1ra-1114/2016 — art. 361 alin. 1 CP

1ra-1114/2016 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1114/2016

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir și Toma Nadejda,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Bularu Nicolae cu avocatul acestuia Stoian Ion, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Cahul din 27 iunie 2011 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Comrat din 16 decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Bularu Nicolae Andrei, născut la 01 iunie 1957,

originar din s. Slobozia Mare, r-nul Cahul, domiciliat în

or. Cahul, str. Frunze 50, ap. 68.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Nicolae în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.(l) Cod penal a fost încetat,

pe motivul expirării prescripției tragerii la răspundere penală, prevăzută de art. 60 Cod

penal.

deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or. Cahul, str. A.

Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul Ministrului Sănătății nr.

10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de răspundere, în atribuțiile de

serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor didactice, personalului tehnico-

administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând caracterul social periculos al

acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data de 24 octombrie 2000, a emis

1

ordinul fals sub nr. 87, paragraf 1, din 24 octombrie 2000, de angajare în calitate de

lăcătuș al Colegiului de Medicină Cahul a lui Urumov Constantin, document oficial în

care a înscris date vădit false privind angajarea acestei persoane în serviciu, și care în

realitate nu a fost însă angajată în această calitate și nu urma să activeze în cadrul

Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or. Cahul,

str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul Ministrului

Sănătății nr. 10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de răspundere, în

atribuțiile de serviciu ale căruia intra numirea și angajarea cadrelor didactice,

personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând caracterul

social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data de 09 decembrie

2002 a emis un ordin fals sub nr. 89, paragraf 2 din 09 decembrie 2002, de angajare în

calitate de laborant a Colegiului de Medicină Cahul a cet. Arsenii Evdochia, document

oficial în care a înscris date vădit false privind angajarea acestei persoane în serviciu, și

care în realitate nu a fost însă angajată în această calitate și nu urma să activeze în cadrul

Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or. Cahul,

str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul Ministrului

Sănătății nr. 10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de răspundere, în

atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor didactice,

personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegînd și conștientizând caracterul

social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data de 21 august

2003 a emis un ordin fals sub nr. 58, paragraf 4 din 21.08.2003 de angajare în calitate

de electrician al Colegiului de Medicină Cahul a lui Bliznicenco Vasile, document

oficial în care a înscris date vădit false privind angajarea acestei persoane în serviciu și

care în realitate nu a fost însă angajată în această calitate și nu urma să activeze în cadrul

Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținând funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or. Cahul,

str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul Ministrului

Sănătății Nr. 10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de răspundere, în

atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor didactice,

personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând caracterul

social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data de 01 septembrie

2003 a emis un ordin fals sub nr. 61, paragraf 5 din 01.09.2003, de angajare în calitate

de secretară a Colegiului de Medicină Cahul a cet. Bostan Irina, document oficial în care

a înscris date vădit false privind angajarea acestei persoane în serviciu, și care în realitate

nu a fost însă angajată în această calitate și nu urma să activeze în cadrul Colegiului de

Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or. Cahul,

str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul Ministrului

Sănătății Nr. 10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de răspundere, în

atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor didactice,

2

personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând caracterul

social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data de 08 septembrie

2003 a emis un ordin fals sub nr. 64, paragraf 4 din 08 septembrie 2003, de angajare în

calitate de laborant a Colegiului de Medicină Cahul a cet. Colodeev Maria, document

oficial în care a înscris date vădit false privind angajarea acestei persoane în serviciu, și

care în realitate nu a fost însă angajată în această calitate și nu urma să activeze în cadrul

Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținând funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or. Cahul,

str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul Ministrului

Sănătății Nr. 10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de răspundere, în

atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor didactice,

personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând caracterul

social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data de 22 octombrie

2003 a emis un ordin fals sub nr. 79, paragraf 3 din 22 octombrie 2003, de angajare în

calitate de laborant al Colegiului de Medicină Cahul a lui Florea Victor, document

oficial în care a înscris date vădit false privind angajarea acestei persoane în serviciu, și

care în realitate nu a fost însă angajată în această calitate și nu urma să activeze în cadrul

Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or. Cahul,

str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul Ministrului

Sănătății Nr. 10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de răspundere, în

atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor didactice,

personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând caracterul

social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data de 22 octombrie

2003 a emis un ordin fals sub nr. 79, paragraf 1 din 22 octombrie 2003, de angajare în

calitate de laborant al Colegiului de Medicină Cahul a cet. Maidan Veronica, document

oficial în care a înscris dale vădit false privind angajarea acestei persoane în serviciu, și

care în realitate nu a fost însă angajată în această calitate și nu urma să activeze în cadrul

Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or. Cahul,

str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul Ministrului

Sănătății Nr. 10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de răspundere, în

atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor didactice,

personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând caracterul

social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data de 22 octombrie

2003 a emis un ordin fals sub nr. 79, paragraf 2 din 22.10.2003, de angajare în calitate

de laborant al Colegiului de Medicina Cahul a cet. Coroi Natalia, document oficial în

care a înscris date vădit false privind angajarea acestei persoane în serviciu și care în

realitate nu a fost însă angajată în această calitate și nu urma sa activeze în cadrul

Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or. Cahul,

str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul Ministrului

3

Sănătății Nr. 10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de răspundere, în

atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor didactice,

personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând caracterul

social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data de 28 octombrie

2003 a emis un ordin fals sub nr. 81, paragraf 4 din 28 octombrie 2002, de angajare în

calitate de laborant a Colegiului de Medicină Cahul a cet. Godunova Elena, document

oficial în care a înscris date vădit false privind angajarea acestei persoane in serviciu. și

care în realitate nu a fost însă angajată în această calitate și nu urma să activeze în cadrul

Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or. Cahul,

str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul Ministrului

Sănătății Nr. 10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de răspundere, în

atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor didactice,

personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând caracterul

social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data 01 octombrie

2004 a emis un ordin fals sub nr. 73-c, paragraf 2 din 01 octombrie 2004, de angajare în

calitate de laborant a Colegiului de Medicină Cahul a lui Bordeanu Mihai, document

oficial în care a înscris date vădit false privind angajarea acestei persoane în serviciu, și

care în realitate nu a fost însă angajată în această calitate și nu urma să activeze în cadrul

Colegiului de Medicină Cahul.

Acțiunile inculpatului Bularu Nicolae au fost calificate de către organul de urmărire

penală în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, adică – înscrierea de către o persoană publică,

în documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor astfel de

documente, dacă aceste acțiuni au fost săvîrșite din interes material sau din alte interese

personale.

Prima instanță a reținut că vinovăția inculpatului este confirmată prin probele

administrate pe caz.

Totodată, prima instanță a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului nu conțin

elementele infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, ci elementele

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, deoarece nu a fost stabilit nici într-

un mod existența unor interese de natură materială sau natură personală care să fi

determinat inculpatul la falsificarea ordinelor de angajare.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, ca

confecționarea, deținerea, sau folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi

sau eliberează de obligații.

Potrivit art. 16 Cod penal, infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru care legea

penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă

la 2 ani inclusiv. Sancțiunea alin. (1) art. 361 Cod penal prevede în calitate de pedeapsă

maximă închisoare pe un termen de pînă la 2 ani, deci această infracțiune se consideră

ușoară. Totodată ordinele de angajare au fost emise și în perioada anilor 2003-2004, deci

atunci a și fost comisă fapta infracțională.

4

În asemenea circumstanțe, luînd considerare prevederile art. 60 Cod penal, 275 pct.

4) și 332 Cod de procedură penală, prima instanță a încetat procesul cu liberarea de la

răspundere penală a inculpatului din motivul expirării termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie achitat, din lipsa componenței de infracțiune.

Apelantul a invocat că inculpatul a fost învinuit în baza art. 332 alin. (1) Cod penal,

dar prima instanță a recalificat fapta, deoarece într-adevăr nu s-a stabilit indiciul

principal - din interes material sau din alte interese personale.

Totodată, acțiunile lui au fost greșit recalificate în baza art. 361 alin. (1) Cod penal,

deoarece în acțiunile lui lipsesc semnele constitutive ale componenței de infracțiune.

apelul avocatului Stoian Ion în numele inculpatului Bularu Nicolae fost admis, casată

total sentința și pronunțată o nouă hotărîre conform modului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează.

Bularu Nicolae a fost achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. art. 332 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

4.1. Instanța de apel a reținut că la momentul judecării cauzei și pronunțării sentinței

instanța de fond corect a rezumat, că în acțiunile inculpatului lipsește elementul

calificativ obligatoriu al laturii obiective din componența infracțiunii incriminate în actul

de învinuire, încadrate în art. 332 alin. (1) Cod penal, și anume „interesul material sau

alt interes personal”.

În actul de învinuire inculpatului i se indică, că a folosit situația de serviciu în

interes personal, cu scopul de a ascunde propria incompetență în asigurarea cu cadre a

instituției de învățămînt conduse.

Prima instanță a considerat că este inconsistent argumentul procurorului din actul

de învinuire că interesul personal al inculpatului s-ar fi manifestat în tendința acestuia

de a ascunde propria incompetență în capacitatea de asigurare cu cadre a institutiei de

învătămînt conduse. O atare tendință chiar dacă ar fi existat, nu ar putea fi combinată cu

interesul personal, așa cum ascunderea incapacității nu echivalează neapărat cu

obținerea unui beneficiu personal, fără a fi explicat eventualul beneficiu.

