1ra-1264/2014 — Art. 145 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 noiembrie 2013 Lașcu Vladimir Nicolai a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani. În baza art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepsei aplicate cu pedeapsa stabilită conform sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02 august 2013, i-a fost numită o pedeapsă definitivă pe un termen de 15 (cincisprezece) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. 1 1.1. Cauza a fost examinată în baza procedurii simplificate prevăzută de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

În fapt, instanța de fond pe baza probelor administrate pe dosar a constatat că, Lașcu Vladimir, în a doua jumătate a zilei de 02.06.2013, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în ospeție la domiciliul lui Vrîncean Victor Trifon, amplasat pe str-la. Putnei, nr. 9A, mun. Chișinău, în rezultatul unui conflict apărut între ei, intenționat, i-a aplicat ultimului o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea membrului stîng în partea superioară a claviculei, cauzîndu-i acestuia o plagă în formă de fus cu margini regulate, care a determinat decesul victimei, părăsind ulterior locul comiterii infracțiunii. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1028 din 03.06.2013, decesul cet. Vrîncean Victor Trifon, a.n. 18.03.1966, a survenit în rezultatul hemoragiei interne și externe, în rezultatul lezării arterei subclavia stîngă, cauzată de plagă înțepat-tăiată a gîtului – ce se confirmă prin modificările patologice depistate la examinarea medico-legală a cadavrului și adeverite prin examenul histopatologic de laborator. La examinarea medico-legală a cadavrului s-a depistat plagă înțepat-tăiată a gîtului penetrantă în cavitatea toracică stîngă cu lezarea pielii, platismei pe stînga, mușchilor scaleni anterioară și medie pe stînga, artera subclaviculară stîngă, pleurei perietale, pleurei viscelare și parenchimul pulmonului stîng – care au fost produse intravital, cu nu mai mult de 30-40 minute pînă la instalarea decesului, la acțiunile traumatice a unui obiect înțepător-tăietor, care au legătură cauzală directă cu survenirea decesului și conform criteriului prezenței pericolului pentru viață se califică ca vătămare corporală gravă.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată împotriva acesteia au declarat apeluri: - inculpatul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie numită a pedeapsa mai blîndă, din motiv că nu a comis infracțiunea cu intenție; - avocatul Zadorojnîi Ludmila în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Lașcu Vladimir să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal cu aplicarea pedepsei în limitele acestei norme prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală pe un termen de 6 ani închisoare, iar în baza art. 84 Cod penal prin cumul parțial al pedepselor să-i fie numită pedeapsa definitivă pe un termen de 7 ani închisoare, argumentînd că fapta comisă a fost greșit încadrată juridic, fără a se ține cont de intenția reală a inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2014 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței. 2 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că din materialul probator al cauzei penale rezultă că starea de fapt reținută și apreciată de drept de către prima instanță concordă cu circumstanțele cauzei stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul sentinței contestate. Mai susține instanța de apel că este corectă concluzia primei instanțe privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune reținute lui Lașcu Vladimir în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, adică omor intenționat. La fel, în sprijinul argumentării intenției de comitere a unui omor, și nu a unei vătămări corporale grave, instanța de apel a reținut faptul că inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea claviculei, după care a părăsit locul săvîrșirii infracțiunii, fără a acorda ajutor victimei, deși aceasta sîngera. Mai mult, inculpatul a încercat să ascundă cuțitul, aruncîndu-l pe acoperișul garajului, unde a fost găsit de către colaboratorii de poliție.

Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs avocatul Zadorojnîi Ludmila în numele inculpatului, care invocînd temeiuri pentru recurs pct. 6), 8), 10), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Lașcu Vladimir să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, iar în baza prevederilor art. 85 Cod penal prin cumul parțial al pedepselor să-i fie numită o pedeapsă definitivă pe un termen de 7 ani închisoare. În vederea susținerii poziției din textul recursului, recurenta indică faptul că infracțiunea de omor intenționat se săvîrșește cu intenție directă sau indirectă după cum făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui sau, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii morții celui agresat, ca rezultat al acțiunii sale. Mai menționează recurenta că sub aspectul laturii subiective, omorul se deosebește de vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății prin faptul că, în cazul celei din urmă infracțiuni, făptuitorul acționează cu intenția de a lovi sau a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei fără să prevadă sau să accepte ca rezultat al faptei sale moartea acesteia, care survine în depășirea intenției sale.

Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 3 Reieșind din textul recursului, recurenta critică hotărîrea contestată prin prisma prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, unde este stipulat că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise în cazul cînd: pct. 6) – instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; pct. 8) – nu au fost întrunite elementele infracțiunii; pct. 10) – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; pct. 12) – faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Din analiza minuțioasă a deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurentă nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței unei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. În susținere celor statuate mai sus, Colegiul penal menționează că, deși recurenta critică în recursul declarat încadrarea juridică greșită a faptei inculpatului pentru care acesta a fost condamnat de ambele instanțe, și anume art. 145 alin. (1) Cod penal – omorul intenționat și argumentează reîncadrarea juridică a faptei în baza art. 151 alin. (4) Cod penal – vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății care au provocat decesul victimei, totuși la delimitarea celor două componențe aparent omogene trebuie luate în calcul, pe lîngă elementul subiectiv, toate circumstanțele cauzei (caracterul mijloacelor aplicate, localizarea plăgilor, comportamentul post-infracțional al inculpatului etc.). Imperativele sus enunțate necesită în mod obligatoriu a fi examinate în vederea aflării adevărului, și nu în ultimul rînd – încadrării juridice corecte a faptei consumate. La caz, în vederea depistării intenției de a săvîrși un omor se poate deduce din următoarele împrejurări de fapt: folosirea unor mijloace apte de a produce moartea (ținînd seama de felul mijloacelor, dimensiunile, soliditatea, greutatea acestora); locul sau regiunea corporală unde s-au aplicat loviturile ori asupra căreia s-a acționat; numărul, intensitatea și repetabilitatea loviturilor ori a altor acte de violență exercitate asupra victimei; atitudinea făptuitorului după săvîrșirea faptei ( a încercat să dea un prim ajutor victimei sau a lăsat-o în starea în care a adus-o); alte împrejurări preexistente, concomitente sau subsecvente. În acest sens, Colegiul penal constată justificată concluzia instanței de apel la stabilirea condamnarării lui Lașcu Vladimir Nicolai în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, reținînd ansamblul de probe concludente, pertinente și utile administrate pe dosar, îndeosebi datele raportului de expertiză medico-legală nr. 1028 din 03.06.2013, prin care decesul cet. Vrîncean Victor Trifon, a.n. 18.03.1966, a survenit în rezultatul hemoragiei interne și externe, în rezultatul lezării arterei subclavia stîngă, cauzată de plagă înțepat-tăiată a gîtului – ce se confirmă prin modificările patologice depistate la examinarea medico-legală a cadavrului și adeverite prin examenul histopatologic de laborator. La examinarea medico-legală a cadavrului s-a depistat plagă înțepat-tăiată a gîtului penetrantă în cavitatea toracică stîngă cu lezarea pielii, platismei pe stînga, mușchilor scaleni anterioară și medie pe stînga, artera subclaviculară stîngă, pleurei perietale, pleurei viscelare și parenchimul pulmonului stîng – care au fost produse intravital, cu nu mai mult de 30-40 minute pînă la instalarea decesului, la acțiunile traumatice a unui obiect 4 înțepător-tăietor, care au legătură cauzală directă cu survenirea decesului și conform criteriului prezenței pericolului pentru viață se califică ca vătămare corporală gravă. De asemenea, instanța de apel corect a desfășurat latura subiectivă a componenței de omor prin acțiunile de fapt întreprinse de inculpat, care s-a înarmat cu un obiect de agresiune (cuțit) și prin modalitatea concretă de acțiune a aplicat cuțitul într-o regiune vitală a corpului victimei, ceea ce a constituit împrejurări care au dovedit faptul că inculpatul a acționat cu intenția de a lipsi de viață, și nu de a cauza o vătămare. Mai mult de atît, comportamentul post-infracțional al inculpatului exprimat prin inacțiunea de apelare pentru acordarea primului ajutor, deși potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1028 din 03.06.2013 decesul nu a survenit imediat, ci după 30-40 minute după aplicarea loviturii cu cuțitul, precum și tăinuirea armei după consumarea infracțiunii – confirmă indubitabil comiterea și încercarea de ascundere a unei infracțiuni de omor. Prin urmare, verificînd temeinicia cerințelor formulate de recurentă în raport cu materialele cauzei penale, instanța de recurs constată că acestea nu și-au găsit confirmare, iar în asemenea caz, potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Zadorojnîi Ludmila în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2014, în cauza penală privindu-l pe Lașcu Vladimir Nicolai, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 septembrie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Constantin Alerguș 5