1re-18/2016 — art. 201/1 alin. 3 lit. c CP

Dosarul nr. 1re-18/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda și Moraru

Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul în anulare declarat de către

condamnatul Pușca Ilia, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 05 mai 2015, în cauza penală privindu-l pe

Pușca Ilia Ivan, născut la 08 septembrie 1969, originar

și domiciliat în s. Hîrtopul Mic, r-nul Criuleni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în anulare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

de recunoaștere a vinovăției, Pușca Ilia a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă

cu închisoare pe un termen de 8 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Conform art. 103 Cod penal s-a aplicat în privința inculpatului Pușca Ilia tratament

medical forțat împotriva alcoolismului.

la ora 21.30, aflîndu-se la domiciliul său situat în satul Hîrtopul Mic, raionul Criuleni,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict cu soția sa, Pușca Elena,

născută la 06 iunie 1967, unde manifestînd un comportament violent față de ultima, cu

un scaun din lemn, i-a aplicat două lovituri în regiunea capului, cauzîndu-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 139 din 09 octombrie 2014, traumă cranio-

cerebrală închisă, edem pe cap, hemoragie în țesuturile moi ale capului, fractura oaselor

bolții și bazei craniului, leziuni ce se califică ca vătămări grave, în rezultatul cărora a

survenit decesul soției sale, Pușca Elena.

Până la cercetarea judecătorească între inculpat, asistat de avocat și procuror a fost

1

încheiat acord de recunoaștere a vinovăției, care a fost acceptat prin încheierea instanței

de judecată din 19 decembrie 2014.

solicită casarea parțială a sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care solicită aplicarea unei pedepse mai blînde.

depus de către inculpatul Pușca Ilia a fost respins ca depus peste termen, și menținută

sentința fără modificări.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, sentința a fost

pronunțată public la data de 30.12.2014, fiind recepționată de participanții la proces în

aceiași zi, semnând despre acest fapt în recipisa anexată la materialele cauzei penale (f.d.

109), inclusiv de inculpatul Pușca Ilia.

La data de 17 ianuarie 2015, inculpatul Pușca Ilia a depus cerere de recurs împotriva

sentinței Judecătoriei Criuleni din 30 decembrie 2014 prin care a solicitat aplicarea unei

pedepse mai blînde (f.d. 111).

Astfel, instanța de apel a constatat că conform materialelor cauzei penale, sentința a

fost pronunțată la 30.12.2014, iar potrivit recipisei (f. d. 109) participanții la proces au

primit în aceiași zi copia sentinței Judecătoriei Criuleni din 30 decembrie 2014, însă

inculpatul Pușca Ilia a atacat-o cu recurs abia la data de 17.01.2015 (f. d. 111), fapt ce

se confirmă prin recipisa eliberată de șeful penitenciarului nr.13, fiind expediată prin

poșta în adresa instanței la data de 19.01.2015, fapt ce se confirmă prin plicul anexat la

materialele cauzei penale (f.d. 113), adică peste 16 zile, fiind omis termenul de 15 zile.

Din considerentele menționate, instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul

Pușca Ilia a omis termenul de depunere a recursului, fară careva motive întemeiate.

Dînsul n-a prezentat în ședința instanței de recurs careva argumente sau probe care ar fi

demonstrat că dînsul a omis termenul din careva motive întemeiate.

Totodată, instanța de apel a reținut, că în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în

vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica

rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești

emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor

juridice. În hotărârea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare

de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces

prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea

acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea

înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

Reglementări similare au fost statuate de către CEDO și în cauzele Ceachir vs

Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a menționat că prin

2

neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părți a

unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Pușca Ilia a avut toate posibilitățile

de a înainta recurs în termenii legali, însă dînsul a omis aceste termene, fară careva

motive întemeiate.

Ilia, prin care a solicitat admiterea lui, casarea integrală a hotărîrilor judecătorești, cu

remiterea cauzei la rejudecare în ordine de apel, în alt complet de judecată. În cererea de

recurs în anulare condamnatul invocă că a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a

încheiat acord de recunoaștere a vinovăției, solicitînd să-i fie dispusă rejudecarea cauzei

la o altă instanță de apel.

invocate, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil,

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și

3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea

Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea

căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în

anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate

de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică

calea apelului și recursului ordinar.

Raportînd normele citate la textul recursului declarat, se constată că recurentul nu

invocă un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și

libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența

încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale,

convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi

3

afectat hotărârea atacată, omițîndu-se cu desăvîrșire argumentarea ilegalității hotărârii

contestate în acest sens, dar critică pedeapsa prea aspră, care este echitabilă și în limitele

legii penale

Așadar, se constată că autorul recursului nu a respectat cerințele legale și a neglijat

prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală - cea mai esențială cerință

față de recurs - nu a invocat concret unul din temeiurile prevăzute în art. 453 Cod de

procedură penală, conținutul acestuia și argumentarea din punct de vedere nu al stării de

fapt, ci al problemei de drept, ce este incidentă cauzei și dacă aceasta are importanță

pentru jurisprudență.

Or, în atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit constată că recursul în anulare,

declarat de condamnat, nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele

specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

în anulare al condamnatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica sub

acest aspect, întrucât, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din motiv că nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de către condamnatul Pușca Ilia,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2015, în cauza

penală privindu-l pe Pușca Ilia Ivan, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 aprilie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Moraru Petru

4