 16.11.2015;

Instanța de recurs: 19.07.2016 – 05.10.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Eduard a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Calancea Tatiana a fost admisă, s-a

dispus încasarea de la Negaliuc Eduard în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral

în mărime de 50 000 lei și prejudiciul material în mărime de 15 592,17 lei.

Negaliuc Eduard la 15 octombrie 2013, în jurul orelor 15:15, conducînd automobilul de

1

model „Rover” cu n/î TSAA 920 pe str. Gheorghe Enescu, mun. Chișinău, contrar

prevederilor pct. 39 al. (1), pct. 41 al. 2) și pct. 45 al.al. (1) și (2) al RCR, efectuînd

manevra de deplasare în spate, neapreciind corect situația rutieră în care se afla

autovehiculul la momentul respectiv, a tamponat-o cu partea din spate a vehiculului pe

Calancea Tatiana și, ca urmare, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2860/D

din 12.11.2013, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de: fractura vertebrei S5 cu

deplasare anterior a fragmentelor, edem și hematom în regiunea articulației coxo-femurale,

hematomsubcutan masiv în regiunea inferioară a abdomenului, edem în regiunea lombo-

sacrală a coloanei vertebrale, care au fost produse prin acțiune traumatic a unui obiect dur,

care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică

ca vătămări corporale medii.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, prima instanță a reținut că, în drept, faptele

inculpatului Negaliuc Eduard întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la

art. 264 alin. (1) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale

sau a sănătății.

Negaliuc Eduard, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit căreia el să fie achitat de comiterea infracțiunii incriminate.

În motivarea solicitărilor înaintate în cererea de apel, inculpatul a indicat că nu este

de acord cu cele constate de către prima instanță și concluzionînd greșit că acțiunile sale au

provocat vătămările corporale apărute la partea vătămată.

Astfel, a menționat că imediat, după accident, partea vătămată Calancea Tatiana a

fost transportată la spital, unde potrivit certificatului de vizită nr. 75510 din 15.10.2013

eliberat acesteia, ultima la parvenirea în spital a fost diagnosticată cu contuzia șoldului

stîng, contuzia bazinului cu sindrom algic violent.

În aceiași zi, adică la 15.10.2013 partea vătămată Calancea Tatiana a fost supusă

examinării radiologioce (radiografia nr. 1031351), potrivit căreia s-a stabilit diagnosticul-

Coloana lombosacrală fără fracturi.

În asemenea circumstanțe, apelantul a accentuat că după producerea accidentului

partea vătămată Calancea Tatiana a fost examinată radiologic, inclusiv regiunea

lombosacrală și fractura vertebrei S5, care face parte din coloana lombosacrală la atribuirea

gradului de gravitate-mediu, la partea vătămată Calancea Tatiana, nu există.

Ulterior, peste 6 zile după AR partea vătămată Calancea Tatiana a fost supusă unei

noi examinări radiologice (radiografia nr. 1038024), în baza căreia a fost diagnosticată cu

fractura coccisului. TATCCI, comoție cerebral. Fractura închisă a vertebrei S5. Contuzia

articulației coxofemurale drepte cu sindrom algic. Reține apelantul că, peste 6 zile la partea

2

vătămată Calancea Tatiana au fost depistate multiple leziuni corporale care nu erau la ziua

transportrii și internării ei la spital.

La 13.11.2013 a avut loc reexaminarea CT a regiunii lombo-sacrale a părții vătămate

Calancea Tatiana la care s-a determinat fractura S5, deja cu deplasare anterior a

fragmentelor și se exclude fractura coccisului.

În același timp, în rapoartele de expertiză medico-legale figurează un clișeu

radiologic cu nr. 14567 datat cu 15.10.2013, care însă nu se regăsește în fișa medical.

Totodată, este de remarcat faptul că, clișeul nr. 1031351, deși figurează în fișa

medical a părții vătămate Calancea Tatiana și în rapoartele de expertiză medico-legale ca

proba de bază, n-a fost examinat din cauza că partea vătămată Calancea Tatiana n-a dorit

să-l prezinte experților.

