1ra-173/2017 — Art.287 alin.2 lit.b Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Șoldănești din 24 aprilie 2015, Crîșmaru Valeriu și Catrinici Veaceslav au fost condamnați în baza art. 287 alin.(2) lit.b) Cod penal la 3 ani închisoare, fiecare. În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani, fiecăruia. A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Vasluian O. în mărime de 45 000 lei, urmând ca asupra cuantumului 1 despăgubirilor cauzate să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Crîșmaru Valeriu și Catrinici Veaceslav la 05 octombrie 2012, aproximativ la ora 05 15, intenționat au comis un act de huliganism, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, amenințând și aplicând violență fizică asupra a două persoane printr-un cinism și obrăznicie deosebită în următoarele circumstanțe: ambii, aflându-se în loc public, în centrul or. Șoldănești, pe str. Prieteniei 3, pe teritoriul ÎM „Piața Șoldănești”, în urma înțelegerii prealabile și împreună, în prezența la un număr mare de vizitatori și comercianți ai pieții or. Șoldănești, din intenții huliganice, fără nici un motiv, i-au înjurat cu cuvinte necenzurate pe concubinii Ciorici Ion și Vasluian Olesea, înjosându-le premeditat onoarea și demnitatea, apoi, le-au aplicat cet. Ciorici I. și Vasluian O. mai multe lovituri cu pumnii, picioarele pe diferite părți ale corpului, inclusiv în regiunile de importanță vitală - cap și torace, cauzându-le victimelor potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 126 D și 127 D din 18.03.2013, leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații Crîșmaru Valeriu și Catrinici Veaceslav, care au solicitat: - inculpatul Crîșmaru V., casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare, menționând că soluția instanței de fond este ilegală. Partea acuzării nu a prezentat nici o probă care ar dovedi vinovăția sa, precum nici nu s-a confirmat faptul că a fost săvârșit un act de huliganism. Astfel, nu s-a indicat care din acțiunile lui pot fi caracterizate ca încălcare a ordinii publice, exprimate prin lipsa de respect față de societate sau obrăznicie deosebită, în condițiile în care el nu a folosit expresii și cuvinte indecente, nu a efectuat careva gesturi obscene, mai mult că acțiunile sale nu au fost îndreptate față de societate. Prin urmare, acțiunile sale nu au fost orientate spre public sau spre încălcarea grosolană a ordinii publice, fiind greșit condamnat în baza art. 44, 287 alin.(2) lit.b) Cod penal. - inculpatul Catrinici V., casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că nu a comis fapta imputată. Instanța de fond l-a condamnat în lipsa cărorva probe concludente și pertinente, nu a acordat atenție laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal. Mai mult ca atât, nici un martor audiat în cadrul instanței de judecată nu a 2 confirmat faptul că el a acționat agresiv față de părțile vătămate, tulburând liniștea și ordinea publică, inclusiv cu aplicarea cărorva lovituri asupra victimelor. Totodată, nu s-a luat în considerație relațiile în care se aflau inculpații cu părțile vătămate, precum nici nu s-a dat aprecierea corectă declarațiilor participanților la proces.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2015, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Împotriva deciziei nominalizate au declarat recursuri ordinare inculpații Crîșmaru Valeriu și Catrinici Veaceslav, care au solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri cu aplicarea unei pedepse mai blânde. Totodată, au invocat că unul din judecătorii instanței de apel și anume Talpă I., a participat la examinarea recursului privind înlocuirea măsurii preventive în privința lui Crîșmaru V., astfel nu putea să participe la examinarea cauzei în apel. La fel, instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor indicate în apeluri, precum și au menționat că ei se caracterizează pozitiv, însă instanța le-a aplicat o pedeapsă prea aspră.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 19 aprilie 2016, recursurile declarate au fost admise, casată total decizia contestată și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a constatat că, la judecarea cauzei în ordine de apel, judecătorul Talpă I. a fost în situația de incompatibilitate, prevăzut la art. 33 alin. (3) CPP, deoarece magistratul a făcut parte din completul de judecată care s-a pronunțat pe calea ordinară, în privința aplicării măsurii preventive lui Crîșmaru V. Astfel, rezultă că prevederile cu privire la compunerea instanței de judecată au fost încălcate de către instanța de apel, din care motiv decizia contestată urmează a fi casată total.

