1ra-105/2016 — art. 290 al. 1 CP

1ra-105/2016 — art. 290 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-105/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Moraru Petru, Nicolaev

Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul în cadrul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari

Dumitru, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Cahul din 05 mai 2015, în cauza penală privindu-l pe

Andronic Gheorghe Ion, născut la 01 martie

1974, originar din or. Vulcănești, domiciliat în s.

Brînza, r-ul Cahul.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Gheorghe a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 290 alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Prin aceeași sentință, a fost încetat procesul penal în cauza lui Andronic

Gheorghe, învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod

penal, în legătură cu împăcarea părților.

Gheorghe a fost învinuit de procuror, că la data de 16 aprilie 2012, în jurul

orelor 23.00, aflîndu-se în ograda casei sale, amplasată în s. Văleni, r-nul

Cahul, avînd scopul de a provoca leziuni corporale cet. Luca Nicolai, fără

careva motiv întemeiat, i-a aplicat ultimului lovituri cu pumnii în regiunea feței,

1

provocînd conform raportului de expertiză medico-legală nr. 113/D din

08.05.2012, leziuni corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată

manifestată prin „echimoză pe pleoapa inferioară din stânga și fractura ramurii

mandibulei din dreapta (confirmată radiologic), ce au fost produse în rezultatul

acțiunii traumatice directe cu obiect(e) contondent(e) dur(e)”.

Astfel, Andronic Gheorghe a fost învinuit de săvîrșirea infracțiunii

prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, conform indicilor „vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care

a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.”

Tot el, a fost învinuit că a procurat ilegal, în timpul și circumstanțe

nestabilite de organul de urmărire penală, munițiile - una grenadă de luptă de

model „F-l” și un focos de model „Y3ГPM- 2”, neavînd autorizația

corespunzătoare, conștientizînd care este caracterul ilicit și gradul prejudiciabil

al acțiunilor sale, le-a păstrat ilegal în domiciliul său din s. Văleni, r-nul Cahul,

în buzunarul paltonului său, pînă la data de 02 iulie 2012, cînd au fost depistate

și ridicate în cadrul percheziției, de către colaboratorii Departamentului

urmărire penală al MAI. Conform raportului de expertiză nr. 2364/2365 din 03

iulie 2012, obiectele depistate și ridicate la data de 02 iulie 2012, în rezultatul

percheziției la domiciliul cet. Andronic Gheorghe situat în s. Văleni, r-nul

Cahul fiind:

- o grenadă defensivă de mînă, de model „F-1”, cu acțiune prin schije și

suflu, confecționată industrial, destinată pentru nimicirea forței vii în defensivă.

Grenada dată face parte din categoria munițiilor și este utilă pentru producerea

exploziei și nimicirea forței vii, în asamblare cu un focos de model ”UZGRM”,

„UZGRM-2” sau „FG-M”, un focos ,,УЗГPM-2”, cu funcționare cu întîrziere,

confecționat industrial în URSS, destinat pentru detonarea încărcăturii

explozive a grenadelor de ofensivă și defensivă de model „ F-1”, „RG-42” și

„RGD-5”, focosul dat face parte din categoria munițiilor și este util pentru

folosirea după destinație.

Astfel, Andronic Gheorghe a fost învinuit de săvîrșirea infracțiunii

prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal, conform indicilor „procurarea,

păstrarea munițiilor fără autorizație corespunzătoare”.

În ședința de judecată a primei instanțe, în partea episodului pe art. 152 alin.

(1) Cod penal, partea vătămată Luca Nicolae a depus cerere prin care a solicitat

încetarea procesului penal, invocînd că s-a împăcat cu Andronic Gheorghe și

pretenții materiale sau morale față de inculpat nu are. Inculpatul Andronic

Gheorghe a solicitat încetarea procesului penal, în legătură cu împăcarea lui cu

partea vătămată.

Procurorul a susținut poziția părții vătămate și a solicitat încetarea procesului

2

penal. Această opinie a fost susținută și de apărătorul inculpatului Stoian Ion.

Astfel, prima instanță a încetat procesul penal în cauza penală privindu-l pe

Andronic Gheorghe, pornit în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, în legătură cu

împăcarea părților.

În partea încetării procesului penal în privința lui Andronic Gheorghe, pe art.

152 alin. (1) Cod penal, nu se contestă hotărîrile judecătorești în prezent de către

participanții la proces, în legătură cu care fapt instanța de recurs nu se v-a expune

asupra acestui episod al învinuirii.

