1ra-1502/2014 — art. 201/1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10, 16 CPP
1ra-1502/2014 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1ra-1502/14
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
15 octombrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
președinte – Ghenadie Nicolaev,
judecătorii – Vladimir Timofti și Nadejda Toma,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
către avocatul Boris Bulbuc și avocatul Mihail Conțescu în numele inculpatului
Popescu Nicolae împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
27 mai 2014 în cauza penală în privința lui
Popescu Nicolae Ion, născut la 22 februarie 1967,
originar din r-nul Telenești, s. Chiștelnița și
domiciliat în r-nul Ialoveni, s. Răzeni;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
10.07.2013 – 25.02.2014 (prima instanță)
26.03.2014 – 27.05.2014 (instanța de apel)
18.08.2014 – 15.10.2014 (instanța de recurs
ordinar)
Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 25 februarie 2014 Popescu Nicolae
Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin.
(1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată
condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.
În fapt, pe baza probelor administrate instanța de fond a constatat că, la
data de 16.05.2013, aproximativ la ora 2000 , inculpatul Popescu Nicolae, fiind în
stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se la domiciliul său din r-nul Ialoveni, s.
Răzeni, avînd scopul comiterii violenței în familie, manifestată fizic și verbal, a
inițiat o ceartă cu soția sa Beregoi Nadejda, cu care locuiește într-o gospodărie, dar
se află în divorț, numind-o cu cuvinte necenzurate, a agresat-o, i-a aplicat
1
intenționat lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului, soldată cu suferință
fizică și psihică.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia a declarat apel
acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Popescu Nicolae să fie
recunoscut de comiterea infracțiunii prevăzute la 2011 alin. (1) Cod penal,
stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu
executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
În susținerea apelului procurorul a indicat că, pedeapsa numită inculpatului
de către instanța de fond este una excesiv de blîndă, deoarece la individualizarea
pedepsei instanța de fond nu a luat în considerație faptul că inculpatul se
caracterizează negativ la locul de trai, anterior a mai fost condamnat, vina și-a
recunoscut-o parțial, în ședințele de judecată nu s-a prezentat, fiind dispusă de
către instanța de judecată anunțarea în căutare a acestuia. Toate aceste
circumstanțe, certifică în mod evident că comportamentul inculpatului nu se va
corija fără izolarea acestuia de societate, cu atît mai mult, nu va fi apt de a
conștientiza gravitatea faptelor comise.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2014 a
fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei,
cu pronunțarea unei noi hotărîri în acea parte prin care, Popescu Nicolae a fost
recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la 2011 alin. (1) Cod penal,
fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu
executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.
4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a conchis că instanța de
fond la numirea felului și măsurii de pedeapsă stabilită inculpatului, nu a ținut cont
de circumstanțele reale ale faptei, cu precădere, instanța de apel a reținut faptul că
anterior inculpatul s-a mai aflat în conflict cu legea, fapt pentru care a fost tras la
răspundere penală. În pofida faptului că antecedentele penale pentru condamnarea
precedentă au fost stinse, instanța de apel a subliniat că totuși, inculpatul nu a tras
concluziile respective, nu s-a corectat și reeducat și din nou a pășit pe calea
infracționalității: a comis fapte prevăzute de legea penală, nu a demonstrat că
regretă de cele comise, ci dimpotrivă, s-a sustras de la judecarea cauzei penale în
ședințele de judecată, fiind anunțat în căutare, de asemenea s-a eschivat de a se
prezenta și în instanța de apel, deși avea această obligațiune.
La data de 18 iulie 2014 a declarat recurs ordinar avocatul Bulbul Boris în
numele inculpatului, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 10) Cod de procedură penală solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței.
În susținerea poziție expuse în recurs, recurentul a indicat că instanța a omis
să rețină la cauză asemenea circumstanțe atenuante precum: recunoașterea vinei,
lipsa antecedentelor penale și întreținerea unui copil minor. Mai afirmă recurentul
că incidentul sa iscat din cauză că inculpatul se află în divorț cu victima, ceea ce a
și determinat relațiile ostile dintre aceștia.
