2rc-457/13 — intentarea procsului de insolvabilitate

Curtea de Apel Economică Dosarul nr. 2rc-4571/13

Judecător: A.Colenco

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii: Ion Corolevschi și Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de avocatul Guzun Cristina în interesele lui

Gurițanu Andrei, în cauza privind derularea procesului de insolvabilitate a SRL

„Melconic”,

împotriva încheierii Curții de Apel Economice din 18 octombrie 2011, prin

care s-a respins cererea investitorului Gurițanu Andrei privind separarea bunului

din masa debitoare,

CONSTATĂ:

La 22.09.2009, ÎM „Fame-CV Construction” SRL a înaintat în judecată cerere

introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL

„Melconic”.

Titularul cererii a invocat în calitate de temei de drept incapacitatea de plată a

debitorului de a-și onora obligațiunile pecuniare.

Prin încheierea Curții de Apel Economice din 25 septembrie 2009, cererea

introductivă a fost admisă spre examinare, fiind dispusă aplicarea măsurile de

asigurare, în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea insolvabilității. În

calitate de administrator provizoriu a fost desemnată Selevestru Irina.

Prin hotărîrea Curții de Apel Economice din 18.02.2010 s-a dispus intentarea

procesului de insolvabilitate față de SRL „Melconic” și în calitate de administrator

al procesului de insolvabilitate a fost desemnată aceeași persoană – Selevestru

Irina.

Pe parcursul derulării procesului de insolvabilitate a SRL „Melconic”,

Gurițanu Andrei a înaintat cerere de separare a bunurilor (apartamentul nr. 21 a

casei locative din str. S.Lazo, 25, mun. Chișinău) din masa debitoare și ridicarea

tuturor sechestrelor și interdicțiilor aplicate asupra acestuia.

În motivarea acestei cereri, solicitantul a invocat următoarele.

Între Gurițanu Andrei și SRL „Melconic” a fost încheiat contractul de

investiție în construcția apartamentului nr. 21 din blocul locativ cu adresa str.

S.Lazo, 25, mun. Chișinău. În baza contractului nominalizat și a dovezilor de

achitare integrală a sumei de bani, Gurițanu Andrei și-a onorat toate obligațiunile

față de SRL „Melconic”. Ultima era obligată să dea în exploatare blocul locativ din

str. S.Lazo, 25, mun. Chișinău nu mai tîrziu de 01 ianuarie 2009 și să-i transmită în

proprietate cet. Gurițanu Andrei apartamentul nr. 21 în varianta albă. Pînă în

prezent debitorul nu și-a îndeplinit obligațiunile.

Investorul Gurițanu Andrei s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere prin

care a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 21

din str. S.Lazo, 25. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10

1

noiembrie 2008, cet. Gurițanu Andrei i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr.21 din blocul locativ cu adresa str. S.Lazo, 25, mun. Chișinău.

Hotărîrea nominalizată este irevocabilă și înregistrată la OCT Chișinău.

Deoarece SRL „Melconic” se află în incapacitate de plată, prin hotărîrea

Curții de Apel Economice din 18.02.2010 i s-a intentat procesul de insolvabilitate.

Administrator al procesului de insolvabilitate a fost numit Selevestru Irina.

Art. 59 a Legii insolvabilității prevede că persoana care, în baza unui drept

real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare -

nu poate fi creditor chirografar. În acest caz, prezenta Lege nu se aplică, dreptul la

separarea bunului fiind reglamentat de alte legi. Art. 316 Cod civil prevede că

proprietatea este, în condițiile legii, inviolabilă, iar dreptul de proprietate este

garantat. Nimeni nu poate fi silit să cedeze proprietatea sa, afară numai pentru

cauză de utilitate publică, pentru o dreaptă și prealabilă despăgubire. Conform art.

320 Cod civil, dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană

pentru sine, se dobîndește de către aceasta, dacă legea sau contractul nu prevede

astfel. Dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condițile legii, prin ocupațiune,

act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum și prin hotărîre

judecătorească atuci cînd aceasta este translativă de proprietate. Concomitent, art.

374 Cod civil prevede că proprietarul este în drept să-și revindice bunurile aflate în

posesiunea nelegitimă a altuia.

Astfel, lui Gurițanu Andrei, obținînd dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. 21 din str. S.Lazo, 25, mun. Chișinău, prin respingerea cererii

de separare i s-ar încalcă dreptul la proprietatea sa, drept protejat de un șir de acte

normative.

A mai indicat că asupra întregului bun din str. S.Lazo, 25 au fost aplicate un

șir de sechestre și interdicții întru executarea obligațiilor debitorului față de terțe

persoane, care îi încalcă cet. Gurițanu Andrei dreptul de proprietate perpetuă

asupra bunului imobil. Gurițanu Andrei nu are nici un fel de obligații față de terți

pentru care au fost instituite sechestrele și interdicțiile.

Consideră că, în situația de față, Gurițanu Andrei deține dreptul de proprietate

fără atributele de bază ale acestuia și anume nu posedă, nu folosește și nu poate

dispune de proprietatea sa astfel încît în legătură cu intentarea procesului de

insolvabilitate asupra bunului său au fost aplicate mai multe sechestre.

