1ra-836/2016 — art. 152 alin.2 lit.d,e,h, 349 alin.1-1 CP

1ra-836/2016 — art. 152 alin.2 lit.d,e,h, 349 alin.1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-836/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș

și avocatul Odobescu Ghenadie în numele inculpaților Michitiuc Igor, Ceban

Serghei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 04 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Michitiuc Igor Ivan,

născut la 26 decembrie 1968, originar din r-nul

Briceni, s. Halahora de Sus, domiciliat în or. Edineț,

șos. Bucovinei 31, ap. 10,

și

Ceban Serghei Mihail,

născut la 27 februarie 1975, originar din or. Comrat,

domiciliat în r-nul Edineț, s. Alexăndreni.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

condamnați:

- Michitiuc Igor și Ceban Serghei în baza art. 152 alin. (2) lit.d),e) Cod penal la

3 ani închisoare și în baza art. 349 alin.(2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 79

Cod penal la 3 ani închisoare, fiecare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, le-a fost stabilită pedeapsa definitivă

de 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, fiecăruia.

1

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Igor împreună cu Ceban Serghei, la data de 04 august 2011, aproximativ la ora

04 30, deplasîndu-se cu automobilul de model „Mercedes Universal” cu n/î ED

BA 830, fiind urmăriți și stopați de către șeful de sector al echipei mobile

„Nord” a Direcției servicii operative a Serviciului Vamal al RM, M. Alexei

aflat în exercițiul funcției, în scopul verificării încărcăturii transportate, la

intersecția str. Alexandru cel Bun și str-la Sportului din or. Edineț, în scopul

eschivării de la un eventual control din partea Serviciului Vamal, au inițiat cu

acesta o ceartă, în urma căreia au aplicat față de Alexei M. violență

periculoasă pentru viață și sănătate, amenințându-l cu vătămarea integrității

corporale și moartea.

Tot ei, continuîndu-și activitatea criminală, în aceleași împrejurări, i-au

aplicat multiple lovituri cu mîinele și picioarele peste diferite părți ale

corpului șefului de sector al echipei mobile „Nord” a Direcției servicii

operative a Serviciului Vamal, Alexei M., care se afla în exercițiul funcției,

cauzîndu-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 130 D din

19.08.2011, vătămări corporale medii.

inculpaților, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărîri de achitare pe ambele capete de învinuire.

Apelantul a solicitat să fie numită și efectuată în privința părții vătămate

expertiza medico-legală în comisie, care a fost respinsă de către instanța de

fond, considerînd că aceasta este una necesară, deoarece pe dosar au fost

dispuse două expertize medico-legale, însă nici învinuiții cît și apărătorul lor

nu au fost informați despre efectuarea expertizei, precum și nu au avut

posibilitatea de a pune întrebări expertului, fiind încălcate prevederile art. 64

alin. (2) pct.11) și 17) Cod de procedură penală. Totodată, în procesele-verbale

de informare cu dispunerea și prezentarea rezultatelor expertizei semnăturile

inculpaților au fost falsificate, fapt ce denotă că organul de urmărire penală a

făcut-o intenționat pentru a evita întrebările părții apărării pe marginea

conținutului concluziilor raporturilor medico-legale nr. 486 din 11.08.2011, nr.

130-D din 14.08.2011, nr.137-D din 14.09.2011.

Instanța nu a verificat dacă partea vătămată la momentul comiterii

pretinselor fapte de către inculpați, exercita sau nu atribuțiile de serviciu în

2

conformitate cu Regulamentul cu privire la activitatea echipelor mobile ale

Serviciului Vamal al RM.

Pentru ca în acțiunile inculpaților să fie prezentă latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute la art. 349 alin.(11) Cod penal este necesară nu numai

cauzarea leziunilor corporale dar și ca aceste leziuni să fie comise pentru a

sista în interesul celui care comite infracțiunea sau a altor persoane activitatea

persoanei cu funcție de răspundere. Însă, din graficul de serviciu rezultă că la

data de 04.08.2011, în intervalul de timp 1700 - 0100, partea vătămată Alexei M.

s-a aflat la serviciu în echipaj împreună cu Popovici S. Astfel, la orele 0430,

inspectorul vamal nu se afla la serviciu și nu exercita activitatea de serviciu,

prin urmare nu avea dreptul să sisteze inculpații. Conform foii de parcurs,

victima la ora cînd conform învinuirii a fost comisă infracțiunea nici nu se afla

în or. Edineț, intrînd pe teritoriul lui cu 30 min. mai tîrziu, adică la ora 0502.

