1ra-1866/2016 — art. 264 alin. 2 CP

1ra-1866/2016 — art. 264 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1866/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatii Andrei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2016, în cauza penală în privința lui

Bogaiciuc Vitalie Vasile, născut la 19

februarie 1975, originar și domiciliat în or. Bălți,

str. 1 mai, nr. 123.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3641 Cod de procedură

penală, Bogaiciuc Vitalie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă, în mărime de

450 unități convenționale, ceea ce constituie 9000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă, înaintată de către Rojnova Victoria împotriva

inculpatului Bogaiciuc Vitalie, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului să se expună

instanța civilă.

documentat cu permisul de conducere nr. 975604997 din 16.06.2007, fiind conștient de

consecințele care pot surveni în rezultatul consumului alcoolului, la data de 17.08.2015, a

întrebuințat băuturi spirtoase, după ce, aproximativ la ora 17:00, aflându-se la volanul

automobilului de model "Seat Toledo" cu n/î BL DT 192 și deplasându-se pe str. Calea

Ieșilor din direcția cartierului 8 spre str. Boris Glavan din mun. Bălți, în apropierea

imobilului nr. 78, amplasat pe str. Calea Ieșilor din mun. Bălți, având o viteză excesivă,

având sineîncredere exagerată și conducând mijlocul de transport neadecvat, grav a încălcat

cerințele Regulamentului Circulației Rutiere și drept rezultat a pierdut controlul

automobilului, a intrat în coliziune cu gardul casei nr. 73 de pe str. Calea Ieșilor din mun.

1

Bălți, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 338D din 24.08.2015

pasagerului banchetei din față a automobilului, Rojnova Victoria Vitalie, leziuni corporale

sub formă de fractură a coastelor pe stânga 8-9-10 arc posterior, fără deplasare, fractură

tasată corp vertebră toracală 11 grad II, excoriații și echimoze la membre și spate, care se

califică ca vătămări corporale medii.

Fiind supus testării alcoolscopice, s-a stabilit că în aerul expirat de către Bogaiciuc

Vitalie Vasile se conține alcool în canitate de 0,88 mg/l, după ce a fost escortat la dispensarul

narcologic al IMSP Spitalul Clinic mun. Bălți, unde au fost recoltate probe biologice de sînge

pentru examinare toxicologică, în rezultatul căreia, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 322 din 25.08.2016, s-a stabilit că în sîngele prelevat de la cet. Bogaiciuc Vitalie

Vasile s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,1‰, echivalent a 2,1 g/l, cantitate, care

conform art. 13412 Cod penal, se atribuie la stare de ebrietate cu grad avansat.

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatul să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (2)

Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, iar în temeiul art. 85 alin.

(2) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa numită să fie adăugată parțial pedeapsa

complementară neexecutată, stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți din 01.10.2014, cu

stabilirea inculpatului a pedepsei definitive de 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

În motivarea cererii depuse apelantul a invocat că, după pronunțarea sentinței, s-a

stabilit că Bogaiciuc Vitalie anterior a fost condamnat de două ori pentru fapte similare, și

anume prin sentința Judecătoriei Bălți din 21.07.2014 (în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal)

și sentința Judecătoriei Bălți din 01.10.2014 (în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal). În aceste

circumstanțe, în speță se întrevedea necesitatea stabilirii pedepsei inculpatului în temeiul art.

85 Cod penal, din considerentul existenței unui cumul de sentințe.

integral la 29 iunie 2016, a fost admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bogaiciuc Vitalie a fost

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (2) Cod penal, fiindu-

i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 85 alin. (2) Cod de procedură penală, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită a fost adăugată parțial partea neexecutată din pedeapsa complementară, numită prin

sentința Judecătoriei Bălți din 01.10.2014, lui Bogaiciuc Vitalie fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

2

În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței privind acțiunea civilă și corpul delict.

4.1. În motivarea soluției adoptate, apreciind probele din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, instanța de apel a reținut ca fiind constatat faptul că Bogaiciuc Vitalie, fiind

documentat cu permisul de conducere nr. 975604997 din 16.06.1997, fiind conștient de

consecințele care pot surveni în rezultatul consumului de alcool, la data de 17.08.2015 a

întrebuințat băuturi spirtoase, după ce, aproximativ la ora 17:00, aflându-se la volanul

automobilului de model ”Seat Toledo”, cu n/î BL DT 192 și, deplasându-se pe str. Calea

Ieșilor din direcția cartierului 8 spre str. Boris Glavan din mun. Bălți, în apropierea

imobilului nr. 78, amplasat pe str. Calea Ieșilor din mun. Bălți, având o viteză excesivă,

având sineîncredere exagerată și conducând mijlocul de transport neadecvat, grav a încălcat

cerințele Regulamentului Circulației Rutiere și drept rezultat a pierdut controlul

automobilului, a intrat în coliziune cu gardul casei nr. 73 de pe str. Calea Ieșilor din mun.

