1re-25/2016 — art. 313 CPP

La 16 decembrie 2014, la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a parvenit plîngerea petiționarului Mițcul A., prin care a solicitat anularea ordonanței procurorului Zeamă S. din 02 octombrie 2014 și anularea ordonanței procurorului sect. Buiucani, mun. Chișinău din 05 decembrie 2015 privind respingerea plîngerii petiționarului.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 decembrie 2015 a fost declarată inadmisibilă plîngerea înaintată în baza art. 313 Cod de procedură penală de către Mițcul A.. În motivarea încheierii adoptate, judecătorul de instrucție a indicat că petiționarul adresîndu-se cu plîngerea privind anularea actelor menționate supra nu a respectat procedura contestării actelor organului de urmărire penală la procurorul ierarhic superior, prevăzută la art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală. Astfel, petiționarul nu a anexat la plîngerea înaintată dovada adresării către procurorul ierarhic superior, deși el a invocat că s-a adresat cu o plîngere în adresa 1 procurorului ierarhic superior la 05.12.2014, fapt care nu a fost demonstrat cu vreun act emis de către procurorul ierarhic superior. Prin urmare, prima instanța ajunge la concluzia că nu au fost prezentate probele necesare din care să rezulte faptul că Mițcul A. într-adevăr a contestat actul respectiv la procurorul ierarhic superior.

Nefiind de acord cu încheierea emisă, la 26 august 2015, Mițcul A. a declarat recurs împotriva acesteia, prin care a solicitat anularea încheierii contestate. În motivarea recursului a invocat faptul că la examinarea plîngerii sale i-au fost încălcate grav drepturile la apărare, la citare, la un proces echitabil, nefiind citat nici avocatul din oficiu desemnat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2015, recursul declarat a fost respins ca fiind inadmisibil, cu menținerea încheierii contestate.

Audiind participanții la proces și studiind materialele dosarului, instanța de recurs a conchis că recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente. Conform art. 437 alin. (1), p. (31) Cod de procedură penală pot fi atacate cu recurs încheierile privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, adoptate conform prevederilor art. 313 Cod de procedură penală. În contextul normelor citate instanța de recurs a constatat că încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 decembrie 2014 este irevocabilă și nu se supune căii de atac în ordine de recurs, or ea nu se referă la cazurile expres indicate în art. 437 alin. (1) pct. 31) Cod de procedură penală. Instanța de recurs a reiterat că încheierea în cauză a căpătat autoritatea lucrului judecat, astfel încît soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă nu implică o verificare a hotărîri atacate, întrucît instanța nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decît în cadrul unei cereri exercitate în mod legal.

La 02 decembrie 2015, Mițcul A. a declarat recurs în anulare, prin care solicită casarea deciziei instanței de recurs, susținînd că instanțele de judecată nu au examinat în mod obiectiv plîngerea înaintată de către el și nu s-au pronunțat asupra tuturor motivelor indicate. În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile expuse în art. 452 – 455 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în 2 numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă. Astfel, împotriva încheierilor judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decît vinovăția și condamnarea persoanei, acestea au numai un dublu grad de jurisdicție, instanța de fond și de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare, iar recursul declarat de condamnat este inadmisibil, deoarece o atare hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare. Reieșind dispozițiile legale expuse mai sus, raportîndu-le la speța dată rezultă că, încheierea judecătorului de instrucție, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. 3

În temeiul art. 456, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Mițcul Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2015, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 18 februarie 2016. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 4