1re-80/2016 — art. 313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 313 CPP
- Temei legal
- art. 456 CPP
1re-80/2016 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1re-80/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
18 mai 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de petiționarul
Budjeti Vasile Ivan, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Cahul din 10 decembrie 2015,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 10.08.2015 – 14.10.2015.
Instanța de recurs: 02.11.2015 – 10.12.2015.
C O N S T A T Ă:
La 10 august 2015, la Judecătoria Cahul a parvenit plîngerea petiționarului
Budjeti Vasile în baza art. 313 Cod de procedură penală, prin care a solicitat anularea
ordonanței de clasare a cauzei penale nr. 2011150086, emisă de procurorul Bojenco
Nicolae la 31 iulie 2012 și ordonanța procurorului raionului al Procuraturii Cahul, Turculeț
Leonid din 29 iulie 2014, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă plîngerea înaintată de
către Budjeti Vasile privind clasarea cauzei penale nr. 2011150086, emisă de procurorul
Bojenco Nicolae la 31 iulie 2012.
Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 14 octombrie 2015, plîngerea depusă de
către Budjeti Vasile în baza art. 313 Cod de procedură penală, a fost respinsă, din motiv că
a fost depusă peste termen.
Nefiind de acord cu încheierea primei instanțe, petiționarul Budjeti Vasile a
atacat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, din motiv că instanța de judecată
nu a dat o apreciere probelor invocate de către acesta.
Așadar, recurentul a mai indicat că eronat a fost înțeles de către reprezentanții
procuraturii, precum că a depus repetat cerere privind verificarea acțiunilor cet. Șeremet
V., însă el de fapt și-a manifestat dezacordul său față de ordonanța procurorului din 31 iulie
2012.
Prin urmare, instanța de judecată eronat a ajuns la concluzia precum că petiționarul
a omis termenul procedural de contestare prevăzut de legislația procesual penală.
1
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 10 decembrie 2015,
recursul declarat a fost respins, ca fiind nefondat, iar încheierea contestată a fost menținută
fără modificări.
Verificînd materialele cauzei și analizînd declarațiile participanților la proces,
instanța de recurs a constatat faptul că petiționarul Budjeti Vasile a făcut cunoștință cu
ordonanța de clasare a cauzei penale nr. 2011150086, din 31 iulie 2012 emisă de procurorul
Bojenco Nicolae, la 25 iunie 2015 (f.d. 9, verso). Astfel la 25 iunie 2015 a început să curgă
termenul de 15 zile pentru contestarea actului respectiv la procurorul ierarhic superior, însă
ultimul l-a contestat la 29 iulie 2015, evident cu omiterea termenului de 15 zile, prevăzut
de legislație. Mai mult ca atît, petiționarul nu a indicat nici un temei ce ar condiționa
repunerea plîngerii în termenul legal de contestare.
Instanța de recurs nu a reținut argumentul petiționarului, precum că el a depus la 30
iunie 2015 plîngerea, prin care a solicitat anularea ordonanței procurorului din 31 iulie
2012, or, potrivit conținutului cererii (care de fapt nu a fost prezentată primei instanțe)
Budjeti Vasile a solicitat să fie luate măsuri față de Șeremet Vasile, care i-a vîndut pămîntul
în anul 2007. La 20 iulie 2015 Budjeti Vasile a primit răspuns la cererea nominalizată,
fiindu-i explicat, că pe acuzațiile invocate există deja o hotărîre de încetare a urmăririi
penale, care pînă în prezent nu a fost anulată. Și doar la 29 iulie 2015 Budjeti Vasile a
înaintat o cerere procurorului ierarhic superior, prin care a indicat, că nu este de acord cu
hotărîrea din 31 iulie 2012.
În conformitate cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, prima instanță corect
a respins plîngerea petiționarului Budjeti Vasile ca fiind depusă peste termen, cu încălcare
termenelor prevăzute la art. 313 Cod de procedură penală.
La 28 ianuarie 2016, petiționarul Budjeti Vasile a contestat-o cu recurs în anulare,
prin care solicită rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri echitabile și legale,
motivînd că instanțele de judecată eronat au ajuns la concluzia că plîngerea sa înaintată în
baza art. 313 Cod de procedură penală, este depusă peste termen.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General
și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora,
apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în
anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac.
În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală
cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu
menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate.
Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează
că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de
drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a
Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
2
Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în
anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată
cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de
încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de
Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea
apelului și recursului ordinar.
În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în
anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate
fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac – în apel
și în recurs și a devenit irevocabilă.
Astfel, împotriva încheierilor judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni
decît vinovăția persoanei, în speța dată plîngerea persoanei înaintată în baza art. 313 Cod
de procedură penală, acestea au numai un dublu grad de jurisdicție, prima instanță și de
recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite
nici o derogare.
Prin urmare, raportînd prevederile legale menționate supra la cauza dată, instanța de
recurs constată că recurentul contestă decizia instanței de recurs prin care s-a soluționat
plîngerea sa înaintată în baza art. 313 Cod de procedură penală, iar o atare hotărîre
irevocabilă nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare, deoarece nu
cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de
procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție.
Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură
penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acestea nu corespunde
cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.
În temeiul art. 456, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Budjeti Vasile Ivan,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 10 decembrie 2015,
deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de
procedură penală.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 17 iunie 2016.
Președinte URSACHE Petru
Judecător NICOLAEV Ghenadie
Judecător MORARU Petru
3