ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 10.02.2016

1re-43/2016 — art. 313 CPP

HOTĂRÂRE
10.02.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 313 CPP
Temei legal
art. 452 alin. 1 CPP
Citează această cauză
1re-43/2016 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1re-43/2016

10 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

petiționarul Mițcul Alexandru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2015,

Termenul de examinare a cauzei:

Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, în baza prevederilor art. 313 Cod de procedură

penală, prin care a solicitat anularea ordonanțelor procurorului în Procuratura sect.

Botanica mun. Chișinău, privind refuzul în reluarea urmăririi penale, precum și

obligarea procurorului de a supune unui control suplimentar faptele încălcării

dreptului prevăzut de art. 69 Cod de procedură penală, repunând dreptul său

prevăzut de art. 287 Cod de procedură penală, pe motiv că nu a fost informat despre

ordonanțele din 20 noiembrie 2009 și respectiv 10 iulie 2009.

plângerea petiționarului Mițcul A., a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată a conchis că, deoarece a

expirat mai mult de un an de la intrarea în vigoare a ordonanțelor din 10.07.2009 și

din 20.11.2009, termen prevăzut de art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, nu

există temei legal pentru reluarea urmăririi penale, respectiv argumentele invocate

de petiționar sânt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Totodată, instanța de judecată a menționat că, deoarece la materialele cauzei

penale sunt anexate probe, ce confirmă faptul că toate acțiunile întreprinse de către

ofițerul de urmărire penală și procuror pe cauza dată au fost legal efectuate, din care

considerent a fost respinsă ca nefondată prezenta plângere.

3.1 Petiționar, prin care a solicitat casarea acesteia ca fiind ilegală cu dispunerea

reluării urmăririi penale în cauza penală nr. 2006428009.

1

În motivarea recursului său, a invocat că nu este de acord cu încheierea

contestată, considerând-o ilegală și neîntemeiată, deoarece despre existența

ordonanțelor din 01.07.2009 și 20.11.2009, petiționarul a aflat doar de la Procuratura

Generală, prin demersul din 26.11.2014, emis de către procurorul, Furtuna I.

Subsecvent, petiționarul a menționat că din motiv că au apărut circumstanțe

noi, care constituie vicii fundamentale, în baza art. 287 Cod de procedură penală, a

depus o plângere procurorului ierarhic superior, care prin ordonanța sa din

03.06.2015 a respins plângerea petiționarului, dar a omis să se expună asupra

faptului că petiționarul a aflat despre ordonanțele în speță, doar la data de

26.11.2014, prin urmare, în viziunea sa aceste circumstanțe duc la nulitatea

ordonanțelor emise la data de 03.06.2009, 20.11.2009 și 01.07.2009, cu necesitatea

reluării urmăririi penale pe cauza penală nr. 20066428009.

3.2 Avocatul Druță B., în numele petiționarului, prin care a solicitat casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la o nouă examinare.

În motivarea recursului apărătorul, a invocat că:

- din materialele dosarului nu este specificat dacă Mițcul A., a avut o

posibilitate reală de a-și apăra efectiv interesele sub toate aspectele, dacă i s-a

explicat că are nevoie de a fi asistat de un apărător;

- instanța de judecată s-a limitat doar la argumentul că Mițcul A., nu a respectat

termenul de prescripție, fără a-i oferi posibilitatea de a repara această omisiune și

corect ar fi fost ca instanța să clarifice dacă ordonanțele contestate au fost emise legal

sau contravin legislației în vigoare, oferindu-i posibilitatea petiționarului de a se

bucura de dreptul constituțional la un proces echitabil, prevăzut și de art. 6 al CEDO.

2015, a fost respins ca nefondat recursul declarat de către petiționarul Mițcul A., cu

menținerea încheierii contestate.

În motivarea soluției adoptate, instanța a menționat referitor la, concluziile

primei instanțe, ca fiind legale și întemeiate, fără a fi constatate careva acțiuni sau

inacțiuni ale organului de urmărire penală, ce în speță, ar leza drepturile și interesele

lui Mițcul A.

Prin urmare, instanța de recurs a reținut că la data 22.04.2015, în Procuratura

sect. Botanica, mun. Chișinău a parvenit cererea lui Mițcul A., depusă în ordinea art.

287 Cod de procedură penală, prin care a solicitat anularea ordonanțelor din

10.07.2009 și din 20.11.2009, pe motiv că nu a fost asistat de avocat.

Analizând ordonanța de refuz în reluarea urmării penale din 03.06.2015, emisă

de procurorul sect. Botanica, Cimbir M., s-a constatat că în cadrul examinării cererii

depuse de Mițcul A., prin prisma art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală,

urmărirea penală pe cauza penală 2006428009, a fost pornită la data de 27.01.2006.

Prin ordonanța din 10.07.2009, emisă de procurorul în Procuratura sect.

Botanica, mun. Chișinău, Grosu O., a fost dispusă încetarea în parte a urmării penale

pe cauza penală nr. 2006428009, pe faptul reținerii și percheziției corporale a lui

Mițcul A. efectuată în cadrul cauzei penale 2004421197, menținută prin ordonanța

procurorului ierarhic superior din 20.11.2009.

2

Ulterior, prin încheierea irevocabilă a judecătorului de instrucție din 21.02.2010

a fost respinsă plângerea lui Mițcul A., împotriva ordonanțelor menționate supra.