Astfel, apelantul a susținut în concluzie că, nu se știe ce s-a întîmplat cu partea

vătămată Calancea Tatiana în acele 6 zile după internare și care e cauza precisă a apariției

la ea a unei asemenea fracturi, însă cert e că fractura dată a apărut după producerea faptei

imputate inculpatului și nu are nici o legătură cu faptele descrise în rechizitoriu.

apelul declarat de către inculpat a fost admis, din alte motive, sentința a fost casată parțial,

doar în latura civilă, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

căreia, s-a dispus încasarea de la inculpatul Negaliuc Eduard în beneficiul părții vătămate

suma de 20 000 lei, cu titlul de prejudiciu moral.

În rest celelalte dispoziții ale sentinței se mențin.

că prima instanță a judecat cauza respectînd legea procesual penală în vigoare, în baza unei

cercetări obiective a probelor prezente în cauză, cu aprecierea multilaterală și sub toate

aspectele a împrejurimilor de fapt, iar ca rezultat după înlăturarea divergențelor apărute a

pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Astfel, probele administrate au confirmat vinovăția inculpatului în baza art. 264 alin.

(1) Cod penal, iar temei pentru achitarea lui Negaliuc Eduard pentru infracțiunea comisă,

instanța de apel nu are.

Instanța de apel referindu-se la pedeapsa aplicată inculpatului, care este și obiectul

apelului inculpatului, a menționat, că prima instanță just și întemeiat a stabilit categoria și

termenul pedepsei penale, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61 și art. 75 Cod

penal, ce determină scopul pedepsei penale, restabilirea echității sociale și corijare

infractorului, întru prevenirea comiterii de către acesta a altor infracțiuni, precum și de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, nu în ultimul rînd s-a ținut cont de

gravitatea faptei prejudiciabile comise de către Negaliuc Eduard.

Așa fiind, instanța de apel a reținut că, criticele formulate de inculpat prin care s-a

susținut că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului a ignorat prevederile art. 61, 75

Cod penal, sunt nefondate or, prima instanță le-a dat o motivare corespunzătoare,

3

argumentată și pe larg expusă, iar sentința întru totul corespunde prevederilor art. 394 alin.

(2) Cod de procedură penală, soluție, pe care instanța de apel și-o însușește pe deplin, și a

cărei reluare nu se mai impune.

Totodată, analizînd sentința primei instanței și în latura civilă, instanța de apel a

menționat că prejudiciul moral încasat de către prima instanță de la inculpat în folosul părții

vătămate Calancea Tatiana în sumă de 50 000 lei este disproporțional și vădit exagerat,

nefiind în deplină concordanță cu principiul răspunderii civile delictuale care impune

reparația integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu luarea în considerare a urmărilor

faptei asupra integrității corporale și sănătății părții vătămate, a naturii și duratei acestora,

avînd în vedere și exigențele art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Astfel, instanța de apel a considerat necesar intervenirea în această parte, reducînd

mărimea prejudiciului moral ce urmează a fi încasat, și anume a considerat că suma de

20 000 lei, cu titlul de prejudiciu moral este direct proporțională cu suferințele cauzate

părții vătămate în urma săvîrșirii infracțiunii și echitabilă pentru satisfacerea morală a

ultimei.

inculpatului a declarat recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei

la rejudecare de către aceeași instanță, într-un alt complet de judecată.

În textul recursului, recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectul aprecierii

probelor de către instanța de apel, indicînd că aceasta a examinat cauza în mod formal, fără

a da răspuns la toate argumentele invocate în cererea de apel.

De asemenea, avocatul mai indică că instanțele de fond au apreciat critic concluziile

rapoartelor de expertiză medico-legală, și nu au luat în considerație explicațiile indicate în

acestea și anume că la 21.10.2013, adică peste 6 zile după presupusul accident, Calancea

Tatiana a fost suspusă unei noi examinări radiologice (radiografia nr. 1038024), în baza

căreia a fost diagnosticată cu alte leziuni decît cele constatate în prima zi: Fractura

coccisului. TA CCÎ. Comoție cerebrală. Fractura închisă a vertebrei S5. Contuzia

articulației coxofemurale drepte cu sindrom algic.