Cahul, Gavrușenco Tatiana, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Andronic Gheorghe să

fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod

penal și în privința lui să fie aplicată o pedeapsă, conform art. 72 alin. (4), art. 82

Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 7 luni, cu executare în

penitenciar de tip închis, invocînd că:

- sentința este ilegală, deoarece prin totalitatea de probe prezentate și

examinate în ședința de judecată, pe deplin a fost dovedită vinovăția inculpatului

Andronic Gheorghe în comiterea infracțiunii prevăzute art. 290 alin. (l) Cod

penal. Nu a fost demonstrată nici o probă ce ar demonstra nevinovăția ultimului

de comiterea infracțiunii incriminate. Instanța de judecată nu a apreciat probele

prezentate de partea acuzării în ansamblu, din punct de vedere al pertinenții,

utilității, coroborării acestora. Instanța la adoptarea sentinței s-a axat numai pe

probele și argumentele invocate de partea apărării, și anume pe declarațiile

inculpatului Andronic Gheorghe, martorilor Andronic Alex și Zgherea Ala, care

sunt rude cu inculpatul, conform cărora martorul Cosovan Dumitru, care făcea

parte din grupul de polițiști care a efectuat percheziția, s-a deplasat la

automobilul cu care a venit și a luat din automobil obiectul care ulterior a fost

depistat în domiciliul lui Andronic Gheorghe;

- în combaterea versiunii inculpatului, acuzarea a prezentat martorii Severin

Viorel, Arțăbuș Dumitru, Cosovan Dumitru, Cernovschi Maxim și Leagu

Alexei;

- prima instanță în sentință s-a limitat în a indica că „probele prezentate de

procuror fără îndoială confirmă faptul că Cosovan Dumitru efectuînd percheziția

în domiciliul inculpatului a ridicat muniții, însă constatarea acestui fapt este

insuficientă pentru a recunoaște că Andronic Gheorghe a cunoscut despre faptul că

munițiile la momentul percheziției se aflau în domiciliul său și că a procurat și a

avut intenția de a le păstra”, fără a lua în considerație și fără a analiza

declarațiile martorilor Severin Viorel și Arțăbuș Dumitru;

- prima instanță s-a limitat la aprecierea declarațiilor martorului Severin

Viorel ca fiind divergente, fără a nota și a lua în calcul că aceste divergențe au

3

fost înlăturate în cadrul ședinței de judecată;

- prima instanță, bazîndu-se pe relațiile participanților la proces,

neîntemeiat a invocat că nu poate pune declarațiile lui Severin Viorel la baza

sentinței de condamnare, deoarece Severin Viorel se află în relații ostile cu

Andronic Gheorghe și e prieten cu Arțăbuș Dumitru, contrar art. 26 alin. (2) și

art. 94 Cod de procedură penală;

- prima instanță, subiectiv nu a luat în calcul existența unui proces verbal de

efectuare a percheziției, din 02.07.2012, care nu a fost contestat de nimeni și

care confirmă efectuarea percheziției în mod legal și corect;

- prima instanță greșit și neîntemeiat a invocat că de către partea acuzării nu

au fost prezentate probe ce ar demonstra că grenada în casa inculpatului a fost

pusă cu acordul acestuia, fără a aprecia probele acuzatorului care demonstrează

contrariul, și anume - declarațiile martorilor Severin Viorel și Arțăbuș Dumitru.

Instanța și-a întemeiat concluziile sale, bazîndu-se exclusiv pe declarațiile

inculpatului și a rudelor acestuia;

- prima instanță și-a asumat atribuții de apărător, ignorând cerințele Codului

de procedură penală ce ține de imparțialitate la aprecierea probelor, a invocat că

inculpatul are trei copii minori, iar grenada era plasată în camera unde familia

Andronic ține produsele alimentare și haine de lucru, inclusiv pentru copii, iar

plasarea liberă a muniției, ar putea pune în pericol viața și sănătatea familiei

inculpatului. Instanța era obligată să aprecieze și declarațiile martorului Severin

Viorel, care a indicat că Andronic Gheorghe i-a arătat grenada și focosul. Cu

toate că proba respectivă nu a fost combătută prin alte probe, instanța

neîntemeiat a ignorat-o și nu i-a dat o apreciere juridică;

- sentința nu conține vreo analiză amplă a probelor acuzării și nici o

motivare, în privința respingerii acestor probe și din ce cauză se pun la baza

sentinței de achitare probele prezentate de către apărare, deși acuzarea a

prezentat probe suficiente ce demonstrează vinovăția lui Andronic Gheorghe în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal.

nefondat apelul declarat de procuror și a fost menținută sentința primei instanțe.

rechizitoriului, Andronic Gheorghe a fost învinuit de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, în următoarele circumstanțe:

Andronic Gheorghe, în timpul și circumstanțe nestabilite, a procurat ilegal,

munițiile - una grenadă de luptă de model „F-l” și un focos de model „YЗГPM-

2”, neavînd autorizația corespunzătoare, conștientizînd care este caracterul ilicit

și gradul prejudiciabil al acțiunilor sale, le-a păstrat ilegal în domiciliul său din

s. Văleni, r-nul Cahul, în buzunarul paltonului său, pînă la data de 02 iulie

2012, cînd au fost depistate și ridicate în cadrul percheziției, de către

4

colaboratorii Departamentului urmărire penală al MAI. Conform raportului de

expertiză nr. 2364/2365 din 03 iulie 2012, obiectele depistate și ridicate la data

de 02 iulie 2012 în rezultatul percheziției la domiciliul cet. Andronic Gheorghe

situat în s. Văleni, r-nul Cahul sunt:

- o grenadă defensivă de mînă, de model „F-1”, cu acțiune prin schije și

suflu, confecționată industrial, destinată pentru nimicirea forței vii în defensivă.