Consideră, că declarațiile părții vătămate sunt neclare și contradictorii,

fapt ce denotă că nu sunt veridice, deoarece Alexei M. a declarat că a verificat

și cunoștea că inculpații au traversat frontiera vamală a RM, fapt ce nu

corespunde adevărului, or în cadrul ședinței de judecată s-a stabilit că

Michitiuc I. și Ceban S. la 04.08.2011 nu au făcut acest lucru.

Astfel, în acțiunile inculpaților lipsește latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin.(11) Cod penal și urmează a fi pronunțată o decizie

de achitare pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

2015, a fost admis apelul avocatului Odobescu Gh. în numele inculpaților,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță.

- Michitiuc Igor și Ceban Serghei au fost achitați de sub învinuirea de

săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. d), e), h) Cod penal,

din motiv că fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii.

- Michitiuc Igor și Ceban Serghei au fost condamnați în baza art. 349

alin.(11) Cod penal la 600 unități convenționale, fiecare.

În rest, sentința a fost menținută.

Michitiuc I. și Ceban S. a infracțiunii prevăzută de art. 349 alin.(11) Cod penal,

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea față de persoana cu funcție

de răspundere în scopul sistării activității ei de serviciu ori schimbării caracterului ei

în interesul celui care amenință, concluzionînd totodată că, deși inculpații nu au

3

recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, vinovăția acestora este

dovedită pe deplin prin declarațiile părții vătămate Alexei M., martorului

Popovici S., precum și materialele cauzei: - sesizarea din 04.08.2011 a OUP de

către Alexei M. privind maltratarea sa de către Michitiuc I. și o persoană

necunoscută, - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04.08.2011, -

graficul de serviciu al echipelor mobile al SEM „Nord” pe perioada 01.08. -

07.08.2011, - foaia de parcurs, - proces-verbal cu privire la contravenție din

11.09.2010 în privința lui Michitiuc I. care a fost sancționat în baza art. 287

alin. (11) Cod contravențional pentru fapta de contrabandă comisă la

04.08.2010, - informația privind traversarea de către Michitiuc I. a frontierei

R.Moldova la 03.08.2011, - comunicarea privind depunerea de către Alexei M.

la 04.08.2011 a raportului pe marginea maltratării sale de către Michitiuc I., -

procesele-verbale de examinare a scurtei de la uniforma vamală ce aparține

lui Alexei M. și de examinare a unui epolet și doi nasturi, depistați și ridicați

de la locul faptei.

Instanța de apel a conchis de a reîncadra acțiunile lui Michitiuc I. și

Ceban S. din prevederile art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal în cele ale alin. (11)

Cod penal, din lipsa probelor ce ar demonstra prezența în acțiunile lor a

agravantei „aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei”.

Astfel, din raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 193 din

23.07.2013, întocmit în baza raportului de examinare medico-legală nr. 486 din

04.08.2011, potrivit căruia la Alexei M. au fost constatate leziunile corporale –

edem al nasului și țesăturilor moi pericraniene regiunea occipitală și echimoză pe

torace din stânga (peretele anterior nivelul coastelor III-VII), care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice prin mecanism de lovire cu obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, au fost calificate

ca vătămare corporală neînsemnată, iar comoția cerebrală și contuzia rinichiului

drept, indicate în fișa medicală a bolnavului staționar nr. 7552/534 IMSP SR

Edineț nu au fost argumentate prin complexul de semne clinice obiective cât

și prin cercetări paraclinice și de laborator (în dinamică), prin urmare nu au

fost supuse aprecierii medico-legale în corespundere cu „Regulamentul de

apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale” și Ordinul nr.157 din

