1ra-1843/2016 — Art. 145 alin. 1 CP

1ra-1843/2016 — Art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-67/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

31 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Alerguș Constantin și Moraru

Petru

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Cușnir Sergiu în numele inculpatului Pușic Vladimir, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Pușic Vladimir XXXX, născut la 25 februarie 1997,

originar din s. Cigîrleni, r-nul Ialoveni, domiciliat în

mun. Chișinău, str. XXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Vladimir XXXX a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 149

alin. (1) Cod penal și condamnat în baza acestei legi la închisoare pe un termen de 2 ani 6

luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost încasat din contul lui Pușic Vladimir XXXXX în beneficiul statului suma de

8229 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

la 04 octombrie 2015, aproximativ pe la orele 05.00, aflându-se la stația de oprire a

transportului public de pe str. Ion Creangă, 1/3, mun. Chișinău, în urma unui conflict

1

apărut spontan, între acesta și Josan Serghei, dându-și seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, dorind și admițând în mod conștient, survenirea acestor urmări, ultimul

i-a aplicat lui Josan Serghei o lovitură cu pumnul în regiunea capului, lovitură de la care

acela a căzut jos la pământ.

Ca rezultat al loviturii primite lui Josan Serghei i-au fost provocate conform

raportului de expertiză medico - legală nr. 2092 din 03 noiembrie 2015 leziuni corporale

sub formă de traumă cranio-cerebrală deschisă echimoză, plagă contuză pe buza

inferioară, plagă contuză mentonier, hemoragii pericraniene, fractura bazei și bolții

craniului, hemoragii subdurale difuze, hemotom subdural în regiunea parieto-occipitală

bilateral; hemoragii subarahnoidiene difuze, hemoragii și cheaguri roșii în ventriculii

cerebrali, dilacerarea țesutului cerebral al emisferei stingi, hemoragii

infraparenchimatoase-ce, leziuni corporale care prezintă pericol pentru viață și se califică

ca vătămări corporale grave, de la care Josan Serghei a decedat la IMSP centrul Național

Științifico - Practic Medicină de Urgență.

Aceste acțiuni ale inculpatului Pușic Vladimir au fost încadrate în baza art. 149

alin. (1) Cod penal, după semnele calificative: lipsirea de viață din imprudență.

3.1. procurorul în Procuratura sec. Buiucani, mun. Chișinău Mihăilă Gheorghe, prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care Pușic Vladimir, să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin. (1) Cod penal cu numirea unei pedepse de 11 ani închisoare.

În motivarea cerințelor sale procurorul a invocat următoarele aspecte:

- instanța de judecată greșit a reîncadrat acțiunile inculpatului, Pușic Vladimir în

baza art. 149 alin. (l) Cod penal, deoarece acesta urma a fi recunoscut vinovat și

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 145 alin. (l) din Codul penal;

- conform raportului de expertiză medico - legală, nr. 2092 din 03 noiembrie 2015,

s-a stabilit că moartea lui Josan Serghei a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale

deschise echimoză, plagă contuză pe buza inferioară, plagă contuză mentonier, hemoragii

pericraniene, fractura bazei și bolții craniului, hemoragii subdurale difuze, hematom

subdural în regiunea parieto-occipitală bilateral, hemoragii subarahnoidiene difuze;

hemoragii și cheaguri roșii în ventriculii cerebrali, dilacerarea țesutului cerebral al

emisferei stângi, hemoragii intraparenchimatoase - ce se confirmă prin datele necropsiei

și adeverite histopatologic, ce a fost produsă prin mecanism de lovire antero-laterală

stingă cu un corp(uri) contondent(e), cu cca. 30-40 minute până la deces, are legătură

cauzală directă cu survenirea decesului și conform pericolului pentru viață se califică ca

vătămarea gravă;

- la cercetarea toxicologică în sângele cadavrului Josan Serghei s-a depistat alcool

etilic în cantitate de 3,3%, ceea ce la persoanele vii corespunde intoxicației alcoolice

grave. În sânge, ficat, rinichi nu s-au depistat derivați ai acidului barbituric, derivați de

2

1,4 benzodiazepină, derivați de morfină, derivați de feniletilamină, tramadol;

- conform raportului de expertiză medico - legală nr. 2092 din 03 noiembrie 2015 se

constată că victimei i-a fost aplicată o lovitură în regiunea capului, adică lovitura a fost

îndreptată asupra unui organ vital al victimei din care reiese că inculpatul prin acțiunile

sale a urmărit intenția omorului și nicidecum intenția de a se apăra, cum a invocat acesta

în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond;

- concluziile instanței de judecată că inculpatul Pușic Vladimir a aplicat cu pumnul o

lovitură în regiunea feței, de la care victima a căzut jos și s-a lovit cu capul de o suprafață

contondentă (asfalt), traumă care a condus la decesul victimei, sunt greșite, constatându-

se cu certitudine că leziunile corporale victimei i-au fost provocate anume prin lovitura

aplicată de către inculpat și care ca consecință a dus la decesul victimei;

- din declarațiile martorului Miron Gheorghe, declarații depuse de către acesta în

instanța de judecată s-a constatat că Pușic Vladimir practică luptele marțiale, deci este o

persoană pregătită bine fizic. Instanța de judecată a concluzionat greșit că declarațiile

martorului Miron Gheorghe, privind practicarea de către inculpat a luptelor marțiale nu

sunt probate prin nimic, deși aceste declarații au putere probatorie atât timp cât martorul

Miron Gheorghe și Pușic Vladimir, afirmă că se cunosc între ei, și respectiv martorul

putea să cunoască despre faptul că inculpatul practică artele marțiale. Mai mult, din

declarațiile martorului Miron Gheorghe, se constată că lovitura ce i-a fost aplicată

victimei a fost atât de puternică că a fost auzită de acesta, deși se afla la o distanță relativ

mare de locul producerii incidentului;

- atât la urmărirea penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond

inculpatul a declarat că i-a aplicat victimei lovitura în scopul de a se apăra de acțiunile

violente ale victimei, această versiune este combătută prin declarațiile martorilor Stanco

Vladimir și Frunză Vladimir, care au declarat că s-au aflat în apropierea locului

incidentului însă nu au auzit și nu au văzut ca între victimă și inculpat să se fi produs

careva conflict;

- chiar și dacă victima ar fi comis careva acțiuni ilegale față de inculpat, aplicarea

loviturii asupra organului vital al victimei nu era unica soluție de a aplana conflictul dat;

- mai mult, nu pare a fi clar în ce mod Pușic Vladimir, s-ar fi apărat contra

pretinselor acțiuni ilegale ale victimei Josan Serghei, aceasta în circumstanțele în care

ultimul se afla în stare de ebrietate avansată produsă de consumul de alcool (intoxicație

alcoolică) și cu greu își dirija acțiunile proprii;

- inculpatul nu se afla sub influența alcoolului, are o stare fizică bună (parametri

fizici și aptitudini de luptă), circumstanțe în care respingerea unui pretins atac fizic din

partea victimei prin metode nonviolente nu constituia absolut nici o dificultate serioasă

(imobilizarea, îndepărtarea controlată etc.). Este evident că inculpatul cunoscând

aptitudinile sale fizice, intenționat aplicând victimei o lovitură puternică în regiunea

capului care este organ vital, a dorit survenirea consecințelor și anume decesul victimei,

3

respectiv constată prezența în acțiunile inculpatului a indicilor infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin. (l) din Codul penal, pentru care urmează a fi condamnat.

3.2. avocatul Cușnir Sergiu în numele inculpatului Pușic Vladimir, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare;

În motivarea cerințelor sale avocatul Cușnir Sergiu a invocat următoarele aspecte:

- atât învinuirea, cât și sentința este una abstractă și ambiguă și nu corespunde

exigențelor prevăzute la art. 281 alin. (2) și art. 296 Cod de procedură penală;

- învinuirea adusă lui Pușic Vladimir din 06 octombrie 2015 nu a fost bazată pe

probe, fapt confirmat de completarea adusă învinuirii la 24 decembrie 2015 prin

concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 2092 din 03 ianuarie 2015, care în

loc să fie apreciate prin prisma concludenții, au fost doar nominalizate;

- învinuirea nu este una clară, or, în conformitate cu prevederile art. 291 Cod de

procedură penală, rechizitoriul trebuie să reprezinte soluția legală a urmăririi penale

atunci când din materialele cauzei rezultă că fapta există;

- prin rechizitoriu se învinuiește Pușic Vladimir că a săvârșit omorul intenționat a

unei persoane, adică infracțiunea prevăzută la art. 145. alin. (1) Cod penal, pe când

instanța de judecată îl recunoaște pe Pușic Vladimir, în baza acestui rechizitoriu, vinovat

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal, adică lipsirea de viață

din imprudență. Această constatare a instanței de fond contravine prevederilor art. 24

alin. (2) Cod de procedură penală, care prevede expres că instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau apărării și nu exprimă

alte interese decât interesele legii, iar conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanelor puse sub

învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu;

- atât în rechizitoriu, dar și pe parcursul examinării cauzei în prima instanță,

procurorul nu a modificat învinuirea adusă lui Pușic Vladimir, deși conform art. 53

alin. (1) p. 4) Cod de procedură penală „La examinarea cauzei penale în instanța de

judecată, procurorul are următoarele atribuții: modifică încadrarea juridică a infracțiunii

săvârșite de inculpat dacă cercetările judiciare confirmă că inculpatul a săvârșit această

infracțiune;

- pe parcursul cercetării judecătorești apărarea a demonstrat lipsa intenției lui Pușic