Potrivit ordonanței de refuz s-a constatat faptul că plângerea lui Mițcul A. a fost

respinsă și din considerentul că art. 69 Cod de procedură penală, prevede

participarea obligatorie a apărătorului doar într-un proces penal, iar în unele cazuri

doar la cererea persoanei, iar partea vătămată are dreptul, potrivit art. 60 alin. (1) pct.

18) Cod de procedură penală, să fie reprezentată de un avocat ales, iar dacă nu are

mijloace pentru a plăti avocatul să fie asistată, în condițiile legii de un avocat care

acordă asistență juridică garantată de stat.

Așadar, instanța de recurs a conchis că atât timp cât partea vătămată nu a

solicitat un avocat, pentru a-i apăra interesele, organul de urmărire penală nu este

obligat să-i asigure un avocat.

Totodată, instanța de recurs a notat că, atât în plângerea adresată procuraturii,

dar și nemijlocit în cererea adresată instanței în ordinea prevăzută de art. 313 Cod de

procedură penală, nu au fost expuse careva fapte ce ar determina reluarea urmăririi

penale în condițiile art. 287 Cod de procedură penală și în circumstanțele expuse

instanța a ajuns la concluzia că în cazul de față a fost adoptată o hotărâre legală fără

a fi prejudiciate drepturile solicitantului.

Instanța de recurs a atestat faptul că, a expirat mai mult de un an de la intrarea

în vigoare a ordonanțelor din 10.07.2009 și din 20.11.2009, din care considerent a

conchis că nu există temeiuri legale pentru reluarea urmăriri penale, iar argumentele

invocate de Mițcul A. nu sunt întemeiate, drept urmare urmează a fi respinse.

Raportând motivele invocate de către petiționar la prevederile legale, în opinia

instanței de recurs, argumentele precum că petiționarul a aflat despre ordonanțele

contestate în speță mult mai târziu, adică la data de 26.11.2014, nu pot constitui vicii

fundamentale sau erori ce ar institui concluzia că în speță sunt aplicabile prevederile

art. 287 Cod de procedură penală. În consecință, recursurile declarate au fost

considerate neîntemeiate și au fost respinse.

În motivarea recursului său, invocă că:

- doi judecători ai completului de judecată, care au participat la examinarea

recursului său și al apărătorului, anterior au participat și la judecarea cauzei penale

nr. 1-37/2006 și la 29.10.2008 au pronunțat decizie de condamnare a petiționarului,

prin urmare erau incompatibili de a participa la judecarea recursurilor în speța dată;

- consideră că urmează a fi pornită procedura de revizuire a deciziei din

29.10.2008, din motiv că au apărut circumstanțe noi de care condamnatul nu a știut și

nici nu putea ști, ce nu au fost luate în considerație de către instanța de recurs, fiind

anexate la cererea de revizuire depusă procurorului sect. Botanica mun. Chișinău.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

3

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, la

Curtea Supremă de Justiție poate fi declarat recurs în anulare împotriva hotărîrii

judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Totodată, prevederile art. 453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin. (1)

Cod de procedură penală, prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în

anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul

în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea

atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a

pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței; data

deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii

apelului; data adoptării deciziei în recurs, și argumentele admiterii sau respingerii

recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în

timpul judecării cauzei în instanța judecătorească.

Astfel, prevederile legale menționate mai sus prescriu în mod expres, că pot fi

atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată

cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau

încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Prevederile legale enunțate atestă că, celelalte categorii de hotărâri judecătorești

irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție, în temeiul art. 313

Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin

intermediul recursului în anulare.

Acțiunile sau actele ilegale ale organului de urmărire penală și a organului care

exercită activitate specială de investigații, în sensul art. 313 Cod de procedură penală

(cu excepția celor prevăzute la alin. (6) al normei vizate), au un singur grad de

verificare, fapt ce corespunde cerințelor art. 13 CEDO, precum că orice persoană, ale

cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are

dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea

s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale. Deci,

statul este obligat să asigure o cale de atac în instanță, în cazul pretinselor violări ale

drepturilor omului. Astfel, statul a asigurat acest drept prin controlul efectuat în

baza art. 313 Cod de procedură penală.

Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de

caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 Cod de procedură

penală, legiuitorul urmărind astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod

rapid a unei hotărâri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul

judiciar asupra acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale

organelor care exercită activitatea specială de investigații, pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal.

Potrivit dispozițiilor art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în care se

constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal conchide că, recursul de pe rol, este

declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care nu a fost

4

soluționat fondul unei cauze penale și fără suport legal pentru a fi atacat cu recurs în

anulare, adică este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarul Mițcul

Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

noiembrie 2015, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 10 februarie 2016.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-02-17
0,97
1re-44/2016 — art. 313 CPP
Dosarul nr. 1re-44/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 17 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte Gordilă Nicolae, Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie, examinând adm
CSJ 2016-12-21
0,97
1re-198/16 — Art. 313 CPP
Dosarul nr. 1re-198/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 21 decembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte – Ursache Petru, judecătorii – Timofti Vladimir, Alerguş Constantin, ex
CSJ 2017-06-21
0,97
1re-67/2017 — art. 313 CPP
Dosarul nr. 1re-67/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 21 iunie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie examinând admisibil
CSJ 2016-04-13
0,97
1re-71/2016 — art. 313 CPP
Dosarul nr. 1re-71/2016 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 13 aprilie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, a examinat, în
CSJ 2020-09-30
0,96
1re-148/2020 — art. 313 CPP
Dosarul nr. 1re-148/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 30 septembrie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Ţurcan Anatolie examinând adm
Sursă