În art. 361 alin. (1) Cod penal se stipulează că „deținerea, vînzarea sau folosirea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

confecționarea sau vînzarea imprimatelor, ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor

întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de

organizare, se pedepsește cu...”

Actul de învinuire și rechizitoriul inculpatului nu indică care anume drepturi acordă

ordinele de angajare emise de inculpat, sau de care anume obligații eliberează aceste

documente, care persoană concretă beneficiază de drepturi sau este eliberată de obligații,

5

or acest element al laturii obiective este obligatoriu pentru componența de infracțiune

prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, iar elementele acestei

fapte expuse în rechizitoriu nu admit reîncadrarea acesteia conform altei componențe de

infracțiune din partea specială a Codului penal.

Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Sîrbu Valeriu, prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe.

Recurentul a menționat că instanța de apel, reîncadrînd acțiunile lui Bularu Nicolae

de la art. 361 alin. (1) Cod penal, în cele ale art. 332 alin. (1) Cod penal, a agravat situația

inculpatului în propriul apel, deoarece sancțiunea art. 332 alin.(l) Cod penal este mai

aspră decît cea prevăzută la art. 361 alin. (1) Cod penal.

În acțiunile inculpatului persistă interesul personal, deoarece dînsul a conștientizat

ilegalitatea acțiunilor sale, privind falsificarea documentelor și angajarea persoanelor

care nu au existat.

recursul procurorului a fost admis, casată decizia contestată și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. Instanța de recurs a relevat că instanța de apel nu a dat aprecierea corespunzătoare

declarațiilor inculpatului, din care rezultă că în perioada anilor 2003-2006, din motivul

lipsei lucrătorilor laboranți, a acceptat angajarea persoanelor ce au fost aduse de către

profesori în această calitate. S-a adresat de mai multe ori la oficiul forței de muncă atît

verbal, cît și în scris, însă persoanele care veneau, refuzau angajarea din motivul

salariului mic și volumul mare de lucru.

Potrivit informației prezentate de Agenția pentm Ocuparea Forței de Muncă Cahul

nr. 231 din 29 august 2007, la data de 24 septembrie 2002, E. Godunova a primit

îndreptare la lucru în calitate de laborant la Colegiul de Medicină Cahul. Alte oferte

ulterioare de laboranți din partea Colegiului de Medicină Cahul, nu au parvenit.

Prin urmare, doar o singură dată a fost o cerere adresată de către Colegiul de

Medicină Cahul și o ofertă, dar nu mai multe, cum rezultă din declarațiile inculpatului.

La fel, instanța de recurs a menționat că instanța de apel nu s-a pronunțat și asupra

informației parvenite de la Ministerul Sănătății conform căreia în perioada anilor 2002-

2005, Colegiul de Medicină Cahul nu a prezentat necesitatea în laboranți, însă directorul

Colegiului, Bularu N., era obligat de a anunța despre situația creată exprimată prin lipsa

de cadre în rîndul laboranților pentru solicitarea de ajutor.

În speță, s-a constatat că inculpatul a recunoscut faptul că a emis ordine false de

angajare la lucru în calitate de laboranți, lăcătuși și electricieni și cunoștea că persoanele

date nu urmau să activeze în cadrul Colegiului de Medicină Cahul, care nici nu au

activat, el a procedat în asemenea mod din lipsă de cadre. Însă, instanța de apel, fără a

analiza în cumul cu alte probe prezentate în ședința de judecată, pripit a decis despre

achitarea lui de sub învinuirea adusă în baza art. 332 alin. (1) Cod penal.

6

Instanța de recurs a reiterat că instanța de apel era obligată să pună în discuție și să

verifice atît probele prezentate de partea apărării, cît și cele prezentate de acuzatorul de

stat.

Astfel, asupra probelor prezentate de acuzatorul de stat referitor la informațiile

parvenite de la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă și Ministerul Sănătății instanța

de apel nu s-a pronunțat în nici un mod.

apelul avocatului Stoian Ion în numele inculpatului Bularu Nicolae a fost respins, ca

nefondat și a fost menținută sentința primei instanțe.

7.1. Instanța de apel a indicat că deși inculpatul nu recunoaște culpa, din examinarea

probelor directe și indirecte administrate în cauză, rezultă că el și-a dat perfect seama de

actele pe care le-a comis, de gravitatea acestora și penalitatea lor.

Culpa lui este dovedită în întregime prin cumulul probelor administrate și verificate

în cauză în instanța de apel.

Cumulul probelor menționate confirmă faptul comiterii infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin. (1) Cod penal, după indiciile, confecționarea documentelor oficiale false,

care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

Instanța de apel a constatat că inculpatul de fapt recunoaște comiterea acțiunilor de

întocmire a actelor false privind angajarea persoanelor la serviciu, dar care nu activau.