Rejudecând cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2016, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Crîșmaru Valeriu și Catrinici Veaceslav.

Instanța de apel a conchis că, vina inculpaților de comiterea infracțiunii imputate este dovedită pe deplin prin probele, cercetate în cadrul ședințelor de judecată, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor. 3 Astfel, s-a constatat cu certitudine prezența în acțiunile inculpaților a componenței de infracțiune prevăzută de art. 287 alin.(2) lit.b) Cod penal, fiind neîntemeiate argumentele lui Crîșmaru V. și Catrinici V. precum că, nu au tulburat liniștea și ordinea publică, nu au acționat agresiv față de părțile vătămate și nu au aplicat față de ei forța fizică, or, motivele indicate, sunt în contradicție cu probele anexate la cauza penală, inclusiv cu rapoartele de expertiză medico-legală nr. 126 D și 127 D din 18 martie 2013, potrivit cărora părților vătămate Ciorici I. și Vasluian O. le-au fost cauzate vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, precum și cu procesele-verbale de confruntări petrecute între inculpați și părțile vătămate, ultimii relatând circumstanțele în care le-au fost aplicate lovituri de către inculpați. La fel, instanța a reținut poziția contradictorie a lui Catrinici V., care în cererea de apel a indicat că cu părțile vătămate a apărut un conflict anterior faptelor descrise în învinuire, pe motiv de divergențe în prețuri și lipsei unui loc stabil de comercializare, pe când, potrivit procesului-verbal de confruntare cu Vasluian O., inculpatul Catrinici V. a invocat că anterior nu a avut conflicte cu ultima și că are un loc stabil pe piață, lângă Tabuncic Maria. Referitor la pedeapsa stabilită inculpaților de prima instanță, instanța de apel a constatat că aceasta este una echitabilă și se încadrează în limitele legii, la care s-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, ținându-se cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, că infracțiunea imputată inculpaților, conform prevederilor art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana acestora, care sunt încadrați în gradul II de invaliditate, de faptul că aceștia sunt pentru prima dată atrași la răspundere penală, caracterizându-se pozitiv la locul de trai, astfel au permis de a stabili pedeapsa închisorii, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Totodată, instanța a considerat corectă soluția primei instanțe referitor la acțiunea civilă înaintată, iar cât privește argumentele inculpatului Catrinici V. precum că nu a fost confirmată mărimea pagubei materiale, instanța a menționat că, anume din acest motiv fiind necesară administrarea probelor ce ar confirma mărimea prejudiciului cauzat, astfel, instanța de fond justificat a lăsat spre soluționare această chestiune în ordinea procedurii civile.

Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul Lefter Stela în numele inculpaților Crîșmaru Valeriu, Catrinici Veaceslav, care, invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală 4 solicită, casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpați. În argumentarea recursului a invocat că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au dat o apreciere greșită acțiunilor inculpaților, deoarece latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. Prin încălcarea grosolană a ordinii publice se exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de convețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăznicie, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosirea onoarei și demnității personalității, încălcarea îndelungată și insistentă a ordinii publice etc., toate acestea fiind exprimate fără careva motive. Însă, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că atât inculpații, cât și părțile vătămate