Grenada dată face parte din categoria munițiilor și este utilă pentru producerea

exploziei și nimicirea forței vii, în asamblare cu un focos de model „UZGRM”,

„UZGRM-2” sau „FG-M”, un focos ,,УЗГPM-2”, cu funcționare cu întîrziere,

confecționat industrial în URSS, destinat pentru detonarea încărcăturii

explozive a grenadelor de ofensivă și defensivă de model „F-1”.„RG-42” și

„RGD-5”, focosul dat face parte din categoria munițiilor și este util pentru

folosirea după destinație.

Instanța de apel, luînd în considerație motivele invocate de procuror în

apelul declarat, argumentele apărării invocate în ședința instanței de apel,

audiind părțile și anume, la solicitarea procurorului martorii: Cosovan Dumitru,

Severin Viorel, Cernovschi Maxim, Leagu Alexei, Arțăbuș Dumitru, iar la

solicitarea apărătorului martorii: Zgherea Ala, Andronic Alex, Andronic Ionuț,

examinînd materialele cauzei, a conchis respingerea apelului procurorului.

Probe noi la examinarea cauzei în instanța de apel nu au fost administrate.

Instanța de apel a constatat că prima instanță corect a stabilit că probele

prezentate de procuror sunt insuficiente pentru ca inculpatul Andronic

Gheorghe, să fie recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

290 alin. (1) Cod penal și prima instanță a constatat și a apreciat corect

circumstanțele de fapt și de drept, privind învinuirea înaintată inculpatului

Andronic Gheorghe, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și de drept material, iar soluția primei instanțe este una justă și

echitabilă, corespunzătoare cumulului de probe, administrat la cauza penală.

La fel, instanța de apel a considerat că prima instanță a adus argumente

concrete, care pun la îndoială veridicitatea declaraților martorilor Arțăbuș

Dumitru, Severin Alexei, Cosovan Dumitru și Cernovschi Maxim cu privire la

circumstanțele petrecerii percheziției la domiciliul inculpatului Andronic

Gheorghe și evenimentele care au precedat, atît pornirea urmăririi penale, cît și

petrecerea percheziției la domiciliul inculpatului și care diminuează forța

probantă a circumstanțelor reflectate în procesul-verbal al percheziției din

02.07.2012.

Totodată, instanța de apel a constatat că ridicarea la 02.07.2012 în cadrul

percheziției autorizate, de la domiciliul inculpatului Andronic Gheorghe a

munițiilor, constituie prin sine o constatare procesuală a faptului existenței în

5

locul percheziționat a acestor muniții și nicidecum o prezumție a faptului

păstrării acestor muniții de către locuitorii acestui domiciliu.

Instanța de apel a conchis că concluzia instanței de fond privind achitarea

inculpatului de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.

(1) Cod penal, din motivul că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, este una

justă, adoptată în baza tuturor probelor administrate, care corect au fost apreciate

prin prisma pertinenții, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală.

Calendari Dumitru, care indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel prin care s-a

menținut sentința primei instanțe, privind achitarea inculpatului Andronic

Gheorghe, de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.

(1) Cod penal, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, invocînd:

- decizia instanței de apel, în partea menținerii sentinței primei instanțe, în

partea achitării de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 290

alin. (1) Cod penal, este neîntemeiată, ilegală, deoarece instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și

acesta este expus neclar;

- atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul examinării în fond și în apel a

cauzei penale, incontestabil a fost stabilit că Andronic Gheorghe a procurat în

circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală munițiile – o grenadă de

luptă de model „F-1” și un focos de model „УЗГPM-2”;

- vinovăția lui Andronic Gheorghe în săvîrșirea infracțiunii incriminate este

dovedită de probele acumulate la cauza penală și anume: declarațiile martorilor

Severin Viorel, Arțăbuș Dumitru, Zgherea Valeriu, Cosovan Dumitru, Leagu

Alexei, Cernovschi Maxim, procesul verbal de perecheziție din 02.07.2012,

ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict din 03.07.2012, raportul de

expertiză nr. 2364/2365 din 03.07.2012;

- instanța de apel nu s-a expus asupra motivului invocat de procuror în apelul

său, precum că, neargumentat este argumentul instanței de fond, care în sentință s-a

limitat în a indica că „probele prezentate de procuror fără îndoială confirmă faptul

că Cosovan Dumitru, efectuînd percheziția în domiciliul inculpatului a ridicat

muniții, însă constatarea acestui fapt este insuficientă pentru a recunoaște că

Andronic Gheorghe a cunoscut despre faptul că munițiile la momentul percheziției

se aflau în domiciliul său și el a procurat și a avut intenția de a le păstra”, fără a

lua în considerație și fără a analiza declarațiile martorilor Severin Viorel și Arțăbuș

Dumitru, primei instanțe fiindu-i importantă informația ce atestă în ce relații se află

6

Arțăbuș Dumitru și Cosovan Dumitru, și aceasta nu și-a concentrat atenția că există

o ordonanță privind pornirea urmăririi penale, legală și necontestată de careva

persoane interesate;

- instanța de apel nu a dat a o apreciere prezenței procesului verbal de

percheziție din 02.07.2012, prin care s-au depistat munițiile la domiciliul lui

Andronic Gheorghe;

- instanța de apel nu a luat în considerație ordonanța definitivă din 29.03.2013,

anexată în cadrul ședinței instanței de apel, privind scoaterea lui Cosovan Dumitru

de sub urmărire penală, de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 Cod penal și

clasarea procesului penal, din motivul lipsei faptei infracțiunii de abuz în serviciu