30.05.2005 a Ministerului Sănătății, cu privire la implicarea în practica medico-

legală și neurochirurgicală a indicațiilor metodice „Aprecierea medico-legală

a gravității vătămării corporale în traumele cranio-cerebrale”. Din aceste

considerente, nefiind prezentate date suplimentare necesare pentru efectuarea

4

expertizei, comisia de experți a fost în imposibilitate de a se pronunța despre

existența fracturii coastelor III-IV pe stînga toracelui (f.d.113-116, vol.II), motiv

pentru care, la solicitarea părților, s-a dispus efectuarea unei expertize

suplimentare medico-legale în comisie.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 289 din

18.12.2014, s-a concluzionat că pe parcursul examinărilor medicale și medico-

legale la Alexei M. au fost constatate următoarele leziuni: - edem al nasului și

țesuturilor moi pericraniene; - echimoză pe torace din stînga; - traumă cranio-

cerebrală cu comoție cerebrală; - contuzia rinichiului drept și fractura

coastelor III și IV din dreapta.

Dintre acestea, doar primele două leziuni au fost argumentate obiectiv,

fiind calificate ca vătămare corporală neînsemnată, însă celelalte menționate mai

sus, nu au fost argumentate, motiv pentru care gravitatea lor nu a fost supusă

aprecierii conform pct.17 al Regulamentului de apreciere medico-legală a

gravității vătămării corporale.

În ambele rapoarte de expertiză medico-legală cu nr. 130/D și 193, sunt

examinate leziunile traumatice înregistrate în documentația medicală, doar că

în cadrul expertizei în comisie nr.193 au fost puse la îndoială și considerate

incerte unele diagnoze, aplicîndu-se prevederile pct.17 al „Regulamentului de

apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale”.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că vătămările corporale

neînsemnate confirmate prin raportul de expertiză nominalizat, depistate la

partea vătămată Alexei M., i-au fost cauzate de către inculpații Michitiuc I. și

Ceban S. în scopul sistării activității lui de serviciu ori schimbării caracterului

ei, în vederea eschivării de la controlul încărcăturii din automobilul condus de

Michitiuc I.

Totodată, instanța a menționat că potrivit pct.24 din Ordinul

Ministerului sănătății nr.99 din 27.06.2003, modificat prin Ordinul nr. 654 din

16.08.2011, gradul de gravitate al vătămărilor corporale după criteriul

dereglării sănătății, se determină conform timpului necesar pentru restabilirea

sănătății în funcție de volumul și caracterul lezional, care este apreciat în zile.

Însă, potrivit pct. 27, drept periculoase pentru viață sînt considerate vătămările

corporale, care prezintă pericol iminent-imediat, tardiv sau potențial, ca

leziunea să determine moartea, indiferent dacă acest pericol a fost înlăturat

printr-un tratament medical sau datorită reactivității individuale a

5

organismului, vătămări care sunt prevăzute în pct. 28 al Regulamentului.

În corespundere cu actul normativ indicat, vătămările corporale

neînsemnate depistate la partea vătămată, în lipsa datelor obiective referitor la

alte leziuni corporale, au fost considerate ca fiind nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei, ceea ce a determinat instanța de a reîncadra acțiunile

inculpaților de la alin. (2) lit. a) la alin. (11) art. 349 Cod penal.

Astfel, primind o încadrare unică a acțiunilor inculpaților în baza art.

349 alin.(11) Cod penal, precum și lipsa probelor cu privire la aplicarea în

privința părții vătămate a violenței periculoase pentru viață și sănătate,

manifestată prin cauzarea vătămărilor corporale medii, instanța a dispus

achitarea lui Michitiuc I. și Ceban S. de sub învinuirea adusă în baza art. 152

alin.(2) lit. d), e), h) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Instanța a apreciat critic declarațiile inculpaților care neagă aplicarea

violenței nepericuloase în privința lucrătorului vamal, în legătură cu sistarea

lor a activității lui de serviciu, sau cele relatate de aceștia sunt în contradicție

cu probele enumerate mai sus. Or, depistarea și ridicarea de la fața locului a

unor elemente distincte de la uniforma de serviciu a colaboratorului vamal,

examinate și anexate la dosar în calitate de corpuri delicte, în raport cu datele

medicale privind constatarea la Alexei M. a vătămărilor neînsemnate, precum

și declarațiile martorului Popovici S. confirmă cu certitudine fapta comisă de

inculpați.

