1ra-1926/2016 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1926/2016 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1926/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

13 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

MORARU Petru

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către inculpatul

Chesea Eduard, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Cimișlia din 20

august 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie

2016, în cauza penală privindu-l pe

Chesea Eduard Avram, născut la 20

martie 1989, originar și domiciliat or.

Comrat, str. Studenților nr. 30

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.01.2014 – 20.08.2015;

Instanța de apel: 01.12.2015 – 05.04.2016;

Instanța de recurs: 10.10.2016 – 13.12.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost

suspendată pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Acțiunile civile înaintate de partea vătămată Stoianova Ecaterina către Chesea

Eduard și acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Stoianov Nicolae către

1

Chesea Eduard și Î.M. „Grawe Carat Asigurări” cu privire la încasarea prejudiciilor

materiale și morale, au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

aproximativ pe la orele 21:30 Chesea Eduard, conducând automobilul propriu de

model ’’BMW X5” cu n/î T 643 KB, deplasându-se pe traseul L-850 în direcția

mun. Chișinău, în apropiere de com. Sagaidacul Nou, raionul Cimișlia, încălcând

prevederile art. 42 al. 2 al Regulamentului Circulației Rutiere și anume, faptul că în

afara localităților conducătorii trebuie să conducă vehiculele cât mai aproape de

marginea dreaptă a carosabilului, precum și cerințele art. 45 al. 1 al Regulamentului

Circulației Rutiere, care prevăd că, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în

conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; nu s-a isprăvit cu

conducerea automobilului și a ieșit pe banda cu sens opus (contrasens), în urma

cărui fapt a tamponat frontal automobilul de model ”VAZ 2109” cu n/î GE AU 082,

condus de către Stoianov Nicolae, care se deplasa pe partea opusă a drumului din

direcția mun. Chișinău, în urma cărui fapt pasagera din salonul automobilului de

model ”VAZ 2109”, cu n/î GE AU 082, Stoianova Ecaterina, care se afla pe

bancheta pasagerului din față, partea dreaptă, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 102/D din 02 septembrie 2013, s-a ales cu leziuni corporale sub

formă de politraumatism: traumă închisă a abdomenului cu ruptură de splină, ficat,

lezare a colonului transversal cu hemoperitoneum circa 1500 ml; traumă închisă a

toracelui cu fracturi a coastelor 5-10 pe stânga cu deplasarea fragmentelor, contuzie

pulmonară și a cordului cu hemotorace pe stânga; traumă închisă vertebrală cu

fractura tasată de gradul 1 a vertebrei 10 toracice, contuzie renală pe stânga,

excoriații, care sunt periculoase pentru viață și sănătatea persoanei, și conform

acestui criteriu se califică ca vătămări corporale grave.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, prima instanță a reținut că, în drept,

faptele inculpatului Chesea Eduard întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare

gravă a integrității corporale sau a sănătății.

vătămată Stoianov Ecaterina și inculpat.

3.1. Părtea vătămată Stoianova Ecaterina a solicitat repunerea în termen a

apelului declarat, casarea parțială a sentinței, în latura civilă a acesteia, pronunțarea

2

unei noi hotărâri în această parte, cu dispunerea încasării de la Chesea Eduard în

beneficiul părții vătămate Stoianova Ecaterina a prejudiciul material în sumă de

1 025 lei și prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei și în beneficiul părții vătămate

Stoianov Nicolae cu titlu de prejudiciu material în sumă de 20 000 lei și cu titlu de

prejudiciu moral în sumă de 30 000 lei.

În motivarea apelului declarat, partea vătămată a indicat că inculpatul Chesea

Edurad nici până în prezent nu a recuperat daunele materiale suportate de către

aceștia și nici nu intenționează restituirea cuantumului solicitat ce a fost suportat

pentru cheltuielile ce țin de recuperarea sănătății.