Vladimir de a-l omorî pe Josan Serghei, fapt constatat și de către instanța de fond. Prin

pronunțarea unei sentințe de condamnare conform art. 149 alin. (1) Cod penal, instanța de

fond și-a atribuit rolul acuzatorului de stat și a modificat calificarea faptei, încâlcând

prevederile art. 66 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, conform căreia învinuitul,

inculpatul are dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit, adică, să fie informat asupra

naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa. În cazul în care, persoana nu este informată

corect cu privire la învinuirea înaintată, aceasta este lipsită din start de un proces

4

echitabil, de dreptul să-și asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării, fiind

afectate grav principiile generale ale procesului penal: asigurarea dreptului la apărare și

contradictorialității în procesul penal;

- recunoscând unanim importanța deosebită a predictibilității legii procesual-penale

sub aspectul informării persoanei trase la răspundere penală cu privire la învinuirea

înaintată, prin prisma impactului asupra echității procedurilor și a dreptului la apărare, s-a

statuat o jurisprudență europeană constantă și consistentă, dintre care se menționează

Hotărârile CtEDO pronunțate în cauza „De Torres vs Spania” din 24 octombrie 1996,

„Sassi vs Franța” din 25 septembrie 1999, „Dragotoniu vs România” din 24 mai 2007. În

cauza „Adrian Constantin vs România”, prin Hotărârea din 12 aprilie 2011, înalta Curte

de la Strasburg, subliniază rolul fundamental pe care îl are rechizitoriul, ca act de

acuzare, reamintind faptul că paragraful 3 al articolului 6 din Convenție recunoaște

dreptul acuzatului de a fi informat oficial nu numai cu privire la învinuirile ce i se aduc,

ci și cu privire la încadrarea juridică a faptelor sale. Informarea precisă și completă

reprezintă o condiție esențială pentru a se asigura echitatea procedurilor.” În același

context, Curtea reiterează importanța de a da inculpatului dreptul de a-și pregăti apărarea,

indiferent dacă schimbarea încadrării vizează elemente de ordin legal, material sau

subiectiv ale infracțiunii;

- instanța de judecată urma a pronunța o sentință de achitare în privința lui Pușic

Vladimir pe art. 145 alin. (1) Cod penal așa cum a fost pus sub învinuire de procuror, fără

a se pronunța asupra calificării conform art. 149 alin. (1) Cod penal;

- instanța de fond a respins cererea părții apărării de a declara

nulitatea/inadmisibilitatea actelor și acțiunilor procesuale asupra următoarelor: ordonanța

privind numirea expertizei medico-legale a cadavrului este emisă la 05 octombrie 2014,

iar începerea urmăririi penale a fost dispusă prin ordonanță la 04 octombrie 2015 și prin

comunicarea IMSP Institutul de medicină urgentă, data decesului a fost 04 octombrie

2015, prin urmare organul de urmărire penală a emis o ordonanță privind numirea

expertizei medico-legale a cadavrului la 05 octombrie 2014, ilegală fiind în lipsa

decesului persoanei și înaintea pornirii procesului penal, care a fost pornit la

04 octombrie 2015. Mai mult decât atât, această ordonanță de dispunere a expertizei nu a

fost adusă la cunoștința părții apărării, pentru a putea înainta/modifica întrebările puse

experților, desemna și solicita recuzarea experților, contrar art. 145 alin. (1) Cod de

procedură penală, prin urmare ordonanța de dispunere a efectuării expertizei medico-

legale din 05 octombrie 2014 și Raportul de expertiză medico-legală nr. 2092 sunt

întocmite cu grave erori de procedură și urmează a fi declarat nul cu excluderea din

cadrul procesului penal pe motiv că acesta face trimitere la un act juridic inexistent și

anume Ordonanța ofițerului de urmărire penală a IPS Buiucani, mun. Chișinău, Sidlețchi

Iurie din 05 octombrie 2015, un astfel de act procesual fiind lipsă la dosarul penal în

cauză, și din cauza că prin acest fapt a fost încălcat dreptul la apărare inclusiv din motiv

5

că nu au fost adresate întrebări importante pentru poziția apărării precum existența

alcoolului în sângele victimei și posibilitatea cauzării vătămărilor corporale prin cădere

proprie a victimei;

- la cererea părții apărării, acuzatorul de stat a emis ordonanța din 30 decembrie

2015 prin care a corectat „eroarea materială” înlocuind anul 2014, cu anul 2015. În partea

corectării erorii materiale procurorul emitent al ordonanței a încălcat dispozițiile art. 249

alin. (3) Cod de procedură penală, care prevede expres: „Despre corectarea efectuată,

organul de urmărire penală întocmește un proces-verbal, iar judecătorul de instrucție sau

instanța de judecată – o încheiere, făcându-se mențiune si la sfârșitul actului corectat.”,

prin urmare ordonanța procurorului din 30 decembrie 2015 urmează a fi anulată de către

instanța de judecată;

- la efectuarea expertizei au participat experții Abramova A. și Odovenco V., fără a

semna raportul de expertiză, în lipsa oricărui drept contrar art. 151 alin. (1) Cod de

procedură penală, care prevede că expertul semnează raportul de expertiză și aplică

ștampila;

- organul de urmărire penală a prezentat părții apărării raportul de expertiză medico-

legală nr. 2092 finalizat la 03 noiembrie 2015, abia la 16 decembrie 2015, contrar

art. 151 alin. (5) Cod de procedură penală, care prevede „Raportul expertului sau

declarația sa că nu poate prezenta concluzii, precum și procesul-verbal de audiere a

expertului se comunică imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la primirea lor de către

organul de urmărire penală, părților în proces care au dreptul să dea explicații, să facă

obiecții, precum și să ceară a se pune expertului întrebări suplimentare, a se efectua

expertiza suplimentară ori o expertiză repetată”;

- acțiunile organului de urmărire penală sunt exercitate în afara termenului urmăririi

penale. La 03 noiembrie 2015, ofițerul de urmărire penală înaintează un demers

procurorului conducător a urmăririi penale privind prelungirea termenului urmăririi

penale, în temeiul demersului înaintat la 03 noiembrie 2015, procurorul emite la

ordonanța de prelungire a termenului urmăririi penale, contrar art. 259 Cod de procedură

penală, care prevede că demersul privind prelungirea termenului urmăririi penale trebuie

înaintat înainte de expirarea termenului fixat și înainte de emiterea ordonanței de

prelungire;

- o situație similară întâlnim și la demersul privind prelungirea termenului urmăririi

penale din 03 decembrie 2015, care este de facto confirmat prin ordonanță de procuror la

02 decembrie 2015, adică cu o zi înainte de a fi înaintat. Ordonanța cu privire la

efectuarea acțiunilor de urmărire penală de mai mulți ofițeri de urmărire penală din

04 octombrie 2015 este nelegală și neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea competenței,

or, conform art. 52 alin. (1) p. 10) Cod de procedură penală, procurorul este cel care

ordonă efectuarea urmăririi penale de un grup de ofițeri de urmărire penală;

- conform art. 56 alin. (21) lit. d) Cod de procedură penală, conducătorul organului

6

de urmărire penală dispune, cu încuviințarea procurorului, efectuarea urmăririi penale de

către mai mulți ofițeri de urmărire penală. O încuviințare a procurorului nu există la

dosar;

- la 21 octombrie 2015, a fost emisă ordonanța de dispunere a expertizei psihiatrico-

legale, care la fel nu a fost adusă la cunoștința părții apărării, pentru a putea

înainta/modifica întrebările puse experților, desemna și solicita recuzarea experților,

contrar art. 145 alin. (1) Cod de procedură penală. Urmare a acestei ordonanțe a fost

prezentat raportul de expertiză părții apărării la 16 octombrie 2015, adică contrar art. 151

alin. (5) Cod de procedură penală, care prevede „Raportul expertului sau declarația sa că

nu poate prezenta concluzii, precum și procesul-verbal de audiere a expertului se

comunică imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la primirea lor de către organul de

urmărire penală, părților în proces care au dreptul să dea explicații, să facă obiecții,

precum și să ceară a se pune expertului întrebări suplimentare, a se efectua expertiza

suplimentară ori o expertiză repetată;

- reieșind din faptul că învinuitul Pușic Vladimir, are vârsta de 18 ani, o vârstă

apropiată de cea a minorilor, era indicată efectuarea unei expertize psihiatrico psihologică

pentru constatarea stării psihice și dezvoltării psihologice;

- în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) Cod de procedură penală „În

procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi

prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri

judecătorești datele care au fost obținute: prin încălcarea dreptului la apărare al

bănuitului, învinuitului, inculpatului, părții vătămate, martorului;”, or dreptul la apărare

este grav afectat atunci când organul de urmărire penală emite ordonanțe de dispunere a

efectuării expertizei tăinuind de partea apărării și privând-o în acest mod de posibilități.