în timpul efectuării percheziției și lipsa faptei de punere a munițiilor în domiciliul

lui Andronic Gheorghe;

- în pct. 15 a deciziei instanței de apel e indicat că „trezesc dubii întemeiate și

acel fapt, că lucrătorii de poliție Movilă Igor, Cosovan Dumitru, Cernovschi

Maxim și Leagu Alexei, pînă a chema pe cineva din membrii familiei inculpatului

și în lipsa acestora, au intrat în curtea casei inculpatului Andronic Gheorghe, în

timpul ce ultimul, împreună cu soția și 2 feciori se aflau în grădină, la o distanță

de circa 200 m de casă…” , astfel nu este clar la ce fel de dubii și în legătură cu

care circumstanțe a făcut referire instanța de apel;

- concluzia instanței de apel, privind nerespectarea cerințelor art. 127 alin. (2)

Cod de procedură penală, de către colaboratorii de poliție la efectuarea percheziției

este neîntemeiată și contradictorie probelor;

- de către instanța de apel nu este argumentat în temeiul căror prevederi a

Codului de procedură penală a constatat inadmisibilitatea imaginei fotografice a

grenadei și a focosului anexate la cauza penală;

- instanța de apel, în pct. 19 a deciziei s-a limitat a aprecia declarațiile

martorului Severin Viorel ca fiind divergente, fără a nota și fără a lua în calcul că

aceste divergențe au fost înlăturate în cadrul ședinței de judecată din instanța de

apel și nu a apreciat în același fel în privința declarațiilor martorilor audiați la

solicitarea părții apărării, Zgherea Ala, Andronic Alex și Andronic Ionuț, deși

declarațiile acestora sunt contradictorii;

- temeiuri de a considera că unele probe a acuzării sunt nule în baza art. 251

Cod de procedură penală, sau nu pot fi admise în temeiul art. 94 Cod de procedură

penală nu există;

- declarațiile martorilor minori Andronic Alex și Andronic Ionuț, depuse în

instanța de apel, nu pot fi admise ca probe, deoarece minorii au fost audiați de

instanță cu încălcarea prevederilor art. 481 alin. (3) Cod de procedură penală, în

lipsa reprezentantului legal, participarea căruia este obligatorie;

- instanța de apel, subiectiv nu a luat în calcul existența procesului verbal de

efectuare a percheziției din data de 02.07.2012, care nu a fost contestat de nici o

7

persoană și care confirmă efectuarea percheziției în mod legal și corect;

- instanța de apel și-a asumat atribuții de apărător, ignorînd cerințele Codului

de procedură penală ce ține de imparțialitate la aprecierea probelor, a invocat că

inculpatul are trei copii minori, iar grenada era plasată în camera unde familia

Andronic ține produsele alimentare și haine de lucru, inclusiv pentru copii, iar

plasarea liberă a muniției ar putea pune în pericol viața și sănătatea familiei

inculpatului. Instanța era obligată să aprecieze și declarațiile martorului Severin

Viorel, care a indicat că Andronic Gheorghe i-a arătat grenada și focosul. Cu

toate că proba respectivă nu a fost combătută prin alte probe, instanța

neîntemeiat a ignorat-o și nu i-a dat o apreciere juridică;

- instanțele de judecată, adoptînd soluția de achitare a lui Andronic Gheorghe

s-au limitat la o motivare insuficientă și contrară probatoriului administrat pe

cauză, or procurorul a invocat probe concrete ce confirmă vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal;

- soluția instanței de fond și de apel, prin care au dispus achitarea lui Andronic

Gheorghe, din motivul că nu s-a constatat fapta infracțiunii, lezează interesele

statului și atentează la anumite valori sociale, cum ar fi, securitatea publică,

deoarece au fost puse ilegal în circulație munițiile;

- instanța de apel în dispozitivul deciziei a menționat: „Se menține sentința

Judecătoriei Cahul din 17 septembrie 2014, prin care Andronic Gheorghe a fost

achitat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, în

temeiul neconstatării inexistenței faptei infracționale”- adică s-a constatat

existența faptei infracționale, ceea ce contrazice motivarea deciziei instanței de

apel și soluția instanței de fond, astfel dispozitivul deciziei este expus neclar;

constată, că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecînd recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit textului recursului declarat de recurent, acesta

invocă temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și

anume că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

8

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”

Astfel, Colegiul penal lărgit raportînd acest temei invocat de recurent la

textul deciziei contestate, relevă că acesta nu se confirmă și că instanța de apel la

judecarea apelului declarat de procuror, a respectat prevederile art. 412, 413,

414 Cod de procedură penală și corect și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului

ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, celor cercetate în

cadrul ședinței instanței de apel, ajungînd la concluzia că sentința atacată

urmează a fi menținută fără modificări.