Astfel, partea vătămată nu este de acord cu hotărârea primei instanței în partea

soluționării acțiunii civile, considerând-o ca fiind neîntemeiată, deoarece a lăsat fără

soluționare acțiunea civilă înaintată, dispunând adresarea în ordinea procedurii

civile.

A menționat că, mărimea despăgubirilor materiale și morale solicitate au fost

dovedite și probate prin probele prezentate în prima instanță și anexate la

materialele cauzei, referitor la cheltuielile materiale pentru tratamentul medical,

pentru investigațiile medicale, cât și cheltuielile suportate de părțile vătămate

privind acordarea asistenței juridice.

Așadar, prima instanță în cazul aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată

a executării acesteia, urma să încaseze prejudiciul material pricinuit părților

vătămate obligându-1 pe condamnat să acorde o susținere materială familiei

victimei, reparând daunele cauzate în termenul stabilit de instanță.

Referitor, la solicitarea sa privind repunerea în termen a apelului declarat, a

indicat că atât ea, cât și avocatul acesteia au lipsit de la pronunțarea sentinței și nu a

luat cunoștință cu conținutul sentinței de condamnare, prin urmare ei nu erau

informați în termenul de contestare prevăzut de lege.

3.2. Inculpatul Chesea Eduard a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința sa, din motiv că în

acțiunile sale lipsesc elementele componenței de infracțiune.

În motivarea apelului declarat, inculpatul a menționat că instanța de judecată

nu a apreciat obiectiv declarațiile părții vătămate și a martorilor. Partea vătămată

Stoianova Ecaterina, a comunicat că se afla în automobil, în poziția ce îi împiedica

să vadă drumul, deoarece era cu tălpile ridicate pe panoul din față a automobilului,

în plus până la momentul accidentului ultima se juca în telefonul mobil, având capul

aplecat, astfel partea vătămată nu a avut posibilitatea de a urmări situația rutieră.

Martorul Benii Tatiana fiind audiată a declarat că, la fel nu a urmărit situația

rutieră, deoarece se afla pe bancheta din spate, iar după accident a ieșit din mașină și

a contribuit la ajutorarea lui Stoianova Ecaterina.

3

Martorul Novac Elena, fiind audiată a comunicat că, la locul accidentului a

ajuns după 30-40 minute de la producerea acestuia, iar despre circumstanțele

producerii, a aflat de la martorii oculari, întrebându-l pe Stoianov Nicolae pe ce

bandă se deplasa, acesta a arătat la banda de deplasare opusă - adică banda de

deplasare a automobilului lui Chesea Eduard.

Martorul Stoianov Nicolae pe parcursul urmării penale și cercetării

judecătorești a fost audiat de patru ori și a depus declarații extrem de neconsecvente

comunicând că, a cotit la stânga, ulterior a comunicat că, a cotit la dreapta. În

ședința de judecată din 21 martie 2014 a declarat că, se deplasa înainte, iar în ședința

din 28 martie 2014 a spus că, ocolea un obstacol pe traseu.

Mai mult ca atât, ultimul în cadrul audierii sale, nu a putut explica clar din ce

motiv automobilul său după accidentul rutier a ajuns pe banda de circulație opusă

inculpatului.

Apelantul, a mai indicat și faptul că, prima instanță nu a luat în considerare

rezultatele expertizei auto-tehnice din 16 septembrie 2013, și anume schema

întocmită în urma aprecierii unghiului ciocnirii automobilelor.

Totodată, inculpatul Chesea Eduard a invocat că nu este de acord nici cu

schița accidentului rutier, deoarece punctul de tamponare indicat în schiță, nu a fost

intersectat nici de un automobil implicat în accidentul rutier.

apelul declarat de către inculpat a fost respins ca fiind nefondat, iar apelul declarat

de către partea vătămată Stoianova Ecaterina a fost respins ca fiind tardiv, cu

menținerea sentinței contestate fără modificări.

instanță, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală, pe

care suplimentar le-a verificat în ședința de judecată, precum și probele materiale,

cărora le-a dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind toate aspectele de fapt și de

drept, corect a concluzionat asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor

acestuia fiind justă.