Organul de urmărire penală verificînd legalitatea acțiunilor

colaboratorului vamal Alexei M. în baza sesizării depuse de către inculpați, la

27.10.2011 prin ordonanță, a dispus neînceperea urmăririi penale, din lipsa în

acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii.

La fel, instanța a menționat că argumentul apărării referitor la faptul că

partea vătămată Alexei M. nu se afla în exercițiul funcției, aflîndu-se în alt

sector, decît cel unde a avut loc fapta, este în contradicție cu graficul activității

echipajelor mobile și foaia de parcurs, potrivit cărora, în noaptea spre

04.08.2011 partea vătămată se afla în schimb exercitîndu-și obligațiile

profesionale, inclusiv și cele îndreptate spre efectuarea controlului

automobilului condus de Michitiuc I., asupra căruia avea suspecții de

transportare a mărfurilor, introduse pe teritoriul țării prin contrabandă, fapt

constatat prin atragerea ultimului la răspundere contravențională.

6

Cît privește modalitatea ridicării de la partea vătămată a scurtei de la

uniformă, în vederea examinării ei, pretinsă de apărare a fi efectuată cu

încălcarea normelor de procedură penală, respectiva împrejurare nu afectează

în careva mod faptele constatate prin administrarea celorlalte probe.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

circumstanțele cauzei, persoana inculpaților și comportamentul manifestat de

ei pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei, lipsa antecedentelor

penale, caracteristica pozitivă de la locul de trai precum și prezența la

întreținerea lor a copiilor minori, astfel, a concluzionat de a aplica inculpaților

pedeapsa amenzii, care va duce la corectarea lor.

și avocatul Odobescu Gh. în numele inculpaților Michitiuc I. și Ceban S., care

au solicitat:

- procurorul, invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct.6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casatea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel.

A menționat că instanța de apel a aplicat o pedeapsă prea blîndă sub

formă de amendă, care este neproporțională faptei săvîrșite și personalității

inculpaților, fiind constatat că aceștia au acționat prin participație, asupra

unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiunilor de

serviciu, aplicînd violență asupra părții vătămate, cauzîndu-i vătămări

corporale.

Astfel, pedeapsa stabilită nu va duce la reeducarea inculpaților, în

condițiile în care s-a stabilit că în privința lui Michitiuc Ig. a fost întocmit

proces-verbal cu privire la contravenție, fiind sancționat în temeiul art. 287

alin. (11) CC pentru fapta de contrabandă comisă la 04.08.2010.

La fel, instanțele de judecată nu au luat în considerare urmările

prejudiciabile - sistarea activității de serviciu a colaboratorului vamal, iar

motivul săvîrșirii infracțiunii fiind manifestat prin eschivarea de la un

eventual control din partea Serviciului Vamal a încărcăturii transportate, de

unde rezultă că pedeapsa minimă nu va atinge scopul. Prin urmare, numai

aplicarea unei pedepse mai aspre poate duce la corectarea și reeducarea lor.

- avocatul Odobescu Gh. în numele inculpaților, care invocînd temeiul

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

7

deciziei și achitarea inculpaților de sub învinuirea adusă în baza art. 349 alin.

(11) CP, din lipsa elementelor infracțiunii.

Decizia de condamnare este întemeiată exclusiv pe declarațiile acuzării

și părții vătămate, fiind încălcat principiul contradictorialității, astfel, instanța

a examinat unilateral apelul reieșind din probele prezentate de acuzare, iar

inculpații și apărarea au fost lipsiți de posibilitatea dată. Declarațiilor

martorilor și părții vătămate nu le-a fost dată o apreciere justă.

Inculpații au fost limitați în dreptul la apărare, dreptul de a participa la

efectuarea acțiunilor de urmărire penală, precum și de a adresa întrebări

expertului, prevederi stipulate în art. 64 alin. (2) pct. 11), 17) CPP.