Bălți, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 338D din 24.08.2015

pasagerului banchetei din față a automobilului, Rojnova Victoria Vitalie, leziuni corporale

sub formă de fractură a coastelor pe stânga 8-9-10 arc posterior, fără deplasare, fractură

tasată corp vertebră toracală 11 grad II, excoriații și echimoze la membre și spate, care se

califică ca vătămări corporale medii.

Fiind supus testării alcoolscopice, s-a stabilit că în aerul expirat de către Bogaiciuc

Vitalie Vasile se conține alcool în canitate de 0,88 mg/l, după ce a fost escortat la dispensarul

narcologic al IMSP Spitalul Clinic mun. Bălți, unde au fost recoltate probe biologice de sînge

pentru examinare toxicologică, în rezultatul căreia, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 322 din 25.08.2016, s-a stabilit că în sîngele prelevat de la cet. Bogaiciuc Vitalie

Vasile s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,1‰, echivalent a 2,1 g/l, cantitate, care

conform art. 13412 Cod penal, se atribuie la stare de ebrietate cu grad avansat.

Instanța de apel a considerat că acțiunile lui Bogaiciuc Vitalie se încadrează în baza

art. 264 alin. (2) Cod penal, iar fiind stabilită cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunii indicate, s-a impus aplicarea pedepsei în limitele sancțiunii prevăzute de lege,

prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Astfel, la stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de apel a indicat că va ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care este una mai puțin gravă, de forma vinovăției

inculpatului la săvârșirea infracțiunii, care a fost comisă din imprudență, de personalitatea

inculpatului, care anterior a fost condamnat, se caracterizează pozitiv la locul de trai și de

muncă, este în relații de concubinaj și întreține trei copii minori, la evidența medicilor

psihiatru și narcolog nu se află, de faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția în comiterea

infracțiunii incriminate, a colaborat cu organul de urmărire penală în vederea descoperirii

infracțiunii, a înaintat cererea prin care a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și s-a căit sincer în fapta comisă.

Instanța de apel a reținut că sancțiunea art. 264 alin. (2) Cod penal prevede pedepse

alternative celei cu închisoare, și anume sub formă de amendă și muncă neremunerată în

3

folosul comunității. Totodată, instanța de apel a reținut necesitatea stabilirii față de inculpat

a pedepsei definitive prin cumularea de sentințe, luând în considerare că prin sentința

Judecătoriei Bălți din 01.10.2014 inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 2641 alin. (1) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art. 85 alin. (2) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa de 300 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 5 ani, la moment pedeapsa principală fiind executată integral.

În prezența circumstanțelor constatate, luând în considerare categoriile de pedepse

instituite de legiuitor și faptul că inculpatul anterior, suportând răspundere penală pentru

comiterea faptelor similare, nu s-a corectat și a continuat comiterea faptelor infracționale,

instanța de apel a considerat oportună stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pe un termen de 2 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Reținând faptul că inculpatul pe parcursul întregului proces penal a stat ferm pe poziția

de recunoaștere a vinovăției, contribuind la descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer, a comis

o infracțiune din imprudență, se caracterizează pozitiv și are la întreținere 3 copii minori,

instanța de apel a considerat că scopul pedepsei penale, în situația lui Bogaiciuc Vitalie, va

putea fi atins și prin aplicarea față de acesta a prevederilor art. 90 Cod penal, or corectarea

și reeducarea lui va putea avea loc în condiții non-privative de libertate, totodată nefiind

stabilit vreun impediment de ordin legal, care nu ar permite dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei.

iulie 2016, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, și anume

că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, solicită casarea parțială a acesteia, în

partea stabilirii pedepsei, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința

inculpatului.