Totodată, instanța de apel a constatat, că inculpatul critică modul de apreciere

a probelor de instanța de judecată, considerând-o ca necorespunzătoare

circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute,

deoarece, conform art. 101 Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei

instanța de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

lege. Mai mult, apelantul dă apreciere probelor conform propriei opinii și le

4

interpretează din punctul său de vedere, pe când instanța a verificat probele după

veridicitatea acestora, adică corespunderea datei de fapt examinată cu realitatea pe

care o probează această dată, și în partea aceasta și-a motivat soluția, prin care se

demonstrează vinovăția inculpatului de comiterea accidentului rutier.

Astfel, că declarațiile martorului Novac Elena, prin care în opinia inculpatului

se demonstrează nevinovăția lui, nu au fost luate în considerație, din motiv că prin

raportul de expertiză auto-tehnică s-a constatat că în situația de fapt, din punct de

vedere tehnic conducătorul automobilului de model „BMW X5”, trebuia să

acționeze conform cerințelor pct.45.2 din Regulamentul circulației rutiere.

Instanța de apel a considerat ca fiind lipsită de temei afirmația inculpatului

Chesea Eduard, precum că, din motivul nerespectării de către Stoianov Nicolae a

dispozițiilor pct.80 lit. d) din Regulamentul circulației rutiere, s-a produs accidentul

rutier în cauză, pe când, în opinia instanței de apel, reieșind din împrejurările cauzei,

s-a conchis că, accidentul rutier constituie o consecință cauzală a încălcării de către

inculpat a prevederilor normei sus menționate, care în consecință a provocat

vătămarea gravă a integrității corporale a părții vătămate.

De asemenea, a fost apreciată critic și poziția de nevinovăție a inculpatului

considerând-o ca o metodă de a evita răspunderea și pedeapsa penală, astfel

cerințele ultimului de achitare se resping ca nefondate, or vinovăția inculpatului

Chesea Edurad în comiterea infracțiunii incriminate s-a dovedit pe deplin prin

probele administrate declarațiile părții vătămate, a martorilor, cât și materialele

dosarului, procesul verbal de cercetare la fața locului cu schița, raporturile de

expertiză auto tehnică și medico-legală.

În continuare, instanța de apel, referindu-se la apelul declarat de către partea

vătămată Stoianova Ecaterina a indicat că apelanta a omis termenul legal de

contestare, apelul fiind depus peste 74 zile din momentul pronunțării sentinței

contestate. Potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din 20 august 2015

părțile vătămate Stoianov Ecaterina și Stoianov Nicolae nu s-au prezentat la

pronunțarea sentinței, cunoscând data și ora pronunțării, fiindu-le expediată copia

sentinței la adresa ultimelor în aceiași zi, care a fost recepționată la 01 septembrie

2015, f.d. 245, vol. 2, iar copia sentinței traduse a fost recepționată la 03 septembrie

2015, fapt confirmat prin avizul de recepție, anexat la materialele cauzei f.d.245,

vol.2.

Potrivit art. 403 din Codul de procedură penală, apelul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de

apel constată că, întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost

declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale.

5

În contextul dat, instanța de apel a remarcat că, participanții la proces care au

lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre

adoptarea sentinței pot declara apel peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la

data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale, potrivit

alin. (1) al art. 404 din Codul de procedură penală.

recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare în privința sa.

În motivarea recursului, inculpatul invocă că instanțele de fond eronat au

apreciat probele administrate la caz, ajungând greșit la concluzia de condamnare

adoptată în privința sa.

Astfel, indică că pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei martorul

Stoianov Nicolae a dat depoziții de patru ori - de două ori la faza urmăririi penale și

de două ori la faza judecării cauzei, care au fost modificate de fiecare dată.

