1ra-860/2014 — art.361 alin.1 CP

1ra-860/2014 — art.361 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-860/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Ghenadie Nicolaev, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată recursul ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Cahul din 27 iunie 2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Cahul din 16 decembrie 2013, declarat de avocatul Ion Stoian, în numele

inculpatului

Bularu Nicolae Andrei, născut la

01 iunie 1957 în s. Slobozia Mare, r-nul Cahul,

locuitor al or. Cahul, str. Frunze 50, ap. 68, cetățean

al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 03 iulie 2009 – 27 iunie 2011,

în instanța de apel: 04 iunie – 18 decembrie 2012,

în instanța de recurs: 21 martie – 16 iulie 2013,

în instanța de apel: 05 august – 16 decembrie 2013,

în instanța de recurs: 25 martie – 15 iulie 2014.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

Bularu Nicolae în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.(1) Cod penal a

fost încetat, pe motivul expirării prescripției tragerii la răspundere penală,

prevăzută de art. 60 Cod penal.

director al Colegiului de Medicină cu sediul în or. Cahul, str. A. Mateevici nr.

103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul Ministrului Sănătății nr. 10 din 31

ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de răspundere, în atribuțiile de serviciu ale

căruia intră numirea și angajarea cadrelor didactice, personalului tehnico-

administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând caracterul social periculos al

acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data de 24 octombrie 2000, a emis

ordinul fals sub nr. 87, paragraf 1, din 24 octombrie 2000, de angajare în calitate

de lăcătuș al Colegiului de Medicină Cahul a lui Constantin Urumov, document

oficial în care a înscris date vădit false privind angajarea acestei persoane în

serviciu, și care în realitate nu a fost însă angajată în această calitate și nu urma să

activeze în cadrul Colegiului de Medicină Cahul.

1

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or.

Cahul, str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul

Ministrului Sănătății nr. 10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de

răspundere, în atribuțiile de serviciu ale căruia intra numirea și angajarea cadrelor

didactice, personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând

caracterul social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data

de 09 decembrie 2002 a emis un ordin fals sub nr. 89, paragraf 2 din 09 decembrie

2002, de angajare în calitate de laborant a Colegiului de Medicină Cahul a cet.

Evdochia Arsenii, document oficial în care a înscris date vădit false privind

angajarea acestei persoane în serviciu, și care în realitate nu a fost însă angajată în

această calitate și nu urma să activeze în cadrul Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or.

Cahul, str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul

Ministrului Sănătății nr. 10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de

răspundere, în atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor

didactice, personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegînd și conștientizând

caracterul social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data

de 21 august 2003 a emis un ordin fals sub nr. 58, paragraf 4 din 21.08.2003 de

angajare în calitate de electrician al Colegiului de Medicină Cahul a lui Vasile

Bliznicenco, document oficial în care a înscris date vădit false privind angajarea

acestei persoane în serviciu și care în realitate nu a fost însă angajată în această

calitate și nu urma să activeze în cadrul Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținând funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or.

Cahul, str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul

Ministrului Sănătății Nr.10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de

răspundere, în atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor

didactice, personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând

caracterul social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data

de 01 septembrie 2003 a emis un ordin fals sub nr. 61, paragraf 5 din 01.09.2003,

de angajare în calitate de secretară a Colegiului de Medicină Cahul a lui Irina

Bostan, document oficial în care a înscris date vădit false privind angajarea acestei

persoane în serviciu, și care în realitate nu a fost însă angajată în această calitate și

nu urma să activeze în cadrul Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or.

Cahul, str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul

Ministrului Sănătății Nr.10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de

răspundere, în atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor

didactice, personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând

caracterul social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data

de 08 septembrie 2003 a emis un ordin fals sub nr. 64, paragraf 4 din 08

septembrie 2003, de angajare în calitate de laborant a Colegiului de Medicină

Cahul a lui Maria Colodeev, document oficial în care a înscris date vădit false

privind angajarea acestei persoane în serviciu, și care în realitate nu a fost însă

angajată în această calitate și nu urma să activeze în cadrul Colegiului de Medicină

Cahul.

2

Tot el, deținând funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or.