Însuși inculpatul consideră că acestea acțiuni au fost îndreptate pentru bună desfășurare

a procesului de studii din lipsa cadrelor necesare.

Aceste argumente nu au putut fi admise ca temei de liberare de răspundere penală,

deoarece perioada îndelungată de comitere a acțiunilor ilegale (perioada anilor 2002-

2004) cît și numărul mare de persoane fictiv angajate (10 persoane), lipsa acțiunilor

insistente de a schimba situația în vederea angajării persoanelor la locurile vacante.

Privind dezacordul apelantului cu recalificarea acțiunilor s-a atestat că

instanța de apel nu poate crea o situație mai gravă apelantului, iar procurorul nu a

contestat sentința primei instanțe.

Astfel, instanța de apel a menționat că nu sunt întemeiate argumentele apelului

privind lipsa probelor ce confirmă vinovăția apelantului în comiterea confecționării

documentelor false, iar invocarea de către inculpat a versiunii privind necesitatea

extremă, de a asigura activitatea normală al institutiei conduse, nu s-a adeverit, fiind în

contradictie cu cumulul probelor și circumstanțele constatate, sunt declarative și se

califică drept metodă de apărare.

ordinar, prin care a indicat temeiurile prevăzute de art. 427 pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei și adoptarea

unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat pe art. 332 alin. (1) Cod penal, din

motivul că lipsește componența infracțiunii.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu și-a expus părerea asupra motivelor

invocate în apel.

7

Instanța de apel a adoptat și o decizie contradictorie, deoarece cumulul de

probe menționate confirmă faptul comiterii de către Bularu N. a infracțiunii prevăzute

de art. 361 alin. (1) Cod penal și totodată, privind dezacordul apelantului cu

recalificarea acțiunilor, se constată că instanța de apel nu poate crea o situație mai gravă

apelantului, iar procurorul nu a contestat sentința primei instanțe.

Conform art. 384-385, 389 Cod de procedură penală, sentința judiciară nu poate fi

adoptată pe presupuneri, bănuielile fiind obligatoriu tălmăcite în folosul inculpatului.

recursul avocatului Stoian Ion a fost admis, casată total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Cahul din 16 decembrie 2013, și dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de

Apel Comrat.

9.1. În motivarea deciziei sale instanța de recurs a constatat că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. În corespundere cu

jurisprudența națională, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se

pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sînt dacă fapta

reținută ori numai imputată a fost săvîrșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă. În ce privește chestiunile de drept pe care le

poate soluționa instanța de apel, acestea sînt dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în

care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate deoarece,

conform descriptivului deciziei contestate:

a) concluzia că: „aceste argumente nu pot fi admise ca temei de liberare de

răspundere penală, deoarece perioada îndelungată de comitere a acțiunilor ilegale

(perioada anilor 2002-2004) cît și numărul mare de persoane fictiv angajate (10

persoane), lipsa acțiunilor insistente de a schimba situația în vederea angajării

persoanelor la locurile vacante”, nu este urmată și finisată de vreun rezumat, deci

concluzia este neclară.

Totodată, și mesajul că: „instanța de apel nu poate crea o situație mai gravă

apelantului, iar procurorul nu a contestat sentința primei instanțe” este unul lipsit de

esență, nefiind clar asupra căror circumstanțe de drept și de fapt a intenționat să se

pronunțe instanța.

b) nu și-a motivat soluția în raport cu jurisprudența națională și CEDO, privind

condamnarea inculpatului pentru o altă faptă decît cea formulată în învinuire, în situația

în care elementele calificative „care acordă drepturi sau eliberează de obligații”, nu i-

au fost incriminate prin rechizitoriu, iar instanța de fond nu a constatat în fapt care este

esența acestor circumstanțe, și cînd noua acuzare nu a fost adusă la cunoștința

8

inculpatului, nu a fost pusă în discuția, părților, neoferind inculpatului posibilitatea să

se apere față de această învinuire.

Instanța de recurs a menționat că împrejurările expuse atestă în mod lucid că

instanța de apel nu a judecat apelul declarat în condițiile legii, deoarece a adoptat o

hotărîre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

apelul declarat de avocatul Stoian Ion în numele inculpatului Bularu Nicolae a fost

respins ca neîntemeiat și menținută sentința primei instanțe, fără modificări.

10.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că în conformitate cu

art. 415 alin. (1) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd cauza în

ordine de apel, adoptă una din următoarele decizii, respinge apelul menținînd hotărîrea

atacată, dacă apelul este nefondat.

Circumstanțele în cauză, ce permit menținerea sentinței instanței de fond au fost

stabilite și ele constă în următoarele.