Astfel, cu referire la motivele invocate de recurent, precum că „decizia

instanței de apel, în partea menținerii sentinței primei instanțe, în partea achitării

de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod

penal, este neîntemeiată, ilegală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și acesta

este expus neclar, instanțele de judecată, adoptînd soluția de achitare a lui

Andronic Gheorghe s-au limitat la o motivare insuficientă și contrară probatoriului

administrat pe cauză, or procurorul a invocat probe concrete ce confirmă vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal”,

Colegiul penal lărgit constată că sunt neîntemeiate și constituie poziția subiectivă a

recurentului, totodată din conținutul deciziei instanței de apel (f.d. 79-89, vol. III),

rezultă că aceasta s-a pronunțat într-o manieră detaliată și argumentată la toate

motivele invocate de procuror în apel, nefiind identificate careva omisiuni în

privința acestui aspect, iar motivele neesențiale invocate în apel, care au rămas fără

argumentare, nu afectează soluția corectă, care este corespundere cu probele

administrate la cauza penală, verificate în ședința instanței de apel (f.d. 21 verso-52,

vol. III) descrise în pct. 7-10 a deciziei, astfel, instanța de apel n-a admis o eroare

gravă de fapt care ar fi constituit un temei de casare sub acest aspect și corect a

constatat că aceste probe sunt insuficiente pentru al condamna pe Andronic

Gheorghe în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, conformîndu-se prevederilor art. 8

alin. (3) și art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, art. 6 §2 CEDO, după cum

statuează și CEDO în pct. 77 din hotărîrea sa în cauza Barbera, Messegué și

Jabardo contra Spaniei din 06 decembrie 1988, că „art. 6 §2 CEDO întruchipează

principiul prezumției de nevinovăție. Se impune, printre altele, că, o instanță de

judecată nu ar trebui să înceapă cu ideea preconcepută că învinuitul a comis

9

infracțiunea, iar sarcina probei este pe urmărirea penală, și de orice îndoială ar

trebui să beneficieze acuzatul. De asemenea, rezultă că este sarcina organului de

urmărire penală de a informa acuzatul despre acuzarea care i se aduce împotriva

sa, astfel ca acesta să poată pregăti și prezenta apărarea, organul de urmărire

penală avînd și atribuția de a aduce suficiente dovezi pentru a-l condamna”.

În același sens, cu privire la motivele invocate de recurent, precum că „atît în

cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul examinării în fond și în apel a cauzei

penale, incontestabil a fost stabilit că Andronic Gheorghe a procurat în

circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală munițiile – o grenadă de

luptă de model „F-1” și un focos de model „УЗГPM-2”; vinovăția lui Andronic

Gheorghe în săvîrșirea infracțiunii incriminate este dovedită de probele acumulate

la cauza penală și anume: declarațiile martorilor Severin Viorel, Arțăbuș Dumitru,

Zgherea Valeriu, Cosovan Dumitru, Leagu Alexei, Cernovschi Maxim, procesul

verbal de perecheziție din 02. 07.2012, ordonanța de recunoaștere în calitate de

corp delict din 03.07.2012, raportul de expertiză nr. 2364/2365 din 03.07.2012”,

Colegiul penal lărgit atestă că acestea nu pot fi acceptate, deoarece instanța de apel

în decizia sa (f.d.79-89, vol. III), just a menținut achitarea lui Andronic Gheorghe

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, întemeindu-și

soluția pe cumulul de probe administrat și examinat în instanța de fond, verificat în

instanța de apel, descris și în pct. 7-10 a deciziei, fapt confirmat de cuprinsul

procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (f.d. 21 verso – 52, vol.

III), corect apreciate prin prisma art. 100, 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Cît privește motivul invocat de recurent, precum că „instanța de apel nu s-a

expus asupra motivului invocat de procuror în apelul său, precum că,

neargumentat este argumentul instanței de fond, care în sentință s-a limitat în a

indica că „probele prezentate de procuror fără îndoială confirmă faptul că

Cosovan Dumitru, efectuînd percheziția în domiciliul inculpatului a ridicat muniții,

însă constatarea acestui fapt este insuficientă pentru a recunoaște că Andronic

Gheorghe a cunoscut despre faptul că munițiile la momentul percheziției se aflau

în domiciliul său și el a procurat și a avut intenția de a le păstra”, fără a lua în

considerație și fără a analiza declarațiile martorilor Severin Viorel și Arțăbuș

Dumitru, primei instanțe fiindu-i importantă informația ce atestă în ce relații se

află Arțăbuș Dumitru și Cosovan Dumitru, și aceasta nu și-a concentrat atenția că

există o ordonanță privind pornirea urmăririi penale, legală și necontestată de

careva persoane interesate” Colegiul penal lărgit conchide că este unul declarativ,

deoarece din conținutul deciziei instanței de apel (f.d. 86 -89, vol. III), prin

motivarea sa, în ansamblu s-a argumentat poziția instanței de apel cu referire la

motivul dat, invocat de procuror.

