1re-68/2016 — art.313 CPP

La 01 decembrie 2015, prin intermediul cancelariei Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, a fost depusă cererea petiționarului Mițcul Alexandru, înaintată în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, privind refuzul Procuraturii mun. Chișinău să cerceteze preliminar plîngerea depusă în baza art. 274 Cod de procedură penală, iar prin ordonanță să admită sau să respingă, cu prezentarea plîngerii motivate în ședința de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 04 decembrie 2015, a fost respinsă, ca inadmisibilă plîngerea înaintată de petiționar, cu privire la refuzul Procuraturii mun. Chișinău să cerceteze preliminar plîngerea depusă în baza art. 274 Cod de procedură penală, fiindu-i explicat dreptul de a contesta acțiunile organului de urmărire penală și ale procurorului, în conformitate cu prevederile art. 298-299 Cod de procedură penală. 2.1. În motivarea soluției instanța a indicat, că petiționarul nu a respectat prevederile legale cu privire la contestarea acțiunilor procurorului considerate drept ilegale către procurorul ierarhic superior, drept urmare judecătorul de instrucție a găsit necesar de a declara inadmisibilă plîngerea petiționarului.

Încheierea a fost atacată cu recurs de petiționarul Mițcul Alexandru, solicitînd casarea acesteia, cu obligarea procurorului să cerceteze plîngerile depuse în ordinea art. 262, 274, 298 și 299/1 Cod de procedură penală, pe motiv că la examinarea plîngerii în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, urma să fie 1 prezent petiționarul și procurorul, iar plîngerea să fie examinată de către un complet de judecată și nu unipersonal de către judecător de instrucție cu întocmirea procesului verbal și înregistrării audio.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016, recursul petiționarului a fost respins, ca inadmisibil. 4.1. În motivarea soluției, instanța de recurs a conchis că încheierea contestată este irevocabilă și nu se supune căii de atac cu recurs, or ea nu se referă la cazurile expres indicate în art. 437 alin. (1) pct. 31) Cod de procedură penală. Colegiul penal a reiterat, că încheierea în cauză a căpătat autoritatea lucrului judecat și instanța nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia.

Hotărîrile judecătorești sunt atacate cu recurs în anulare de petiționarul Mițcul Alexandru, prin care solicită casarea acestora, cu remiterea cauzei în instanța de fond, deoarece i s-a încălcat dreptul la apărare. În motivarea recursului a indicat, că în cadrul ședințelor de judecată în instanțele de fond și de apel nu a fost asigurat cu apărător, nu s-a întocmit un proces-verbal, iar plîngerea în instanța de fond urma să fie examinată de un complet de judecată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea 2 Supremă de Justiție, astfel recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs din speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. În temeiul celor menționate, se impune soluția inadmisibilității recursului în anulare declarat, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Mițcul Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 aprilie 2016. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir 3