1ra-1360/2014 — Art. 218 alin. 3 lit. b, c CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 11 mai 2011 Lașco Grigorii Fiodor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 218 alin. (3) lit. b) și c) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen de 5 (cinci) ani. În baza art. 84 alin. (2), (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, la pedeapsa numită i s-a adăugat 12 (doisprezece) ani și 6 (șase) luni din pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 24.01.2011 cu numirea unei pedepse definitive sub formă de închisoare pe un termen de 13 1 (treisprezece) ani și 6 (șase) luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen de 5 (cinci) ani.

În fapt, pe baza probelor administrate instanța de fond a constatat că, Lașco Grigorii, în perioada de timp februarie-martie 2010, data și locul exact de către organul de urmărire penală și judecată nu a fost stabilită, împreună cu alte persoane, intenționat a falsificat prin aplicarea de aplicarea de înscrisuri din numele medicului Alecu Garaba, sigiliul de formă rotundă cu inscripția „Spitalul clinic Republican nr. 2 1003600150763” și sigiliul de formă dreptunghiulară cu inscripția „Dr. Alecu Garaba chirurg SCR” următoarele rețete care permit obținerea preparatului medical „Tramadol”, care face parte din categoria substanțelor psihotrope, și anume: rețeta medicală din 17 martie 2010 pe numele Anei Lupașcu, rețeta medicală din 25.02.2010 pe numele Anei Manole, rețeta medicală din 18 martie 2010 pe numele cet. I. Condrea, rețeta medicală din 26.02.2010 pe numele A. Margină, rețeta medicală din 05.03.2010 pe numele cet. A. Manole, două rețete medicale pe numele Mariei Drojan, rețeta medicală nedatată pe numele cet. Nicolae David, rețeta medicală nedatată pe numele cet. A. Munteanu, rețeta medicală nedatată pe numele cet. Anton Lomonosov, rețeta medicală nedatată pe numele cet. Anei Botnarenco, rețeta medicală nedatată pe numele cet. Mariei Botnarenco, rețeta medicală din 02.03.2010 pe numele Anei Botnarenco, rețeta medicală din 23.03.2010 pe numele Mariei Drojan, rețeta medicală din 12.03.2010 pe numele Mariei Botnarenco, rețeta medicală din 17 martie 2010 pe numele Anastasiei Drojan, rețeta medicală din 06.03.2010 pe numele Ludmilei Tataru, rețeta medicală din 13.02.2010 pe numele cet. Ion Lupașcu, rețeta medicală din 05 martie 2010 pe numele Anei Botnarenco, rețeta medicală din 02.03.2010 pe numele cet. Nicolae Munteanu, rețeta medicală din 26.02.2010 pe numele cet. Eugen Mardari, rețeta medicală din 25.02.2010 pe numele cet. A. Botnarenco și rețeta medicală din 05.03.2010 pe numele Mariei Botnarenco.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată împotriva acesteia a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii incriminate. În susținerea apelului declarat, inculpatul a invocat că examinarea cauzei în instanța de fond a avut loc în absența sa, fapt prin care i s-a încălcat dreptul la apărare, iar pe cale de consecință, sentința pronunțată rezultă a fi una ilegală și neîntemeiată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2014 a fost admis apelul declarat de inculpat, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei definitive și pronunțată o nouă hotărîre prin care: Lașco Grigorii Fiodor, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 208 alin. (3) lit. b), c) Cod penal și pedepsit cu închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un 2 termen de 5 (cinci) ani, în conformitate cu art. 84 alin. (2), (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate prin sentința contestată și prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2013, i s-a numit o pedeapsă definitivă cu închisoare pe un termen de 8 (opt) ani și 6 (șase) luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială pe o perioadă de 3 (trei) ani și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în domeniul circulației legale a substanțelor narcotice pe un termen de 5 (cinci) ani. 4.1. Pentru a se pronunța asupra soluției adoptate instanța de apel a menționat că în contextul verificării și analizei juridice a probelor administrate și examinate în instanța de fond, s-a constatat că nu există temei pentru a da o nouă apreciere acestora, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare și cu cele pentru care a respins probele prezentate de partea apărării, astfel, înlăturînd motivele