10

În același context, ce ține de motivele invocate de recurent, precum că

„instanța de apel nu a dat a o apreciere prezenței procesului verbal de percheziție

din 02.07.2012, prin care s-au depistat munițiile la domiciliul lui Andronic

Gheorghe; instanța de apel nu a luat în considerație ordonanța definitivă din

29.03.2013, anexată în cadrul ședinței instanței de apel, privind scoaterea lui

Cosovan Dumitru de sub urmărire penală, de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 327 Cod penal și clasarea procesului penal, din motivul lipsei faptei

infracțiunii de abuz în serviciu în timpul efectuării percheziției și lipsa faptei de

punere a munițiilor în domiciliul lui Andronic Gheorghe; în pct. 15 a deciziei

instanței de apel e indicat că „trezesc dubii întemeiate și acel fapt, că lucrătorii

de poliție Movilă Igor, Cosovan Dumitru, Cernovschi Maxim și Leagu Alexei,

pînă a chema pe cineva din membrii familiei inculpatului și în lipsa acestora, au

intrat în curtea casei inculpatului Andronic Gheorghe, în timpul ce ultimul,

împreună cu soția și 2 feciori se aflau în grădină, la o distanță de circa 200 m de

casă…” , astfel nu este clar la ce fel de dubii și în legătură cu care circumstanțe a

făcut referire instanța de apel”, Colegiul penal constată că acestea constituie

opinia subiectivă a recurentului și nu pot fi acceptate, deoarece instanța de apel s-a

expus argumentat asupra acestor motive invocate de recurent în decizia sa, în pct.

13, 15, 17, 18, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor argumente

nu se identifică de instanța de recurs, care le acceptă și pentru a evita repetări

inutile, le însușește.

La fel, cu privire la motivul invocat de recurent, precum că „concluzia instanței

de apel, privind nerespectarea cerințelor art. 127 alin. (2) Cod de procedură

penală, de către colaboratorii de poliție la efectuarea percheziției este neîntemeiată

și contradictorie probelor”, Colegiul penal lărgit îl respinge ca fiind unul

neîntemeiat, din considerentul că instanța de apel just a argumentat care au fost

cerințele încălcate, prevăzute de art. 127 alin. (2) Cod de procedură penală, la (f.d.

87, vol. III), menționînd că „organul de urmărire penală a neglijat această normă

la etapa inițială a percheziției și a intrat în curtea domiciliului inculpatului

Andronic Gheorghe, fără a asigura prezența unui membru adult al familiei

inculpatului. În situația respectivă acțiunea organului de urmărire penală nu a fost

însoțită de aplicarea înregistrării video, colegiul judiciar consideră că argumentul

părții apărării că muniția ar putea fi plasată în locul depistării de însăși cineva din

lucrătorii de poliție este atît de serios, încît nu poate fi combătut prin declarațiile

acelor lucrători de poliție în privința cărora s-a constatat această încălcare a

procedurii efectuării percheziției. Mai mult ca atît, inculpatul Andronic Gheorghe

și membrii familiei acestuia au invocat fără ezitare respectiva obiecție,

consemnînd-o direct în procesul verbal al percheziției”, precum și faptul că

declarațiile polițiștilor cu privire la aceste circumstanțe diferă, martorul Cosovan

Dumitru (f.d. 23-29, vol. III), care a declarat că „..din cîte își amintește, cînd au

11

intrat în ogradă, erau toți în ogradă, dar admite că se poate greși…”, martorul

Leagu Alexei (39-40, vol. III), care a declarat că „…a rămas să închidă mașina și

cînd a intrat și el în ogradă după colegi, proprietarii erau acasă, în ogradă, la o

distanță de 30-40 m.”, martorul Cernovschi Maxim (f.d. 35-39, vol. III), care a

declarat că „…ajungînd la poarta inculpatului, de departe au observat că el cu o

doamnă efectuau careva lucrări în grădină, era în jur de 50-30 m. de la grădină

pînă la poartă. Au strigat să se apropie și intrînd în gospodărie, se apropiau, avînd

contact vizual cu ei…”, iar martorii Zgherea Alla (f.d. 45, vol. III), Andronic Alex

(f.d. 53, vol.III), Andronic Ionuț (f.d. 55, vol. III), fiind audiați în ședința instanței

de apel, au declarat unanim că „…polițiștii au intrat în curtea casei lui Andronic

Gheorghe, în timp ce ultimul, împreună cu soția și 2 feciori se aflau în grădină la o

distanță de 200 m de casă…”. Argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunînd un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda,

19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Cu referire la motivul invocat de recurent, precum că „de către instanța de

apel nu este argumentat în temeiul căror prevederi a Codului de procedură penală

a constatat inadmisibilitatea imaginei fotografice a grenadei și a focosului anexate

la cauza penală”, Colegiul penal lărgit constată că este unul neîntemeiat și

constituie o interpretare subiectivă a recurentului, deoarece instanța de apel în

decizia sa (f.d.87 verso, 88), în pct. 16, s-a expus argumentat asupra motivului

invocat de recurent, făcînd trimitere la prevederile art. 6 alin. (2) pct. 1) lit. a) din

Legea privind activitatea operativă de investigații din 12.04.1994, în vigoare la

acel moment, menționînd corect faptul că, fotografia efectuată a fost realizată în

urma unei cercetări confidențiale a domiciliului lui Andronic Gheorghe, în lipsa

cărorva autorizații în acest sens de către Severin Viorel, care nu are nici o

competență legală în acest sens, ca urmare a indicațiilor lui Cosovan Dumitru.