Prevederile art. 94 alin. (1) p. 8) Cod de procedură penală stipulează inadmisibilitatea

datelor obținute cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor

prezentului cod (de procedură penală), aceste încălcări fiind prezente la efectuarea tuturor

actelor/acțiunilor descrise supra;

- prin totalitatea acestor acțiuni ilegale admise de către organul de urmărire penală în

cadrul procesului penal în privința lui Pușic Vladimir a fost încălcat principiul

universalității, ca drept constituțional prevăzut de art. 15 al Constituției. Conform

Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 6

orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată pană ce vinovăția sa

va fi legal stabilită, orice acuzat având dreptul să se apere prin toate mijloacele necesare

inclusiv să fie asistat de un apărător ales sau din oficiu, prevedere care flagrant a fost

încălcată pe parcursul urmăririi penale prin lipsirea lui Pușic Vladimir de dreptul de a

participa la acțiunile de notificare a efectuării expertizelor și la luarea de cunoștință în

termenul legal cu rapoartele de expertiză;

- procurorul și instanța de fond l-au privat pe Pușic Vladimir de posibilitățile legale

7

la apărare, faptul că procurorul a calificat fapta lui Pușic Vladimir drept omor intenționat,

deși la analiza probelor era evidentă lipsa intenției lui Pușic Vladimir de a-l omorî pe

Josan Serghei, a generat mai multe efecte negative în privința lui Pușic Vladimir.

admis apelul declarat de procuror, casată total sentința Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 18 aprilie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit,

pentru prima instanță, prin care Pușic Vladimir XXXXXX a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal și pedepsit cu închisoare

la 10 ani în penitenciar de tip închis.

A fost încasat din contul lui Pușic Vladimir în beneficiul statului 8229 lei, cu titlu de

reparare a cheltuielilor judiciare.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Cușnir Sergiu și inculpatul

Pușic Vladimir.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că Pușic Vladimir XXXX

la 04 octombrie 2015, aproximativ la ora 05.00, aflându-se la stația de oprire a

transportului public din strada Ion Creangă, 1/3, mun. Chișinău, în rezultatul conflictului

apărut spontan, urmărind scopul omorului, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, dorind și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, intenționat

i-a aplicat lui Josan Serghei o lovitură cu pumnul în regiunea capului, lovitură de la care

acela a căzut jos la pământ.

Ca rezultat al loviturii aplicate de inculpat, părții vătămate i-au fost cauzate,

conform raportului de expertiză medico - legală nr. 2092 din 03 noiembrie 2015, leziuni

corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală deschisă echimoză, plagă contuză pe

buza inferioară, plagă contuză mentonier, hemoragii pericraniene, fractura bazei și bolții

craniului, hemoragii subdurale difuze, hematom subdural în regiunea pariato a-occipitală

bilateral; hemoragii subarahnoidiene difuze; hemoragii și cheaguri roșii în ventriculii

cerebrali, dilacerarea țesutului cerebral al emisferei stângi, hemoragii

infraparenchimatoase-ce, leziuni corporale care prezintă pericol pentru viață și se califică

cu vătămări corporale grave, vătămări de la care Josan Serghei a decedat la IMSP Centrul

Național Științifico - Practic Medicină de Urgență.

A reținut instanța de apel ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea

omorului intenționat a părții vătămate.

Sub aspectul laturii obiective și celei subiective, ca elemente constitutive ale

componenței de infracțiune, a constatat că inculpatul, în împrejurările stabilite, a acționat

cu intenția de a omorî victima.

Mai menționează că s-a constatat cu certitudine că inculpatul, prin agresarea vădită

a victimei, cu pumnul i-a aplicat intenționat o lovitură puternică într-o zonă vitală a

corpului - capul, iar după căderea ultimului, 1-a abandonat, părăsind locul faptei.

8

În contextul dat, se ține seama de locul și intensitatea loviturii aplicate, de starea

victimei, care fiind în stare de beție, era în imposibilitate de a se apăra și de a opune

rezistență, de rezultatul infracțional, apreciat de raportul medico - legal ca leziuni

corporale grave, periculoase pentru viață.

A specificat instanța de apel că acțiunile inculpatului sânt în legătură cauzală

directă cu survenirea decesului victimei, adică acțiunile inculpatului în coroborare cu

raportul de expertiză medico - legală reprezintă o dovadă incontestabilă, că inculpatul își

dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii față de victimă, a prevăzut urmările ei

prejudiciabile și admitea, în mod conștient, survenirea acestor urmări.

La fel, instanța de apel a reținut că chiar dacă între decizia de a agresa victima și

punerea ei în executare a existat un interval de timp scurt, în conștiința inculpatului au

avut loc procese psihice, ce caracterizează vinovăția de omor intenționat, întrucât, din

punct de vedere subiectiv, forma acestei vinovății pentru existența infracțiunii în discuție

este intenția, în ambele sale modalități, directă sau indirectă, după cum inculpatul a

prevăzut rezultatul faptei săvârșite, urmărind producerea lui sau, deși nu-1 urmărea, a

acceptat posibilitatea producerii morții victimei agresate, ca rezultat al acțiunii sale.

În această ordine de idei, se înscrie și motivul apărut ca un element psihic, ce a

contribuit la luarea hotărârii de a acționa, fiind evidente la inculpat sentimentele de ură

față de victimă și la impulsionarea voinței de a-și realiza intenția de a o omorî.

A mai menționat că versiunea inculpatului, precum că a acționat fără intenție, nu

are bază probatorie, astfel nu poate fi pusă la baza achitării sau recalificării faptei

săvârșite, devreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și, după caz,

verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii

constatate.

Relatează că deși, atât la urmărirea penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești,

inculpatul a declarat că i-a aplicat victimei lovitura în scopul de a se apăra de acțiunile

violente ale victimei, această versiune este combătută prin declarațiile martorilor Stanco

V. și Frunză V., care au declarat că s-au aflat în apropierea locului incidentului, însă nu

au auzit și nu au văzut ca victima să agreseze inculpatul. Chiar și dacă victima ar fi comis

careva acțiuni ilegale față de inculpat, aplicarea loviturii asupra organului vital al

victimei nu era unica soluție de a aplana conflictul dat. Mai mult, nu pare a fi credibilă,

susținerea, precum că inculpatul s-ar fi apărat de pretinsele acțiuni ilegale ale victimei

Josan Serghei, în cazul în care ultimul se afla în stare de ebrietate avansată produsă de

consumul de alcool (intoxicație alcoolică) și cu greu își dirija acțiunile proprii. De altfel,

așa cum s-a constatat, inculpatul nu se afla sub influența alcoolului, avea o stare fizică

bună (parametri fizici și aptitudini de luptă), circumstanțe în care respingerea unui pretins

atac fizic din partea victimei prin metode nonviolente nu constituia absolut nici o

dificultate serioasă (imobilizarea, îndepărtarea controlată etc.).

9

Mai indică că din datele exterioare faptei comise, din împrejurările în care a avut

loc acțiunea, din motivul care 1-a determinat pe inculpat, din scopul pe care și-a propus

să-1 atingă și din mijloacele de execuție folosite, se reține, în mod indubitabil, că

inculpatul a acționat cu intenția de a omorî victima.

A evidențiat că inculpatul a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, anterior nu a

fost judecat, la locul de trai se caracterizează pozitiv, iar circumstanțe agravante în speță

nu s-au constatat.

A specificat că sunt nefondate concluziile primei instanțe referitor la calificarea

faptei inculpatului în baza articolului 149 alin. (1) Cod penal.

Soluția pronunțată nu este consecința unei activități eficiente de judecată, or,

sentința dată de prima instanță nu se bazează pe fapte veridice bine dovedite și pe probe

bine analizate, care să nu provoace dubii asupra vinovăției inculpatului, de vreme ce

acesta n-a recunoscut fapta imputată, iar procurorul a prezentat probe concludente și

pertinente în sprijinul învinuirii.

Concluziile instanței de judecată, precum că inculpatul Pușic Vladimir a aplicat cu

pumnul o lovitură în regiunea feței, de la care victima a căzut jos și s-a lovit cu capul de o

suprafață contondentă (asfalt), traumă care a condus la decesul victimei, sunt greșite,

deoarece materialul probator demonstrează cu certitudine, că leziunile corporale grave

victimei i-au fost provocate anume prin lovitura aplicată de către inculpat și ca consecință

au dus la decesul victimei.

Totodată, a mai reținut instanța de apel că motivele invocate în apel ce vizează

activitatea organului de urmărire penală, considerată ilegală, se apreciază, ca fiind

nefondate.

Măsurile procesuale de constrângere sânt aplicate în temeiurile prevăzute de lege.

Mijloacele de probă și procedeele probatorii sunt aplicate în limitele legii, fiind întocmite

actele procedurale corespunzătoare.

Ordonanța de punere sub învinuire a învinuitului Pușic Vladimir din 23 decembrie

2015 este întocmită în conformitate cu prevederile articolelor 52. pct. 23), 281 alin. (1) și

(2) și 282 Cod de procedură penală, fiindu-i înmânată învinuitului la 24 decembrie 2015;

ultimului i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute la articolul 66

Cod de procedură penală: învinuitul a primit copia de pe ordonanța de punere sub

învinuire și informația în scris privind drepturile și obligațiile lui.

Raportul de expertiză nr. 2092 din 03 noiembrie 2015 s-a efectuat în conformitate

cu prevederile articolelor 142-145, 149-151 Cod de procedură penală, concluziile fiind

clare și temeinice, astfel încât nu există motive pentru efectuarea unei expertize

suplimentare sau repetate, precum și numirea altei expertize complexă sau în comisie.

A mai evidențiat că la prezentarea materialelor de urmărire penală, învinuitul,

asistat de avocat, a luat cunoștință cu obiectul expertizei și întrebările la care expertul

trebuia să dea răspuns, i-a fost explicat dreptul de a face observații cu privire la aceste

10

întrebări și de a cere modificarea sau completarea lor; la fel, a luat cunoștință cu

rapoartele experților, fiindu-i explicat dreptul să facă observații, cereri sau obiecții, lucru

care nu s-a făcut reieșind din procesele - verbale respective.