La fel, în viziunea recurentului, sunt prezente toate temeiurile de fapt și de
drept care ar permite instanței de judecată de a aplica în privința inculpatului
2
prevederile art. 90 Cod penal, în vederea corectării și corijării comportamentului
celui din urmă.
5.1. La data de 10 septembrie 2014 a declarat recurs suplimentar avocatul
Mihail Conțescu în numele inculpatului Popescu Nicolae, care invocînd temei
pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10), 16) Cod de procedură penală,
solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței.
În textul recursului declarat, recurentul a invocat faptul că instanța
samovolnic, depășind limitele învinuirii a individualizat pedeapsa inculpatului,
punînd la baza ei circumstanțe agravante care nu sunt prevăzute la art. 77 Cod
penal și care nici nu au fost reținute în rechizitoriu.
Verificînd argumentele invocate în recursurile ordinare în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din
următoarele considerente.
Referitor la recursul declarat de avocatul Bulbuc Boris, Colegiul penal
statuează că, executarea pedepsei prin prisma aplicării sau revocării prevederilor
art. 90 Cod penal în privința inculpatului, ține strict de intima convingere a
instanței de judecată, care în urma unei analize ample de date și circumstanțe
referitoare la consumarea faptei, personalitatea infractorului, conduita sa
postinfracțională, poate ajunge la convingerea că corectarea inculpatului este
posibilă fără izolarea acestuia de societate.
Din lecturarea textului deciziei instanței de apel, Colegiul penal găsește
argumentată sub toate aspectele soluția adoptată, fiind elucidate circumstanțele
care au determinat instanța de apel de a-i numi inculpatului o pedeapsă sub formă
de închisoare cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
În context, este plauzibilă mențiunea instanței de apel referitor la constatarea
lipsei antecedentelor penale, însă cu reținerea în acest sens, a faptului că totuși
inculpatul s-a aflat în conflict cu legea, iar comiterea unei noi abateri legale de
către cel din urmă a pus în gardă încrederea instanței de judecată în privința
tendinței de corectare și reeducare a comportamentului inculpatului fără dispunerea
privațiunii de liberate.
La fel, instanțele de fond la individualizarea pedepsei au luat în considerație
toate circumstanțele atenuante ale cauzei, numind inculpatului o pedeapsă redusă
cu ½ din maximul prevăzut de lege, iar în asemenea situație instanța de judecată
nu este în drept să pună la baza aplicării prevederilor art. 90 Cod penal aceleași
circumstanțe atenuante care deja au fost reținute la individualizarea pedepsei,
deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență
juridică.
Reieșind din cele expuse mai sus, Colegiul penal ajunge la concluzia de a
declarat inadmisibil recursul avocatului Bulbuc Boris, ca fiind vădit neîntemeiat.
Referitor la recursul suplimentar din data de 10 septembrie 2014 declarat de
către avocatul Conteșcu Mihail, Colegiul penal menționează că în conformitate cu
prevederile art. 422 Cod de procedură penală (modificat în redacția Legii nr. 66 din
05.04.2012, care a intrat în vigoare la 27.10.2012), termenul de recurs este de 30 de
zile de la data pronunțării deciziei.
Conform materialelor dosarului, decizia motivată a fost pronunțată la data de
24 iunie 2014, iar recursul suplimentar declarat de către avocatul Mihail Conțescu a
3
fost depus la data de 10 septembrie 2014, adică după 48 de zile de la expirarea
termenului legal de 30 de zile pentru declararea recursului ordinar.
Astfel, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că
depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul
declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea
procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu
prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.
Prin urmare, din cele consemnate mai sus, instanța de recurs ajunge la
concluzia că recursul declarat de avocatul Mihail Conțescu urmează a fi declarat
inadmisibil, pe motiv că este declarat peste termen.
În corespundere cu prevederile pct. 2), 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Boris
Bulbuc și avocatul Mihail Conțescu în numele inculpatului Popescu Nicolae
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2014 în
cauza penală în privința lui Popescu Nicolae Ion, recursul avocatului Boris Bulbuc
ca fiind vădit neîntemeiat, iar recursul avocatului Mihail Conțescu ca fiind declarat
peste termen.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 05 noiembrie 2014.
Președinte Judecător Judecător
Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma
4