Cahul, str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul

Ministrului Sănătății Nr.10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de

răspundere, în atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor

didactice, personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând

caracterul social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data

de 22 octombrie 2003 a emis un ordin fals sub nr. 79, paragraf 3 din 22 octombrie

2003, de angajare în calitate de laborant al Colegiului de Medicină Cahul a lui

Victor Florea, document oficial în care a înscris date vădit false privind angajarea

acestei persoane în serviciu, și care în realitate nu a fost însă angajată în această

calitate și nu urma să activeze în cadrul Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or.

Cahul, str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul

Ministrului Sănătății Nr.10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de

răspundere, în atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor

didactice, personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând

caracterul social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data

de 22 octombrie 2003 a emis un ordin fals sub nr. 79, paragraf 1 din 22 octombrie

2003, de angajare în calitate de laborant al Colegiului de Medicină Cahul a lui

Veronica Maidan, document oficial în care a înscris dale vădit false privind

angajarea acestei persoane în serviciu, și care în realitate nu a fost însă angajată în

această calitate și nu urma să activeze în cadrul Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or.

Cahul, str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul

Ministrului Sănătății Nr.10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de

răspundere, în atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor

didactice, personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând

caracterul social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data

de 22 octombrie 2003 a emis un ordin fals sub nr. 79, paragraf 2 din 22.10.2003, de

angajare în calitate de laborant al Colegiului de Medicina Cahul a lui Natalia

Coroi, document oficial în care a înscris date vădit false privind angajarea acestei

persoane în serviciu și care în realitate nu a fost însă angajată în această calitate și

nu urma sa activeze în cadrul Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or.

Cahul, str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul

Ministrului Sănătății Nr.10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de

răspundere, în atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor

didactice, personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând

caracterul social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la data

de 28 octombrie 2003 a emis un ordin fals sub nr. 81, paragraf 4 din 28 octombrie

2003, de angajare în calitate de laborant a Colegiului de Medicină Cahul a lui

Elena Godunova, document oficial în care a înscris date vădit false privind

angajarea acestei persoane in serviciu. și care în realitate nu a fost însă angajată în

această calitate și nu urma să activeze in cadrul Colegiului de Medicină Cahul.

Tot el, deținînd funcția de director al Colegiului de Medicină cu sediul în or.

Cahul, str. A. Mateevici nr. 103/1, fiind numit în această funcție prin ordinul

3

Ministrului Sănătății Nr.10 din 31 ianuarie 1994, fiind persoană cu funcție de

răspundere, în atribuțiile de serviciu ale căruia intră numirea și angajarea cadrelor

didactice, personalului tehnico-administrativ, auxiliar, înțelegând și conștientizând

caracterul social periculos al acțiunilor sale ilegale, aflîndu-se în or. Cahul, la

data01 octombrie 2004 a emis un ordin fals sub nr. 73-c, paragraf 2 din 01

octombrie 2004, de angajare în calitate de laborant a Colegiului de Medicină Cahul

a lui Mihai Bordeanu, document oficial în care a înscris date vădit false privind

angajarea acestei persoane în serviciu, și care în realitate nu a fost însă angajată în

această calitate și nu urma să activeze în cadrul Colegiului de Medicină Cahul.

Instanța a reținut că vinovăția inculpatului este confirmată prin probele

administrate pe caz.

Totodată, instanța a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului nu conțin

elementele infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod Penal, ci elementele

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod Penal, deoarece nu a fost stabilit nici

într-un mod existența unor interese de natură materială sau natură personală care să

fi determinat inculpatul la falsificarea ordinelor de angajare.

Astfel, afirmațiile acuzării că inculpatul a avut un interes personal cu scopul

de a-și ascunde incompetența sa în asigurarea cu cadre a personalului instituției de

învățămînt conduse de el, nu are nici un suport legal sau probator și au un caracter

doar declarativ. Cu atît mai mult, că inculpatul a explicat că a emis ordinele de

angajare deoarece dorea ca procesul de studiu să continue în mod normal și nici o

persoană nu ar fi dorit să fie angajată în funcție de laborant avînd un salariu mic.

Martorii – profesorii au relatat că ei îndeplineau lucrul de laborant, primeau

remunerare pentru aceasta și că alte persoane nu doreau să se angajeze în funcțiile

respective din cauza salariului mic.