își desfășurau legal activitatea de întreprinzător în piața or. Șoldănești, având un gen de activitate la fel, adică comercializarea legumelor. Totodată, între inculpați și victime a apărut un conflict anterior faptelor descrise în învinuire, pe motiv de divergențe în prețuri, lipsei unui loc de comercializare stabilit oficial de administrația pieței pentru fiecare comerciant, fapt confirmat atât prin declarațiile inculpaților, părților vătămate, precum și martorilor acuzării Melnic T., Rotaru V. Astfel, incidentul între părți a fost o consecință al relațiilor ostile anterior dintre părțile pe dosar. Mai mult ca atât, acțiunile lui Catrinici V. sunt în contradicție directă cu toate probele acumulate la dosar, deoarece nici un martor audiat în ședința de judecată nu a confirmat că acesta să fi acționat agresiv față de părțile vătămate, sau că ar fi tulburat liniștea și ordinea publică, precum și faptul că ar fi aplicat careva lovituri acestora. De asemenea, la baza hotărârilor de condamnare, s-a pus drept probă plângerea părții vătămate Vasluian O. către IP Șoldănești din 05.10.2012, în care menționează că soțul ei a fost agresat de către Crîșmaru Valeriu, însă despre inculpatul Catrinici V. nici nu spune nimic, doar peste 2 zile, la 5 08.10.2012 mai depune o cerere unde indică că a fost bătută, inclusiv și ea de ambii inculpați. Prin urmare, acest fapt a fost neglijat de către instanțele judecătorești, necătând la faptul că în cererea de apel a fost indicat acest moment. Declarațiile părților vătămate sunt contradictorii, deoarece inițial Ciorici I. a declarat că el nu a fost lovit de inculpați, doar soția lui a fost lovită, iar în cadrul confruntării acest lucru este reconfirmat, prin faptul ce Vasluian O. inițial depunând plângere că anume Ciorici I. a fost agresat fizic. La fel, instanțele greșit au admis în calitate de probă raportul de expertiză medico-legală nr. 127 D din 18.03.2013 în privința lui Ciorici I., care a fost efectuată în baza actelor medicale, conform cărora Ciorici I. s-a adresat la medic la 27.11.2012, adică peste 2 luni de la momentul conflictului, alte date medicale prin care s-ar demonstra legătura cauzală între conflict și diagnosticul stabilit nu au fost prezentate, însă instanțele nu au luat în considerație acest fapt. Instanțele judecătorești nu au apreciat de fapt circumstanțele comiterii infracțiunii și anume că inculpatul Catrinici V. a venit la locul de muncă, care a fost ocupat în mod intenționat de către părțile vătămate, fapt confirmat prin declarațiile părților vătămate, care au relatat că erau amenințați de către inculpați, că aveau frică de ei și chiar s-au adresat nu o dată la poliție cu problema dată, adică la 05.10.2012 în mod demonstrativ au ocupat locul din piață a lui Catrinici V. înarmați cu o țeavă metalică. Consideră că, contrar prevederilor art. 158 CPP, au fost recunoscute drept probe și anexate ca corpuri delicte, mai multe obiecte, nefiind de acord cu faptul că conflictul a avut loc la 05.10.2012, iar ridicare obiectelor ca corpuri delicte și anume a 2 butoaie de culoare albastră a avut loc la 09.04.2013, adică peste 6 luni, toată perioadă indicată aflându-se la partea vătămată. Posibil acestea nefiind acele obiecte care cu adevărat sunt corpuri delicte, sau au fost substituite de partea vătămată, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor motive. Totodată, instanța nu a acordat nici o atenție la erorile materiale admise de instanța de fond, indicând că la 12.12.2014 a avut loc ședința de judecată în prima instanță unde s-au anexat la materialele cauzei un set de acte, fiind interogați inculpații, la moment ce cauza penală se afla în instanța de apel, unde se examina recursul acuzatorului de stat referitor la măsura preventivă în privința lui Crîșmaru V., prin urmare, anexarea actelor și recunoașterea lor ca probe au avut loc ilegal, pe motivul că cauza penală nu se afla în instanța 6 de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat de avocatul Lefter S. în numele inculpaților, solicitând inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că recurentul solicită casarea hotărârilor contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta incriminată nu a fost săvârșită de aceștia, făcând referire la temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6) CPP, însă afirmațiile recurentului nu se încadrează în temeiul menționat. Prin urmare, judecând cauza, instanțele de fond, just au constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, corect încadrând acțiunile lui Crîșmaru V. și Catrinici V. în baza art. 287 alin.