Instanța de apel mai relatează că procesele-verbale de informare despre terminarea

urmăririi penale și de prezentare a materialelor de urmărire penală învinuitului și

apărătorului sunt întocmite în conformitate cu prevederile articolelor 52 alin. (1) pct. 2),

24); 260; 261; 293; 294 Cod de procedură penală.

Rechizitoriul este întocmit în conformitate cu prevederile articolului 296 Cod de

procedură penală, învinuitul primind copia de pe rechizitoriu la 31 decembrie 2015.

Presupusele încălcări de lege, invocate de apelanți, nu cad sub incidența articolului

251 alin. (2) Cod de procedură penală, adică nu atrag nulitatea absolută a actului

procedural contestat.

Din materialul cauzei, rezultă că la 28 decembrie 2015 la terminarea urmăririi

penale, învinuitul Pușic Vladimir a luat cunoștință cu materialele dosarului, fiind asistat

de apărător.

Mai menționează instanța de apel că prin ordonanța procurorului din 30 decembrie

2015 a fost respinsă cererea formulată de către avocatul Cușnir Sergiu la 28 decembrie

2015.

Astfel, potrivit art. 66 alin. (2) pct. 27) Cod de procedură penală învinuitul a avut

dreptul să atace, în modul prevăzut de articolul 313 Cod de procedură penală, acțiunile și

hotărârile organului de urmărire penală și, după cum rezultă din materialul cauzei, acest

drept n-a fost utilizat la urmărirea penală referitor la acțiunile și actele procedurale

efectuate.

Totodată, instanța de apel a menționat că motivele invocate în apel ce vizează

cererea privind achitarea inculpatului în baza articolului 145 alin. (l) Cod penal, se

apreciază, ca fiind nefondate, or, nu au suport probatoriu și se combat prin considerentele

cu privire la apelul declarat de procuror.

Sergiu în numele inculpatului Pușic Vladimir, prin care a solicitat casarea deciziei atacate

cu menținerea sentinței primei instanțe sau cu dispunerea achitării inculpatului.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele:

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- Pușic Vladimir a declarat că i-a aplicat victimei o singură lovitură cu pumnul în

regiunea bărbii, de la care victima a căzut jos, lovindu-se imprevizibil, cu capul de asfalt;

- a fost efectuată expertiza medico-legală și prezentat raportul de expertiză nr. 2092

din 03 noiembrie 2015, care confirmă declarațiile lui Pușic Vladimir și anume că

leziunile s-au constatat în regiunea feței, mai exact în regiunea buzei inferioare, ca

rezultat al loviturii cu pumnul. Totodată celelalte traume grave constatate, care au dus la

decesul victimei nu au fost cauzate direct de lovitura aplicată de către Pușic Vladimir în

11

regiunea bărbii, cu formarea unei singure leziuni pe barbă. Însăși trauma cranio-cerebrală

cauzatoare de deces s-a format în urma căderii corpului și lovirii cu capul de suprafața de

aterizare, ceea ce reprezintă acțiune separată asupra craniului (două locuri de impact);

- traumă cranio-cerebrală cu hemoragii pericraniene, fractura bazei și bolții craniului,

hemoragii subdurale difuze, hematom subdural în regiunea pariato-occipitală bilateral,

hemoragii subarahnoidiene difuze au survenit ca rezultat al căderii victimei cu capul de o

suprafață proeminentă (limitată de contact) ca acțiune traumatică de o intensitate mult

mai mare;

- victima se afla în stare de intoxicație alcoolică (conform raportului de expertiză la

victimă s-a constatat intoxicație alcoolică gravă de 3,3%o), stare în care acțiunile

persoanei sunt necoordonate, de la lovitura în barbă, victima s-a dezechilibrat și în cădere

nedirijată s-a lovit cu capul de acea suprafață proeminentă, de la care i-au și fost cauzate

leziunile corporale, care au dus la deces;

- concluzia instanței de apel este una greșită și nefondată, or, prin analiza minuțioasă

a raportului de expertiză nr. 2092 din 03 noiembrie 2015 se constată „Posterior de

piramida osului temporal din stânga se depistează o zonă cu defect de compactă pe o

suprafață de 0,9x0,5 cm de la care pornesc trei linii de fractură...” fapt care indică cert că

aici a fost epicentrul acțiunii traumatice, dar nu din față. Astfel, rezultă că formarea

traumei cranio-cerebrale, de la care a decedat victima a fost cauzată de căderea ulterioară

pe suprafața de aterizare, fapt care nu a fost în intenția lui Pușic Vladimir;

- instanța de apel a calificat greșit fapta;

- instanța de apel a confundat intenția lui Pușic Vladimir de a lovi cu pumnul în barbă

pe Josan Serghei, cu intenția lui de a-1 omorî pe ultimul;

- martorii au declarat că au auzit o singură lovitură, după care victima a căzut, prin

urmare dacă ar fi urmărit scopul omorului intenționat a lui Josan Serghei, Pușic Vladimir

nu s-ar fi îndepărtat de la fața locului, fiind atât de speriat de faptul căderii victimei, ci i-

ar fi aplicat mai multe lovituri ca să se asigure că victima ar fi decedat. Astfel, lipsa

multiplelor lovituri asupra victimei demonstrează lipsa intenției omorului;

- martorii Stanco V. și Cotodian I. au confirmat că inculpatul era foarte speriat de cele

întâmplate și nu cunoștea că victima ar fi decedat, decât în momentul în care i-a fost

comunicat de poliție;

- Pușic Vladimir la lovit cu pumnul în barbă pe Josan Serghei, de la care acesta a

căzut, lovindu-se cu capul de suprafața de aterizare, această faptă constituind o conduită

greșită a făptuitorului, iar conform hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din

24 decembrie 2012, la art. 9 este indicat că „Pentru a deosebi omorul intenționat de

lipsirea de viață din imprudență (art. 149 Cod penal) urmează să se atragă atenția asupra

faptului că omorul dă expresie unei conduite violente, reprezentând o formă de

manifestare a făptuitorului care a luat hotărârea de a suprima viața unei persoane și se

folosește de mijloacele apte să realizeze acest scop, pe când în cazul lipsirii de viață din

12

imprudență nu avem un act de violență, ci o conduită greșită a făptuitorului într-o situație

periculoasă, susceptibilă să producă, în anumite împrejurări, consecințe sub formă de

moarte cerebrală a victimei. În unele cazuri, lipsirea de viață din imprudență se consideră,

în mod neîntemeiat, ca fiind intenționată, spre exemplu: de la o izbitură, victima cade, se

lovește cu capul de un corp contondent și moare sau cazul în care moartea victimei

survine de la loviturile aplicate de făptuitor. În astfel de cazuri, conștientizarea de către

făptuitor a laturii faptice a acțiunilor (inacțiunilor) sale este apreciată în mod eronat ca

probă a previziunii că va surveni moartea victimei. Pentru a verifica temeinicia

afirmațiilor făptuitorului că a lipsit de viață persoana, din neglijență, că a acționat fără

intenție, aceste afirmații trebuie confruntate cu datele ce caracterizează: acțiunea

(inacțiunea) în momentul infracțiunii; ambianța în care a fost săvârșită infracțiunea;

relațiile făptuitorului cu victima; conduita făptuitorului după lipsirea victimei de viață

etc.;

- prin recalificarea de către instanța de apel a faptei lui Pușic Vladimir drept omor

intenționat a fost comisă o eroare gravă a actului de justiție, încălcându-se și prevederile

art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- instanța de apel greșit a constatat că Pușic Vladimir 1-a abandonat pe Josan Serghei,

or, din declarațiile lui Pușic Vladimir, confirmate și de către martorul Stanco Vladimir

reiese că inculpatul s-a speriat atât de tare de cele întâmplate încât 1-a rugat pe Stanco

Vladimir să rămână la fața locului să-i acorde ajutor lui Josan Serghei, mai ales că la fața

locului se adunase-ră mai multe persoane, Pușic Vladimir îndepărtându-se câțiva metri;

- argumentarea instanței de apel precum că motivul aplicării loviturii în regiunea

bărbii de către Pușic Vladimir, ar fi sentimentele de ură față de victimă și la

impulsionarea voinței de a-și realiza intenția de a omorî, nu s-au materializat în niciun

fel, fiind niște aprecieri nemotivate ale instanței de apel;

- faptul că martorii Stanco V. și Frunza V. nu au văzut agresiunea lui Josan Serghei

față de Pușic Vladimir nu demonstrează că această agresiune nu a existat. Mai mult decât

atât, o regulă de bază aplicabilă la administrarea declarațiilor martorilor, consemnată și în

art. 90 alin. (1) Cod de procedură penală este că în calitatea de martori pot fi citate

persoane care posedă informații cu privire la vreo circumstanță care urmează să fie

constatată în cauză;

- prin coroborarea declarațiilor martorilor care au spus că „nu au văzut” și

declarațiilor inculpatului, care declară că a fost agresat și aprecierea de către instanța de

apel a unui fapt dovedit, instanța de apel a încălcat prevederile art. 27 alin. (2) și art. 101

13

alin. (3) Cod de procedură penală, care prevăd că nicio probă nu are o valoare dinainte

stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată;

- a fost încălcat flagrant art. 8 alin. (3) din Codul de procedură penală, care prevede

că concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului;

- cauza a fost judecată în apel fără citarea legală a succesorului părții vătămate;

- în decizia instanței de apel este indicat că în ședința de judecată în apel succesorul

părții vătămate Josan Alexandru nu s-a prezentat. În continuare instanța de apel face

referire la persoane care nu au nicio tangență cu procesul „… procurorul s-a pronunțat

împotriva judecării cauzei în absența succesorului părții vătămate Jusu A. (în cadrul

dosarului nu a fost stabilit un astfel de succesor al părții vătămate), iar avocatul Cușnir S.