În motivarea cererii depuse, recurentul a indicat următoarele:

- poziția instanței de apel este contradictorie, deoarece aceasta inițial a examinat

posibilitatea aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, ca ulterior să constate

necesitatea aplicării față de ultimul a prevederilor art. 85 alin. (2) Cod penal;

- prezența condamnărilor anterioare a inculpatului constituie o circumstanță suficientă

pentru stabilirea unei pedepse privative de libertate, îndeosebi în contextul în care

infracțiunea imputată inculpatului, care a fost săvârșită în timpul ce acesta era privat de

dreptul de a conduce mijloace de transport, face parte din aceeași categorie de infracțiuni,

pentru săvârșirea cărora el a fost anterior condamnat;

- instanța de apel a omis de a individualiza în mod just pedeapsa stabilită inculpatului

și modalitatea de executare a acesteia, fără a clarifica în mod obiectiv circumstanțele cauzei

și în rezultat adoptând o hotărâre ilegală în partea stabilirii pedepsei, deoarece inculpatul a

săvârșit din nou o altă faptă prejudiciabilă, ceea ce denotă că pedepsele non-privative de

4

libertate nu-și ating scopul de corectare și reeducare a inculpatului, comiterea infracțiunilor

căpătând un caracter sistematic pentru ultimul, ceea ce nu poate fi tolerat.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărîrii atacate și să

rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situația

condamnatului.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erori de drept în cazul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar conform pct. 10) alin. (1) al aceluiași

articol, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În speță, Colegiul penal lărgit constată că obiectul contestării hotărârii atacate îl

constituie revocarea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului. Deși la

o primă vedere în circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile necesare pentru a fi aplicată

instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța de apel urma să efectueze

o analiză mult mai complexă și minuțioasă a personalității infractorului, urmărind în acest

sens comportamentul său în viața socială, înainte și după săvârșirea infracțiunii și numai în

măsura în care s-ar fi dovedit că comiterea faptei se datorează unui concurs accidental de

împrejurări din viața sa și că, pentru îndreptarea lui, nu este necesară executarea efectivă a

pedepsei, ar fi putut aplica instituția suspendării condiționate a executării pedepsei.

Instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi și soluționând chestiunea cu privire la vinovăția

inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate dacă s-au confirmat

sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat răspunderii penale

și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se stabili.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a Codului penal și în limitele fixate în Partea specială a acestuia.

5

Colegiul penal lărgit remarcă că principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată cînd soluționează cauza penală

și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art. 62-71 Cod

penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al

Părții speciale a Codului penal. Limitele pedepsei sunt determinate de încadrarea juridică a

faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul și

mijloacele de săvârșire a faptei și depinde de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a

fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară

de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere și persoana celui vinovat,

care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau

socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până și după

săvârșirea infracțiunii.

Colegiul penal lărgit constată că criteriile enunțate s-au valorificat anume în ordinea

expusă, inculpatului fiindu-i stabilit termenul legal de pedeapsă, prevăzut de art. 264 alin.

(2) Cod penal, în coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia,

în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub

aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa

stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, în perspectiva personalității acestuia de

a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și

prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de

probațiune sau termen de probă, stabilit de instanța de judecată.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este

prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără

executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței

de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta

fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze soluția de suspendare

condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat

convingerea ei.

6

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul pedepsei stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că

aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă

să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a considerat posibilă atingerea

scopului pedepsei penale în condiții non-privative de libertate, luând în considerație faptul

că inculpatul a recunoscut vinovăția, a contribuit la descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer,

a comis o infracțiune din imprudență, se caracterizează pozitiv și are la întreținere 3 copii

minori.

Cu titlu de remarcă, Colegiul penal constată că instanța de apel a reținut în mod eronat

faptul că inculpatul are la întreținere 3 copii minori deoarece, potrivit adeverinței privind

componența familiei (f.d. 139), copii au fost născuți în anii 1996, 1998 și 2002 respectiv.

Astfel, în raport cu momentul examinării cauzei în apel, instanța de recurs constată că

inculpatul avea cu certitudine un copil minor la întreținere, posibil doi, însă nu trei, așa cum

indică instanța de apel.

Colegiul penal lărgit apreciază circumstanțele reținute de către instanța de apel drept

nesusceptibile de a întemeia în mod convingător soluția adoptată de către aceasta deoarece,

în primul rând, constituie circumstanțe atenuante, care au fost luate în considerație la

stabilirea pedepsei, iar în al doilea rând, din motiv că a fost omisă valorificarea unor

circumstanțe esențiale, care în mod rezonabil ar fi împiedicat dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei de către inculpat.