(2) lit.b) Cod penal. 11.1. Avocatul Cubcic I. în numele părților vătămate a depus referință, care a solicitat inadmisibilitatea recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat, indicând că soluția instanțelor judecătorești inferioare sunt argumentate și corespunzătoare cumulului de probe administrate și verificate în ședințele de judecată, în baza cărora cu certitudine s-a stabilit vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, totodată acesta critică hotărârea și sub aspectul că acțiunile inculpaților au fost greșit apreciate, astfel se întrevede temeiul pentru recurs prevăzut de pct.8) al normei date – nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Reieșind din textul recursului declarat, Colegiul penal conchide că recurentul își manifestă dezacordul față de modalitatea de apreciere a probelor efectuată de către instanța de apel, considerând că aceasta a acordat 7 prioritate probelor administrate de către acuzare, fără a acorda eficiență prevederilor art. 101 Cod de procedură penală. La acest capitol, instanța de recurs ține să menționeze că critica privind aprecierea incorectă a probelor administrate în cauza data, nu poate fi reținută de instanța de recurs, din motiv că un asemenea temei nu este prevăzut pentru a judeca cauza în ordine de recurs, iar procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei, a cărei constatare este de competența instanțelor de fond. Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în sensul că Crîșmaru V. și Catrinici V. nu au săvârșit infracțiunea imputată, Colegiul o consideră neîntemeiată. Astfel, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, potrivit căreia, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul reține, că instanța de apel examinând apelurile declarate în prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele administrate la dosar, după cum rezultă din procesul verbal al ședinței de judecată (f.d. 45-47, vol. IV), astfel ținând cont de prevederile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel a evaluat just probele în corespundere cu cerințele art. 101 al aceluiași Cod, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, corect ajungând la concluzia, că vina inculpaților Crîșmaru V. și Catrinici V. în comiterea infracțiunii imputate și-a găsit confirmarea. Având ca suport prevederile legale sus enunțate și analizând textul deciziei instanței de apel, în raport cu argumentele invocate în apelurile declarate referitor la nevinovăția lui Crîșmaru Valeriu și Catrinici Veaceslav, în viziunea instanței de recurs, această instanță și-a motivat soluția adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelurilor declarate, iar autorul recursului, de fapt, nu aduce careva argumente noi, ce ar combate concluzia 8 instanțelor de judecată privind vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate. În principiu, o bună parte ale argumentelor invocate în recurs, sunt similare celor invocate în apel, iar instanța de apel a respectat rigorile ce se regăsesc în dispozițiile art. 414, 417 Cod de procedură penală, pronunțându-se motivat asupra argumentelor esențiale ale apelului, ceea ce exclude prezența temeiurilor pentru recurs invocat și de pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală. Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul că nici un martor nu a confirmat faptul că Crîșmaru V. și Catrinici V. au acționat agresiv față de părțile vătămate, precum și că au întreprins vre-o acțiune care încalcă grosolan ordinea publică însoțite de aplicarea loviturilor asupra victimelor. Astfel, potrivit teoriei penale prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, se înțelege fapta săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor. Însă, huliganismul poate fi săvârșit și în locuri care nu au un caracter public (apartamente, sedii de întreprinderi, terenuri private, mijloace de transport personal etc.). În această ordine de idei, comiterea infracțiunii de huliganism într-un loc public nu este o caracteristică obligatorie a acestei infracțiuni, obligatoriu este modul public al infracțiunii de huliganism: fie actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane, fie rezultatul actelor huliganice devine inevitabil cunoscut altor persoane. Astfel, potrivit art. 131 lit. a) Cod penal, prin fapta săvârșită în public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului. Prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică se înțelege fapta săvârșită în public, care se concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității persoanei. Instanța de recurs atestă, că faptul încălcării grosolane a ordinii publice de către inculpați, se confirmă prin probele cercetate și verificate de instanța de apel și anume: - declarațiile părților vătămate Vasluian I. și Ciorici I. din care rezultă că la 05.10.2012, aflându-se pe teritoriul pieții din or. Șoldănești, 9 Crîșmaru V. și Catrinici V. au întreprins acțiuni huliganice față de părțile vătămate și anume de la început i-au amenințat cu răfuială fizică, după care i- au înjurat cu cuvinte necenzurate și le-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzându-le leziuni corporale ușoare. Partea vătămată Vasluian I. a mai menționat că: Ea a reușit să intre în mașină ca să i-a telefonul și coborându-se a fost lovită cu ușa de către Crîșmaru V., astfel fiind lovită la nas de unde a început să curgă sânge, frunte, totodată fiindu-i strânse degetele la piciorul stâng, amețise. Coborând a început să plângă, rugându-l ca să-i de-a pace. În acel moment Catrinici V. o ținea de la spate de haină și de păr, iar Crîșmaru V. i-a aplicat cu pumnul o lovitură în piept, rămânând fără aer, stigând la ea, „eu știu cine ești tu în Mihuleni! Crîșmaru V. spunea că, el este polițist (ment), este grupat, legile le cunoaște, iar toți martorii sunt de partea lui și că o să iasă curat, ce o să le spună el la martori, aceia o să spună”; - declarațiile martorului Melnic T., care a relatat că în ziua incidentului a venit la piața din or. Șoldănești unde realizează marfă, iar la poarta pieții a văzut un grup de persoane și a auzit cum cineva plângea. S-a apropiat, a văzut 2 sau 3 polițiști și a întrebat-o pe Vasluian O. ce s-a întâmplat, deoarece ea plângea. Ultima a privit-o și a început să plângă și mai tare. Martorul nu a văzut ce s-a întâmplat în acea dimineață până a veni la piață, însă cunoaște circumstanțele care au avut loc cu 2-3 zile mai înainte. Atunci și-a dat seama că totul a fost pregătit anterior. Ulterior, a auzit de la persoanele din piață că pe Vasluian O. a lovit-o Crîșmaru V., totodată precum și că cumnatul lui Crîșmaru V., adică Catrinici V. tot a lovit, însă nu cunoaște în cine anume din părțile vătămate. De când în piață a venit Crîșmaru V. și soția lui s-au început conflicte, din cauza prețurilor la marfă. Ultimii sunt cei mai scandaloși din piață; - declarațiile martorului Tiuliuliuc V., potrivit cărora în ziua conflictului, în jurul orei 0600, el mergea spre lucru din spatele mașinilor parcate care se aflau în piața or. Șoldănești. De el s-a apropiat soția lui Ciorici I. și i-a spus ca să o scape, se auzea certându-se cu cineva, la ce a răspuns că nu se implică, deoarece pleacă la lucru, el fiind paznic la spital, doamna plângea. Nu cunoaște ce s-a întâmplat în acea dimineață, dar a auzit că din cauza pieții a fost un conflict. A observat că cineva a lovit-o pe Vasluian O., dar cine anume nu cunoaște; declarațiile martorului Gondrea I., precum și alte probe. Deci raportând, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei și 10 cumulul de probe, Colegiul constată că din declarațiile părților vătămate și a martorilor rezultă cert că inculpații au participat la conflictul din 05.10.2012, unde au întreprins acțiuni huliganice în privința părților vătămate Vasluian I. și Ciorici I., cauzându-le lovituri. Acestea fiind menționate Colegiul penal conchide, că afirmațiile recurentului precum că „nici un martor nu indică la inculpați că au acționat agresiv față de părțile vătămate, sau că au tulburat liniștea și ordinea publică, precum și că au aplicat careva lovituri asupra