De asemenea, menționează că schema accidentului rutier este întocmită cu

derogări de la circumstanțele reale, cu care nu este de acord.

Totodată, mai menționează că pe parcursul urmăririi penale atât el, cât și

avocatul inculpatului au întreprins măsuri pentru identificarea martorilor-oculari ai

accidentului dat, însă nu au fost luate în considerare de către organul de urmărire

penală.

În concluzie, recurentul punctează că instanțele judecătorești eronat au

apreciat probele, ajungând neîntemeiat la soluția de a fi recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor, însă un asemenea temei nu

este prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală, prin urmare solicită declararea

recursului inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

7.1. Avocatul părții vătămate Frunză A. a depus referință asupra recursului

declarat, prin care solicită menținerea deciziei instanței de apel, deoarece instanțele

de fond au examinat cauza obiectiv și corect, condamnându-l pe inculpatul Chesea

Eduard în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

penal lărgit ajunge la concluzia, că acesta urmează a fi respins, cu menținerea

deciziei contestate, iar în vederea susținerii acestei statuări se expun următoarele

considerente de fapt și de drept.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

6

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunța asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca fiind inadmisibil,

cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale ori nu este întemeiat legal. Recursul este

neîntemeiat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Analizând recursul declarat, Colegiul penal lărgit constată că recurentul

invocă de drept temeiurile stipulate la pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, susținând că decizia instanței de apel urmează a fi casată și

pronunțată o nouă hotărâre de achitare în privința sa, deoarece instanța de apel nu a

dat o apreciere corespunzătoare probelor din dosar, care în opinia sa dovedesc cu

certitudine nevinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate.

Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă că potrivit prevederilor expuse de

legiuitor în art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința de achitare se

adoptă dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiune,

iar în cazul dat prevederile nominalizate nu sunt aplicabile, deoarece instanțele

inferioare corect și obiectiv au constatat că inculpatul prin acțiunile întreprinse a

săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Așadar, într-un prim aspect, este necesar de a specifica că invocând eroarea de

drept prevăzută la pct. 6), inculpatul menționează despre faptul că instanța de apel

nu s-a expus argumentat asupra tuturor motivelor din cererea sa de apel, cu toate

acestea dânsul nu relevă expres asupra căror motive instanța ierarhic inferioară nu s-

a pronunțat.

În atare situație, Colegiul penal lărgit respinge, ca fiind neîntemeiate alegațiile

recurentului în această parte și indică că invocarea unor pretinse erori admise la

etapa judecării cauzei în instanța de apel, urmează a fi motivate corespunzător

privind esența acestora asupra circumstanțelor constatate și reținute de instanțele de

judecată.

De asemenea, Colegiul penal lărgit nu poate să rețină argumentele

recurentului privind faptul că instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 alin.

(5) Cod de procedură penală, care obligă instanța de apel să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în cererea apel. Or, aici urmează a se accentua că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere a probatoriului și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări

a hotărârii penale de condamnare, adică așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza

7

dată. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că

Chesea Eduard se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, deoarece acțiunile sale constituie elementele componenței de

infracțiune.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit, verificând suplimentar materialele

dosarului, specifică că judecând apelul instanța a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de menținere a sentinței de

condamnare în privința lui Chesea Eduard.

Pe de altă parte, Colegiul penal lărgit, lecturând criticile recurentului, constată

că acesta se referă mai mult la chestiunea de apreciere a probelor. Așadar, reieșind

din analiza textuală a recursului ordinar declarat, se atestă că recurentul expune

conținutul tuturor probelor cercetate de către instanțele de fond, care au

concluzionat corect că ele constituie un ansamblu de probe pertinente și

concludente, care dovedesc vinovăția lui Chesea Eduard în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Față de cele expuse supra, se impune precizarea că, chestiunea de apreciere a

probelor invocată la etapa judecării recursului ordinar, nu va fi apreciată, deoarece

la această etapă, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit nu va analiza și verifica probele

administrate în cauza dată, mai mult ca atât nu s-a constatat vreo oarecare

discrepanță între cele reținute de instanțele de fond în vederea condamnării

inculpatului și conținutul real al probelor.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit reține aprecierile instanței de apel,

indicând că aceasta corect a menționat că critica inculpatului referitoare la modul de

apreciere a probelor nu poate fi luată în considerație, deoarece la faza judecării

cauzei instanța de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate

în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege.