și inculpatul s-au pronunțat pentru judecarea cauzei în absența succesorului părții

vătămate Josu S. (în cadrul dosarului nu a fost stabilit nici un astfel de succesor al părții

vătămate cu așa nume);

- în ședința de judecată în apel a fost anunțat faptul că procedura citării a fost

îndeplinită, însă succesorul părții vătămate Josan Alexandru nu s-a prezentat. După

pronunțarea deciziei instanței de apel a constatat că în dosar nu există dovada citării

legale a părții vătămate în instanța de apel, lipsește confirmarea că succesorul părții

vătămate ar fi primit citația conform art. 236 Cod de procedură penală, care prevede că

citația urmează a fi comunicată și chiar înmânată, fapt care nu a fost făcut, iar instanța de

apel eronat a apreciat, ca fiind posibilă examinarea cauzei în lipsa succesorului părții

vătămate conform art. 412 Cod de procedură penală;

- învinuirea adusă lui Pușic Vladimir din 06 octombrie 2015 nu a fost bazată pe

probe, fapt confirmat de completarea adusă învinuirii la 24 decembrie 2015 prin

concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 2092 din 03 ianuarie 2015, care în

loc să fie apreciate prin prisma concludenții, au fost doar nominalizate;

- învinuirea nu este una clară, or, în conformitate cu prevederile art. 291 Cod de

procedură penală, rechizitoriul trebuie să reprezinte soluția legală a urmăririi penale

„atunci când din materialele cauzei rezultă că fapta există”;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- ordonanța privind numirea expertizei medico-legale a cadavrului este emisă la

05 octombrie 2014, iar începerea urmăririi penale a fost dispusă prin ordonanță la

04 octombrie 2015 și prin comunicarea IMSP Institutul de medicină urgentă, prin urmare

organul de urmărire penală a emis o ordonanță privind numirea expertizei medico-legale

a cadavrului la 05 octombrie 2014, ilegală fiind în lipsa decesului persoanei și înaintea

pornirii procesului penal, care a fost pornit la 04 octombrie 2015, ordonanța dată nefiind

adusă la cunoștința părții apărării;

14

- la cererea părții apărării, acuzatorul de stat a emis ordonanța din 30 decembrie 2015

prin care a corectat „eroarea materială” înlocuind anul 2014, cu anul 2015. În partea

corectării erorii materiale procurorul emitent al ordonanței a încălcat dispozițiile art. 249

alin. (3) Cod de procedură penală;

- la efectuarea expertizei au participat experții Abramova A. și Odovenco V., fără a

semna raportul de expertiză, în lipsa oricărui drept contrar art. 151 alin. (1) Cod de

procedură penală, care prevede că expertul semnează raportul de expertiză și aplică

ștampila;

- acțiunile organului de urmărire penală sunt exercitate în afara termenului urmăririi

penale;

- o situație similară se întâlnește și la demersul privind prelungirea termenului

urmăririi penale din 03 decembrie 2015, care este de facto confirmat prin ordonanță de

procuror la 02 decembrie 2015, adică cu o zi înainte de a fi înaintat;

- ordonanța cu privire la efectuarea acțiunilor de urmărire penală de mai mulți ofițeri

de urmărire penală din 04 octombrie 2015 este ilegală și neîntemeiată, fiind emisă cu

încălcarea competenței;

- la 21 octombrie 2015 a fost emisă ordonanța de dispunere a expertizei psihiatrico-

legale, care la fel nu a fost adusă la cunoștința părții apărării;

- urmare a acestei ordonanțe a fost prezentat raportul de expertiză din 17 noiembrie

2015; fiind prezentat părții apărării la 16 octombrie 2015, adică contrar art. 151 alin. (5)

Cod de procedură penală;

- inculpatul Pușic Vladimir, are vîrsta de 18 ani, o vârstă apropiată de cea a minorilor,

astfel, era indicată efectuarea unei expertize psihiatrico-psihologică pentru constatarea

stării psihice și dezvoltării psihologice;

- dreptul la apărare este grav afectat atunci când organul de urmărire penală emite

ordonanțe de dispunere a efectuării expertizei tăinuind de partea apărării și privând-o în

acest mod de posibilități;

- prin totalitatea acestor acțiuni ilegale admise de către organul de urmărire penală în

cadrul procesului penal în privința lui Pușic Vladimir, i-a fost încălcat principiul

universalității, ca drept constituțional prevăzut de art. 15 al Constituției;

- conform Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, art. 6 orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată

până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, orice acuzat având dreptul să se apere prin toate

mijloacele necesare inclusiv să fie asistat de un apărător ales sau din oficiu, prevedere

care flagrant a fost încălcată pe parcursul urmăririi penale prin lipsirea lui Pușic Vladimir

de dreptul de a participa la acțiunile de notificare a efectuării expertizelor și la luarea de

cunoștință în termenul legal cu rapoartele de expertiză;

- nici inculpatul și nici avocatul nu au fost înștiințați despre dispunerea expertizei

medico-legale, la dosarul penal nu există confirmarea acestui fapt;

15

- instanța de apel face trimitere la faptul că încălcările invocate de partea apărării nu

cad sub incidența art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, și nu atrag nulitatea absolută

a actelor procesuale contestate, asta deși a invocat declararea atât a nulității absolute, cât

și a celei relative;

procurorul Ghervas Iurie, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând declararea inadmisibilității acestuia, din motiv că recursul este vădit

neîntemeiat.

A indicat că presupusa eroare de drept, prevăzută în art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de

procedură penală, exprimată prin judecarea de către instanța de apel a cauzei fără citarea

legală a succesorului părții vătămate, nu corespunde adevărului.

Mai reține că recurentul își motivează această contestație prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului

probatoriu nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală.

A menționat că pretinsele încălcări invocate în recurs, care pot atrage nulitatea actelor

procedurale, nu cad sub incidența prevederilor art. 251 Cod de procedură penală.

Totodată, a specificat că instanța de apel, a înlăturat omisiunile instanței de fond,

având ca suport cumulul de probe care au fost verificate, just a constatat circumstanțele

de drept și de fapt ale cauzei și, corespunzător, corect a încadrat acțiunile făptuitorului în

baza art. 145 alin. (1) Cod penal.

procurorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să rejudece cauza și

să pronunțe o nouă hotărâre dacă nu se agravează situația condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

16

Colegiul penal lărgit menționează că recurentul drept temeiuri pentru declararea

recursului, a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) și 12) Cod de procedură

penală și anume că cauza a fost judecată în apel fără citarea legală a unei părți, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței, iar faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5) și 12) Cod de procedură penală,

nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, iar din textul recursului declarat

rezultă prezența motivului neinvocat de recurent, dar prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, în partea motivării superficiale instanței de apel a încasării din

contul lui Pușic Vladimir în beneficiul statului 8229 lei, cu titlu de reparare a cheltuielilor

judiciare, invocând în acest context următoarele argumente.

Așadar, verificând materialele dosarului, Colegiul penal conchide că instanțele

ierarhic inferioare neîntemeiat au dispus încasarea din contul inculpatului Pușic Vladimir

în beneficiul statului suma de 8229 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea

Raportului de expertiză medico-legală nr. 2092 din 03 noiembrie 2015 (f. d. 58 – 61,

vol. I) și a Raportului expertizei psihiatrico-legală ambulatorie nr. 962 a2015 din

17 noiembrie 2015 (f. d. 64 – 67, vol. I).

Or, art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că expertiza se dispune și

se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în

aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul

în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).

Tot aici, Colegiul penal consideră necesar de a face trimitere la prevederile alin. (2)

art. 143 Cod de procedură penală, care stipulează că plata expertizelor judiciare efectuate

în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Drept urmare celor invocate, se indică că în cazurile când expertiza a fost dispusă

de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din

contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Astfel, se reține că expertiza medico-legală a cadavrului a fost ordonată de către

organul de urmărire penală în vederea stabilirii cauzei directe a decesului cet. Josan

Serghei (f. d. 43, vol. I), la fel și efectuarea expertizei psihiatrico-legală ambulatorie a

fost ordonată de către ofițerul superior de urmărire penală a IP Buiucani, mun. Chișinău

locotenent major de poliție Sidlețchi Iurie (f. d. 56, vol. I), acestea fiind acțiuni

procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în

sarcina părții acuzării.

17

În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare

ce sunt achitate din bugetul statutului.

7.1. Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 12) Cod de procedură penală, care prevede că „faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită”, Colegiul penal lărgit constată că în rezultatul examinării materialelor

cauzei nu s-au identificat careva circumstanțe care ar cădea sub incidența acestui temei și

ar putea constitui temei de casare, astfel acesta este unul neîntemeiat.