Recurentul a menționat aceleași motive care le-a invocat anterior în

cererea de apel.

Suplimentar a invocat că în cazul în care instanța de apel a stabilit o

eroare de drept comisă de instanța de apel, aceasta va arăta în ce constă

caracterul ilegal al activității instanței, prin ce se exprimă încălcarea de lege

comisă, precum și mijloacele privind repararea ei.

Prin urmare, decizia instanței de apel trebuie să fie legală, întemeiată și

motivată. Obligarea instanței să-și motiveze hotărîrea rezultă din prevederile

art. 6 § 1 din CEDO. Lipsa motivărilor cerințelor legii într-o hotărîre

judecătorească afectează grav respectarea garanțiilor procedurale la un proces

echitabil.

Astfel, în acțiunile inculpaților lipsește latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 349 Cod penal.

Totodată, recurentul a făcut trimitere la decizia CSJ nr. 1ra-657/13 din

30.07.2013, unde a fost menționat că esența infracțiunii prevăzute de art. 349

Cod penal constă în fapta prejudiciabilă care se exprimă în aplicarea violenței

periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei cu funcție de răspundere ori,

a rudelor ei, sau a persoanei care își îndeplinește datoria obștească în legătură

cu participarea acestei persoane la curmarea ori prevenirea unei fapte

antisociale, elemente ce în speță nu se regăsesc, adică fapta prejudiciabilă în

cazul dat nu se exprimă în aplicarea violenței periculoase. Mai mult că victima

la momentul presupusei infracțiuni nu-și exercita atribuțiile de serviciu.

Consideră, că hotărîrea contestată este neîntemeiată, contrară

Constituției R. Moldova, care prevede că, orice persoană are dreptul la

satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva

actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime, precum și

8

fiind încălcate normele art. 3, 6 Cod penal și art. 8, 19, 24, 27 Cod de procedură

penală.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autor.

Deși, procurorul și-a întemeiat recursul pe temeiul de drept pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, din conținutul acestuia se observă că nu

este argumentată ilegalitatea hotărîrii judecătorești din punct de vedere al

erorii de drept comise la judecarea cauzei în apel.

Însă, în raport cu textul hotărîrii contestate, se relevă că instanța de apel

și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1) pct.8) Cod

de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept

care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de avocat în numele

inculpaților Michitiuc I. și Ceban S.

Astfel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art.

414 Cod de procedură penală, instanța de apel, examinînd apelul avocatului, a

supus unei cercetări suplimentare și minuțioase toate probele administrate la

dosar, inclusiv a audiat inculpații, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii

9

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor

din dosar, au permis instanței de apel de a casa sentința și a pronunța o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Totodată, acuzatorul de stat și-a întemeiat recursul în baza pct. 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, criticînd hotărîrea contestată în partea

pedepsei.

Reieșind din temeiurile reflectate mai sus, instanța conchide că, autorul

recursului contestă decizia instanței de apel și în partea stabilirii pedepsei, pe

care o consideră prea blîndă în coraport cu circumstanțele cauzei, susținînd că

pedeapsa stabilită lui Michitiuc I. și Ceban S. de către instanța de apel, este

una neechitabilă, fără a specifica în recurs asupra cărei categorie de pedeapsă

prevăzută la art. 349 alin.(11) este contestată (amendă, munca neremunerată în

folosul comunității sau închisoare).

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub acest aspect, Colegiul

penal reține că acest temei nu și-a găsit confirmarea în speța dată.

Astfel, instanța de recurs consideră legală soluția instanței de apel care

corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

pedeapsa aplicată inculpaților Michitiuc I. și Ceban S., fiind în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform

cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii,

iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de toate

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 349 alin. (11) Cod penal,

prevede pedeapsa cu „amendă în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale

sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu

închisoare de pînă la 3 ani”.

Reieșind din categoriile de pedepse aplicate persoanelor fizice,

prevăzute de art. 62 Cod penal, pedeapsa sub formă de amendă în sistemul de

clasificare a pedepselor, este printre cele mai ușoare, totodată, sancțiunea art.