acestora” urmează a fi respinse ca neîntemeiate, or probele descrise mai sus dovedesc contrariul. În concluzie Colegiul penal constată că probele administrate în cauză dovedesc în mod cert, că inculpații Crîșmaru V. și Catrinici V. sunt vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal. Așadar, atât instanța de fond, cât și cea de apel au soluționat cazul examinând toate probele în ansamblu, unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. Totodată Colegiul statuează, că la aprecierea probelor judecătorii sunt independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este prezentă nici o discordanță între cele reținute de instanțele de fond și apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Cât privește temeiul pentru recurs semnalat de avocat - că instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, invocând că instanțele judecătorești la baza hotărârii de condamnare au invocat drept probă plângerea părții vătămate Vasluian O. din 05.10.2012 adresată IP Șoldănești, unde aceasta menționează că soțul ei a fost agresat de către Crîșmaru V., însă despre Catrinici V. nu spune nimic, inclusiv nici de faptul că ea personal a fost agresată, doar la 08.10.2012, depune o altă cerere indicând că a fost lovită și ea de ambii inculpați, sunt neîntemeiate și declarative, care urmează a fi respinse, deoarece nu au suport legal și contravin materialelor cauzei. În acest sens, instanța remarcă că, potrivit materialelor cauzei, la data de 05.10.2012, ora 0640, inspectorul operativ de serviciu al CPR Șoldănești, V. Golban a primit înștiințarea telefonică la de la Vasluian O., precum că soțul acesteia Ciorici I. a fost bătut de către Crîșmaru V. Totodată, la data 11 respectivă, Vasluian O. a depus explicații, din conținutul căreia rezultă că și față de dânsa au fost aplicate acțiuni huliganice, fiind numită cu cuvinte necenzurate, ulterior lovită. Aceasta a menționat și de persoana cu numele „Veaceslav” cu automobilul T-4 de culoare alb, care, a aplicat inclusiv și el lovituri. Mai mult ca atât, prin probele administrate, se confirmă că automobilul nominalizat aparține lui Catrinici Veaceslav. La fel, neîntemeiate sunt și argumentele avocatului, precum că instanțele judecătorești incorect au făcut trimitere la declarațiile martorului Baidan V. care nu a participat în cadrul judecării cauzei, au apreciat critic declarațiile martorilor apărării - Rotari V., Pînzari V. care au fost prezenți la locul conflictului și personal au văzut circumstanțele de fapt, totodată greșit fiind puse la baza soluției de condamnare doar declarațiile martorilor Melnic T., Țurcan A., Tiuliuliuc V., aceștia fiind martori indirecți, care nu au văzut personal ca inculpații să comită faptele incriminate, deoarece nu se aflau la locul faptei, însă au depus declarații, doar din spusele părții vătămată Vasluian O., deoarece la adoptarea hotărârilor de condamnare, instanțele de judecată nu s-au axat doar pe declarațiile martorilor indirecți enumerate mai sus, ci pe cumulul de probe pertinente și concludente administrate în cauza penală, astfel probele acumulate dovedesc cu certitudine vina inculpaților în comiterea infracțiunii imputate. Or, instanța la baza soluției adoptate a analizat declarațiile martorilor acuzării în cumul cu alte probe și corect a conchis că acestea urmează a fi apreciate critic, deoarece la data incidentului 05.10.2012 aceștia au fost invitați de către Crîșmaru V. pentru a fi martori ai conflictului planificat de către ambii inculpați, astfel încât contradictorialitatea invocată de recurent nu denotă caracterul ilegal al hotărârilor contestate. Lipsit de temei este și afirmația părții apărării, precum că instanțele de fond au admis în calitate de probă raportul de expertiză medico-legală nr. 126 D din 18.03.2013 în privința lui Ciorici I., care a fost efectuată în baza actelor medicale, conform cărora ultimul s-a adresat la medic la 27.11.2012, peste două luni de la momentul conflictului, astfel, careva date medicale prin care s-ar demonstra legătura cauzală între conflict și diagnosticul stabilit la partea vătămată nu au fost prezentate, deoarece după cum rezultă din materialele cauzei, potrivit proceselor-verbale de comunicare a raportului de expertiză