1re-198/16 — Art. 313 CPP

Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 iunie 2016 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiționarului Mițcul Alexandru, împotriva acțiunilor organelor de urmărire penală și a Procuraturii sect. Botanica, mun. Chișinău.

Nefiind de acord cu încheierea, Mițcul Alexandru, a atacat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii cu emiterea unei noi decizii de admitere a plângerii asupra refuzului procurorului ierarhic și a procurorului Ceruță Elena, să supună cercetărilor preliminare și urmăririi penale; obligarea procurorului sect. Botanica, mun. Chișinău să supună cercetărilor preliminare a plângerilor depuse în baza art. 262-263 Cod de procedură penală, art. 274 Cod de procedură penală, care ilegal au fost respinse ca pe niște petiții prin nr.: 22-13854 din 22 decembrie 2015; nr. 22-13853 din 22 decembrie 2015; nr.22-13852 din 22 decembrie 2015; nr.22-13843 din 22 decembrie 2015; nr. 22-13842 din 22 decembrie 2015; nr.22-13841 din 22 decembrie 2015; recunoașterea faptelor că Procuratura sect. Botanica, mun. Chișinău i-a încălcat drepturile în cadrul cercetării penale a cauzelor penale nr. 2004421197, 2004421198, 2004421964 din anul 2004, nu doresc să supună cercetărilor preliminare a acțiunilor ilicite emise de ofițerii de urmărire penală Țugui Serghei și Bujor R. și a trei ofițeri de la CPs. Botanica, mun. Chișinău, care la 13 noiembrie 2004 au comis infracțiuni calificate de art. 327 Cod penal (abuz de serviciu), art. 361 Cod penal (falsificarea procesului 1 verbal din 12.11.2004), art. 190 Cod penal (însușirea banilor 100 dolari SUA și a bunurilor ridicate la 11 august 2004).

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2016 a fost respins ca nefondat recursul petiționarului Mițcul Alexandru declarat împotriva încheierii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 iunie 2016, formulată în baza art. 313 Cod de procedură penală. În motivarea deciziei instanța de recurs a invocat că instanța de fond a dat o soluție fondată, ori organul de urmărire penală și procurorul au asigurat caracterul complet și obiectiv cercetării petițiilor înaintate de Mițcul Alexandru, au fost întreprinse toate acțiunile pentru cercetare sub toate aspectele a circumstanțelor deplânse de acesta. Cu referire la solicitarea recurentului de a obliga procurorul să-și onoreze obligațiunea și cerința lui Mițcul Alexandru să-1 facă cunoscut cu materialul penal acumulat în baza plângerilor prin care a solicitat atragerea la răspundere penală a lui Țugui S. și Roșca S. pentru elementele infracțiunii prevăzute de art. 327 Cod penal, 186 Cod penal și art. 190 alin. (5) Cod penal – a reținut că din răspunsurile indicate, se atestă invocarea de către petiționar a unor alegații care deja au fost supuse controlului judiciar, nefiind pasibile verificării repetate, exprimă dezacorduri ale petiționarului cu răspunsuri anterioare sau țin strict de informarea petiționarului, în nici unul din răspunsuri neexistând un refuz de intentare a procesului penal, care ar fi fost soluționat cu caracter primar, fapt de altfel neinvocat nici de petiționar, prin urmare, orice alte alegații ce exced cadrul procesual penal, pe relația Procuratură-justițiabil de genul celor invocate de petiționarul Mițcul Alexandru, nu poate ține decât de Legea cu privire la petiționare sau Legea cu privire la accesul la informație, nefiind prevăzute de Codul de procedură penală. A mai menționat că reieșind din conținutul materialelor relatate, instanța de fond corect a stabilit că organul de urmărire penală și procurorul au asigurat caracterul complet și obiectiv al soluționării plângerii înaintate, astfel că concluziile date de procurori sunt în corespundere cu prevederile art. 19 Cod de procedură penală, care prevede accesul liber la justiție și art. 6 CEDO care prevede dreptul persoanei la un proces echitabil.

La 28 octombrie 2016, decizia instanței de recurs, a fost atacată cu recurs în anulare de către Mițcul Alexandru, prin care solicită casarea încheierii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 iunie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2016, cu admiterea plângerii, invocând că: - instanța de recurs nu l-a informat despre repartizarea cererii de recurs, lipsindu-l de dreptul de a depune cerere de recuzare; 2 - nu a fost citat pentru data examinării cererii de recurs, aceasta fiind examinată în lipsa sa; - ilegal a fost respinsă cererea de recurs, încălcându-i grav drepturile constituționale; - instanța de recurs nu a luat în considerație cerințele lui indicate în cererea de recurs.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2016, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, este irevocabilă și nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2016, este 3 inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare. În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către Mițcul Alexandru, prin care solicită casarea încheierii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 iunie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2016, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiționarului Mițcul Alexandru în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 21 decembrie 2016. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 4