349 alin.(11) CP, prevede și pedeapsa muncă neremunerată în folosul

comunității și închisoare, însă instanța a considerat că corectarea și reeducarea

10

inculpaților este posibilă fără privarea acestuia de libertate.

Astfel, pedeapsa stabilită lui Michitiuc Ig. și Ceban S. de către instanța

de apel (amendă de 600 unități convenționale, fiecăruia) este stabilită

corespunzător gravității faptei, în raport cu pericolul social, atitudinea

inculpaților față de cele comise, precum și luînd în considerație circumstanțele

atenuante stabilite.

Prin urmare, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419 Cod

de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, astfel

instanța nu constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărîrii

atacate sub aspectele invocate, impunîndu-se în consecință inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Odobescu Gh. în numele

inculpaților Michitiuc Ig. și Ceban S.

Potrivit textului recursului, avocatul Odobescu Gh. în numele

inculpaților invocă temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.(1)

pct. 8) Cod de procedură penală, care stipulează că:

- hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanța de fond și de apel atunci cînd nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autor.

Astfel, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

După cum rezultă din conținutul recursului, avocatul inculpaților nu

este de acord cu condamnarea lui Michitiuc Ig. și Ceban S. în baza art. 349

alin.(11) Cod penal, considerînd că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția

acestora în săvîrșirea infracțiunii imputate, în legătură cu ce urmau a fi

achitați.

Colegiul penal constată că instanța de apel, respectînd prevederile art.

414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele

11

administrate, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale cît și cele

prezentate în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, ca concluzia despre

vinovăția lui Michitiuc I. și Ceban S. privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 349 alin. (11) Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Conform textului deciziei, instanța de apel a constatat că vinovăția

inculpaților în săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 349 alin.(11) Cod penal,

pe deplin a fost dovedită prin: - declarațiile părții vătămate Alexei M., - a

martorului Popovici S., și actele cauzei - plîngerea lui Alexei M. din 04.08.2011,

prin care solicită de a fi luate măsuri față de cet. Michitiuc I. și încă o persoană

necunoscută, care la 04.08.2011, aproximativ la ora 0430, l-au maltratat, -

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04.08.2011 cu fototabelul, - graficul de

serviciu al echipelor mobile al SEM “Nord” pe perioada 01.08.2011 - 07.08.2011, -

informația privind traversarea de către Michitiuc I. a frontierei RM, - procesul-verbal

de examinare a obiectului din 14.09.2011, a scurtei de la uniforma vamală ce

aparține lui Alexei M., cu mențiunea lipsei unui epolet și a doi nasturi, avînd

pe suprafață pete de culoară brună asemănătoare cu sînge, - procesul-verbal de

examinare a epoletului și doi nasturi depistați la locul faptei, - rapoartele de expertiză

medico-legală în comisie nr. 193 din 23.07.2013 și 289 din 18.12.2014, potrivit

căreia la partea vătămată Alexei M. s-a constatat edemul nasului, țesuturilor

moi pericraniene, echimoză pe torace din stînga, care sunt calificate ca

vătămare corporală neînsemnată, probe care sunt descrise și analizate în

hotărîrile judecătorești și care sînt pertinente, concludente, coroborează între

ele și nu trezesc temei de îndoială.

Prin urmare, se constată că în speță, s-au stabilit toate elementele

componente ale infracțiunii imputate lui Michitiuc I. și Ceban S., inclusiv

vinovăția acestora, iar instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor

de fapt, care și-a motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente,

concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Argumentele părții apărării, precum că acțiunile inculpaților nu

întrunesc elementele infracțiunii aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau

sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității ei de

serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință, sunt

neîntemeiate, deoarece în cauză cu certitudine s-a constatat că, Michitiuc Ig. și

Ceban S. în noaptea de 04 august 2011, aproximativ la ora 0430, în timpul

deplasării cu automobilul de model “Mercedes Universal”, cu n/î ED BA 830,

12

fiind urmăriți și stopați de către șeful de sector al echipei mobile “Nord” a

Direcției servicii operative a Serviciului Vamal al RM, Alexei M., aflat în

exercițiul funcției, în vederea verificării încărcăturii transportate, la intersecția

str. Alexandru cel Bun și str-la Sportului, din or. Edineț, în scopul eschivării

de la un eventual control din partea Serviciului Vamal, au inițiat cu el ceartă,

pe parcursul cărei i-au aplicat violență nepericuloasă pentru viață și sănătate.