În cadrul examinării cauzei în ordine de apel a fost reluată cercetarea

judecătorească la demersul părții apărării, unde au fost cercetate materialele cauzei

penale. (f.d. 237 verso-238, vol. III)

Inculpatul Bularu Nicolae, audiat în ședința instanței de apel a explicat, că confirmă

cele spuse de către el în prima instanță (f.d.190, vol. III).

După cum rezultă din materialele dosarului inculpatului Bularu Nicolae i-a fost

înaintată învinuirea de către organul de urmărire penală în săvîrșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal, conform semnelor - înscrierea de către o

persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea

unor astfel de documente, dacă aceste acțiuni au fost săvîrșite din interes material sau

din alte interese personale.

În urma examinării cauzei penale în privința inculpatului Bularu Nicolae de

învinuire în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal, instanța de

apel a ajuns la concluzia, că în acțiunile inculpatului Bularu N.A. nu sunt întrunite

semnele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod

penal, și anume lipsește semnul - au fost săvîrșite din interes material sau din alte

interese personale.

Concomitent, instanța a ajuns la concluzia, că acțiunile inculpatului Bularu Nicolae

întrunesc semnele constitutive ale componenței de infracțiune, prevăzută de art. 361 alin.

(1) Cod penal, și anume - confecționarea, documentelor oficiale false, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații.

Prima instanță a reîncadrat acțiunile inculpatului Bularu Nicolae de la art. 332 alin.

(1) în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, el a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea

infracțiunii prevăzută de art. 361 Cod penal, și cu aplicarea prevederilor art. 60 Cod

penal și art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, procedura în cauză a fost încetată și el

a fost eliberat de la răspundere penală.

9

Mai ales, instanța de apel a menționat, că sentința judecătoriei Cahul din

27.06.2011 a fost atacată doar de către partea apărării, respectiv reieșind din cerințele

imperative ale art. 410 Cod de peocedură penală, care prevede inadmisibilitatea

agravării: situației apelantului în baza apelului depus de către el, instanța de apel a

apreciat existența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii, prevăzută de art.

361 alin. (1) Cod penal și legalitatea reîncadrării de către instanța de judecată a acțiunilor

lui de la art. 332 alin. (1) Cod penal la norma cea nominalizată.

Instanța de apel a menționat, că inculpatul nu își recunoaște vina nici într-o

infracțiune menționată mai sus, și nu contestă circumstanța de fapt a cauzei - întocmirea

ordinilor vădit false, adică confecționarea documentului fals, care conține informațiile,

care nu corespund situației de fapt a cauzei.

Instanța de apel a considerat că prima instanță legal a reîncadrat acțiunile

inculpatului Bularu N.A. de la art. 332 alin. (1) CP în baza art. 361 alin.(1) CP, conform

semnelor - confecționarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau

eliberează de obligații.

Faptele, în săvîrșirea cărora a fost recunoscut vinovat inculpatul - art. 361 alin. (1)

CP, nu întrunesc elementele constitutive ale componenței a une infracțiuni mai grave,

învinuirea nu se diferă esențial după circumstanțele cauzei de la învinuirea pe care o

susținea procurorul în cadrul judecării cauzei - art. 332 alin. (1) CP, de aceea

reîncadrarea nu agravează situația inculpatului și nu lezează dreptul lui la apărare.

Instanța de apel a considerat necesar să menționeze, că componența constitutivă a

acestei infracțiuni se consideră consumată din momentul înaintării de fapt a

documentului. Obținerea drepturilor și eliberarea de obligații nu sunt incluse in

componența constitutivă a infracțiunii din art. 361 CP și sunt pasibile reîncadrării

independente.

Reieșind din materialele dosarului cercetate și apreciind probele, care există în

materialele dosarului, instanța de apel a ajuns la concluzia, că vinovăția inculpatului

Bularu N.A. în săvîrșirea infracțiunii, prevăzută de art. 361 alin. (1) CP conform

semnelor - confecționarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau

eliberează de obligații, se confirmă prin materialele dosarului penal.

Așadar, Bularu Nicolae, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu

sediul în or. Cahul, str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul

Ministrului Sănătății nr. 10 din 31 ianuarie 1994 (f.d. 217, vol. 1), fiind persoana cu

funcție de răspundere, în atribuțiile de serviciul ale căruia intră numirea și angajarea

cadrelor didactice, personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegînd și

conștientizînd caracterul social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or.

Cahul, la 24 octombrie 2000 a emis un ordin fals sub nr. 87, § 1 din 24 octombrie 2000,

de angajare în calitate de lăcătuș a Colegiului de Medicină Cahul a cetățeanului Urumov

Constantin, nr. 89, § 2 din 09 decembrie 2002, de angajare în calitate de laborant a

Colegiului de Medicină Cahul a cet. Arsenii Evdochia Dmitri, nr. 58, § 4 din 21 august

2003, de angajare în calitate de electrician a Colegiului de Medicină Cahul a cet.