Argumente ce sunt acceptate de instanța de recurs, acestea fiind suficiente pentru a

reda inadmisbilitatea acestei probe, care nu a fost dobîndită conform prevederilor

codului de procedură penală, după cum este reglementat în art. 93 alin. (4) Cod de

procedură penală, „datele de fapt obținute prin activitatea specială de investigații

pot fi admise ca probe numai în cazurile în care ele au fost administrate și

verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute la alin.(2), în conformitate cu

prevederile legii procesuale, cu respectarea drepturilor și libertăților persoanei

sau cu restricția unor drepturi și libertăți autorizată de către instanța de

judecată”, fapt ce din materialele cauzei nu rezultă să fi fost realizat de organul de

12

urmărire penală.

În privința motivului invocat de recurent, precum că „instanța de apel, în

pct. 19 a deciziei s-a limitat a aprecia declarațiile martorului Severin Viorel ca

fiind divergente, fără a nota și fără a lua în calcul că aceste divergențe au fost

înlăturate în cadrul ședinței de judecată din instanța de apel și nu a apreciat în

același fel în privința declarațiilor martorilor audiați la solicitarea părții

apărării, Zgherea Ala, Andronic Alex și Andronic Ionuț, deși declarațiile

acestora sunt contradictorii”, Colegiul penal constată că este unul pur

declarativ, deoarece recurentul nu indică concret sub ce formă se manifestă

contradictorialitatea dintre declarațiile martorilor Zgherea Ala, Andronic Alex și

Andronic Ionuț, instanța de apel motivînd corect concluzia privind divergențele

depistate în declarațiile martorului Severin Viorel, în pct. 19 a deciziei, analizînd

corect și declarațiile celorlați martori în coroborare cu restul probelor acumulate

la cauza penală, iar temeiuri de a pune la îndoială această constatare nu au fost

depistate de instanța de recurs, care acceptă aceste argumente și le însușește.

În aceeași ordine de idei, cît privește motivul invocat de recurent, precum că

„temeiuri de a considera că unele probe a acuzării sunt nule în baza art. 251

Cod de procedură penală, sau nu pot fi admise în temeiul art. 94 Cod de

procedură penală nu există”, Colegiul penal constată că este unul neîntemeiat,

din considerentul că instanța de apel în decizia sa în pct. 18 (f.d. 88 verso, vol.

III), menționează că nu constată nulitatea cărorva probe administrate la cauza

penală, dar „dezapreciază rezultatele și forța probantă la circumstanțele

constatate în cadrul percheziției la domiciliul inculpatului Andronic Gheorghe

din 02.07.2012” și că „nici declarațiile martorilor Severn Viorel și Arțăbuș

Dumitru nu au fost considerate de către instanța de fond ca inadmisibile, după

cum invocă procurorul în apel, menționînd doar că declarațiile acestor martori

nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, ceia ce denotă că proba a fost

admisă și apreciată de către instanța de fond”, argumente ce instanța de recurs

le acceptă, or probele au fost corect apreciate, cu respectarea cerințelor art. 100,

101 Cod de procedură penală, în baza propriei convingeri a judecătorilor din

completul care a examinat cauza în instanța de apel, formată în urma examinării

lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzinduî-se de lege și

respectînd principiul contradictorialității, reglementat de art. 24 Cod de

procedură penală.

Totodată, recurentul mai invocă că „declarațiile martorilor minori

Andronic Alex și Andronic Ionuț, depuse în instanța de apel, nu pot fi admise ca

probe, deoarece minorii au fost audiați de instanță cu încălcarea prevederilor art.

481 alin. (3) Cod de procedură penală, în lipsa reprezentantului legal, participarea

căruia este obligatorie”, motiv ce se prezintă a fi unul pur declarativ, nefiind

fundamentat pe careva date obiective, or din materialele cauzei și anume din

13

conținutul procesului verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d. 50, vol.

III), rezultă că președintele ședinței de judecată în instanța de apel, la demersul

procurorului a dispus audierea martorului minor în lipsa inculpatului care este tatăl

acestuia și a mamei martorului minor, ambii reprezentanți legali fiind astfel

îndepărtați din sala de judecată la solicitarea procurorului, însă minorul a fost corect

audiat în prezența pedagogului (f.d.50 verso, vol. III), conform prevederilor art. 481

Cod de procedură penală, or în alin. (1) a aceluiași articol, e prevăzut că modul de

citare și audiere a martorului minor se efectuează în condițiile prevăzute în art. 105,

109 și 478-480, care se aplică în mod corespunzător, iar art. 480 alin. (3) Cod de

procedură penală, aplicabil și la speța dată, stabilește că reprezentantul legal al

minorului poate fi înlăturat din procesul penal și înlocuit cu altul, cînd aceasta este

posibil, în cazul în care sînt temeiuri de a considera că acțiunile lui aduc prejudicii

intereselor minorului, sau în cazul din speță ar fi putut influența declarațiile

martorului minor, fiind respectat astfel și principiul egalității armelor, după cum a

invocat și instanța de apel.