cu privire la dezacordul cu aprecierea probelor efectuată de instanța de fond și, respectiv, apărările apelanților, în sensul cerinței de achitare a inculpatului. Referitor la critica inculpatului precum că cauza penală s-a examinat ilegal în lipsa sa, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată, susținînd că procurorul în ședința de judecată a prezentat probe verosimile, care dovedeau că inculpatul se sustrage de la judecată și, în baza demersului formulat, prin încheierea din 21.02.2011 s-a dispus anunțarea ultimul în căutare (vol. I, f.d. 201). Ce ține de temeiul real și legal al casării sentinței Judecătoriei Hîncești din 11 mai 2011 în partea numirii pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni, instanța de apel a atenționat că sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 24.01.2011 la care face referire instanța de fond la cumularea pedepselor pentru concurs de infracțiuni, a fost casată prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2013 prin care s-a pronunțat o nouă hotărîre, unde inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a deține funcții cu răspundere materială pe un termen de 3 (trei) ani. În asemenea situație, omisiunea instanței de fond a generat o eroare de calcul la cumularea pedepselor stabilite în hotărîrile de condamnare în privința inculpatului, motiv pentru care instanța de apel a intervenit în sentința contestată, în partea stabilirii pedepsei definitive.

Împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2014 a declarat recurs ordinar inculpatul, care invocînd temei pentru recurs ordinar prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii imputate. În motivarea recursului, autorul susține că instanța de apel, cît și cea de fond a dat o apreciere părtinitoare probelor, care corespunde în exactitate cu conținutul rechizitoriului. 3 Mai indică recurentul că la baza sentinței de condamnare au fost puse depozițiile contradictorii date la diferite perioade de timp de Munteanu Mihail, ceea ce constituia temei pentru dispunerea confruntării, în vederea înlăturării neconcordanțelor. De asemenea, la judecarea apelului, avocatul Rotaru Iacob, care urma să reprezinte interesele inculpatului în baza unui contract de asistență juridică, nu a fost citat în ședințele de judecată, gest prin care a fost încălcat dreptul inculpatului la apărare garantat de lege. 5.1. Pe marginea recursului a prezentat referință procurorul în Procuratura de nivelul Curții Supreme de Justiție, Sergiu Crijanovschi, care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei.

Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii ori atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Sub aspectul vizat, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, ținînd cont de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Însă, Colegiul penal, analizînd decizia recurată, constată că temeiul invocat de către inculpat, ce se prescrie la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, întrucît conținutul deciziei corespunde în totalitate rigorilor stabilite în art. 414 Cod penal, iar cît privește temeiul de la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul menționează că sub incidența acestui temei legal se află cazurile cînd n-au fost stabilite: fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, probele prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care stabilesc circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. În speța de referință, inculpatul a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 218 alin. (3) lit. b) și c) Cod penal, adică încălcarea regulilor de circulație a substanțelor psihotrope de către două sau mai multe persoane cu scopul de a obține preparatele psihotrope în proporții deosebit de mari. 4 La stabilirea componenței concrete consumate în urma acțiunilor întreprinse de inculpat, instanțele de fond just și legal au constatat și reținut starea de fapt și de drept care justifică elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 318 Cod penal. În aceeași ordine de idei, Colegiul penal reiterează asupra veridicității constatărilor instanței de apel, care a mai subliniat că în urma cercetării probelor acuzării, administrate pe tot parcursul procesului penal, vinovăția inculpatului privind comiterea faptei incriminate în rechizitoriu a fost dovedită pe deplin, corect fiind puse aceste