În același timp, ordinele cu conținut fals emise de inculpat atestă fapte ce nu

corespundeau realității și anume că persoanele ar fi fost angajate la Colegiul de

Medicină din or. Cahul. Aceste ordine ofereau drepturi ce țin în primul rînd de

primirea salariului, calcularea vechimii în muncă și alte drepturi de care

beneficiază o persoană legal angajată. Însuși inculpatul cunoștea fictivitatea

angajării persoanelor menționate în actul de învinuire și a emis ordinele de

angajare, astfel faptele lui sunt considerate ca o infracțiune prelungită, deoarece

acțiunile sunt comise de acesta la diferite intervale de timp, fiecare în parte

prezintă componența aceleiași infracțiuni. În consecință faptele infracționale

urmează a fi calificate în comun ca făcînd parte din componența unei singure

infracțiuni prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal și nu fiecare în mod separat.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 361 alin. (1) Cod penal,

ca confecționarea, deținerea, sau folosirea documentelor oficiale false, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații.

Potrivit art. 16 Cod penal, infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru care

legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un

termen de pînă la 2 ani inclusiv. Sancțiunea alin. (1) art. 361 Cod penal prevede în

calitate de pedeapsă maximă închisoare pe un termen de pînă la 2 ani, deci această

infracțiune se consideră ușoară. Totodată ordinele de angajare au fost emise în

perioada anilor 2003-2004, deci atunci a și fost comisă fapta infracțională.

4

În asemenea circumstanțe, luînd considerare prevederile art. 60 Cod penal,

275 pct. 4) și 332 Cod de procedură penală, urmează a înceta procesul cu liberarea

de la răspundere penală a inculpatului din motivul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie

achitat, din lipsa componenței de infracțiune.

Apelantul a invocat că inculpatul a fost învinuit în baza art. 332 alin. (1) Cod

penal, dar prima instanță a recalificat fapta, deoarece într-adevăr nu s-a stabilit

indiciul principal - din interes material sau din alte interese personale.

Totodată, acțiunile lui au fost greșit recalificată în baza art. 361 alin. (1) Cod

penal, deoarece în acțiunile lui lipsesc indicii constitutiv și a infracțiunii date.

fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărîre.

Bularu Nicolae a fost achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a reținut că la momentul judecării cauzei și pronunțării

sentinței instanța de fond corect a rezumat, că în acțiunile inculpatului lipsește

elementul calificativ obligatoriu al laturii obiective din componența infracțiunii

incriminate în actul de învinuire, încadrate în art. 332 alin. (l) Cod penal, și anume

,,interesul material sau alt interes personal”.

În actul de învinuire inculpatului i se opune, că a folosit situația de serviciu

în interes personal, cu scopul de a ascunde propria incompetență în asigurarea cu

cadre a instituției de învățămînt conduse.

Prima instanță a considerat că este inconsistent argumentul procurorului din

actul de învinuire că interesul personal al inculpatului s-ar fi manifestat în tendința

acestuia de a ascunde propria incompetență în capacitatea de asigurare cu cadre a

instituției de învățămînt conduse. O atare tendință chiar dacă ar fi existat, nu ar

putea fi combinată cu interesul personal, așa cum ascunderea incapacității nu

echivalează neapărat cu obținerea unui beneficiu personal, fără a fi explicat

eventualul beneficiu.

Argumentul apelantului asupra incorectitudinii reîncadrării faptei pe art. 361

alin. (l) Cod penal, se observă că instanța de fond a admis o eroare judiciară în

latura penală, recunoscînd inculpatul culpabil de o infracțiune, elementele căreia

nu sunt conținute în actul de învinuire.

În art. 361 alin. (l) Cod penal se stipulează că ,,deținerea, vînzarea sau

folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații, confecționarea sau vînzarea imprimatelor, ștampilelor sau a sigiliilor

false ale unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate

și forma juridică de organizare, se pedepsește cu...”.

Actul de învinuire și rechizitoriul inculpatului nu indică care anume drepturi

acordă ordinele de angajare emise de inculpat, sau de care anume obligații

eliberează aceste documente, care persoană concretă beneficiază de drepturi sau

este eliberată de obligații, or acest element al laturii obiective este obligatoriu

pentru componența de infracțiune prevăzută de art. 361 alin. (l) Cod penal.