Cu referire la motivul invocat de recurent, precum că „instanța de apel,

subiectiv nu a luat în calcul existența procesului verbal de efectuare a

percheziției din data de 02.07.2012, care nu a fost contestat de nici o persoană

și care confirmă efectuarea percheziției în mod legal și corect”, Colegiul penal

lărgit conchide că acesta este neîntemeiat și reprezintă o părere subiectivă a

recurentului, deoarece instanța de apel în decizia sa (f.d. 87, vol. III), pct. 15, a

expus într-o manieră explicită argumentele care au determinat-o să aprecieze în

asemenea mod procesul verbal de efectuare a percheziției din 02.07.2012, care a

respins forța probatorie a acestui act procedural, din considerentul că acesta nu a

fost confirmat prin alte probe incontestabile, administrate la cauza penală și la

efectuarea acestuia au fost admise încălcări a art. 127 Cod de procedură penală,

de către persoanele care au efectuat percheziția, fapt pentru care, persoanele

prezente la efectuarea percheziției s-au semnat și și-au indicat și obiecțiile lor

(f.d. 15 verso, vol. III), circumstanțe care în mod just creează dubii rezonabile cu

privire la valoarea probantă a acestui proces verbal, argumente, care pentru a

evita repetări inutile, instanța de recurs le aprobă și le însușește.

În privința motivului invocat de recurent, precum că „instanța de apel și-a

asumat atribuții de apărător, ignorînd cerințele Codului de procedură penală ce

ține de imparțialitate la aprecierea probelor, a invocat că inculpatul are trei

copii minori, iar grenada era plasată în camera unde familia Andronic ține

produsele alimentare și haine de lucru, inclusiv pentru copii, iar plasarea liberă

a muniției ar putea pune în pericol viața și sănătatea familiei inculpatului.

Instanța era obligată să aprecieze și declarațiile martorului Severin Viorel, care

a indicat că Andronic Gheorghe i-a arătat grenadă și focosul. Cu toate că proba

respectivă nu a fost combătută prin alte probe, instanța neîntemeiat a ignorat-o

14

și nu i-a dat o apreciere juridică”, Colegiul penal lărgit constată că acesta nu

constituie o abatere a instanței de apel de la cerințele imparțialității instanței de

judecată, prevăzute în art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, iar mențiunea

instanței de apel cu referire la acest aspect, reprezintă o analiză a circumstanțelor

cauzei, în vederea motivării soluției sale în această cauză penală, dînd și o

apreciere separată, conform propriei convingeri și în coroborare cu restul

probelor din materialele cauzei declarațiilor martorului Severin Viorel în pct. 19

a deciziei sale, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor constatări a

instanței de apel, în urma examinării materialelor cauzei instanța de recurs nu a

identificat.

În același context, recurentul invocă că „soluția instanței de fond și de

apel, prin care au dispus achitarea lui Andronic Gheorghe, din motivul că nu s-

a constatat fapta infracțiunii, lezează interesele statului și atentează la anumite

valori sociale, cum ar fi, securitatea publică, deoarece au fost puse ilegal în

circulație munițiile”, astfel cît privește acest motiv, Colegiul penal lărgiz

consideră că nu poate fi acceptat, deoarece recurentul nu indică prin ce s-au

lezat interesele statului și în ce formă atentează la securitatea publică, din

moment ce instanța de apel a adoptat o hotărîre legală de achitare a inculpatului

Andronic Gheorghe, deoarece vinovăția ultimului nu a fost posibil de a fi

dovedită prin probele administrate și verificate în prezenta cauză penală, atît de

instanța de fond, cît și instanța de apel, care just, conform art. 8 alin. (3) Cod de

procedură penală, au interpretat toate dubiile în favoarea inculpatului, or,

conform art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală, „sentința de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri”. Astfel, instanța de recurs statuează că

pronunțarea unei sentințe legale de achitare într-o cauză penală, sub nici o

formă nu poate să lezeze interesele statului sau securitatea publică, or scopul

legii penale, stipulat în art. 2 Cod penal, este de a apăra, împotriva

infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, mediul

înconjurător, orînduirea constituțională, suveranitatea, independența și

integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea și securitatea omenirii,

precum și întreaga ordine de drept, iar procesul penal, conform art. 2 Cod de

procedură penală, are ca scop protejarea persoanei, societății și statului de

infracțiuni, precum și protejarea persoanei și societății de faptele ilegale ale

persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea

infracțiunilor presupuse sau săvîrșite, astfel ca orice persoană care a săvîrșit o

infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată

să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.

Mai invocă recurentul că „instanța de apel în dispozitivul deciziei a

menționat: „Se menține sentința Judecătoriei Cahul din 17 septembrie 2014,

prin care Andronic Gheorghe a fost achitat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute

15

de art. 290 alin. (1) Cod penal, în temeiul neconstatării inexistenței faptei

infracționale”- adică s-a constatat existența faptei infracționale, ceea ce

contrazice motivarea deciziei instanței de apel și soluția instanței de fond, astfel

dispozitivul deciziei este expus neclar”, motiv care nu poate fi acceptat de

instanța de recurs, din considerentul că aceasta reprezintă o eroare materială

neesențială, comisă de instanța de apel, care a menținut sentința total și care nu

afectează soluția corectă a instanței de apel, iar dispozitivul deciziei instanței de

apel de menținere a sentinței, este în corespundere cu motivarea soluției și astfel

nu poate constitui un temei de casare a deciziei.

drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărîrea atacată sub aspectele

invocate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, urmînd a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în cadrul

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 05 mai 2015, în cauza penală

privindu-l pe Andronic Gheorghe Ion, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 martie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Moraru Petru

Nicolaev Ghenadie

16