din 28.04.2013 (f.d. 182-183, vol.I), învinuiților Crîșmaru V. și Catrinici V. le-au fost aduse la cunoștință în conformitate cu prevederile art. 151 Cod de procedură penală raportul de expertiză nominalizat mai sus efectuat în privința lui 12 Ciorici I., unde atât Crîșmaru V., cât și Catrinici V. au declarat că nu sunt deacord cu rezultatele expertizei, însă nu au înaintat careva întrebări suplimentare către expert. Ulterior, învinuiții la 27.05.2013 și respectiv 30.05.2013, au înaintat demersuri, solicitând efectuarea unei expertize în comisie în privința lui Ciorici I. și Vasluian O., care prin răspunsurile procurorului adjunct al Procuraturii r-lui Șoldănești, I. Mîrza, din 10.06.2013, au fost respinse, explicându-le posibilitatea contestării acestora în caz de dezacord. Totodată, Colegiul reține, că din raportul de expertiză medico-legală nr. 126 D din 18.03.2013 efectuat în privința lui Ciorici I., rezultă circumstanțele de fapt ale cauzei petrecute la 05.10.2012, unde sunt reflectate: 1. Datele din cartela de ambulator al acestuia: că el la 29.10.2012 a fost consultat de neurolog: Starea pacientului de gravitate medie, acuză cefalee, amețeli. În anamneză trauma cranio-cerebrală la (05.10.2012), tratament nu a primit. D-L: Consecințele TCC /05.10.12/ starea aceiași, se recomandă tratament în staționar. 2. Deja, din fișa medicală nr. 4008, rezultă că Ciorici I. la 29.11.2012 a fost internat în secția de chirurgie al SR Șoldănești, iar la 03.12.2012 externat la tratament ambulator. D-L definitiv: Consecințele TCCA, comoție cerebrală, sindrom hipertenziv intracranian în acutizare”. 3. Din cartela de ambulator pe numele lui Ciorici I. se remarcă că: la 05, 07, 18.12.2012 a fost consultat de neurolog: “ . . . Starea bolnavului pe fon de tratament s-a ameliorat relativ. Acuză cefalee, amețeli. Status neurologic cu dinamică relativă pozitivă. D-L același. Tratament continua.” Astfel, potrivit concluziei expertizei nominalizate la Ciorici I. s-a constatat: trauma cranio-cerebrală închisă, comoție cerebrală, care posibil a fost provocate în rezultatul acțiunii cu un corp dur, contodent, /s-au lovire de el/, posibil în termenul și circumstanțele descrise în îndreptare, ce se referă la leziuni corporale ușoare. Faptul că, inculpații și avocatul acestora nu sunt de acord cu concluziile expertului, aceasta nu poate servi temei pentru a conchide că leziunile corporale depistate la partea vătămată Ciorici I. nu au legătură directă cu conflictul petrecut la data de 05.10.2012, or, din declarațiile părții vătămate depuse la toate etapele procesului penal, rezultă cert că el necătând la faptul că avea dureri mari de cap, amețea, având slăbiciuni, nu putea dormi, nu a avut posibilitatea de a se interna imediat în spital, deoarece îngrijea de soție și copil mic. 13 De asemenea, instanța consideră ca neîntemeiat argumentul avocatului referitor la faptul că în speță au fost încălcate prevederile art. 158 alin.(3) Cod de procedură penală, și anume că probele recunoscute, examinate și anexate ca corpuri delicte la materialele cauzei au fost ridicate peste o perioadă de 6 luni de zile de la momentul conflictului, făcând referire la două butoaie de plastic. La acest capitol, Colegiul penal constată că, fiind întocmit planul acțiunilor de urmărire penală și măsurilor de investigație care urmau a fi efectuate în cauza penală, de către ofițerii de urmărire penală, Semen O. și Dorogan V., a fost emisă ordonanța privind începerea urmăririi penale din 02.11.2012, pe faptul dat, în baza art.287 alin. (2) lit. b) Cod penal. Din materialele cauzei și anume procesele-verbale de audiere a părții vătămate Vasluian O. în cadrul urmăririi penale, precum și din cererile adresate de avocatul Cupcic I. în numele părților vătămate, rezultă că aceștia s-au adresat de nenumărate ori organului de urmărire penală cu solicitarea de a fi ridicate și anexate la cauza penală în calitate de probă mai multe documente, inclusiv și butoaiele deteriorate în urma acțiunilor comise de Crîșmaru V. și Catrinici V. Astfel, pe parcursul efectuării acțiunilor de urmărire penală, la 27 noiembrie 2012, prin ordonanța SUP a CPR Șoldănești, au fost ridicate de la partea vătămată Vasluian O. următoarelor documente: 2 