În continuare, recurentul accentuează că peste 6 zile, la partea vătămată Calancea

Tatiana au fost depistate multiple leziuni corporale care nu erau prezente la ziua internării

acesteia în staționar, deoarece acestea contravin rezultatelor inițiale, prin urmare a fost

constatat că la 13.11.2013 a avut loc examinarea CT a regiunii lombo-sacrale a cet.

Calancea Tatiana. Se determină fractura S5, deja cu deplasare anterior a fragmentelor și se

exclude fractura coccisului, diagnosticată la 21.10.2013.

Prin urmare, recurentul indică că în urma examinării cauzei în prima instanță, cît și

în instanța de apel, nu a fost depistat cu certitudine momentul apariției la partea vătămată a

fracturii a vertebrei sacrale S5, prin urmare nu a fost demonstrată legătura de cauzalitate

între acțiunile ilicite ale inculpatului și consecințele apărute părții vătămate.

4

Totodată, recurentul menționează că instanța de apel examinînd apelul trebuia să

respecte prevederile art. 414 Cod de procedură penală, însă în cazul dat instanța de apel nu

a îndeplinit aceste prevederi ale legii, astfel nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate în apel echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, și în acest caz

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum prevede art. 435 Cod de

procedură penală, îtrucît o asemenea eroare nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe temeiurile prevăzute la pct. 6) și 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

acuzatorul de stat a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către

apărătorul inculpatului, menționînd că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece

criticele recurentului nu au fost argumentate conform exigenților stipulate de art. 427 din

Codul de procedură penală, iar chestiunea de apreciere a probelor nu se referă la erorile de

drept, ci la starea de fapt, care urmează a fi apreciată de instanțele ierarhic inferioare în

procesul judecării cauzei.

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza materialelor din

dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Reieșind din conținutul recursului declarat de către rezultă că recurentul invocă ca

temei de drept pct. 6) și 8) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, pct. 6)

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței. Pct. 8) reglementează situația cînd hotărîrea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de

apel, dacă nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Așadar, Colegiul penal analizînd textul deciziei recurate prin prisma erorilor

invocate de către recurent în cererea de recurs, constată că asemenea erori nu au fost

5

comise de către instanța de apel, drept urmare nu există vreun temei pentru casarea deciziei

contestate în sensul invocat în recurs.

În această ordine de idei, Colegiul penal menționează că instanța de apel la judecarea

apelului a respectat prevederile expuse în art. 414 Cod de procedură penală, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și

conform materialelor din dosar, a ajuns la concluzia corectă că sentința atacată este legală

și întemeiată doar în partea ce ține de stabilirea vinovăției și condamnării inculpatului. Or,

în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii procesual penale.

Astfel, cu privire la alegațiile recurentului precum că instanța de apel la judecarea

apelului declarat nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, Colegiul

penal menționează că motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale,

așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de

apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a

concluzionat corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza căreia Negaliuc

Eduard a fost condamnat.

În vederea respingerii argumentelor recurentului precum că nemotivația soluției

adoptate încalcă prevederile art. 19 Cod de procedură penală și art. 6 §1 din CEDO,

Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a expus în hotărîrea adoptată

motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază soluția, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărîrii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat pentru fiecare

argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În continuare, Colegiul penal referindu-se la argumentele recurentului privind

nevinovăția inculpatului în infracțiunea incriminată, reține în sensul dat aprecierile instanței

de apel precum că versiunea inculpatului că el nu este vinovat de comiterea infracțiunii,

este combătută prin probele prezentate de către acuzatorul de stat, și anume prin declarațiile

martorilor, experților, specialiștilor și a părții vătămate, care fost audiați în cadrul ședinței

de judecată sub jurămînt și avertizați de răspunderea penală pe care o poartă în caz

depunerea declarațiilor false.