probe la baza sentinței, iar dubiul judiciar în privința acestuia a fost răsturnat prin probe cercetate de către instanța de apel. Bunăoară, argumentul inculpatului referitor la faptul că hotărîrile instanțelor de fond au fost bazate doar pe presupuneri este privit critic de către instanța de recurs, din moment ce în ambele hotărîri a fost reținut un arsenal de probe elocvente și concludente, care vin să dovedească cu certitudine vinovăția inculpatului, și anume: declarațiile martorului Cucereavîi Angela (f.d. 230, vol. I); declarațiile martorului Ureche Alexandru (f.d. 233, vol. I); procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 26.03.2010 (f.d. 12, vol. I); ordonanța de ridicare din 26.03.2010 a 2 ștampile și 7 rețete medicale pentru preparatul psihotrop „Tramadol” de la R. Racicovschi (f.d. 30, vol. I); ordonanța de ridicare din 26.03.2010 a 10 pastile „Tramadol” de la M. Munteanu (f.d. 12, vol. I); raportul de expertiză chimică nr. 778 din 31.03.2010 (f.d. 23-24, vol I); raportul de expertiză narcologică nr. 178 din 07.09.2010 (f.d.142, vol. I); raportul de expertiză grafoscopică nr. 1658-1660 din 28.06.2010 (f.d. 60.71, vol. I). Ce ține de criticile formulate în recursul vizat de către inculpat privind examinarea cauzei în instanța de fond fără participarea sa și încălcarea dreptului la apărare prin inacțiunea instanței de apel de a-l cita pe avocatul său – Rotaru Iacob, Colegiul penal le consideră neîntemeiate din următoarele considerente: În primul rînd, la faza de urmărire penală, a fost emisă o ordonanță de anunțare în căutare a inculpatului, pe motiv că acesta se eschiva de la urmărirea penală (f.d. 158, vol. I), iar la examinarea cauzei în fond, instanța a emis o încheiere privind anunțarea în căutare a inculpatului (f.d. 201, vol.I). Potrivit raportului din 21.01.2011 al procurorului interimar al r-nului Hîncești (f.d. 212, vol. I) ultimul loc de aflare al inculpatului a fost domiciliul soacrei și soției sale, care au comunicat că inculpatul a plecat de 10 zile într-o direcție necunoscută lor. Astfel, ședințele de judecată în instanța de fond au avut loc cu participarea avocatului Lupașcu Larisa, care a fost antrenată la solicitarea instanței de fond de acordare a asistenței juridice garantate de stat (f.d. 187, 204 vol. I). Prin urmare, avînd în vedere ansamblul de împrejurări expuse mai sus, examinarea cauzei în instanța de fond, în lipsa inculpatului a fost întemeiată, cu respectarea prescripțiilor procedurale care asigură dreptul la apărare a inculpatului, chiar în și absența celui din urmă. 5 În al doilea rînd, la examinarea cauzei în instanța de apel, avocatul ales de inculpat – Rotaru Iacob, a fost citat și înștiințat despre data și ora petrecerii ședințelor (f.d. 15, 21 vol. II) la care a fost absent fără a depune o cerere motivată privind imposibilitatea prezentării sale. Ulterior, acesta a fost prezent doar la 2 ședințe (f.d. 28, 32, vol. II) amînate, pe motiv că inculpatul refuza să se prezinte în ședințele de judecată. În continuare, conform filei dosarului 57, vol. II, inculpatul și-a ales alt avocat cu care a încheiat contract de asistență juridică și care i-a reprezentat interesele în baza mandatului nr. 0223 din data de 03.06.2014. Ulterior, la 05.03.2014 inculpatul a depus o cerere, contrasemnată de avocatul său – Lupașcu Anatol (f.d. 96, vol. II) prin care a solicitat examinarea cauzei în absența sa, cu participarea avocatului. Reieșind din cele consemnate mai sus, examinarea cauzei penale în privința inculpatului în ordine de apel a avut loc fără careva abuzuri a dreptului său la apărare, cu indicarea și consemnarea documentară a fiecărei acțiuni întreprinse de către instanța de apel referitor la actele de dispoziție tranșante ale cauzei. Prin urmare, Colegiul penal constată cu certitudine că temeiurile invocate de recurent în recursul declarat nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, iar hotărîrea contestată este una legală și întemeiată. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că recursul ordinar depus de către inculpatul Lașco Grigorii urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Lașco Grigorii Fiodor împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2014 în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 octombrie 2014. Președinte Judecător Judecător Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma 6