În sensul celor expuse, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, la stabilirea

categoriei și termenului de pedeapsă, a reținut că inculpatul anterior a fost condamnat, dar

nu s-a corectat și a continuat comiterea faptelor infracționale. Totodată, în mod eronat, la

individualizarea modului de executare a pedepsei, instanța de apel a omis să rețină aceste

circumstanțe, care sunt de o importanță primordială.

Astfel, instanța de apel nu a reținut faptul că infracțiunea comisă de către inculpat, care

face parte din domeniul transporturilor, a fost săvârșită în perioada privării de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, pedeapsă stabilită prin sentința

Judecătoriei Bălți din 01 octombrie 2014. Prezintă importanță și faptul că, în speță,

infracțiunea a fost săvârșită la mai puțin de un an de la condamnarea în baza sentinței anterior

nominalizate. Mai mult, Colegiul penal lărgit constată că inculpatul anterior a fost

condamnat și prin sentința Judecătoriei Bălți din 21 iulie 2014, iar peste o lună și șase zile

de la condamnare, înăuntrul termenului privării de dreptul de a conduce mijloace de

transport, a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința din 01 octombrie

instanța de apel.

7

În mod corelativ, se prezintă ca fiind esențial și faptul că inculpatul a fost anterior

condamnat de două ori pentru săvârșirea infracțiunilor exclusiv în domeniul transporturilor,

în ambele cazuri conducând mijlocul de transport în stare de ebrietate cu grad avansat,

situație care se atestă și în prezenta cauză.

În prezența circumstanțelor constatate, pe care instanța de recurs le apreciază în cumul

și pe care le consideră de o importanță semnificativă, Colegiul penal lărgit conchide asupra

faptului că modalitatea de executare a pedepsei, dispusă de către instanța de apel, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei penale, de corectare, reeducare a inculpatului și

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Din

aceste considerente, Colegiul penal lărgit conchide asupra faptului că dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei de către inculpat urmează a fi exclusă, argumentele

recurentului fiind întemeiate, iar temeiurile pentru recurs, invocate în cerere, găsindu-și

confirmare.

Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de recurs conchide că în privința lui Bogaiciuc

Vitalie, condamnat prin decizia instanței de apel în baza art. 264 alin. (2) Cod penal, în

temeiul art. 85 alin. (2) Cod penal, la 2 ani închisoare, urmează a fi stabilită executarea reală

a pedepsei, în penitenciar de tip deschis, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal.

Totodată, Colegiul penal lărgit specifică că în speță sunt respectate exigențele art. 424

alin. (2) Cod de procedură penală, care vizează neagravarea situației condamnaților,

menționându-se că urmează a fi diferențiată noțiunea de individualizare a pedepsei de

noțiunea de individualizare a executării pedepsei. Astfel, prin actul de individualizare a

executării pedepsei cu suspendarea executării acesteia, instanța pune pe cel condamnat în

situația de „condamnat cu executarea pedepsei condiționat suspendată”.

În acest mod, suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a fi o problemă

privind executarea pedepsei, dat fiind faptul că obiectul suspendării este executarea

pedepsei. Astfel, se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea acesteia.

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit consideră că excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art. 435 alin. (1) pct. 2) lit.

c) Cod de procedură penală, nu poate fi considerată o agravare a situației inculpatului,

deoarece nu s-a făcut o altă reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu s-a dat o altă

individualizare a pedepsei stabilite în același sens. Ca agravare a situației inculpatului se

subînțeleg situațiile de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică

la o infracțiune mai gravă, sau un alt alineat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a

măsurii educative în pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea

cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei

complementare, de aplicare a unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat,

de reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune

continuă, situații de învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la

început ori orice altă modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate

8

anterior, imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul

faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Cele anterior menționate nu se regăsesc în cauza deferită prezentei examinări,

considerent din care Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat urmează a fi admis,

cu casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Bălți, Formusatii Andrei, casează parțial, în partea stabilirii pedepsei, decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Bogaiciuc

Vitalie Vasile, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre în această parte, prin care:

Bogaiciuc Vitalie Vasile se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (2) Cod penal și

i se stabilește pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.

Termenul de executare a pedepsei închisorii, stabilite lui Bogaiciuc Vitalie Vasile, se

calculează din momentul reținerii acestuia.

În rest, dispozițiile hotărârii contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

9