Prin încheierea Curții de Apel Economice din 18.10.2011, a fost respinsă

cererea lui Gurițanu Andrei privind separare a bunurilor (apartamentul nr. 21 a

casei locative din str. S.Lazo, 25, mun. Chișinău) din masa debitoare și ridicarea

tuturor sechestrelor și interdicțiilor aplicate asupra acestuia

În motivarea încheierii, instanța de insolvabilitate a reținut că, conform art. 59

din Legea insolvabilității, investorul Gurițanu Andrei, în cererea de separare a

încăperii izolate apartamentul nr. 21 de pe str. Serghei Lazo, 25, nu a argumentat

care drept real îl deține asupra bunului nominalizat. Or, însăși faptul încheierii unui

contract de participație la construcția blocului locativ de pe str. Serghei Lazo, 25,

de către Gurițanu Andrei, nici într-un caz nu înseamnă, că este titular al dreptului

real asupra încăperii iazolate apartamentul nr. 21.

A mai indicat că, la moment imobilul de pe str. Serghei Lazo, 25, este în

proprietatea SRL „Melconic” fiind inclus în masa debitoare, iar participanții la

construcția de pe str. Serghei Lazo, 25, la acel moment neavînd nici un drept real

asupra încăperilor izolate, doar un drept de creanță din care cauză nu pot solicita

separararea din masa debitoare.

Considerînd ilegală încheierea instanței de insolvabilitate, la 02.08.2013,

avocatul Guzun Cristina în interesele lui Gurițanu Andrei a contestat-o cu recurs,

2

solicitînd admiterea recursului, repunerea în termen, casarea încheierii Curții de

Apel Economice din 18.10.2011 și emitetrea unei noi încheieri de satisfacere a

cererii de separare.

În motivarea recursului recurentul a invocat ilegalitatea încheierii recurate, ca

fiind emisă cu interpretarea în mod eronat a legii.

În speță, recurentul a menționat că, prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 10.11.2008, lui i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra

apartamentului 21, iar la 19.03.2009 a fost înregistrat la OCT Chișinău.

Referitor la cerința de repunere în termen, a indicat că la pronunțarea

încheierii contestate nu a participat și despre existența acesteia a aflat la

18.07.2013.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în

termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră că recursul

avocatului Guzun Cristina în interesele lui Gurițanu Andrei este declarat în afara

termenului de atac și urmează a fi respins ca tardiv, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă și să mențină încheierea.

Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheirii

este de 15 zile de la pronunțarea ei.

După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Economică a

emis încheierea de respingere a cererii lui Gurițanu Andrei privind separarea

bunurilor (apartamentul nr. 21 a casei locative din str. S.Lazo, 25, mun. Chișinău)

din masa debitoare și ridicarea tuturor sechestrelor și interdicțiilor aplicate asupra

acestuia, la 18.10.2011 (f.d. 24).

Cererea de recurs a fost depusă de către avocatul Guzun Cristina în interesele

lui Gurițanu Andrei abia la 02.08.2013 (f.d. 31).

Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurentul a omis termenul de

atac. Or, contrar afirmației recurentului, termenul de declarare a recursului nu este

condiționat de recepționarea încheierii motivate.

În acest sens, Colegiul ține să menționeze că prevederile legale (art. 425 CPC)

indică expres și fără drept de interpretare că termenul de atac cu recurs este de 15

zile și acest termen începe să curgă din ziua pronunțării încheierii.

Mai mult ca atît, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea repunerii în termenul

de atac cu recurs împotriva încheierii, deși recurentul solicită repunerea în termen a

recursului.

În același timp, deși repunerea în termen nu este prevăzută expres, instanța de

recurs ține să menționeze că, apreciază critic afirmația recurentului cum că la

pronunțarea încheierii contestate nu a participat și despre existența acesteia a aflat

la 18.07.2013. Or, aceasta poartă un caracter declarativ, cu atît mai mult cu cît,

recurentul era obligat să să intereseze la termene rezonabile de timp despre soarta

cererii sale, ținînd cont și de miza acesteia.

Astfel, depunerea cererii de recurs peste o perioadă de aproximativ 2 ani, nu

poate fi îndreptățită prin faptul că nu i-a fost expediată și a aflta recent de aceasta.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană

3

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, avînd în

vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar

împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a

hotărîrii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul

securității raporturilor juridice. În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza

Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deși în

speță nu era vorba despre desființarea unei hotărîri judecătorești definitive și

irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor

circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui

termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge

principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rînd instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru

care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre

exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autoritățile competente

ale statului. Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen

nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale

rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile,

instanțele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea

justifica o ingerință în principiul autorității de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

menționat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către parați a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Din considerentele menționate, Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

avocatul Guzun Cristina în interesele lui Gurițanu Andrei este depus în afara

termenului de atac și acesta urmează a fi respins ca tardiv.

Ținînd cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se respinge recursul declarat de avocatul Guzun Cristina în interesele lui

Gurițanu Andrei.

Se menține încheierea Curții de Apel Economice din 18 octombrie 2011, în

cauza privind derularea procesului de insolvabilitate a SRL „Melconic”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecătorul Valeriu Doagă

Judecători Ion Corolevschi

Iuliana Oprea

4