5

Deci, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de

art. 332 alin. (l) Cod penal, iar elementele acestei fapte expuse în rechizitoriu nu

admit reîncadrarea acesteia conform altei componențe de infracțiune din partea

specială a Codului penal.

instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a menționat că instanța de apel, reîncadrînd acțiunile lui Bularu

Nicolae de la art. 361 alin. (1) Cod penal, în cele ale art. 332 alin. (1) Cod penal, a

agravat situația inculpatului în propriul apel, deoarece sancțiunea art. 332 alin.(1)

Cod penal este mai aspră decît cea prevăzută la art. 361 alin. (1) Cod penal.

În acțiunile inculpatului persistă interesul personal, deoarece dînsul a

conștientizat ilegalitatea acțiunilor sale, privind falsificarea documentelor și

angajarea persoanelor care nu au existat.

2013, recursul a fost admis, casată decizia contestată și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a relevat că instanța de apel nu a dat aprecierea

corespunzătoare declarațiilor inculpatului, din care rezultă că în perioada anilor

2003-2006, din motivul lipsei lucrătorilor laboranți, a acceptat angajarea

persoanelor ce au fost aduse de către profesori în această calitate. S-a adresat de

mai multe ori la oficiul forței de muncă atît verbal, cît și în scris, însă persoanele

care veneau, refuzau angajarea din motivul salariului mic și volumul mare de

lucru.

Potrivit informației prezentate de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă

Cahul nr. 231 din 29 august 2007, la data de 24 septembrie 2002, E. Godunova a

primit îndreptare la lucru în calitate de laborant la Colegiul de Medicină Cahul.

Alte oferte ulterioare de laboranți din partea Colegiului de Medicină Cahul, nu au

parvenit.

Prin urmare, doar o singură dată a fost o cerere adresată de către Colegiul de

Medicină Cahul și o ofertă, dar nu mai multe, cum rezultă din declarațiile

inculpatului.

La fel, instanța de apel nu s-a pronunțat și asupra informației parvenite de la

Ministerul Sănătății conform căreia în perioada anilor 2002-2005 Colegiul de

Medicină Cahul nu a prezentat necesitatea în laboranți, însă directorul Colegiului,

Bularu N., era obligat de a anunța despre situația creată exprimată prin lipsa de

cadre în rîndul laboranților pentru solicitarea de ajutor.

Astfel decizia instanței de apel suferă de insuficiență în partea motivării

soluției.

În speță, se constată că inculpatul a recunoscut faptul că a emis ordine false

de angajare la lucru în calitate de laboranți, lăcătuși și electricieni și cunoștea că

persoanele date nu urmau să activeze în cadrul Colegiului de Medicină Cahul, care

nici nu au activat, el a procedat în asemenea mod din lipsă de cadre. Însă, instanța

de apel, fără a analiza în cumul cu alte probe prezentate în ședința de judecată,

pripit a decis despre achitarea lui de sub învinuirea adusă în baza art. 332 alin. (1)

Cod penal.

6

Instanța de apel era obligată să pună în discuție și să verifice atît probele

prezentate de partea apărării, cît și cele prezentate de acuzatorul de stat.

Astfel, asupra probelor prezentate de acuzatorul de stat referitor la

informațiile parvenite de la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă și Ministerul

Sănătății instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un mod.

2013, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a indicat că deși inculpatul nu recunoaște culpa, din

examinarea probelor directe și indirecte administrate în cauză, rezultă că el și-a dat

perfect seama de actele pe care le-a comis, de gravitatea acestora și penalitatea lor.

Culpa lui este dovedită în întregime prin cumulul probelor administrate și

verificate în cauză în instanța de apel.

Cumulul probelor menționate confirmă faptul comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (l) Cod penal, după indiciile, confecționarea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

S-a constatat că inculpatul de fapt recunoaște comiterea acțiunilor de

întocmirea a actelor false privind angajarea persoanelor la serviciu, dar care nu

activau. Însuși inculpatul consideră că acestea acțiuni au fost îndreptate pentru

bună desfășurare a procesului de studii din lipsa cadrelor necesare.

