1ra-1402/2014 — art. 151 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 06 decembrie 2013 Cuscov Nicolae Nicolae a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani. În baza art. 85 alin. (1) , (3) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, i s-a adăugat la pedeapsa numită partea neexecutată a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Bălți din 11 mai 2012, fiindu-i stabilită o pedeapsă definitivă pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În fapt, pe baza probelor administrate instanța de fond a constatat că, Cuscov Nicolae, la data de 11.11.2012, aproximativ ora 2200, aflîndu-se în apartamentul amplasat în mun. Bălți, str. Boris Glavan, nr. 39, ap. 60, în cadrul 1 conflictului care s-a iscat cu Boico Alexandr, i-a aplicat ultimului o lovitură cu cuțitul în regiunea abdomenului din partea stîngă, prin care i-a cauzat conform raportului de expertiză medico-legală nr. 458 D din 21.11.2012, leziuni corporale sub formă de plagă tăiată-înțepată al peretelui anterior al abdomenului cu penetrare în cavitatea abdominală și lezarea omentului, complicată cu hemoperitoneum, care după criteriul pericolului pentru viață se califică ca vătămări corporale grave.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată împotriva acesteia a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii incriminate, invocînd nevinovăția sa și examinarea superficială a cauzei cu constatarea neobiectivă a circumstanțelor de fapt, deoarece acuzarea, în viziunea sa, nu a prezentat suficiente probe care ar dovedi incontestabil vinovăția sa în comiterea faptei imputate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 mai 2014 apelul declarat a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței. 4.1. Pentru a se pronunța asupra soluției adoptate instanța de apel a punctat că, instanța de fond, apreciind probele administrate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punct de vedere al coroborării, conform propriei convingeri, formate în rezultatul examinării sub toate aspectele, în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, just a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (1) Cod penal a fost pe deplin dovedită. Referitor la pedeapsa penală numită inculpatului, instanța de apel a subliniat că instanța de fond corect a ținut cont de condamnarea precedentă a inculpatului, ceea ce a determinat stabilirea unei pedepse în deplină corespundere cu comportamentul antisocial al inculpatului, a cărui corectare este urmărită prin izolarea acestuia de societate.

Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar inculpatul, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat de sub învinuirea de comiterea a infracțiunii incriminate. În susținerea recursului, inculpatul Cuscov Nicolae menționează că atît la judecarea cauzei în instanța de fond, cît și la judecarea cauzei în instanța de apel partea vătămată a declarat ferm că nu el a fost persoana care l-a înjunghiat, ci alte persoane terțe a căror nume nu a dorit să îl divulge. În viziunea recurentului, instanțele de fond au pus la baza hotărîrilor de condamnare declarațiile întocmite de organul de urmărire penală, cu scopul de a periclita justa soluționare a cauzei. 5.1. Pe marginea recursului a prezentat referință procurorul în Procuratura de nivelul Curții Supreme de Justiție, Sergiu Crijanovschi, care a solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei.

Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva 2 hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În corespundere cu prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise în cazul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Din conținutul recursului declarat rezultă că recurentul invocă dezacordul său față de modul de apreciere a probelor, acest temei nefiind prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală, deoarece aceasta ar presupune că instanța de recurs ar fi nevoită să se implice în fondul cauzei, însă acest atribut ține strict de competența instanțelor de fond. La caz, Colegiul penal apreciază corectitudinea concluziilor instanțelor de fond pe parcursul judecării cauzei, a normelor legislației procesual-penale ce se referă la examinarea obiectivă, multilaterală și completă a cauzei penale cu respectarea principiului nemijlocirii, oralității și contradictorialității procesului penal (art. 314 Cod de procedură penală); în limita învinuirii formulate în rechizitoriu (art. 325 Cod de procedură penală); cu verificarea circumstanțelor de fapt și constatarea aspectelor de drept importante pentru justa soluționare a cauzei, printr-o cercetare amplă a probelor administrate de către organul de urmărire penală, cărora li s-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, utilității, veridicității, concludenței și coroborării reciproce (art. 100-101 Cod de procedură penală). Referitor la numirea pedepsei, Colegiul susține că aceasta este una echitabilă, proporțională faptei comise de către inculpat, cu reținerea corectă a tuturor circumstanțelor agravante ale cauzei și cu constatarea corectă a lipsei circumstanțelor atenuate. Nu în ultimul rînd, la individualizarea pedepsei, instanțele de fond just au reținut și personalitatea inculpatului, care nu este pentru prima dată în conflict cu legea, iar acest aspect a contribuit la aplicarea corectă și legală a prevederilor art. 85 Cod penal, atunci cînd s-a calculat pedeapsa definitivă numită spre executare inculpatului. Prin urmare, în urma analizei ample a textului deciziei instanței de apel, Colegiul penal susține că aceasta este expusă în strictă conformitate cu prevederile art. 414-419 Cod de procedură penală, ceea ce îi conferă temeinicie și caracter legal sub toate aspectele. Astfel, prezența circumstanțelor nominalizate mai sus permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat , pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

În corespundere cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : 3 Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 mai 2014 de inculpatul Cuscov Nicolae Nicolae, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 octombrie 2014. Președinte Judecător Judecător Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma 4