De altfel, simplul fapt că există două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor, nu este motiv suficient și plauzibil pentru casarea

deciziei contestate și adoptarea unei hotărâri de achitare a inculpatului Chesea

Eduard, după cum solicită recurentul.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal referindu-se la alegațiile recurentului

precum că acesta este nevinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate, iar acțiunile

8

sale au fost întreprinse doar pentru a evita impactul frontal al celor două automobile,

ce ar fi avut consecințe mai grave, punctează că acestea nu pot fi reținute, or în speța

dată sunt întrunite elementele componenței de infracțiune, iar vinovăția inculpatului

este dovedită pe deplin prin toate probele administrate, cercetate și verificate, sub

toate aspectele de către instanțele de fond.

Tot aici, se rețin aprecierile instanței de apel, care a indicat că, declarațiile

martorului Novac Elena, prin care în opinia inculpatului se demonstrează

nevinovăția lui, nu pot fi luate în considerație, din moment ce prin raportul de

expertiză auto-tehnică s-a constatat că în situația de fapt reținută în cauza dată, din

punct de vedere tehnic conducătorul automobilului de model „BMW X5”, trebuia să

acționeze conform cerințelor pct. 45.2. din Regulamentul circulației rutiere, care

stipulează că în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care nu pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului rutier.

În această ordine de idei, se consideră întemeiată concluzia instanței de apel,

respingând ca fiind nefondată alegația inculpatului precum că, din motivul

nerespectării de către Stoianov Nicolae a dispozițiilor pct. 80 lit. d) din

Regulamentul circulației rutiere, s-a produs accidentul rutier în cauză, și în acest

sens, reieșind din împrejurările cauzei, instanța a conchis că accidentul rutier

constituie o consecință cauzală a încălcării de către inculpatul Chesea Eduard a

prevederilor normei menționate supra, care în consecință a provocat vătămarea

gravă a integrității corporale a părții vătămate Stoianov Ecaterina.

În continuare, Colegiul penal, amintește că recurentul în conținutul recursului

declarat critică și schița accidentului rutier, invocând faptul că ea a nu a fost

întocmită corect, fără a se ține cont de circumstanțele reale în care s-a produs

accidentul rutier.

Colegiul penal consideră argumentul dat, ca fiind unul neîntemeiat și lipsit de

suport juridic, din care motiv este respins, indicându-se în sensul dat, că la etapa

urmăririi penale, la moment când a fost întocmită schița accidentului, inculpatul a

fost prezent la desfășurarea acțiunii procesuale date și a avut toate posibilitățile reale

de a contesta și a depune obiecții asupra acțiunii nominalizate, însă inculpatul a

semnat actului procedural întocmit, ceea ce echivalează cu lipsa obiecțiilor asupra

acestuia (Vol. I, f.d. 31).

În consecința celor menționate mai sus, Colegiul penal lărgit statuează că la

judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prevăzute la art. 414-419 Cod de procedură penală și a adoptat o decizie legală și

întemeiată, din aceste considerente nu există careva temeiuri pentru admiterea

recursului în sensul declarat de inculpat.