În acest sens, cu privire la motivele invocate de recurent, care cad sub incidența

acestui temei, precum că „Pușic Vladimir a declarat că i-a aplicat victimei o singură

lovitură cu pumnul în regiunea bărbii, de la care victima a căzut jos, lovindu-se

imprevizibil, cu capul de asfalt; a fost efectuată expertiza medico-legală și prezentat

raportul de expertiză nr. 2092 din 03 noiembrie 2015, care confirmă declarațiile lui

Pușic Vladimir și anume că leziunile s-au constatat în regiunea feței, mai exact în

regiunea buzei inferioare, ca rezultat al loviturii cu pumnul. Totodată celelalte traume

grave constatate, care au dus la decesul victimei nu au fost cauzate direct de lovitura

aplicată de către Pușic Vladimir în regiunea bărbii, cu formarea unei singure leziuni pe

barbă. Însăși trauma cranio-cerebrală cauzatoare de deces s-a format în urma căderii

corpului și lovirii cu capul de suprafața de aterizare, ceea ce reprezintă acțiune separată

asupra craniului (două locuri de impact); traumă cranio-cerebrală cu hemoragii

pericraniene, fractura bazei și bolții craniului, hemoragii subdurale difuze, hematom

subdural în regiunea pariato-occipitală bilateral, hemoragii subarahnoidiene difuze au

survenit ca rezultat al căderii victimei cu capul de o suprafață proeminentă (limitată de

contact) ca acțiune traumatică de o intensitate mult mai mare; victima se afla în stare de

intoxicație alcoolică (conform raportului de expertiză la victimă s-a constatat intoxicație

alcoolică gravă de 3,3%o), stare în care acțiunile persoanei sunt necoordonate, de la

lovitura în barbă, victima s-a dezechilibrat și în cădere nedirijată s-a lovit cu capul de

acea suprafață proeminentă, de la care i-au și fost cauzate leziunile corporale, care au

dus la deces; concluzia instanței de apel este una greșită și nefondată, or, prin analiza

minuțioasă a raportului de expertiză nr. 2092 din 03 noiembrie 2015 se constată

„Posterior de piramida osului temporal din stânga se depistează o zonă cu defect de

compactă pe o suprafață de 0,9x0,5 cm de la care pornesc trei linii de fractură...” fapt

care indică cert că aici a fost epicentrul acțiunii traumatice, dar nu din față. Astfel,

rezultă că formarea traumei cranio-cerebrale, de la care a decedat victima a fost cauzată

de căderea ulterioară pe suprafața de aterizare, fapt care nu a fost în intenția lui Pușic

Vladimir; prin recalificarea de către instanța de apel a faptei lui Pușic Vladimir drept

omor intenționat a fost comisă o eroare gravă a actului de justiție, încălcându-se și

prevederile art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală; instanța de apel a confundat

18

intenția lui Pușic Vladimir de a lovi cu pumnul în barbă pe Josan Serghei, cu intenția lui

de a-1 omorî pe ultimul”, Colegiul penal lărgit reține că acestea constituie doar opinia

subiectivă a recurentului, nefiind acceptate, deoarece din probele examinate, descrise

amănunțit în decizia instanței de apel (f. d. 110 – 116, vol. II), rezultă că aceasta a

considerat că soluția pronunțată de prima instanță nu este consecința unei activități

eficiente de judecată, or, sentința dată de prima instanță nu se bazează pe fapte veridice

bine dovedite și pe probe bine analizate, care să nu provoace dubii asupra vinovăției

inculpatului, de vreme ce acesta n-a recunoscut fapta imputată, iar procurorul a prezentat

probe concludente și pertinente în sprijinul învinuirii. Astfel, sunt nefondate concluziile

primei instanțe referitor la calificarea faptei inculpatului în baza art. 149 alin. (1) Cod

penal.

Prin urmare instanța de apel și-a întemeiat corect concluzia pe cumulul de probe

administrat și examinat în prima instanță și verificat în instanța de apel, apreciate corect

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere

al coroborării lor, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le însușește.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că conform Raportului de

expertiză medico-legală nr. 2092 din 03 noiembrie 2015 s-a stabilit că moartea victimei

Jostan Serghei a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale deschise echimoză, plagă

contuză pe buza inferioară, plagă contuză mentonier, hemoragii pericraniene, fractura

bazei și bolții craniului, hemoragii subdurale difuze, hemotom subdural în regiunea

parieto-occipitală bilateral; hemoragii subarahnoidiene difuze; hemoragii și cheaguri roșii

în ventriculii cerebrali, dilacerarea țesutului cerebral al emisferei stângi, hemoragii

intraparenchimatoase-ce se confirmă prin datele necropsiei și adeverite histopatologic, ce

a fost produsă prin mecanism de lovire antero-laterală stângă cu un corp(uri)

contodent(e), cu cca. 30-40 min până la deces. La cercetarea toxicologică în sângele

cadavrului Josan Serghei s-a depistat alcool etilic în cantitate de 3,3 %, ceea ce la

persoanele vii corespunde intoxicației alcoolice grave. În sânge, ficat, rinichi nu s-au

depistat derivați ai acidului barbituric, derivați de 1,4 benzodiazepină, derivați de

morfină, derivați de feniletilamină, tramadol (f. d. 58 – 61, vol. I).

Prin urmare, corect a stabilit instanța de apel că acțiunile inculpatului sunt în

legătură directă cu survenirea decesului victimei, or, acțiunile inculpatului în coroborare

cu Raportul de expertiză medico-legală reprezintă o dovadă incontestabilă că inculpatul

își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii față de victimă, a prevăzut urmările

ei prejudiciabile și admitea, în mod conștient, survenirea acestor urmări.

Or, pentru calificare nu are importanță dacă fapta prejudiciabilă a fost suficientă

prin ea însăși să producă moartea sau a condus la această urmare prejudiciabilă unită cu

alte cauze: preexistente, concomitente sau survenite. Este suficient să existe o legătură de

19

cauzalitate sine qua non, adică să se constate că celelalte cauze, fără această faptă

prejudiciabilă, nu ar fi provocat moartea.

În privința motivelor invocate de recurent, precum că „martorii au declarat că au

auzit o singură lovitură, după care victima a căzut, prin urmare dacă ar fi urmărit scopul

omorului intenționat a lui Josan Serghei, Pușic Vladimir nu s-ar fi îndepărtat de la fața

locului, fiind atât de speriat de faptul căderii victimei, ci i-ar fi aplicat mai multe lovituri

ca să se asigure că victima ar fi decedat. Astfel, lipsa multiplelor lovituri asupra victimei

demonstrează lipsa intenției omorului; martorii Stanco V. și Cotodian I. au confirmat că

inculpatul era foarte speriat de cele întâmplate și nu cunoștea că victima ar fi decedat,

decât în momentul în care i-a fost comunicat de poliție; Pușic Vladimir l-a lovit cu

pumnul în barbă pe Josan Serghei, de la care acesta a căzut, lovindu-se cu capul de

suprafața de aterizare, această faptă constituind o conduită greșită a făptuitorului, iar

Conform hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 24 decembrie 2012, la

art. 9 este indicat că „Pentru a deosebi omorul intenționat de lipsirea de viață din

imprudență (art. 149 Cod penal) urmează să se atragă atenția asupra faptului că omorul

dă expresie unei conduite violente, reprezentând o formă de manifestare a făptuitorului

care a luat hotărârea de a suprima viața unei persoane și se folosește de mijloacele apte

să realizeze acest scop, pe când în cazul lipsirii de viață din imprudență nu avem un act

de violență, ci o conduită greșită a făptuitorului într-o situație periculoasă, susceptibilă

să producă, în anumite împrejurări, consecințe sub formă de moarte cerebrală a

victimei. În unele cazuri, lipsirea de viață din imprudență se consideră, în mod

neîntemeiat, ca fiind intenționată, spre exemplu: de la o izbitură, victima cade, se lovește

cu capul de un corp contondent și moare sau cazul în care moartea victimei survine de la

loviturile aplicate de făptuitor. În astfel de cazuri, conștientizarea de către făptuitor a

laturii faptice a acțiunilor (inacțiunilor) sale este apreciată în mod eronat ca probă a

previziunii că va surveni moartea victimei. Pentru a verifica temeinicia afirmațiilor

făptuitorului că a lipsit de viață persoana, din neglijență, că a acționat fără intenție,

aceste afirmații trebuie confruntate cu datele ce caracterizează: acțiunea (inacțiunea) în

momentul infracțiunii; ambianța în care a fost săvârșită infracțiunea; relațiile

făptuitorului cu victima; conduita făptuitorului după lipsirea victimei de viață etc.”,

Colegiul penal lărgit constată ca acestea reprezintă o opinie neîntemeiată a recurentului,

deoarece din materialele cauzei și din conținutul deciziei instanței de apel (f. d. 117 –

118, vol. II) rezultă că aceasta corect a reținut conținutul declarațiilor martorului Miron

Gheorghe (f. d. 20 – 21, vol. I), care a declarat că l-a văzut pe Pușic Vladimir la oprirea

de troleibuz care se afla vizavi de market unde s-a apropiat să-și procure alimente, după

care aproximativ peste 20 secunde după ce s-a întors cu fața spre market, a auzit o

lovitură urmată imediat încă de una, întorcându-se cu fața la ei, a observat că victima

era căzută pe spate la sol, cu capul spre market, în această ordine de idei, Colegiul penal

lărgit menționează că lovitura a fost aplicată cu o deosebită putere, aceasta fiind auzită de

20

către martorul Miron Gheorghe, ce se afla la o distanță relativ mare de locul comiterii

infracțiunii.

Prin urmare, instanța de apel corect a reținut situația de fapt dedusă judecății,

menționând că concluziile instanței de fond, precum că inculpatul Pușic Vladimir a

aplicat cu pumnul o lovitură în regiunea feței, de la care victima a căzut jos și s-a lovit cu

capul de o suprafață contodentă (asfalt), traumă care a condus la decesul victimei, sunt

greșite, deoarece materialul probator demonstrează cu certitudine, că leziunile corporale

grave victimei i-au fost provocate anume prin lovitura aplicată de către inculpat și ca

consecință a dus la decesul victimei.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că neaplicarea de către inculpat a

unor serii de lovituri îndată după ce a aplicat prima, nu poate influența la calificarea

acțiunilor sale, or, urmările prejudiciabile survenite au fost evidente imediat după prima

lovitură, dat fiind faptul că atât martorul Miron Gheorghe, cât și însăși recurentul au

indicat că imediat după ce victima s-a prăbușit la pământ, Pușic Vladimir a părăsit locul

comiterii infracțiunii.