Aceste argumente nu pot fi admise ca temei de liberare de răspundere

penală, deoarece perioada îndelungată de comitere a acțiunilor ilegale (perioada

anilor 2002-2004) cît și numărul mare de persoane fictiv angajate (10 persoane),

lipsa acțiunilor insistente de a schimba situația în vederea angajării persoanelor

la locurile vacante.

Privind dezacordul apelantului cu recalificarea acțiunilor se atestă că

instanța de apel nu poate crea o situație mai gravă apelantului, iar procurorul

nu a contestat sentința primei instanțe.

Astfel, nu sunt întemeiate argumentele apelului privind lipsa probelor ce

confirmă vinovăția apelantului în comiterea confecționării documentelor false, iar

invocarea de către inculpat a versiunii privind necesitatea extremă de a asigura

activitatea normală al instituției conduse, nu s-a adeverit, fiind în contradicție cu

cumulul probelor și circumstanțele constatate, sunt declarative și se califică drept

metodă de apărare.

hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie achitat pe art. 332 alin. (1) Cod penal, din motivul că lipsește

componența infracțiunii.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu și-a expus părerea asupra

motivelor invocate în apel.

Instanța de apel a adoptat și o decizie contradictorie că, cumulul de probe

menționate confirmă faptul comiterii de către Bularu N. a infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin. (1) Cod penal și totodată că, privind dezacordul apelantului cu

recalificarea acțiunilor, se constată că instanța de apel nu poate crea o situație

mai gravă apelantului, iar procurorul nu a contestat sentința primei instanțe.

Nu este clar care este calificarea justă a acțiunilor inculpatului.

7

Conform art. 384-385, 389 Cod de procedură penală, sentința judiciară nu

poate fi adoptată pe presupuneri, bănuielile fiind obligatoriu tălmăcite în folosul

inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursul declarat

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este

în drept să judece cauza și în baza temeiurilor neinvocate, dar fără a agrava situația

condamnatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat se constată că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. În

corespundere cu jurisprudența națională, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sînt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvîrșită ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă. În

ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea

sînt dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă normele de drept procesual

și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale

prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond

urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate

deoarece, conform descriptivului deciziei contestate:

a) concluzia că: „aceste argumente nu pot fi admise ca temei de liberare

de răspundere penală, deoarece perioada îndelungată de comitere a acțiunilor

ilegale (perioada anilor 2002-2004) cît și numărul mare de persoane fictiv

angajate (10 persoane), lipsa acțiunilor insistente de a schimba situația în

vederea angajării persoanelor la locurile vacante”, nu este urmată și finisată de

niciun de rezumat, deci concluzia este neclară.

Totodată, și mesajul că: „instanța de apel nu poate crea o situație mai gravă

apelantului, iar procurorul nu a contestat sentința primei instanțe” este unul

lipsit de esență, nefiind clar asupra căror circumstanțe de drept și de fapt a

intenționat să se pronunțe instanța.

Astfel, instanța de recurs este pusă în imposibilitatea efectuării controlului

judiciar în aspectele vizate (pct. 7 din decizie);

8

b) nu și-a motivat soluția în raport cu jurisprudența națională și CțEDO,

privind condamnarea inculpatului pentru o altă faptă decît cea formulată în

învinuire, în situația în care elementele calificative „care acordă drepturi sau

eliberează de obligații”, nu i-au fost incriminate prin rechizitoriu, iar instanța de

fond nu a constatat în fapt care este esența acestor circumstanțe, și cînd noua

acuzare nu a fost adusă la cunoștința inculpatului, nu a fost pusă în discuția

părților, neoferind inculpatului posibilitatea să se apere față de această învinuire.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

apelul declarat în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărîre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de apel Comrat, din insuficiența

numărului necesar de judecători la Curtea de Apel Cahul pentru a forma un nou

complet de judecată în vederea rejudecării cauzei respective.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Ion Stoian, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 16 decembrie 2013, în privința

inculpatului Bularu Nicolae Andrei, și dispune rejudecarea cauzei de către Curtea

de Apel Comrat.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată la 29 iulie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Ghenadie Nicolaev

Liliana Catan

Ion Guzun

9