planuri schiță, cerere, plângere, 2 patente de întreprinzător, 2 contracte civile, certificatul nr.687565 privind gradul de dizabilitate și capacitate de muncă a lui Vasluian O., descifrarea convorbirilor telefonice, 12 fotografii. Potrivit procesului-verbal de examinare a obiectelor din aceiași dată, se constată că la a XI-a fotografie, se observă un butoi din plastic, care stă jos pe asfalt. Capacul este scos și pus alături. La a XII-a fotografie se vede un butoi din plastic de culoare albastră, capacul fiind deteriorat (f.d.197,vol.I). Astfel, doar după cererea repetată a avocatului în numele părților vătămate din 08.04.2013, de către organul de urmărire penală al IP Șoldănești, la 09.04.2013, a fost ridicat de la Ciorici I. două butoaie de plastic de culoare albastră (f.d.200, vol.I). Din aceste considerente, până la perioada nominalizată de recurent (aprilie 2013), organul de urmărire penală a efectuat unele acțiuni de urmărire penală (audierea părților vătămate, a martorilor, bănuiților, efectuarea rapoartelor de expertiză medico-legale), ulterior, fiind ridicat, examinat, anexat și recunoscut ca 14 corp delict butoaiele nominalizate. Prin urmare, temeiul indicat de recurent că a fost încălcat prevederile art. 158 alin.(3) Cod de procedură penala, nu are nici un suport legal și sunt declarative, deoarece, în norma art. 158 Cod de procedură penală, nu este stipulat un anumit termen pentru recunoașterea obiectelor ca corpuri delicte. Mai mult ca atât, încălcările menționate de avocat urmau a fi puse în discuție la faza de urmărire penale, sau după ce au făcut cunoștință cu materialele cauzei, astfel nefiind respectate prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală. Totodată, la 27 iunie 2013 și respectiv, 01 iulie 2013, învinuiților Catrinici V. în prezența apărătorului său, și Crîșmaru V. care a renunțat la apărător, le-au fost prezentate materialele cauzei penale, iar după ce aceștia au luat cunoștință cu ele, careva cereri sau demersuri nu au declarat (f.d.252- 253, 257-258,vol. I). Referitor la temeiul invocat în recurs că instanța de apel nu a dat atenție la erorile materiale comise de instanța de fond menționând faptul că la 12.12.2014 a avut loc ședința de judecată în prima instanță, unde au fost anexate un set de acte, fiind interogați inculpații, concomitent ce dosarul se afla în instanța de apel, unde se examina recursul procurorului privind aplicarea măsurii preventive față de Crîșmaru V., fapt confirmat prin scrisoarea de remitere a cauzei în adresa instanței de apel, considerând că actele menționate au fost anexate la dosar ilegal, instanța de recurs ține să remarce, că într-adevăr, la 12.12.2014 a avut loc ședința de judecată pe cauza nominalizată în instanța de fond, care a fost numită anterior, unde în cadrul ședinței au fost anexate mai multe acte și interogat inculpatul Catrinici V. Însă, faptul că la acel moment cauza penală nu era parvenită în adresa instanței de fond, aceasta nu poate servi temei de a concluziona că actele anexate la ședința din 12.12.2014 precum și interogarea inculpatului Catrinici V. urmează a fi considerate ilegale, or, instanța de fond corect a petrecut ședința de judecată preconizată. Prin urmare, reieșind din cele sus menționate, instanța de recurs consideră că, deși instanța de apel nu s-a pronunțat detaliat asupra tuturor argumentelor invocate în apeluri, însă această situație nu influențează esența soluției în cauză și, ca urmare, nu constituie o eroare gravă ce ar da temei de casare a hotărârii adoptate. 15 Instanța de recurs menționează că în acțiunile inculpaților sunt prezente semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpați în comiterea infracțiunii de huliganism, nu poate servi temei de achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția lui Crîșmaru V. și Catrinici V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit.b) Cod penal și este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lefter Stela în numele inculpaților Crîșmaru Valeriu, Catrinici Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Crîșmaru Valeriu și Catrinici Veaceslav, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 aprilie 2017. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 16