Mai mult ca atât, nu pot fi reținute afirmațiile recurentului precum că inculpatul s-a

interesat de soarta victimei, or, consecințele fatale au fost evidente imediat aplicării

loviturii, deoarece martorul Miron Gheorghe, a mărturisit că „a observat că victima era

căzută pe spate la sol, cu capul în direcția marketului, dar cele două persoane

necunoscute lui, de care era însoțit Pușic Vladimir, în comun cu ei fugeau în direcția

Universității de Medicină. În acel moment a aruncat cafeaua jos, cu scopul de ai reține,

iar pe prietenă a lăsat-o la market. Alergând după ei, până în apropierea băncii „Veneto

Bancă„ din bd. Ștefan cel Mare, și văzând că nu-i ajunge, a revenit la victimă să-i

acorde ajutor”, prin urmare, inculpatul Pușic Vladimir a conștientizat cele comise, dorind

să se eschiveze de la răspunderea penală prin părăsirea locului comiterii infracțiunii la

fugă, deoarece martorul Miron Gheorghe, fiind și el într-o formă fizică bine pregătită,

fiind student la Universitatea Sportivă din Moldova, anul doi, la facultatea de antrenor de

fitness, a fost în imposibilitate să-l ajungă și rețină pe inculpat, necătând la faptul că

inculpatul avea dureri la picior.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului precum că „argumentarea

instanței de apel precum că motivul aplicării loviturii în regiunea bărbii de către Pușic

Vladimir, ar fi sentimentele de ură față de victimă și la impulsionarea voinței de a-și

realiza intenția de a omorî, nu s-au materializat în niciun fel, fiind niște aprecieri

nemotivate ale instanței de apel”, or, reieșind din faptul că în momentul comiterii

infracțiunii inculpatul nu se fala sub influența alcoolului, are o stare fizică bună

(parametri fizici și aptitudini de luptă), a avut posibilitatea de a evita conflictul și

aplicarea loviturii, prin respingerea unui pretins atac fizic din partea victimei prin metode

nonviolente, din declarațiile inculpatului (f. d. 30 verso, vol. I) rezultă că practica sportul,

luptele, participa la competiții.

21

Mai mult ca atât, martorul Miron Gheorghe a declarat că îl cunoaște pe inculpatul

Pușic Vladimir, acesta fiind luptător de „M-1” (arte marțiale) (f. d. 20 – 21, vol. I), faptul

dat fiind confirmat de către însăși inculpatul Pușic Vladimir, care fiind audiat în faza de

urmărire penală a declarat că „la moment practică sportul, luptele, participă la

competiții” (f. d. 30 verso, vol. I), în această ordine de idei, Colegiul penal lărgit ține să

sublinieze că inculpatul a avut posibilitatea aplicării a unor procedee care nu ar fi atentat

la viața și integritatea victimei, prin mobilizarea sau aplicărea unor lovituri mai puțin

periculoase.

În privința motivelor invocate de recurent, precum că „faptul că martorii Stanco V. și

Frunza V. nu au văzut agresiunea lui Josan Serghei față de Pușic Vladimir nu

demonstrează că această agresiune nu a existat. Mai mult decât atât, o regulă de bază

aplicabilă la administrarea declarațiilor martorilor, consemnată și în art. 90 alin. (1)

Cod de procedură penală este că în calitatea de martori pot fi citate persoane care

posedă informații cu privire la vreo circumstanță care urmează să fie constatată în

cauză; prin coroborarea declarațiilor martorilor care au spus că „nu au văzut” și

declarațiilor inculpatului, care declară că a fost agresat și aprecierea de către instanța

de apel a unui fapt dovedit, instanța de apel a încălcat prevederile art. 27 alin. (2) și art.

101 alin. (3) Cod de procedură penală, care prevăd că nicio probă nu are o valoare

dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată; a fost

încălcat flagrant art. 8 alin. (3) din Codul de procedură penală, care prevede că

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului”,

Colegiul penal lărgit constată ca acestea sunt neîntemeiate, or, atât la urmărirea penală,

cât și în cadrul cercetării judecătorești inculpatul a declarat că i-a aplicat victimei lovitura

în scopul de a se apăra de acțiunile violente ale victimei, această versiune este combătută

prin declarațiile martorilor Stanco Vladimir (f. d. 22, vol. I) și Frunză Vadim (f. d. 15 –

16, vol. I), care au declarat că s-au aflat în apropierea locului incidentului, însă nu au

auzit și nu au văzut ca între victimă și inculpat să se fi produs careva conflict, or, în cazul

iscării unui conflict, prietenii atât al inculpatului, cât și a victimei ar fi observat și auzit

neparat cearta, aceștia aflându-se la o distanță relativ mică de la locul comiterii crimei.

Totodată, urmează de remarcat că chiar dacă victima ar fi comis careva acțiuni ilegale

față de inculpat, aplicarea loviturii puternice asupra organului vital al victimei (cap) nu

era unica soluție de a aplana conflictul dat.

Colegiul penal lărgit apreciază critic și invocările recurentului precum că „cauza a

fost judecată în apel fără citarea legală a succesorului părții vătămate; în decizia

instanței de apel este indicat că în ședința de judecată în apel succesorul părții vătămate

Josan Alexandru nu s-a prezentat. În continuare instanța de apel face referire la

persoane care nu au nicio tangență cu procesul „… procurorul s-a pronunțat împotriva

22

judecării cauzei în absența succesorului părții vătămate Jusu A. (în cadrul dosarului nu

a fost stabilit un astfel de succesor al părții vătămate), iar avocatul Cușnir S. și

inculpatul s-au pronunțat pentru judecarea cauzei în absența succesorului părții

vătămate Josu S. (în cadrul dosarului nu a fost stabilit nici un astfel de succesor al părții

vătămate cu așa nume); în ședința de judecată în apel a fost anunțat faptul că procedura

citării a fost îndeplinită, însă succesorul părții vătămate Josan Alexandru nu s-a

prezentat. După pronunțarea deciziei instanței de apel a constatat că în dosar nu există

dovada citării legale a părții vătămate în instanța de apel, lipsește confirmarea că

succesorul părții vătămate ar fi primit citația conform art. 236 Cod de procedură penală,

care prevede că citația urmează a fi comunicată și chiar înmânată, fapt care nu a fost

făcut, iar instanța de apel eronat a apreciat, ca fiind posibilă examinarea cauzei în lipsa

succesorului părții vătămate conform art. 412 Cod de procedură penală”, deoarece,

pornind de la materialele dosarului, și anume (f. d. 153, vol. I), se atestă că succesorul

părții vătămate Josan Alexandru a depus o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei

în lipsa sa. Necătând la acest fapt, instanța de apel și-a onorat obligațiunile procedurale și

a expediat în adresa succesorului părții vătămate Josan Alexandru citații pentru a se

prezenta în ședința instanței de apel (f. d. 83, 89 vol. II). Mai mult ca atât, în ședința

instanței de apel din 23 iunie 2016, președintele ședinței a pus în discuție posibilitatea

examinării cauzei în lipsa succesorului părții vătămate, la care avocatul inculpatului Pușic

Vladimir, Cușnir Sergiu a menționat că „partea apărării consideră posibilă examinarea,

întrucât la etapa judecării cauzei, succesorul părții vătămate Josan Alexandru, a depus o

cerere privind examinarea cauzei în lipsa lui”, considerând că această cerere produce

efecte și în instanța de apel. Prin urmare, instanța de apel audiind opiniile părților a

dispus examinarea cauzei în lipsa succesorului părții vătămate Josan Alexandru (f. d. 95,

vol. II).

Cu privire la motivele invocate de recurent precum că „învinuirea adusă lui Pușic

Vladimir din 06 octombrie 2015 nu a fost bazată pe probe, fapt confirmat de completarea

adusă învinuirii la 24 decembrie 2015 prin concluziile raportului de expertiză medico-

legală nr. 2092 din 03 ianuarie 2015, care în loc să fie apreciate prin prisma

concludenții, au fost doar nominalizate; învinuirea nu este una clară, or, în conformitate

cu prevederile art. 291 Cod de procedură penală, rechizitoriul trebuie să reprezinte

soluția legală a urmăririi penale „atunci când din materialele cauzei rezultă că fapta

există””, Colegiul penal lărgit constată că în rezultatul examinării materialelor cauzei nu

s-au identificat careva circumstanțe care ar cădea sub incidența acestor motive și ar putea

constitui temei de casare, astfel acestea sunt neîntemeiate, or, cumulul de probe

administrat și examinat în prima instanță și verificat în instanța de apel, au fost apreciate

corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere

al coroborării lor, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le însușește.

23

Totodată, instanța de apel întemeiat a reținut precum că ordonanța de punere sub

învinuire a învinuitului Pușic Vladimir din 23 decembrie 2015 este întocmită în

conformitate cu prevederile art. 52 pct. 23), 281 alin. (1) și (2) și 282 Cod de procedură

penală, fiindu-i înmânată învinuitului la 24 decembrie 2015; ultimului i-au fost aduse la

cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 66 Cod de procedură penală;

învinuitul a primit copia de pe ordonanța de punere sub învinuire și informația în scris

privind drepturile și obligațiile lui (f. d. 113, vol. I).