Mai mult ca atît, instanța de recurs menționează că argumentele

avocatului Odobescu Gh. precum că decizia instanței de apel este lipsită de

obiectivitate, întemeiată exclusiv pe declarațiile acuzării și părții vătămate,

sunt neîntemeiate, deoarece instanța la adoptarea hotărîrii de condamnare, nu

s-a axat doar pe declarațiile martorilor acuzării și părții vătămate Alexei M.,

dar pe cumulul de probe pertinente și concludente administrate în cauza

penală, astfel probele acumulate au confirmat cu certitudine vina inculpaților

în comiterea infracțiunii imputate.

Cît privește motivul invocat de autor referitor la rapoartele de expertiză

medico-legale anexate la materialele cauzei, despre care nu au fost informați

învinuiții și apărătorul acestora, precum și în procesele-verbale de comunicare

a rapoartelor de expertiză semnăturile inculpaților au fost falsificate, fiind

efectuat intenționat, pentru ca părțile să nu aibă posibilitatea să conteste

rapoartele de expertiză, instanța de recurs le consideră neîntemeiate și

declarative, care urmează a fi respinse, deoarece, după cum rezultă din

materialele cauzei, potrivit proceselor-verbale de comunicare a raportului de

expertiză nr. 130-D din 19.08.2011 și nr. 137-D din 14.09.2011 (f.d. 116,118, 124,

126 vol.I), bănuiților Michitiuc I. și Ceban S. le-au fost aduse la cunoștință în

conformitate cu prevederile art. 151 Cod de procedură penală rapoartele de

expertiză efectuate în privința lui Alexei M. și Ceban S., unde bănuiții nu au

avut careva obiecții, precum și nu au înaintat careva întrebări suplimentare

către expert, fiind de acord cu concluziile expertizelor.

Totodată, a fost efectuat un control deplin și suplimentar a

circumstanțelor indicate de către avocat, pe parcursul examinării cauzei în

instanța de apel, iar prin ordonanța de refuz în începerea urmăririi penale din

05.04.2012, au fost verificate declarațiile lui Michitiuc I. și Ceban S. privind

falsificarea semnăturilor lor în procesele-verbale de informare cu dispunerea

și rezultatele expertizei, astfel s-a dispus neînceperea urmăririi penale, din

motiv că nu există faptul infracțiunii (f.d.29, vol.II).

Referitor la temeiul invocat în recurs că nu s-a verificat faptul dacă

13

partea vătămată Alexei M. exercita sau nu atribuțiile de serviciu la momentul

comiterii faptei, instanța ține să remarce că acesta este neîntemeiat și

contravine materialelor cauzei, or, potrivit graficului activității echipajelor

mobile victima s-a aflat la serviciu la data de 03.08.2011, unde își exercita

atribuțiile și obligațiile profesionale, între orele 2300 - 0700, iar fapta

infracțională a fost comisă în noaptea de 04 august 2011, orele 0430.

Următorul argument invocat de recurent este încălcarea prevederilor

art. 6 CEDO - dreptul la un proces echitabil, prin nemotivarea deciziei potrivit

cerințelor legii.

Colegiul stipulează că, motivarea soluției pronunțate de instanța de

judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în

realizarea justiției, dînd părților din proces posibilitatea să-și formeze

convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar

instanțelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului

judecătoresc.

În privința motivului invocat, precum că decizia instanței de apel este

nemotivată, Colegiul reiterează practica CEDO (cazul Ruiz Torija vs Spania,

09.12.1994), unde Curtea menționează că instanțele judecătorești naționale

trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul articolului 6§1 al Convenției. Totuși,

instanțele judecătorești nu sînt obligate să ofere răspuns detaliat la fiecare

argument și extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive

poate să varieze în dependență de caracterul deciziei. Motivele deciziei pot fi,

de asemenea, deduse din circumstanțele cauzelor.

