1re-31/2016 — art.313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.313 CPP
- Temei legal
- Nici un temei de drept prevăzut la art. 453 alin. 1 CPP
1re-31/2016 — art.313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul 1re- 31/2016 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e D E C I Z I E 20 ianuarie 2016 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte – Petru Ursache, Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de petiționarul Mițcul Alexandru prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015 Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei: 1. de la 23 iulie 2014 - pînă la 29 septembrie 2014; (instanța de fond); 2. de la 10 septembrie 2015 - pînă la 23 noiembrie 2015; (instanța de recurs); 3. de la 28 decembrie 2015 - pînă la 20 ianuarie 2016 (instanța de recurs în anulare).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal executată. C O N S T A T Ă :
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 septembrie 2014 a fost respinsă, plîngerea lui Mițcul Alexandru înaintată în baza art. 313 Cod de procedură penală, prin care s-a solicitat obligarea procurorului să informeze despre soluționarea plîngerii sale.
Instanța de judecată și-a motivat soluția prin faptul că în speță, de către procuror nu au fost admise careva încălcări a drepturilor și libertăților lui Mițcul A., fiind stabilit că adresările petiționarului au fost examinate cu adoptarea ordonanțelor respective, iar informația despre rezultatele examinării au fost expediate în adresa acestuia.
Împotriva încheierii nominalizate Mițcul A. a declarat recurs, unde a solicitat anularea încheierii contestate pe motiv că a fost emisă cu încălcarea dreptului la apărare și obligarea procurorului să supună unui control suplimentar materialul acumulat. Suplimentar a declarat recurs avocatul Druță Boris, care a solicitat casarea încheierii contestate și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, argumentînd că din materialele cauzei nu rezultă că Mițcul A. a avut posibilitatea reală de a-și apăra efectiv interesele sub toate aspectele, nefiind reprezentat de un apărător.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015 recursul petiționarului a fost admis. S-a dispus casarea încheierii contestate și remiterea cauzei la rejudecare în aceiași 1 instanță, judecătorului în a cărei gestiune se află cauza penală privind învinuirea lui Mițcul Alexandru în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.
Curtea de apel în decizia adoptată a menționat că cauza penală în privința lui Mițcul A. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal a fost expediată pentru examinare în fond în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău la 19.09.2014, iar potrivit art. 297 alin. (4) Cod de procedură penală toate cererile, plîngerile și demersurile înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluționează de către instanța care judecă cauza. Prin urmare, reieșind din cele menționate Colegiul penal a conchis că plîngerea înaintată de petiționar privind obligarea procurorului să informeze despre soluționarea plîngerii sale urma să fie examinată în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (4) Cod de procedură penală de către instanța care judecă cauza.
Exprimîndu-și dezacordul cu decizia Curții de Apel Chișinău cu recurs în anulare a contestat-o Mițcul A., care a invocat că plîngerea a fost înaintată judecătorului de instrucție în temeiul art. 313 Cod de procedură penală la 23.07.2014, care era obligat în termen de 10 zile să se pronunțe asupra acesteia, astfel că prin tergiversarea examinării plîngerii i-au fost încălcate grav drepturile sale.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. Prin urmare, Colegiul penal specifică, că noțiunea de „hotărîri judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac” se referă la hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, după epuizarea căilor de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. 2
În conformitate cu art. 432, 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Mițcul Alexandru Timofei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, publicată la 20 ianuarie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 3
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.