Cu referire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

sub aspectul că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel”, Colegiul penal lărgit atestă că în urma examinării materialelor cauzei, acesta nu

și-a găsit confirmarea, instanța de apel s-a pronunțat corect asupra tuturor motivelor

relevante din apeluri.

Instanța de apel a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză apreciind la

justa valoare, concluziile făcute fapt ce rezultă din materialul factologic acumulat în

cauză, totodată instanța de apel pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat de către avocatul Cușnir Sergiu și inculpatul Pușic Vladimir.

Nu pot fi reținute nici motivele recurentului precum că „ordonanța privind numirea

expertizei medico-legale a cadavrului este emisă la 05 octombrie 2014, iar începerea

urmăririi penale a fost dispusă prin ordonanță la 04 octombrie 2015 și prin comunicarea

IMSP Institutul de medicină urgentă, prin urmare organul de urmărire penală a emis o

ordonanță privind numirea expertizei medico-legale a cadavrului la 05 octombrie 2014,

ilegală fiind în lipsa decesului persoanei și înaintea pornirii procesului penal, care a fost

pornit la 04 octombrie 2015, ordonanța dată nefiind adusă la cunoștința părții apărării;

la cererea părții apărării, acuzatorul de stat a emis ordonanța din 30 decembrie 2015

prin care a corectat „eroarea materială” înlocuind anul 2014, cu anul 2015. În partea

corectării erorii materiale procurorul emitent al ordonanței a încălcat dispozițiile

art. 249 alin. (3) Cod de procedură penală; acțiunile organului de urmărire penală sunt

exercitate în afara termenului urmăririi penale; o situație similară se întâlnește și la

demersul privind prelungirea termenului urmăririi penale din 03 decembrie 2015, care

este de facto confirmat prin ordonanță de procuror la 02 decembrie 2015, adică cu o zi

înainte de a fi înaintat; ordonanța cu privire la efectuarea acțiunilor de urmărire penală

de mai mulți ofițeri de urmărire penală din 04 octombrie 2015 este ilegală și

neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea competenței; la 21 octombrie 2015 a fost emisă

ordonanța de dispunere a expertizei psihiatrico-legale, care la fel nu a fost adusă la

cunoștința părții apărării; urmare a acestei ordonanțe a fost prezentat raportul de

expertiză din 17 noiembrie 2015; fiind prezentat părții apărării la 16 octombrie 2015,

adică contrar art. 151 alin. (5) Cod de procedură penală dreptul la apărare este grav

afectat atunci când organul de urmărire penală emite ordonanțe de dispunere a

efectuării expertizei tăinuind de partea apărării și privând-o în acest mod de posibilități;

24

prin totalitatea acestor acțiuni ilegale admise de către organul de urmărire penală în

cadrul procesului penal în privința lui Pușic Vladimir, i-a fost încălcat principiul

universalității, ca drept constituțional prevăzut de art. 15 al Constituției”, aici instanța de

recurs menționează că aceste încălcări nu sunt esențiale, fiind erori materiale și nu pot

afecta soluția corectă dată de către instanța de apel privind condamnarea inculpatului

Pușic Vladimir pentru fapta comisă.

Astfel, instanța de apel întemeiat și corect a reținut că la prezentarea materialelor de

urmărire penală, învinuitul, asistat de avocat, a luat cunoștință cu obiectul expertizei și

întrebările la care expertul trebuia să dea răspuns, i-a fost explicat dreptul de a face

observații cu privire la aceste întrebări și de a cere modificarea sau completarea lor, la

fel, a luat cunoștință cu rapoartele experților, fiindu-i explicat dreptul să facă observații,

cereri sau obiecții, lucru care nu s-a făcut reieșind din procesele-verbale respective.

Totodată, corect a statuat instanța de apel precum că conform art. 251 alin. (4) Cod de

procedură penală, încălcarea oricărei altei prevederi legale decât cele prevăzute în

alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când

partea este prezentă, sau la terminarea urmării penale – când partea i-a cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată când partea a fost absentă la efectuarea

acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că la 28 decembrie 2015, la terminarea urmării

penale, învinuitul Pușic Vladimir a făcut cunoștință cu materialele dosarului, fiind asistat

de apărător – avocatul Cușnir Sergiu (f. d. 107 – 108, vol. I), care a formulat o cerere prin

care a solicitat declararea nulității: ordonanțelor de punere sub învinuire a lui Pușic

Vladimir din 06 octombrie 2015 și 23 decembrie 2015, emise de către procurorul Mihăilă

Gheorghe; declararea nulității ordonanței de dispunere a efectuării expertizei medico

legale a cadavrului, emisă la 05 octombrie 2014 emisă de OUS Sidlețchi Iurie; declararea

nulității Raportului de expertiză medico-legală nr. 2092 din 03 noiembrie 2015;

declararea nulității ordonanței de dispunere a efectuării expertizei psihiatrico-legale

emisă la 21 octombrie 2015 de Sidlețchi Iurie; declararea nulității ordonanței cu privire la

efectuarea acțiunilor de urmărire penală de mai mulți ofițeri de urmărire penală din 04

octombrie 2015; declararea nulității Ordonanțelor de prelungire a termenului urmării

penale din 02 noiembrie 2015 și respectiv 02 decembrie 2015; încetarea urmării penale

cu scoaterea persoanei de sub urmărire penală a lui Pușic Vladimir, în privința învinuirii

aduse conform art. 145 alin. (1) Cod penal (f. d. 109, vol. I).

Astfel, prin ordonanța procurorului din 30 decembrie 2015 (f. d. 110 – 113, vol. I) a

fost respinsă cererea formulată de către avocatul Cușnir Sergiu, fiind explicată părților

procedura de contestare a acțiunilor și actelor organului de urmărire penală și a

procurorului, conform prevederilor art. 313 Cod de procedură penală, drept de care nu s-a

folosit nici avocatul și nici inculpatul.

25

Colegiul penal lărgit apreciază critic și nefondat argumentul recurentului precum că

„la efectuarea expertizei au participat experții Abramova A. și Odovenco V., fără a

semna raportul de expertiză, în lipsa oricărui drept contrar art. 151 alin. (1) Cod de

procedură penală, care prevede că expertul semnează raportul de expertiză și aplică

ștampila”, or, reieșind din textul recursului, recurentul nu a indicat cu exactitate la

efectuarea cărui raport de expertiză experții Abramova A. și Odovenco V. nu au aplicat

semnătura, asta deoarece, la materialele dosarului sunt anexate două rapoarte de

expertiză, și anume: Raportul de expertiză medico-legală nr. 2092, la efectuarea căruia a

participat un singur expert pe nume Bulgaru Ivan, care și-a aplicat semnătura și ștampila

pe Raport (f. d. 58 – 61, vol. I), la fel, la materialele dosarului este prezent și Raportul de

expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 962 a-2015 din 17 noiembrie 2015, la

efectuarea căruia au participat experții Gherasim Silvia, Mardari Elena și Lupușanscaia

Marina (f. d. 64 – 66, vol. I), care la fel, și-au aplicat semnăturile și ștampila umedă.

Prin urmare, la materialele dosarului lipsește un astfel de raport de expertiză care ar fi

fost întocmit de către experții Abramova A. și Odovenco V..

Totodată, drept neîntemeiat, instanța de recurs apreciază și invocarea recurentului

precum că „inculpatul Pușic Vladimir, are vârsta de 18 ani, o vârstă apropiată de cea a

minorilor, astfel, era indicată efectuarea unei expertize psihiatrico-psihologică pentru

constatarea stării psihice și dezvoltării psihologice”, or, o astfel de expertiză în speța

dedusă judecății nu este necesară, aceasta fiind înlocuită cu expertiza psihiatrico-legală

ambulatorie care s-a efectuat în privința inculpatului Pușic Vladimir, în urma căreia

ultimul a fost recunoscut responsabil de infracțiunea ce i se impută (f. d. 66, vol. I).

Sub acest aspect, instanța de recurs apreciază că față de natura și gravitatea faptei

comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale

inculpatului, pedeapsa minimă stabilită de către instanța de apel este aptă să conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii, or, vinovăția inculpatului Pușic Vladimir de comiterea

infracțiunii imputate a fost demonstrată integral, și anume de comiterea omorului

intenționat prevăzut de art. 145 alin. (1) Cod penal.

Față de cele ce preced, instanța de recurs menționează că pentru a constitui caz de

casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de

recurs.

În consecință, Colegiul penal având în vedere considerentele menționate supra și

raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

26

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

argumentele invocate în cererea de recurs ordinar cu privire la lipsa vinovăției, calificare

greșită și necitare, declarate de avocatul Cușnir Sergiu în numele inculpatului Pușic

Vladimir, sunt vădit neîntemeiate.

7.2. În concluzie, Colegiul penal lărgit consideră necesar de admis recursul ordinar

declarat de avocatul Cușnir Sergiu în numele inculpatului Pușic Vladimir, de casat

decizia instanței de apel atacată numai în partea laturii civile cu rejudecarea cauzei în

această parte. În rest motivele invocate în recursul ordinar se resping ca fiind inadmisibile

din motiv că sunt vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Cușnir Sergiu în numele inculpatului

Pușic Vladimir, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie

2016 în partea laturii civile, rejudecă cauza în această parte pronunțând următoarea

hotărâre.

Se respinge solicitarea procurorului din susținerile verbale (f. d. 45, vol. II, verso) de

încasare a 8229 lei de la inculpatul Pușic Vladimir în folosul statului ca cheltuieli

judiciare pentru efectuarea expertizelor în prezenta cauză penală.

În rest se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 martie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Moraru Petru

27