10

Bliznicenco Vasilii, nr. 61, § 5 din 01 septembrie 2003, de angajare în calitate de

secretară a Colegiului de Medicină Cahul a cet. Bostan Irina, nr. 64, § 4 din 08

septembrie 2003, de angajare în calitate de laborant a Colegiului de Medicină Cahul a

cet. Colodeev Maria, nr. 79, § 3 din 22 octombrie 2003, de angajare în calitate de

laborant a Colegiului de Medicină Cahul a cet. Florea Victor, nr. 79, § 1 din 22

octombrie 2003, de angajare în calitate de laborant a Colegiului de Medicină Cahul a

cet. Maidan Veronica, nr. 79, § 2 din 22 octombrie 2003, de angajare în calitate de

laborant a Colegiului de Medicină Cahul a cet. Coroi Natalia, nr. 81, § 4 din 28

octombrie 2003,de angajare în calitate de laborant a Colegiului de Medicină Cahul a cet.

Godunova Elena, nr. 73-c, § 2 din 01 octombrie 2004, de angajare în calitate de laborant

a Colegiului de Medicină Cahul a cet. Bordeanu Mihai, document oficial, în care a scris

date vădit false privind angajarea acestor persoane la serviciu, care în realitate nu au fost

angajate în această calitate și de fapt nu au activat în această funcție în Colegiul de

Medicină Cahul.

Instanța de apel a menționat că în cauza penală dată inculpatul Bularu Nicolae a

falsificat ordinile de angajare a salariaților în Colegiul de Medicină Cahul.

Prin urmare, ordinile de angajare la locul de muncă, emise de către intimatul Bularu

N.A. în virtutea împuternicirilor sale de serviciu reprezintă documentele oficiale, care

produc efecte juridice, adică care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

După cum rezultă din materialele dosarului, faptul emiterii ordinilor de angajare nu

se neagă de către inculpatul Bularu N.A., iar argumentele lui privind lipsa candidaților

pentru deținerea posturilor vacante, instanța de apel le-a considerat ca neîntemeiate,

întrucît modul stabilit de circuitul documentelor oficiale era încălcat de multe ori.

Deși, inculpatul Bularu N.A. nu își recunoaște vinovăția, instanța de apel a

considerat, că vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii, prevăzută de art. 361 alin. (1) CP

RM se confirmă prin materialele dosarului, și anume declarațiile martorilor Bordeanu

M., Arsenii E., Alexeeva (Godunova) E., Coroi N., Urumov C., Colodeeva M., Perju T.,

Bulici V., Bliznicenco V., Advahova I., Mocanu M., Mohoreanu V., Maidan V., Gîlcă

M., Bostan I., Bălcănuță E., Boceva F., precum și prin registrele de evidență a locurilor

de muncă pentru anii 2000-2005, cărțile de ordine pentru anii 2000-2005, listele privind

plata salariului personalului auxiliar pentru anii 2000-2005, fișa de post a directorului

Colegiului de Medicină Cahul.

Astfel, apreciind toate probele din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, instanța de apel a considerat, că probele administrate în cauză

confirmă pe deplin vinovăția inculpatului Bularu N. în confecționarea documentelor

oficiale false, care acordă drepturile sau eliberează de obligații, întrucît aceste

circumstanțe se confirmă prin probele menționate mai sus.

De aceea, instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul avocatului

inculpatului Bularu N.A., Stoian I. precum că inculpatul Bularu N. trebuie să fie achitat

în baza art. 332 alin. (1) și art. 361 alin. (1) CP RM din motivul, că acțiunile lui nu

11

întrunesc semnele constitutive ale componenței de infracțiune imputate lui sau

ilegalității reîncadrării faptelor lui (f.d. 280, vol. II).

Concomitent, instanța de apel a considerat, că prima instanță corect a ajuns la

concluzia, că sentința de condamnare în privința inculpatului Bularu N.A. trebuie să fie

fără stabilirea pedepsei, cu eliberarea lui de la răspundere penală, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Întrucît, fapta incriminată inculpatului Bularu N.A. în baza art. 361 alin. (1) Cod

penal a fost săvîrșită în perioada de la 24 octombrie 2000 pînă la 01 octombrie 2004,

adică din momentul sâvîrșirii infracțiunii au trecut mai mult de 2 ani, conform art. 60

alin.(1) lit.a) Cod penal, care prevede termenul de prescripție pentru tragerea la

răspundere penala, în conformitate cu art. 389 alin. (4) pct.3) CPP, în privința lui Bularu

N.A a fost corect emisă sentința de condamnare fară stabilirea pedepsei cu liberarea de

la răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

Nicolae cu avocatul acestuia Stoian Ion, prin care indicînd temeiurile prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, au solicitat casarea deciziei Curții

de Apel Comrat din 16 decembrie 2015 și a sentinței Judecătoriei Cahul din 27 iunie

2011, cu adoptarea unei noi hotărîri de achitare a lui Bularu Nicolae în învinuirea

înaintată, din motivul lipsei componenței de infracțiune.