9

Prin urmare, Colegiul penal lărgit subliniază că soluția instanțelor de fond

privitor la condamnarea lui Chesea Eduard în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

este corectă, deoarece acțiunile întreprinse de către inculpat întrunesc elementele

infracțiunii incriminate. Mai mult, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și motivată, instanța de apel a

dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, a apreciat just probatoriul

administrat, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată, drept

urmare toate criticele expuse în recursul declarat de către inculpat, sunt

neîntemeiate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de inculpatul Chesea

Eduard împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

aprilie 2016, în propria cauză penală, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 ianuarie 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

MORARU Petru

10

Dosarul nr. 1ra-1926/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O P I N I E S E P A R A T Ă

formulată de judecătorul Ghenadie NICOLAEV conform art. 340 alin. (3) Cod

de procedură penală pe cauza penală privindu-l pe Chesea Eduard Avram

13 decembrie 2016 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-

1926/2016 din 13 decembrie 2016 a fost respins, ca inadmisibil recursul ordinar

declarat de inculpatul Chesea Eduard, cu menținerea deciziei contestate.

Cu soluția adoptată pe marginea acestei cauze penale nu sunt de acord din

considerentele ce urmează.

Consider că instanțele ierarhic inferioare eronat au apreciat conținutul

probelor administrate în cauză, contrar prevederilor prescrise în art. 101 Cod de

procedură penală, fapt ce a dus la adoptarea unei soluții greșite de condamnare a

inculpatului Chesea Eduard Avram în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

În susținerea acestei idei, menționez că instanțele de fond fără a efectua o

analiză amplă și completă asupra circumstanțelor de fapt stabilite de către organul

de urmărire penală, raportându-le la întreg ansamblu de probe administrat, au

hotărât condamnare inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal.

Astfel, că pe parcursul judecării cauzei penale date, nu a fost luată în

considerație de către instanțele de fond, posibilitatea prezenței unei cauze care

înlătură caracterul penal al faptei, și anume că fapta infracțională a fost săvârșită de

inculpat fiind în stare de extremă necesitate.

În contextul dat, este necesar de amintit că, potrivit dispoziției art. 38 Cod

penal, este în stare de extremă necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a

salva viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes

public de la un pericol iminent care nu poate fi înlăturat altfel.

Adică, cauzele de înlăturare a caracterului penal al faptei ar putea fi definite ca

fiind acele împrejurări și situații a căror existență în timpul săvârșirii faptei face,

potrivit legii, ca realizarea vreuneia din trăsăturile esențiale ale infracțiunii să devină

imposibilă. Aceste cauze produc efecte din momentul în care s-au ivit, dar pentru ca

efectele lor să opereze este necesar ca existența stărilor, situațiilor sau împrejurărilor

11

respective să fie constatate de organele judiciare. Existența unei cauze care înlătură

caracterul periculos al faptei împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Deci, atunci când într-o cauză este incidentă starea de extremă necesitate în

acțiunile inculpatului lipsește vinovăția, deoarece făptuitorul săvârșește fapta

prevăzută de legea penală acționând sub imperiul pericolului, fără ca elementul

rațional al laturii subiective să se poată manifesta liber.

În cauza deferită judecății, se conchide că inculpatul dorind să evite

accidentarea frontală a automobilului ce venea din sens opus pe banda sa de

deplasare, a virat spre stânga, însă nu a reușit să părăsească banda și accidentarea nu

a putut fi evitată, iar în urma loviturii automobilul inculpatului a fost aruncat pe

banda opusă, fapt dat a dus nemijlocit la învinuirea ultimului de comiterea

accidentului rutier.

Prin urmare, consider că inculpatul Chesea Eduard Avram a acționat în felul

dat fiind impus de situația rutieră periculoasă creată la acel moment, ceea ce după

părerea mea exclude caracterul penal al faptei comise de Chesea Eduard Avram.

Respectiv, în atare circumstanțe nu se poate de conchis că inculpatul se face

vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

după cum au constatat instanțele de fond în hotărârile judecătorești adoptate.

Față de considerentele ce preced, îmi exprim dezacordul cu colegii din

completul de judecată pe marginea judecării cauzei date în ordine de recurs.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez prezenta

opinie separată în cauza dată, care o anexez la dosar.

Judecător Ghenadie NICOLAEV

12