1re-31/2016 — art.313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.313 CPP
- Temei legal
- Nici un temei de drept prevăzut la art. 453 alin. 1 CPP
1re-31/2016 — art.313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul 1re- 31/2016
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
20 ianuarie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
petiționarul Mițcul Alexandru prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
de la 23 iulie 2014 - pînă la 29 septembrie 2014; (instanța de
fond);
de la 10 septembrie 2015 - pînă la 23 noiembrie 2015; (instanța
de recurs);
de la 28 decembrie 2015 - pînă la 20 ianuarie 2016 (instanța de
recurs în anulare).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal
executată.
C O N S T A T Ă :
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 septembrie 2014
a fost respinsă, plîngerea lui Mițcul Alexandru înaintată în baza art. 313 Cod de
procedură penală, prin care s-a solicitat obligarea procurorului să informeze despre
soluționarea plîngerii sale.
Instanța de judecată și-a motivat soluția prin faptul că în speță, de către
procuror nu au fost admise careva încălcări a drepturilor și libertăților lui
Mițcul A., fiind stabilit că adresările petiționarului au fost examinate cu adoptarea
ordonanțelor respective, iar informația despre rezultatele examinării au fost
expediate în adresa acestuia.
Împotriva încheierii nominalizate Mițcul A. a declarat recurs, unde a solicitat
anularea încheierii contestate pe motiv că a fost emisă cu încălcarea dreptului la apărare
și obligarea procurorului să supună unui control suplimentar materialul acumulat.
Suplimentar a declarat recurs avocatul Druță Boris, care a solicitat casarea
încheierii contestate și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, argumentînd
că din materialele cauzei nu rezultă că Mițcul A. a avut posibilitatea reală de a-și apăra
efectiv interesele sub toate aspectele, nefiind reprezentat de un apărător.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015
recursul petiționarului a fost admis.
S-a dispus casarea încheierii contestate și remiterea cauzei la rejudecare în aceiași
1
instanță, judecătorului în a cărei gestiune se află cauza penală privind învinuirea lui
Mițcul Alexandru în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.
Curtea de apel în decizia adoptată a menționat că cauza penală în privința lui
Mițcul A. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal a fost expediată pentru examinare în fond
în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău la 19.09.2014, iar potrivit art. 297 alin. (4) Cod
de procedură penală toate cererile, plîngerile și demersurile înaintate după trimiterea
cauzei în judecată se soluționează de către instanța care judecă cauza. Prin urmare,
reieșind din cele menționate Colegiul penal a conchis că plîngerea înaintată de
petiționar privind obligarea procurorului să informeze despre soluționarea plîngerii
sale urma să fie examinată în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (4) Cod de
procedură penală de către instanța care judecă cauza.
Exprimîndu-și dezacordul cu decizia Curții de Apel Chișinău cu recurs în
anulare a contestat-o Mițcul A., care a invocat că plîngerea a fost înaintată judecătorului
de instrucție în temeiul art. 313 Cod de procedură penală la 23.07.2014, care era obligat
în termen de 10 zile să se pronunțe asupra acesteia, astfel că prin tergiversarea
examinării plîngerii i-au fost încălcate grav drepturile sale.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție decide
inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,
Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și
3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea
Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după
epuizarea căilor ordinare de atac.
Prin urmare, Colegiul penal specifică, că noțiunea de „hotărîri judecătorești
irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac” se referă la hotărîrile judecătorești prin
care a fost judecată cauza în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de
achitare sau încetare a procesului penal, după epuizarea căilor de atac, reglementate de
Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea
apelului și recursului ordinar.
Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că,
încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod
de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile
prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în
anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva încheierii
judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este
susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare.
2
În conformitate cu art. 432, 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal
al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Mițcul Alexandru
Timofei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23
noiembrie 2015, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă, publicată la 20 ianuarie 2016.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
3