În motivarea cererii de recurs recurenții au invocat următoarele motive :

- instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel;

- Bularu N. vina în săvîrșirea infracțiunii incriminate n-a recunoscut-o, recunoscînd

doar o simplă abatere disciplinară a normelor muncii;

- instanța de apel nu a ținut cont de încadrarea juridică greșită;

- conform art.384-385, 389 CPP sentința judecătorească nu poate fi adoptată pe

presupuneri, bănuielile fiind obligatoriu tălmăcite în folosul învinuitului;

- conform art. 6 alin. (2) CEDO orice persoană acuzată de o infracțiune penală este

prezumată nevinovată pînă cînd culpabilitatea ei este legal stabilită.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd

declararea inadmisibilității acestuia, din motiv că din conținutul cererii de recurs rezultă

că recurentul a indicat temeiurile pentru recurs prevăzute de art.427 alin.(l) pct.6) și 8)

Cod de procedură penală însă, contrar cerințelor obligatorii stipulate în art.430 alin.(l)

pct.5) Cod de procedură penală, nu a argumentat ilegalitățile hotărârii atacate și nu a

invocat în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată.

Din cele specificate, se relevă faptul că recursul, în partea ce ține de aceste două

temeiuri, în baza art.432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală, urmează a fi respins

ca inadmisibil, dat fiind faptului că nu îndeplinește cerințele de formă și conținut,

prevăzute în art.430 Cod de procedură penală.

12

Cu referire la afirmațiile recurentului că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, ce constitue, conform art.427 alin.(l) pct. 12) Cod de procedură penală, încă un

temei pentru recurs, procurorul a menționat că, rejudecând cauza, instanța de apel, în

strictă conformitate cu prevederile art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, a înlăturat

omisiunile reținute de instanța de recurs și just a constatat circumstanțele de drept și de

fapt ale cauzei, și corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.361 alin.(l) Cod

penal. În atare situație, se atestă lipsa temeiului prevăzut în art.427 alin.(l) pct. 12) Cod

de procedură penală și se constată inadmisibilitatea recursului și în această parte, ca fiind

vădit neîntemeiat.

materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Autorii recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiurile invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

invocînd în acest context următoarele.

În recurs, recurenții invocă argumentele precum că, „conform art.384-385, 389

CPP sentința judecătorească nu poate fi adoptată pe presupuneri, bănuielile fiind

obligatoriu tălmăcite în folosul învinuitului, fiind încălcate prevederile acestor articole

și că conform art. 6 alin. (2) CEDO orice persoană acuzată de o infracțiune penală este

prezumată nevinovată pînă cînd culpabilitatea ei este legal stabilită ”, Colegiul penal

menționează că sunt declarative, deoarece din materialele cauzei și textul deciziei

atacate rezultă, că pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a motivat corect soluția

bazîndu-se pe cumulul de probe administrat la cauza penală și cercetate în instanța de

fond și de apel, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală și anume:

13

declarațiile martorilor Bordeanu M., Arsenii E., Alexeeva (Godunova) E., Coroi N.,

Urumov C., Colodeeva M., Perju T., Bulici V., Bliznicenco V., Advahova I., Mocanu

M., Mohoreanu V., Maidan V., Gîlcă M., Bostan I., Bălcănuță E., Boceva F., precum și

registrele de evidență a locurilor de muncă pentru anii 2000-2005, cărțile de ordine

pentru anii 2000-2005, listele privind plata salariului personalului auxiliar pentru anii

2000-2005, fișa de post a directorului Colegiului de Medicină Cahul, care sunt probe

pertinente, concludente, utile și veridice.

De asemenea, Colegiul penal reține că în recursul declarat este criticată aprecierea

de către instanțele de judecată a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat

nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond

și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd instanțele

menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii

procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul

unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da

temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul

urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării,

fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatului Bularu Nicolae privind săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Cu referire la temeiul invocat de recurenți, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, care prevede că „instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor

invocate în apel”, Colegiul penal relevă, că acesta nu se confirmă și că instanța de apel

corect și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus,

la caz, la respingerea apelului avocatului Stoian Ion, ca nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, celor cercetate în cadrul ședinței

instanței de apel, ajungînd la concluzia că sentința atacată urmează a fi menținută fără

modificări.