Instanța de recurs constată că, în cauză, instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor temeiurilor invocate în cererea de apel, cărora li s-a dat o

motivare corespunzătoare și argumentată, soluție care este considerată legală.

Cît privește argumentul avocatului care s-a referit la cauza 1ra-657/13

din 30.07.2013 în privința lui Basarab O., potrivit căreia instanța de recurs a

reîncadrat acțiunile inculpatului din prevederile art. 27, 349 alin.(2) lit.a) Cod

penal în cele ale art. 349 alin.(1) Cod penal, deoarece în acțiunile inculpatului

nu s-a constatat tentativa de aplicare a violenței periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei, însă persistă amenințarea cu vătămarea integrității

corporale a colaboratorului de poliție, instanța ține să remarce că această

hotărîre nu are aplicabilitate în speța data, fiindcă potrivit rapoartelor de

expertiză medico-legale în comisie nr. 193 și 289 din 23.07.2013 și 18.12.2014,

la partea vătămată Alexei M. s-a constatat: edemul nasului și țesuturilor moi

14

pericraniene, echimoză pe torace din stînga, care au fost produse prin acțiune

cu obiect contondent dur, și calificat ca vătămare corporală neînsemnată, unde

cert s-a constatat că Michitiuc I. și Ceban S. au aplicat față de persoana cu

funcție de răspundere violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea

acestuia, în legătură cu participarea lui Alexei M. la prevenirea ori curmarea

unei fapte antisociale, inclusiv și cele îndreptate spre efectuarea controlului

automobilului condus de Michitiuc I., asupra căruia victima avea suspecții de

transportare a mărfurilor, introduse pe teritoriul țării prin contrabandă.

Astfel, Michitiuc I. și Ceban S. prin acțiunile lor intenționate au comis

infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal.

Rezumînd aceste constatări, Colegiul atestă corectitudinea concluziei

instanței de apel asupra faptului că probele prezentate de partea acuzării și

examinate în cadrul cercetării judecătorești sunt într-o legătură coerentă și

logică, care cu certitudine indică la faptul că vătămările corporale

nepericuloase pentru viață și sănătate constatate la partea vătămată Alexei M.,

au fost provocate prin acțiunile inculpaților.

Prin urmare cele nominalizate de avocat sunt declarative și

neîntemeiate, care nu au tangență cu cauza data.

La fel, motivul recurentului, precum că Michitiuc I. și Ceban S. nu au

comis infracțiunea pentru care au fost condamnați, sînt neîntemeiate și

contravin materialelor cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de către aceștia

nu echivalează cu achitare, de vreme ce există probe pertinente și concludente

care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu

certitudine vinovăția lor în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Cît privește afirmația autorului, precum că instanța de judecată incorect

a apreciat probele punîndu-le la baza deciziei de condamnare, nu poate fi

reținută ca temei de admitere a recursului declarat, deoarece, ca probe acestea

au fost adunate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de

instanțe în modul corespunzător conform procedurii penale.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul consideră că faptelor

săvîrșite de către Michitiuc I., Ceban S. li s-a dat o apreciere și încadrare

juridică corectă, iar măsura de pedeapsă inculpaților i s-a stabilit cu

respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul

prejudiciabil al faptelor comise, de persoana celui vinovat și de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-le

numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza cărora au fost

15

declarați vinovați, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în

această parte la fel nu s-a stabilit.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414 – 419 Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de

recurent prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, art. 6

CEDO, nu și-au găsit confirmare din punct de vedere al prezenței erorii de

drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței de

apel, în sensul rejudecării hotărîrii judecătorești și prin urmare, se impune

inadmisibilitatea recursului declarat de avocat, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș și avocatul

Odobescu Ghenadie în numele inculpaților Michitiuc Igor, Ceban Serghei,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie

2015, în cauza penală în privința lui Michitiuc Igor Ivan și Ceban Serghei

Mihail, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 08 iulie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

16