Tot aici, se menționează că instanța de apel corect a constatat că, chiar dacă

inculpatul nu recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, vinovăția acestuia

este dovedită și prin următoarele probe administrate la dosar: prin conținutul raporturilor

de expertiză medico-legală nr. 2860/D din 12.11.2013și nr. 1488/D din 08.09.2013 (Vol. I,

6

f.d. 32-33;160-163), s-a stabilit că părții vătămate Calancea Tatiana, i s-a produs fractura

închisă a vertebrei S5 cu deplasarea fragmentelor, edem cu limitarea mișcărilor la nivelul

șoldului drept și regiunii lombo-sacrală a coloanei vertebrale. Aceste leziuni au fost

produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul

indicat și se califică ca vătămare medie. Tot, în conținutul acestor rapoarte de expertiză

medico-legale, s-a indicat că lipsa descrierii caracterului leziunilor corporale la completarea

fișei medicale a bolnavului de staționar (F 003/e), în conformitate cu prevederile pct. 17 al

Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale, nu se supune

aprecierii medico-legale. Prin declarațiile lui Gancioglo E., care a fost audiată în calitate de

expert (Vol. I, f.d. 144-149) a comunicat că, fractura închisă a vertebrei S5 cu deplasare, pe

care a suferit-o partea vătămată Calancea Tatiana, a fost cauzată în urma acțiunii traumatice

a unui obiect contondent dur. Aceleași circumstanțe a comunicat și expertul Vicol A., care

a fost audiat în cadrul ședinței de judecată în calitate de expert și specialist, sub jurămînt.

(Vol. I, f.d. 177-178).

Prin urmare, Colegiul penal constată că, argumentele invocate de recurent cu referire

la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii în acțiunile inculpatului Negaliuc Eduard și

a motivelor pe care se întemeiază soluția adoptată de către instanța de apel, se combat prin

materialele cauzei și nu semnalizează în esență presupusele erori de drept invocate, astfel

încît hotărîrea atacată cuprinde toate motivele invocate, fiind descrise detaliat și argumentat

în conținutul acesteia, dispoziții ce sunt acceptate și de către instanța de recurs, care în

totalitatea lor resping argumentele apărării indicate în sensul dat.

De asemenea, Colegiul penal remarcă că instanța de apel corect a sesizat faptul că

prima instanță greșit s-a expus asupra prejudiciului moral încasat, menționînd corect că

prima instanță eronat a apreciat ca fiind echitabilă suma de 50 000 lei, cu titlul de

prejudiciu moral. Prin urmae, instanța de apel considerînd suma menționată ca fiind una

exagerat de mare și disproporțională, a hotărît corect admiterea apelului inculpatului din

alte motive, casarea sentinței în această parte, rejudecarea și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit căreia, s-a dispus încasarea din contul inculpatului Negaliuc Eduard în beneficiul

părții vătămate Calancea Tatiana a sumei de 20 000 lei, cu titlul de prejudiciu moral cauzat,

motivînd pe deplin hotărîrea nouă adoptată și menținerea dispozițiilor instanței inferioare.

Așadar, Colegiul penal indică că recurentul critică decizia instanței de apel și

aspectul modalității aprecierii probelor de către acestea, iar în sensul dat se menționează că

aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și nu

poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd instanțele de judecată în

procesul de apreciere a probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii

procesuale penale, ceea ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar în speța

dată nu a fost constatate prezența a astfel de erori.

Reieșind cele expuse supra, Colegiul penal ajunge la concluzia că hotărîrea atacată

este legală și întemeiată, fiind adoptată în corespundere cu prevederile legale prescrise de

7

art. 414-419 Cod de procedură penală, iar careva temeiuri de intervenire în aceasta la etapa

dată nu au fost depistate, și din atare considerente, recursul ordinar declarat de avocatul

Luca Alexandru în numele inculpatului Negaliuc Eduard, este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Luca Alexandru în

numele inculpatului Negaliuc Eduard, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 noiembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Negaliuc Eduard

Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 noiembrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

8