Conținutul probelor și admisibilitatea lor, este analizată în textul hotărîrii

judecătorești atacate, reflectate în decizia instanței de apel (f.d.229-232, vol. III),

instanța de apel expunîndu-se în mod argumentat și asupra motivelor relevante invocate

în apel, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le însușește. Temeiuri de a

pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente nu s-au stabilit în

instanța de recurs.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanța de apel s-a expus argumentat și

corect asupra acestui aspect și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs acceptă

14

și însusește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care

în pct. 37 a hotărîrii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunînd un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod,

să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal menționează că temeiul invocat de recurenți stipulat la art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală – „nu sunt întrunite elementele infracțiunii” nu s-a

confirmat în speța dată, este pur declarativ și constituie opinia subiectivă a recurenților,

și sub acest aspect instanța de apel corect a motivat în decizia sa (f.d. 229 verso-232,

vol. III), prezența tuturor elementelor infracțiunii incriminate inculpatului. Aceste

motive și concluzii instanța de recurs le însușește, considerîndu-le corecte.

La fel, în recursul depus de inculpatul Bularu Nicolae cu avocatul acestuia Stoian

Ion, se mai invocă pur declarativ ca temei de casare a hotărîrilor judecătorești și art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală – „faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită”, fără a avea o motivare în recurs privitor la încadrarea acțiunilor.

Colegiul penal conchide că temeiul dat nu s-a confirmat în cauza dată, deoarece

prima instanță corect a încadrat juridic acțiunile comise de către Bularu Nicoalae, în

baza materialelor prezentate la dosar.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept

relevante și și-a motivat concluziile în baza cumulului de probe administrate în cauză,

cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ceea ce

contrazic argumentul adus de recurenți precum că „instanța de apel nu a ținut cont de

încadrarea juridică greșită”. Respectiv, se constată că au fost respectate prevederile art.

101 Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a indicat în

decizia sa că „ instanța de judecată a ajuns la concluzia, că acțiunile inculpatului Bularu

Nicolae întrunesc semnele constitutive ale componenței de infracțiune, prevăzută de art.

361 alin. (1) Cod penal, și anume - confecționarea documentelor oficiale false, care

acordă drepturi sau eliberează de obligații.

Prima instanță a reîncadrat acțiunile inculpatului Bularu Nicolae de la art. 332 alin.

(1) Cod penal în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, el a fost recunoscut vinovat în

săvîrșirea infracțiunii, prevăzută de art. 361 Cod penal, și cu aplicarea prevederilor art.

60 Cod penal și art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, procedura în cauză a fost

încetată și el a fost eliberat de la răspundere penală.

15

La fel, instanța de apel a menționat, că sentința Judecătoriei Cahul din 27.06.2011 a

fost atacată doar de către partea apărării, respectiv reieșind din cerințele imperative ale

art. 410 Cod de procedură penală, care prevede inadmisibilitatea agravării situației

apelantului în baza apelului depus de către el, instanța de apel a apreciat existența în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal

și legalitatea reîncadrării de către instanța de judecată a acțiunilor lui de la art. 332 alin.

(1) Cod penal la norma cea nominalizată”.

Cu privire la motivul invocat de recurenți precum că „Bularu N. vina în săvîrșirea

infracțiunii incriminate n-a recunoscut-o, recunoscînd doar o simplă abatere

disciplinară a normelor muncii”, Colegiul penal îl respinge și consideră că este opinia

subiectivă a recurenților, deoarece din materialele cauzei penale rezultă cert că el a

angajat fictiv 10 persoane la lucru în calitate de : laborant, electrician, secretară, care nu

au activat în realitate și au primit banii profesorii care și-au efectuat obligațiile lor de

serviciu. La fel, inculpatul nu s-a adresat cu o cerere la Agenția pentru Ocuparea Forței

de Muncă Cahul pentru ca să fie angajate persoane la serviciu pe locurile de muncă

oficial libere.

Referitor la motivul invocat, că în rechizitoriu nu se conține „ … care acordă drepturi

…” Colegiul penal invocă, că în rechizitoriu se conțin date (f. d. 175-179, vol. II) că „…

a emis ordine false în privința a 10 persoane…, de angajare în calitate de laborant,

electrician, lăcătuș …., care în realitate nu a fost angajată în această calitate și nu urma

să activeze în cadrul Colegiului de Medicină Cahul”, de unde evident rezultă că ordinul

de angajare în serviciu pentru persoanele indicate în ordinele emise acordă dreptul la

muncă.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că temeiurile invocate de recurenți prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală nu s-au confirmat în cauza

dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Bularu Nicolae cu

avocatul acestuia Stoian Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Comrat din 16 decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Bularu Nicolae Andrei,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 noiembrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Toma Nadejda

16